Tribuna, aprilie 2005 (Anul 121, nr. 4294-4319)

2005-04-15 / nr. 4306

Pagina 22 In cetate pătrunde ştirea că s-a fost stins Ioan Irthel (1638-1700), autorul unor importante însemnări zilnice, "Tagebuch", cuprinzând ştiri transilvănene, mai ales sibiene, din anii vieţii lui şi privitoare la mişcările care au avut loc în regiunile săseşti în vremea lui Thökölyi. Din ordinul Curţii de la Viena, magistratul Sibiului trece la delimitarea graniţei în Munţii Avrigului şi Surul. Pentru concurenţă se interzice importul din Ţara Românească al vinului. La vamă cresc taxele. In atelierul starostelui breslei aurarilor, Sebastian Hann, se lucra de zor la piesele comandate de domnul Ţării Româneşti. Se află că Brâncoveanu era preocupat de ridicarea construcţiilor de la Sâmbăta de Sus, case la Braşov şi palatul de la San Ştefano, de lângă Constantinopol, şi îşi mărită pe Safta (una din fiicele sale) cu Radu Greceanu, fiu de boieri renumiţi. Prin 20 decembrie 1700 în cetate, magistratul a fost emis o nouă lege a nunţilor. Apar noi frământări pe continent după moartea regelui Carol al ll-lea al Spaniei la 1 noiembrie 1700. Conform ultimului său testament din 3 octombrie 1700, succesor a fost desemnat Filip de Bourbon, duce de Anjou, nepotul regelui Ludovic al XIV-lea. Regele Franţei, doritor de pace, propune ca Spania să se lase electorului de Bavaria, iar Austriei să i se cedeze Milanul. Soluţie rezonabilă, însă electorul de Bavaria, un copil de cinci ani, se stinse. Miniştri spanioli susţineau desemnarea testamentară, adică pe ducele de Anjou, aceasta însemnând forţarea mâinii lui Ludovic XIV. Nu mai putea refuza regatul Spaniei pentru nepotul lui, fără a restaura el însuşi imperiul lui Carol Quintul. Acceptă primejdioasa onoare şi trimise pe Filip al V-lea de Bourbon, duce de Anjou, în Spania, apoi introduce în fortificaţiile de la frontieră garnizoane franceze, alături de garnizoanele olandeze (1701). Pătrunde ştirea în cetate că furia regelui Angliei, Wilhelm al lll-lea, fu mare. Se crezu păcălit şi intră în tratative cu împăratul Leopold I. Ca represalii și contrar prevederilor Păcii de la Ryswick, Ludovic XIV recunoscu pe exilatul Iacob al lll-lea ca rege al Angliei (fiul lui Iacob II). Așa a fost pornit războiul de succesiune la tronul Spaniei (1701-1714). Neguţătorii aduc vestea în cetate că fostul rege al Angliei, Iacob al ll-lea (1685- 1688), s-a fost stins în 1701. De la Viena, unde fusese dus cu forţa principele Transilvaniei Apafi II, s-a fost aflat că a fost silit de împăratul Leopold I să abdice, în favoarea lui. De la Poartă pătrunde ştirea că, apreciat de sultan, capuchehaia lui Brâncoveanu la Constantinopol, Ianachi Porphyrita, a fost numit dragoman al flotei turcești (1701 și 1710). La 11 iulie 1701 cetatea Sibiului e zguduită din toate mădularele de un puternic cutremur. Prin septembrie al anului 1701, în cetate sunt preocupări cu privire la importul de băuturi. Prin 1696 la Ocna Sibiului s-au produs mari incendii şi a fost ars şi biserica ridicată de Mihai Viteazul după luptele de la Şelimbăr din 1599, când s-a oprit şi la Ocna să-şi aprovizioneze oastea cu sare, i-a fost ajutat pe ocneni să-şi ridice biserica cu piatră adusă de la Turnu Roşu. Domnul Ţării Româneşti, C-tin Brâncoveanu, i-a ajutat pe ocneri să-şi ridice biserica din piatră, dăruindu-le 1.000 de florini şi alte ajutoare, în perioadă anilor 1697-1701, când s-a terminat. După un deceniu de activitate intensă desfăşurată la Constantinopol, dedicată în mare măsură medierii, încununate de succes cu Pacea de la Karlovitz, lordul Paget, la cerere, a fost înlocuit de Sir Robert Sutton, transferat