Tribuna, februarie 2002 (Anul 118, nr. 3327-3350)

2002-02-09 / nr. 3334

9 februarie 2002 Tribuna weekend Woody Allen ar râde dacă cineva ar încerca să-l hipnotizeze Productiv și precis ca un orologiu elvețian, regizorul Woody Allen a început să livreze cinefililor câte un film pe an. După "Small Time Crooks", cineastul new-yorkez a imaginat o nouă poveste cu hoți, totul desfășurându-se de această dată pe fondul hipnozei... - Păreţi a fi foarte atras de perioada interbelică. Ce vă atrage la aceşti ani? - în anii'20, '30, '40 la New York, atmosfera era cu adevărat minunată. Se juca mult teatru, erau multe cabarete, se asculta multă muzică, mai ales jazz. Erau vremuri foarte frumoase şi, din punct de vedere vizual, epoca este perfectă ca să faci filme cu ea. Decorurile, costumaţia femeilor, coafurile lor, machiajul, felul în care fumau, bărbaţii care conduceau maşini frumoase, toate astea erau minunate. Dar după război viaţa s-a complicat cu drogurile şi proliferarea crimei. S-a schimbat şi muzica, oamenii nu mai merg în cabarete, preferă să stea acasă şi să se uite la televizor. Dar în anii '20 - '40 spiritul care domnea în muzică era cu adevărat interesant. în scenariile mele, îmi face mare plăcere să evoc perioadele ce au fost. - Aţi trăit vreo experienţă personală de hipnoză? Vi s-a furat ceva? - Nu am fost niciodată hipnotizat. Cred că aş râde într-o asemenea situaţie, ritualul mi se pare atât de solemn că aş fi incapabil să rămân serios. Iar cu furturile mi s-a întâmplat o dată ceva, era o bandă de hoţi care furau din imobilul în care stăteam, dintr-un apartament vecin furaseră televizorul. Au intrat şi la mine să fure dar s-au speriat de ceva şi nu s-au mai atins de nimic, în plus miau mai lăsat şi televizorul vecinilor. (Raide). - Cum lucraţi cu actorii? - Aleg actori şi actriţe buni şi apoi îi las în pace. Le vorbesc foarte puţin, încerc să nu îi limitez, în general ei fac lucruri minunate, şi până la urmă eu sunt cel felicitat...Eu le spun că sunt liberi, că pot schimba scenariul, că pot improviza. Nu sunt un autor care consideră că scenariul lui este sfânt şi le vorbesc cu mare sinceritate, presupuriînd că dacă ştiu că îi consider buni se vor simţi în elementul lor. - Păreţi interesat de personajele cu probleme... - Indiferent dacă eşti un autor comic sau unul dramatic, ai oricum de-a face cu personaje nevrotice sau psihotice. Este adevărat în cazul multor scriitori, precum Eugene O’Neill, Tennessee Williams sau chiar Moliere. într-adevăr, din punct de vedere artistic, extremele sunt mult mai atrăgătoare, mai interesante, făcând situaţiile mai amuzante sau mai tragice. Cehov, unul dintre scriitorii mei preferaţi, a spus întotdeauna că îi plăcea să scrie despre contradicţiile dintre oameni. Şi mie, la fel, îmi place să vorbesc despre contradicţiile nevrotice ale personajelor. - Cum lucraţi în ceea ce priveşte muzica din filmele dumneavoastră? - Pentru mine partea cea mai interesantă din producţia unui film este muzica lui. Când s-a terminat montajul şi tot restul muncii tehnice, îmi iau discurile, le ascult, şi revăd filmul. Aleg piesele în funcţie de fiecare plan al filmului, înşiruind muzicieni de la Bach la Duke Ellington, Mozart sau Benny Goodman. Este o mare plăcere pentru mine, mai mare decât aș angaja un compozitor. Vrute şi nevrute ♦ Cum-necum, săptămâna tot a trebuit să înceapă cândva, aşa încât inevitabilul s-a produs chiar luni . Cu dreptul, săptămâna a început pentru Maria Lungu, cea care a câştigat nu mai puţin de patru Dacii dintr-un foc la 6/49. Nădăjduim că pe viitor - norocul n-o va mai ocoli şi va avea şi ea parte de o maşină * Nu tocmai cu dreptul a debutat lunea pentru locuitorii din Bicaz, judeţul Neamţ care, graţie unui şoc de 350 V scăpat de SC Electrica, s-au trezit cu aparaturile electrocasnice făcute scrum. Vă imaginaţi ce se întâmpla dacă lunea începea - abrupt - cu stângul? * In vreme ce românii se îndeletniceau cu supravieţuirea în general şi cu trăitul în colonel, oamenii de ştiinţă concluzionează că lumea în care trăim este cel mai bun stadiu la care a putut ajunge specia umană vreodată. Domnule Adrian Năstase, m-aţi scos la liman. Vă mulţumim! * Neavând urechi să vadă şi ochi să audă, la Botoşani, tavanul unei clase s-a