Tribuna, noiembrie 2001 (Anul 117, nr. 3252-3277)

2001-11-01 / nr. 3252

1 noiembrie 2001 Tribuna culturală Pagina 3 Festivalul "Toamna sibiană” "Adio, deci pe curând" ...Şi au cântat cocoşii, iar noi, după cum v-am promis, revenim cu amănunte de la Festivalul de Folk "Toamna sibiană". Duminică seara s-a lăsat cortina peste cântec, coardă şi poezie, fără a spune însă "Adio". Din cei 14 participanţi, 6 au plecat cu câte o diplomă şi ceva ţechini, răsplată pentru starea insuflată publicului. Juriul, format din Adrian Ivaniţchi - preşedinte, Ioana-Blaga Frunzescu (din partea CJS), Alexiu Tatu (Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional), Viorel Precup (Uniunea Compozito­rilor), Florin Tomu­ş (directorul festivalului), după îndelungi puneri în balanţă a împărţit premiile după cum urmează: premiul I Adriana Todoran (Reghin), premiul II grupul Genţius (Bistriţa), premiul III­­ Costel Gheorghe (Padre) - Sibiu, premiul special al juriului­­ Ovidiu Mărginean (Sibiu), premiul pentru creaţie - grupul "Nu contează" (Sibiu) şi premiul pentru debut, grupul "Incog­nito" (Sibiu). Ţechinii despre care aminteam adineaori constau în 4 milioane lei (premiul I), 3 milioane (locul II), 2 milioane (locul III) şi câte un milion pentru premiile speciale. E mult, e puţin, e, totuşi, ceva...______________ Seara s-a încheiat cu recitalurile susţinute de Vasile Mardare, grupul" Pro Folk" şi Ducu Bertzi. Seara de la "Gong", căci chitarele, armonia şi buna dispoziţie s-au mutat în ambele seri, până spre răsărit, la ArtCafé din contura­rea unor jam-session-uri. Atmos­feră destinsă, caldă, grija zilei de mâine (nefiind de-a casei) stând zgribulită pe afară. La capitolul organizare s-a alergat mult, dar cu folos. Alt capitol - sonorizare, după cum aprecia Mircea Vintilă - bună. Cu riscul de a ne repeta, vom pomeni din nou atmosfera destinsă, fără VIP-uri împopoţo­­nate, fără "dumnealui", "distinse domn" şi alte alea. Pe lângă toate astea, niţică gripă, consum sporit de batiste. De exemplu, Adriana Todoran, câştigătoarea pre­miului I, care în timp ce nu cântă studiază jurnalistica la Bucureşti, s-a dovedit a fi zilele acestea o mare consumatoare de batiste şi antigripale. Ceea ce nu a împiedicat-o însă să demonstreze că merită din plin respectivul locşor. De spus am putea spune multe, de scris, la fel, importante sunt simţirile. Anul viitor se pare că numărul celor ce vor sta în picioare se va diminua, având în vedere că festivalul (de data asta internaţional) se va ţine într-o sală mai mare. Nu trebuie neglijat nici sprijinul Mihaelei Grigoraş, director la Teatrul "Gong". Una peste alta, aceste două zile vin ca o asigurare că folk-ul nu moare, nu poate fi îngropat, nu vor exista niciodată "pompe funebre" pentru el. Se obişnuieşte ca, la final, să mulţumim organizatorilor, sponsorilor, participanţilor, publicului ş.a.m.d. O facem, dar în limitele unui "mulţumesc" pentru ceea ce e normal firesc, balsam pentru suflet. Cortina cade, artiştii, publicul se retrag la jurnalele de ştiri, bucuriile şi necazurile cotidiene. Undeva, într-un cătun ascuns al sufletului, persisită atmosfera celor două seri. Ca un scut împotriva vicisitudinilor, pesimismului, robotizării, ca un vaccin împotriva ignorării spiritului. Aşa să ne ajute nota, versul şi struna! Text $i foto: Dragoş BAKO Zilele Culturale ale Săliştei, ediţia a I­V-a Cu puţin timp în urmă, s-au încheiat