de la Viena din dispoziţia regelui Angliei la 7 ianuarie 1702. Noul ambasador­­s-a fost aflat în cetate) a fost primit la 10 martie 1702 în audienţă de sultanul Mustafa al ll­­lea. Lordul Paget la 19 aprilie 1702 a părăsit Adrianopolul, însoţit de o suită importantă (aprobată de sultan, drept mulţumire şi apreciere pentru succesul medierii) pe drumul de întoarcere spre ţară, pe calea balcanilor şi a Europei Centrale, trecând prin Bulgaria, Ţara Românească, Transilvania şi Imperiul Habsburgic. La începutul lui mai 1702, lordul a fost primit, cu mare pompă, de domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, în palatul său de la poalele Mitropoliei, împreună cu stolnicul Cantacuzino, dăruindu-l cu odoare de preţ şi doi cai frumoşi de rasă românească. La 20 mai 1702, lordul Paget a fost primit cu fast la Braşov, apoi la Sibiu în 25-28 mai, întâmpinat cu solemnitate de autorităţi, în frunte cu generalul comandant al Transilvaniei, Jean Louis de Bussy- Rabutin, de judele regal Sachs von Harteneck şi primarul Weber. între 5-7 iunie 1702 a fost primit la Cluj de guvernatorul Transilvaniei, trecând apoi pe cărările Europei spre Anglia. în cetate se începe construcţia Bastionului Cisnădiei. Pe Ringul cel Mare este executat prin spânzurare un soldat dezertor. Pătrunde ştirea că s-a fost stins regele Angliei, Wilheln al lll-lea (1689-1702). Soţia, Maria (fiica lui Iacob II), s-a fost stins în 1694. Regele moare tocmai în momentul când pregătea împreună cu Imperiul Habsburgic şi Prusia un nou plan de campanie împotriva Franţei, în scaunul regal s-a fost urcat Anna (1702-1714), sora reginei Maria. Se află că la Cluj a murit, după o perioadă de hărţuială calvină, "Fenixul transilvan", Misztotfalusi Kiss Miklós (1650-1702), tipograf, cărturar, creatorul unor garnituri de litere tipografice latine, greceşti, ebraice şi limbi orientale şi mai ales realizatorul Bibliei în limba maghiară (tipărită în 1685 la Amsterdam, în vremea cât a studiat arta tiparului în Olanda 1679-1689), "Cartea cărţilor" realizată de el ca monument de limba literară. Din Ţara Românească se află că Brâncoveanu a fost terminat ridicarea palatului de la Mogoşoaia (1702). La sfârşitul anului şi începutul primăverii lui 1703 izbucni marea răscoală a curuţilor sub conducerea lui Francisc al ll-lea Rákóczi, generată de sistemul opresiv instaurat de autorităţile imperiale, în cetate se întrerupe construcţia "citadelei". Din 19 mai 1703 cetăţenii Sibiului plătesc un impozit suplimentar, constând în 300 de mărci de argint. în iunie, trei vrăjitoare sunt decapitate şi arse pe rug. Pătrunde știrea de la Stanbul că în 23 august 1703 o răzvrătire sângeroasă a ienicerilor a răsturnat de la putere pe sultanul Mustafa al ll-lea. în cetate la 5 decembrie 1703 are loc decapitarea comitelui Sibiului, Johann Zabarius Sachs von Harteneck. Din Țara Românească s-a fost aflat că doamna Maria a fost ridicat "Biserica dintr-o zi", 1703. bibliaJ TEST AML.S­îâ B tt**T fi ISiîMm*'I “vTEn Anna Biblia Angliei lui Kis Biserica din Ocna Constantin Brincoveanu să ne cunoaștem cetatea 15 aprilie 2005 Sibiul de altădată (CJdJiJiJiVJJJ) "Oraşul tinereţii noastre", cuvinte inserate pr­imul Atlas de sunete fundamentale”, ce mi -­f­ie volumul ’’Atlas de sunete fundamentale", ce mi l-a dăruit înainte de a se stinge academicianul Ştefan Augustin Doinaş... Da... da... poetul a îndrăgit cetatea ca nimeni altul... Mai zilele trecute, îmi "tună” în casă Andrei, fiul Arhitectului de la Craiova (cumnatul Iu' Tea Pavel). Cu el și Ly până târziu am discutat amintirile. Am bătătont apoi cărările copilăriei. Spre prânz, de la Dumbravă ne-am fost