prăbuşit cu numai cinci minute înainte de începerea orelor, lată de ce, câteodată, prea multă şcoală strică * Din motive doar de de ei ştiute, la Iaşi, unii localnici au ajuns să consume mâncare din carne de maidanez. Consumatorii au realizat oroarea abia atunci când - brusc - un antricot a început să latre * Marţi, ţara află că de la 1 februarie Poliţia Română îşi publică realizările pe teletext. Cu gândul la infractori, probabil, poliţiştii şi-au început pagina cu câteva bastonaşe * Un pensionar hazliu a cerut instanţei să oblige statul să-i achite pensie în funcţie de leu-dolar. De parcă în preajma dolarului, leul ar putea avea vreo funcţie * Asta nu şi-n cazul în care leul nu e cumva Mihai Leu, proaspăt convertit în oastea PUR-ului * Cu nedisimulată satisfacţie, românii află pe la prânz că un taximetrist japonez s-a însurat cu o stripteuză din Botoşani pe care a cunoscut-o la bară. Şi dacă nu se-nţeleg, tare mi-e teamă că tot la bară vor ajunge * Iată că până intră România-n NATO, a ajuns Botoşaniul în Ţara Soarelui Răsare * Miercuri, la Ploieşti, pentru câteva posturi de gropari s-au înscris oameni cu studii superioare. Iar pentru slujba de clopotar se înghesuie deja şi câţiva profesori universitari. Şi ne referim aici la cei nemulţumiţi de cât se câştigă din taximetrie * Maria Dobre, o braşoveancă surdomută, a luat locul I pe ţară la dansuri populare. O fi auzit oare că-i vedetă? *După ce Cornel Dinu a spus despre Buia că e un abţibild, un ziar cu bulină centrează ştirea că Romică are lipici la motocicletă * Către ora închiderii, pentru afacerile cu SOV, preşedintele Senatului a fost anunţat că trebuie să dea explicaţii la partid. Cică informaţia i-ar fi livrat-o un chelner de nădejde * La Iaşi, directorul RATC a interzis manelele în troleibuze şi tramvaie. Neavând încotro, acestea vor călători - se pare - pe jos * Luat pe sus de o viitură de zel, MEC a trimis un calculator de ultimă generaţie într-un sat neelectrificat din Vrancea. Asta e ca şi cum, în zori, ai scoate un orb pe stradă şi i-ai spune că s-a făcut ziuă . Un glas feminin glăsuia cam aşa pe Atomic: "Mă scuzaţi, sunt puţin răcită, deasta am o voce aşa, ca din gunoi" (?!). E, uite de-aia, audienţa, postului a ajuns pe făraş * Direcţia Regională de Poştă din Botoşani caută prin concurs un poştaş care să circule cu cal şi căruţă. Concursul pentru cai s-a amânat puţin după ce zilele trecute pe liste s-au înscris numai măgari * După ce mardeiaşul Gigi Becali a sărit la jugulara lui C.T. Popescu, Adrian Păunescu zice că ziaristele sunt curve. Las' că vine el Crăciunul, şi anu' ăsta nu mai scapă * Joi, dintr-un fax se rostogoleşte vestea că la spitalele din Huşi nu mai sunt medicamente. Vestea bună e că pacienţii încă mai apar pe culoare * întruniţi într-o şedinţă la vârf, edilii din Ploieşti decid că localnicii nu mai au voie săşi instaleze centrale termice proprii. Iritaţi pe bună dreptate, câţiva ploieşteni renunţă la audienţe şi reclamaţii, luând direct calea ambasadelor. Iar cele mai căutate sunt interesant - misiunile diplomatice reprezentând ţările calde . Fiindcă i-a reproşat aroganţa, Adrian Năstase îndeasă pe esofagul preşedintelui sugestia ca România ar trebui reprezentată în Occident doar de premier. Diferenţa dintre cei doi se lăţeşte: Ion Iliescu nu va putea fi niciodată premier * Spre prânz, la Senat s-a stricat maşina de vot, semn că are până şi ea mândria ei. * Vineri, Traian Băsescu a afirmat în prezenţa unor ziarişti că SOV i-a propus să depună bugetul Primăriei Capitalei la BRS. Marinarul ar mai fi spus el multe, însă tocmai i se terminase apa din pahar. Şi cică şi sarea era cam pe sfârşite * Ceea ce i se întâmplă şi săptămânii noastre, răpusă de liniştea uichendului. (r.s.b.) COOPl ■ un happening . Un perete acoperit de printuri aranjate minuţios pentru a da naştere unei întrebări: CE. Un alt perete pe care se proiectează secvenţe video. Şi muzică. Restul e întâmplare. Sau cum spun organizatorii COOPI,happening. Vernisajul a avut loc marţi, la Atelier 35, iar autorii sunt Florin Tudor, Nicolae Comănescu, DJ Mike şi DJ Ultra FM de la PRO FM, cărora li se adaugă o echipă de peste 15 oameni. "Intr-un noian de neîntâmplări noi vrem să creăm o întâmplare fericită. Organizăm un event