la Sălişte manifestările tradiţionale reunite sub genericul Zilele Culturale ale Săliştei, ediţia a IV-a. Agenda manifestă­rilor a cuprins: lansarea volumului Poezia de ritual şi ceremonial din Mărginimea Sibiului, de dr. expoziţiei "Imagini din Mărgini­­me"­, artistului fotograf Gheor­ghe Lăzăroiu (AFIAP - Sibiu) şi vizitarea Muzeului Personali­tăţilor Săliştene. Ediţia actuală s-a aflat sub semnul sărbătoririi împlinirii a 140 de ani de la înfiinţarea a făcut obiectul unui simpozion aniversar. Au evocat acţiunile cul­turale ale Asociaţiunii transilvane ASTRA pentru emanciparea vieţii spirituale, sociale şi economice a satului românesc şi, în cazul de faţă, a satelor din Mărginimea Sibiului: prof.drd. Alexiu Tatu (Săliştea - pagini de istorie), prof.univ.dr. Pamfil Matei (Sprijinitorii ASTREI), prof. Ion Mariş (Propaganda la sate a ASTREI), prof. Maria Hanzu (Tradiţii în învăţământul săliş­­tean) şi prof. Dumitru Peligrad (Alexandru Ciula - astrist). Manifestările culturale din Sălişte s-au încheiat cu spectacolul susţinut de Reuniunea Română de Cântări, dirijată de prof. Nicolae Suciu, şi echipa de dansuri populare a Liceului "Ioan Lupaş", condusă de prof. Ioan Oţoiu. (S.P.)___________ De mâine, la cinematografele din Sibiu (2­8 noiembrie) La "Pacea": Extraordinare aventuri pe "Planeta maimuţelor". Regizorul Tim Burton, renumit pentru originalitatea şi îndrăzneala vizuală dovedite în "Batman"şi "Batman se întoarce", în "Edward Scissorhands", "Beetlejuice" şi "Legenda călăreţului fără cap", este prezent acum pe ecrane cu un film de aventuri SF, premieră 1991, PLANET OF THE APES (Planeta maimuţelor), despre care declara: "N-am intenţionat să realizez un remake sau o continuare a primului "Planeta maimuţelor", ci să provoc o reîntoarceere în acea lume fantastică". Declaraţia lui ne sileşte să facem o întoarcere în timp şi să ne reamintim că, în 1968, apărea pe ecrane filmul" Planeta maimuţelor"­, al regizorului Franklin J. Schaffner, bazat pe romanul cu acelaşi nume al lui Pierre Boulle. Marele succes al acestui film, devenit un clasic al genului, a inspirat în epocă patru sequel-uri și două seriale de televiziune. Ideea relansării subiectului, apărută în urmă cu vreo zece ani, a fost materializată acum într-o versiune provocatoare care ne poartă din nou într-o lume dominată de primate, cu oamenii coborâţi la starea de sclavie. Această versiune incitantă ne poartă într-un viitor nu prea îndepărtat, în anul 2029, când un astronaut aterizează forţat pe o planetă necunoscută, unde oamenii au fost supuşi tiraniei unor primate organizate statal. Sosirea străinului provoacă în rândul stăpânitorilor şi al stăpâniţilor nişte reacţii neaşteptate. Este o aventură palpitantă care a făcut ca, peste tot în lume, filmul să ruleze cu săli pline, având încasări de peste 160 milioane de dolari, în doar două săptămâni de la premieră. Călătorie într-o lume neobişnuită şi fantastică, filmul îi are în distribuţie pe Mark Wahlberg, Tim Roth, Helena Bonham Carter, Michael Clarke Duncan, Kris Kristofferson şi Estella Warren. Remarcabil machiajul personajelor-maimuţă - câte 3-4 ore zilnic pentru fiecare actor - excepţionale efectele speciale pentru verosimilitatea poveştii, foarte aplicată, plină de forţă, muzica realizată de compozitorul Danny Elfman. Planeta maimuţelor rulează de mâine, la cinema "Pacea" o săptămână, îl vor arunca într-un coşmar