oprit la Poarta cărărilor fără întoarcere ale multor personalităţi legate de meleagurile sibiene. Cu lacrimi în ochi, şi-a fost amintit de chipul drag al unei rude îndepărtate, aşezată aci pentru somnul de veci... Am pornit în căutarea monumentelor funerare (în prezent se lucrează la Monografia personalităţilor care şi-au găsit "nodina" în cetatea Sibiului). Cu sprijinul Administraţiei, au fos scoase la iveală peste 300 de monumente funerare. L-am purtat pe urmele unor academicieni, cărturari şi oameni de seamă ai cetăţii. După bornele însemnate cu literele A, B, C, D, E, F, G... şi cifre, i-am identificat uşor... Trecut-am pe lângă criptele aşezate în formă de amfiteatru, începând cu­­ renumitului fabricant A. R. Rieger, apoi, familiile lui Meitzer, Fabritius, Jickeli, Czekelius ş.a. In faţă, într-o ordine impecabilă dreptunghiul episcopilor evanghelici: Georg Daniel Teutsch şi fiul său Fr. Teutsch (membru al Academiei Române), Victor Glondis, Albert Klein, Fr. Müller Langenthal, familia pictoriţei Trude Schullerus, apoi monumentele cercetătorilor şi iubitorilor de arta Bielz, naturaliştilor Binder şi Gottschling, ale baronilor Bedeus, prof. R. Porsche şi O. Pastior, colecţionarului C. Ingber, pictoriţei Olga Coulin, chirurgului W. Otto, compozitorului H. T. Stube, cântăreţei A. U. Reissenberger, botanistului K. Ungar, pictorului Hans Hermann, directorului Muzeului de Ştiinţele Naturii Marcel Doltu, scriitorului O. Wittstock şi Vladimir Munteanu, familiile urmaşilor renumitului tipograf Drotleff (cu o placă lipsă), ale tipografului care a ridicat primul teatru din Transilvania (1788) Martin Hochmeister, nu departe de ei, monumentul marelui angrosist al băuturilor sibiene Fronius, monumente cuprinse în parcelele însemnate de borne cu litera A. Păcat, că unele monumente sunt dărâmate, altele pline de mușchi şi buruieni, la cei cu rude plecate pe cărările altor meridiane. Am trecut apoi, la bornele B pe urmele monumentelor prof. universitar N. Branga, violonistei E. Kreutzer, a renumitului tipograf-legător E. Neuzu­, cântăreţului de operă W. Orendt, poetului J. Panta, prof. compozitor dirijor I. Popescu, renumitului fotograf E. Fischer, medicului C. Lungu, familiile Hajdu, Csáki şi Akos şi Klubisko. La bornele C am urmărit monumentele familiei baronilor Aichelburg (cripta cu pereţii scorojiţi, semn al uitării), o cruce firava la pictoriţa Radu­ Rhea Silvia, la monumentul secretarilor ASTREI dr. Oct. Russu şi R. Simu, cât şi la protopopul N. Togan multe buruieni...ne-am oprit apoi la monumentul celui care a organizat Episcopia Ortodoxă Română în SUA Teodor Scorobeţ, la monumentul organizatorului cooperaţiei sibiene şi ministru I. N. Ciolan, apoi la cele ale medicilor A. Andráşi şi Ioan Popp. La Domele cu literele E, monumentul pictoriţei Vera Marcu şi la G, monumentul dirijorului Filarmonicii sibiene H. Selbying. Cale întoarsă, la bornele D, în căutarea monumentelor cărturarilor N. Petra Petrescu şi Horia Petra Petrescu cu crucea răsturnată, la folcloristul gazetar Silvestru Moldovan crucea dispărută, iar la cupra Boiu, grilajul rupt, pereţii coşcoviţi, aci mai sunt asfaltaţi familiile V. Tordăşianu, preşedintele Reuniunii Soldalilor Români, bibliotecarului Academiei Române, prof. Victor Lazăr, prof. univ. Iliescu şi mecena Alexandru Lebu (care şi-a lăsat averea în seama Arhiepiscopiei)... uitaţi de lume!!! în dreapta criptei sunt monumentele avocaţilor I. Fruma, E. Piso, L. Lemeny, pline de buruieni­­şi ale lui Visarion Roman primul director al Băncii "Albina" m.c. al Academiei (buruieni şi copăcei) la academicianul D.,Comşa, iar s-au ridicat buruienile, bine