care cuprinde primuri, proiecţii de film şi multă muzică. Nu avem nici un concept şi, mai important, nu excludem nici un curent. Creăm mişcare", spune DJ Mike, alias Mihai Gurei, aflat la prima experienţă de genul acesta. Puţini dintre tinerii prezenţi au fost însă în mişcare. Nici unul nu a îndrăznit să treacă prin cadrul pentru a face înconjurul sălii. La o distanţă respectuoasă de secvenţele video, băteau doar ritmul muzicii. Se agitau, în schimb, iniţiatorii happening-ului. Cu handy-cam-urile pornite, ei începuseră deja lucrul la COOP2. "Plănium ca următorul eveniment să aibă loc în aprilie, poate întrun spaţiu mai mare, în funcţie de ce se întâmplă, va lua naştere, sperăm, un minifestival", spune Florin Tudor. Pentru că fiecare participant la COOPI îşi construieşte propria întâmplare, iată o variantă posibilă: în cadrele cu un Bucureşti prozaic, cu maşini, panouri şi cabine de telefon, este decupat în mijloc un mic dreptunghi. O breşă în realitate. Dreptunghiul e metonimic şi schizofrenic. Ştii ce ascunde, dar ţi se aduce aminte că realitatea nu e pe deplin accesibilă. îţi muţi privirea pe proiecţia alăturată. Pare un mozaic, o jucărie care prin rotire scoate la iveală alte şi alte combinaţii geometrice. "Trebuie să arunci în Recycle din cunoaşterea realităţii şi să mizezi totul pe imaginaţie. Ăsta-i mesajul", crede Cătălin, student la istorie. Pagina 3 FILMELE SAPTAMANII LA HOLLYWOOD Chiar dacă America este departe pentru marea majoritate a noastră, ca să nu mai vorbim de posibilitatea de a vedea cele mai noi filme “direct de la sursă“, asta nu înseamnă că nu trebuie să fim la zi cu ultimele apariţii pe ecranele de la Hollywood. Săptămâna aceasta am ales pentru dv. patru filme pe care acum americanii le vizionează. Noi vizionăm altele... Chiar de trei sau patru ori. BIG FAT LIAR (Grăsanul mincinos) O comedie despre cum poţi deveni celebru de pe munca altuia. O lucrare scrisă de un amator este uitată în portbagajul unui mare producător de film. Care producător o transformă într-un film de succes, însă adevăratul posesor al lucrării va alerga să-şi ceară drepturile ce i se cuvin. Tânărul Frankie Muniz are un rol principal COLATERAL DAMAGE (Pierderi colaterale) Un nou film de acţiune cu Arnold Schwarzenegger. De data aceasta, el este un pompier care, în urma pierderii familiei într-un atentat terorist, se hotărăşte să-şi facă singur dreptate. Aşa cum îi este stilul. ROLLERBALL Un film SF (şi nu prea), în anul 2005, Pământul este condus de un singur guvern, care are grijă ca toată lumea să fie fericită, cu condiţia să nu gândească prea mult. Sportul favorit al tuturor este rollerball-ul, un amestec de rugby, patinaj pe role, hochei şi motociclism, iar regele neîncoronat al rollerball-ului este Jonathan E, a cărui celebritate deranjază la nivel înalt. “Cei de sus” hotărăsc retragerea lui Jonathan, însă acesta refuză. De aici, conflictul. SCOTTLAND,PA O “repunere în scenă“ a piesei de teatru “Macbeth” de William Shakespeare, cu reactualizările necesare.Acţiunea are loc de data aceasta într-un orăşel din statul Pennsylvania, în anii 70. Iar eroii principali se numesc McBeth, desigur.__________________ Ghinionistul Un susţinător al echipei Arsenal Londra se consideră cel mai ghinionist fan al acestei formaţii. Suporterul şi-a tatuat emblema clubului chiar cu două săptămâni înainte ca aceasta să fie schimbată. Mark Brewer a avut emblema clubului Arsenal tatuată pe un braţ, dar la două săptămâni emblemei i-a fost schimbat design-ul. Brewer şi-a botezat cei trei copii cu numele unor jucători ai echipei londoneze, dar la scrut timp fotbaliştii au fost transferaţi de la Arsenal. A plătit 50 de lire sterline pentru a-şi face un tatuaj cu noua emblemă. Pe tatuaj tunul reprezentat pe emblemă era făcut în partea opusă celui de pe noul simbol al echipei Arsenal. "De câte ori fac ceva pentru a demonstra că sunt fan al echipei Arsenal se întâmplă ceva rău. Mi-a luat două ore să-mi tatuez emblema. Nu mi-a venit să cred când am aflat că au schimbat-o. Am fost şocat", a declarat Mark. Cei trei copii ai lui Mark Brewer se numesc James Paul Merson, Matt Ian Wright şi Holly Emmanuel Petit, cei trei jucători Paul Merson. Ian Wright şi Emmanuel Petit au fost transferaţi de la Arsenal.