îngrozitor. Filmul lui Michael Christopher adaptează cel mai neobişnuit şi complex roman al lui Cornell Woolrich, "Waltz Into Darkness" şi-l transformă într-o poveste convingătoare şi neaşteptată despre un bărbat singuratic împins spre nebunie de dragostea pentru o femeie care îşi transformă sentimentele în niște jocuri periculoase. Temperamentala Angelica Jolie declara: "Acesta este unul din acele filme unde se vede pe ecran plăcerea cu care a fost făcut". La "Tineretului": Erotism exploziv şi un vârtej al minciunii şi al crimei Au curs râuri de cerneală pe seama filmului ORIGINAL SIN/Păcat originar, în care superbii actori Angelica Jolie şi Antonio Banderas sunt mai mult timp goi decât îmbrăcaţi. Acţiunea se petrece în Cuba sfârşitului de secol XIX, unde un chipeş negustor bogat îşi cumpără o soţie din America. Femeia, aleasă prin corespondenţă, îl poartă pe pragmaticul Luis într-o lume a erotismului exploziv, a emoţiilor şi senzaţiilor nestăpânite. Ea ascunde, însă, nişte secrete ucigaşe, are un trecut întunecat care îl vor purta pe Luis într-o cursă a infernului, N. MOT G­ol­f) Istoria literaturii postbelice L­ista (definitivă?) a lui Manolescu Recenta carte a criticului Nicolae Manolescu, structurată în trei volume - "Poezia", "Proza. Teatrul"și "Critica. Eseul"- este o încercare de fixare definitivă a autorilor postbelici în canonul literar propus și asumat aproape mecanic de autor. Manolescu demonstrează, cu această tripletă editorială, că nu s-a înstrăinat de sectorul politic­­moral pe care a glisat o vreme: afirmă nonşalant­­ dar cu reverberaţie de "lucru deja ştiut" sau îşi asumă interpetări critice doar din unghiul criticist al sin­dromului deja vu". Istoria literatu­rii postbelice este, din păcate, interpretativă și consumată pe banda teoretică a criticismului deja consumat. Vreau să spun că Manolescu și-a dejucat jocul criticist în detrimentul interpretării semi-politizate. Fapte și vorbe. Talente, mai spre sfârşit. Numai că în comprimarea interpretativă a criticului s-au comprimat şi compromisurile de interpretare selectivă şi, inevitabil, politicizate. Vorba criticului Al. Cistelecan: "Dacă eşti în Lista lui Manolescu, eşti în canon. Dacă nu, nu". Dar nu prea înţeleg (eufemistic vorbind) "cantonarea" în istorie a unor scriitori proletcultişti şi, mai grav, neincluderea pe listă a unor poeţi de reală vocaţie (de pildă, Nichita Danilov) în favoarea unor nume neinspirate şi la propriu, şi prin scriitură (de pildă, Adrian Alui Gheorghe). Gravă, până la cantonarea într-o culpă criticistă, este poziţionarea lui Manolescu faţă de scriitori din diaspora exilată, concludentă fiind perpetua sa reacţie negativistă faţă de Paul Goma, scriitor net superior altora incluşi în lista prozei. Nu spun că "Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu" nu trebuie citită şi citată, din moment ce implică efecte multiple şi ierarhizări bizare, uneori, responsabile, chiar pertinente, alteori. Dar constat că mulţi scriitori sunt doar "legitimaţi" prin Lista lui Manolescu. Pus în faţa unei asemenea ierarhizări, prefer o recitire a lui Negoiţescu şi inevitabila - incitanta - probă moral-critică a d-lui Lovinescu. Ar mai fi şi alte decantări de făcut, dar timpul, necanonizat ideatic, îşi va afirma clasificarea Listei în pertinenţa istoriei literaturii postbelice, citită şi pe diagonală, şi recitită cu voluptate emoţională. Andrei Ileni

Next