îngrijit monumentul academicianului Al. M. Marinescu şi prof. Petre Şpan, îngrijiri trebuie acordate monumentelor fam. Sândeanu care şi-a sacrificat averea spre binele poporului (soţia ns. Brote), al prof. Preda Trandafir primul director al Liceului Comercial din Sibiu, monument ridicat în memoria lui de elevi, monumentul prof. Elena Drac şi mmbmi Ioan Drac, monumentul inimosului astrist Silviu Ţeposu şi­ aşteaptă prietenii... Dureroasă a fost însă apropierea de monumentul scriitoarei, realizatoare a Bibliotecii Copiilor (din care a imprimat 5 volume) A. O. Maior (Adelina Olteanu Maior) căsătorită cu Oct. Tăslăuanu (Goga ) fusese îndrăgostit de ea, dedicându-i în "Luceafărul” câteva poezii "romantice” până la căsătorie. A cunoscut-o la Rășinari în casa Barcienilor. Sora ei, Silvia era căsătorită cu dr. Daniil Popovici Bardianu, (prof. şi director al Şcolii Civile de Fete). Mormântul era răvăşit, crucea ruptă şi doborâtă, monument plin de buruieni. In aceeaşi situaţie şi mormântul bibliotecarului Academiei, Nerva Hodoş de lângă al ei. Lui Andrei i s-au umplut ochii de lacrimi, era ruda lui de la Craiova. Da, da Adelina era fiica prof. Constantin Olteanu Maior, stabilit la Craiova şi căsătorit cu fiica boierilor Argetoianu, din care Constantin Argetoianu într-o vreme, în tinereţe, fusese ambasadorul României la Viena şi acolo s-au logodit Adelina cu Tăslăuanu, în 1905. Tatăl Adelinei este înmormântat în Cimitirul Bisericii din Groapă, alături de fiica sa Silvia. Tatăl era rudă cu cărturarul Petru Maior. Andrei a izbucnit în hohote, nu s-a putut abţine... Doamne în ce hal a ajuns mormântul ei... şoptiseui! Cu greu l-am înduplecat... să pornim... In fugă am trecut pe la monumentele familiei Albini unde este astrucată şi Aurelia (fiica lui Visarion Roman), la monumentul fam. Blaga Lionel (fratele lui Lucian Blaga), la academicianul Onisifor Ghibu cu soţia, monumentul preotului I. Trifa, familia Sebastian Stanca (tatăl lui Radu Stanca), la academicianul Ghe­ Bogdan Duică (strălucitor), la fondatorul Balneologiei dr. Marius Sturza, prof. Petre Grim, prof. memorandist Nicolae Cristea, academicianul Axente Mandu, cripta marelui bărbat Partenie Cosma şi a­­renumitului neguţător Ilie Floaşiu, la generalii Berghea şi Suţa, preoţilor cartierului Măierenilor R. Bucşa şi Ioan Chioara şi al inimosului preşedinte al Reuniunii Meseriaşilor măiestrul I. Maniţiu, al celui care a realizat monumentala Monografie a Răşinarului, prof. Victor Păcală, cripta lui Petrea Dascălul, a tipografului gazetar Elie Măgeanu, preotului paroh al bisericii din Guşteriţa 41 de ani, Ioan Mihu, al m.c. al Academiei Enea Hodoş, al directorului Muzeului Brukenthal şi realizatorul Muzeului Tehnicii Populare, dr. Cornel Irimie, scriitorul, gazetar prof. M. Niţă-Slătineanu, bibliotecarei V. Jugăreanu, scriitorului Paul Constant, prof. Pimen Constantinescu, inventatorului diodelor prof. I. Delu şi medicului Titus Spătaru... Monumente ridicate pentru fruntea şi plebea cetăţii... indiferent de naţie­, aci toţi se înţeleg... N-am ştiut­ cum să-mi spăl obrazul de­ ruşine... Andrei a plecat cu o mare durere în suflet... Am să revin pentru Adelina... Ml In 2007, vin mulţi turişti... pentru surprize!!?? Pagină realizată de Mircea OPRIȘIU cPe urmele unor­­uniri ilustre■... în cetate au trăit şi creat nenumărate personalităţi, unii şi-au găsit somnul de veci în progadia din Cimitirul de la Dumbrava Sibiului. La unii, monumentele funerare sunt îngrijite, la alţii... răsturnate, pline de buruieni şi chiar copăcei. Cum ne venerăm înaintaşii?! Să pornim împreună pe urmele lor. Iată una din exponentele şcolii ardelene de pictură, Trude Schullerus, născută pe Valea Hârtibaciului, în 3 mai 1889, la Agnita, şi astrucată în progadia Sibiului, în 1980. Pictor şi grafician cu realizări impresionante (peisaje, portrete şi naturi statice, excelând prin flori). Nepoată a cercetătorului, istoric, folclorist, etnolog şi teolog Adolf Schullerus (1864-1928, Sibiu); Fritz Schullerus (1866-1898), pictor, şi Anna Schuller- Schullerus (1869-1951, Sibiu), scriitoare. Studiază la Academia de Arte Frumoase din München (1906-1914) cu Hermann Knirr, Max Felbauer, Weissgeber și la Leipzig 1923-1924). Debutează în 1918 la Sibiu, după ce făcuse călătorii de studii în nordul Italiei, apoi în 1922. Activează în cadrul Asociației "Sebastian Hann" (1930-1948), în 1924 expune gravuri­ la Târgul de Mostre al României de la Leipzig. Expoziţii personale (9) la Braşov, Sighişoara, Mediaş, Sibiu. Participă la expoziţii judeţene 1948-1968 şi anuale 1950-1957. Practică o pictură de viziune şi concepţie realistă, descinzând dintr-o veche tradiţie locală şi situâindu-se într-o succesiune impresionistă. Stăpână pe tehnica tradiţională, îmbină valorile de claritate ale unui desen echilibrat cu o cromatică reţinută şi caldă. Şi acum să pornim spre meleagurile mirifice ale Mărginimii pe urmele marelui cărturar în domeniul bibliologiei Nicolae Oancea (1907 Vale Sibiu, 1973). Profesor, bibliotecar, bibliotecar şef, director adjunct al Bibliotecii Universităţii din Bucureşti, publicist, avocat, realizator de lucrări în domeniul biblioteconomiei. Studii: liceul de la Mănăstirea Dealu - Târgovişte, Facultatea de Litere Bucureşti, licenţiat în istorie, specialitatea istorie universală şi filologia modernă, cu specialitatea în limba română şi limba franceză, Facultatea de Drept cu licenţă în 1948. Cursuri de specializare la Şcoala superioară de arhivistică, secţia bibliologie şi cele similare organizate de Ministerul învăţământului. Bibliotecar la Institutul Medico-Legal din Bucureşti, apoi bibliotecar şef la Facultatea de Drept şi director adjunct al Bibliotecii Universitare din Bucureşti. Un timp a fost profesor la diferite licee din Bucureşti. Renunţă la cariera de profesor şi avocat optând pentru aceea de bibliotecar, pentru care a făcut pasiune, cercetând, scriind, comunicând şi învăţând generaţii de studenţi şi bibliotecari cum să preţuiască şi să organizeze o bibliotecă, acest instrument de cultură de care nici un intelectual nu se poate lipsi, el arătându-le drumul pe care trebuie să-l urmeze orice om de cultură. A colaborat frecvent la "Călăuza Bibliotecarului”și la "Revista Bibliotecilor". Articolele sale au adus întotdeauna un punct de vedere practic şi nou. Aproape 100 de lucrări, comunicări, lecţii şi referate despre evidenţa publicaţiilor, organizarea cataloagelor, igiena şi patologia cărţilor, organizarea­ bibliotecilor, bibliografii asupra unor probleme de drept, de medicină legală sau de literatură (peste 50.000 de fişe aproape gata de publicat) sunt cele mai de seamă din realizările sale. Lucrări utilizate de studenţi la cursurile de formare şi de perfecţionare, începând din 1951 organizate de Ministerul învăţământului, alte ministere şi autorităţi, la care a fost un nelipsit şi preţios profesor, între cele mai importante lucrări: "Terminologia bibliologică", "Cartea şi termenii ei", Bibliografie a satului românesc, cadrat biologic", "Introducere în biblioteconomie", "Reguli de catalogare a cărţilor" (care a servit tuturor bibliotecilor din ţara), "Conservarea fondurilor de cărţi” (manual pentru bibliotecari­­ în colaborare), "Bibliografia istoriei medicinii româneşti" (aproape 15.000 de fişe), "Bibliotecile din învăţământul superior - biblioteci de specialitate", "Ghidul Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti " (în colaborare), "Documentarea ştiinţifică în bibliotecile de învăţământ superior" ş.a. A fost socotit, pe bună dreptate, unul dintre cei mai bine informaţi oameni, un adevărat depozit de cunoştinţe. Văleanul Nicolae Oancea a fost "un om de omenie", idealizat de Octavian Goga. A fost decorat cu ordine şi medalii, împreună la drum pe urmele lui Victor Lazăr (14 octombrie 1869, Porceşti/Turnu Roşu - 1935, Sibiu). Profesor, director de şcoală, redactor, bibliotecar la Academie şi apoi la ASTFIA. Absolvent de liceu şi şcoală normală la Sibiu, învăţător din 1887 la Poplaca şi Viştea. Pleacă în Dobrogea ca profesor, la Caramlâc şi Cobadin, apoi profesor de germană din 1900 la un liceu particular din Craiova. Stabilit apoi în Grecia, la Salonic, unde este numit director al Şcolii Comerciale Române. Se întoarce în ţară din cauza malariei. Funcţionează ca profesor la Constanţa din 1906. La Bucureşti din 1908 va activa vreme de 12 ani ca bibliote­car-ajutor la Biblioteca Academiei şi membru activ al Societăţii Istorice. La bibliotecă era coleg cu Nerva Hodoş, fiul P­r­­imicianului Iosif Hodoș, înmormântat in cimitirul Bisericii din casă. Preocupat de luminarea poporului român, scoate gazeta "Foaia noastră", săptămânal ce apare din 1926 la Cluj. Din 23 mai 1926 va apărea subtitlul "Foaie de propagandă în serviciul ASTREI, scrisă pentru luminarea poporului român". Din 1929 apare la Sibiu. O vreme lucrează ca redacor si la "Foaia Poporului" la Sibiu. In perioada anilor 1928- 1929 a fost numit bibliotecar al ASTREI, timp in care va conduce si Biblioteca Poporală a Asociatiunii, în care-i apar volumele. Nr.96 "Ardealul și ardelenii", Nr.109 "David Urs de Marginea, biografia eroului şi susţinătorului şcolilor grănicereşti", Nr.153 "Războiul pentru întregirea neamului românesc", Nr.154 "Cultivaţi legume în grădinile voastre", Nr.159 "Copii cu renume". Redactează Calendarul Asociaţiunii şi primă alte lucrări între care "I. Buteanu - schiţă biografică" (pentru care a făcut 5 luni temniţă la Seghedin), "Creşterea în familie” (premiată de Academie), "Românii de sud din Turcia şi ţările limitrofe" (în germană), "Clujul-monografie", "Istoria românilor, "Istoria universala a popoarelor vechi", "David Urs de Margine: biografie”. La Congresul Cultural al ASTREI din 1930 a prezentat referatul Răspândirea culturei prin editurile ASTREI" (conţinând importante propuneri de rostuire a cărţilor în depozite). Căsătorit cu Ana, născută Florea (1875 - 2 noiembrie 1937). Un cuplu ideal. Soţia, învăţătoare şi publicistă. Colaboratoare la Familia", "Tribuna literară" şi Calendarul ASTREI. Realizează şi semnează Ana Victor Lazăr volumele "Bucătăria gospodinei de la sate (sfaturi şi reţete de mâncări)" Sibiu, Ed. Asociatiunii 1928, Ed. a ll-a revăzută cu un cuvânt al autoarei, 1982, Ed.a lll-a 1943, în "Familia" publică "Inferioritatea intelectuală a femeii" (1901), Femeia ca medic" (1902), "Femeia în serviciul civilizaţiunii" (1902), traducerea după Carmen Sylva "Povestea împărătesei milostive" (1902), iar în "Tribuna literară" - "Naşterea Domnului (Obiceiuri de iarnă la diferite popoare)" (1901). Sunt înmormântaţi în cripta familiei Boiu din progadia de la Dumbrava Sibiului. » -«w.­­r-T Şi acum pe urmele pictorului grafician din Mărginime Nicolae AnaV. Vasile Vasile Dobrian (2 septembrie 1912, Rod. Sibiu). Artist Oancea Lazăr Dobrian emerit, poet­ publicist, grafician. Studii: Academia de Arte Frumoase din Bucureşti (1934). Membru de onoare al Academiei de Desen din Florenţa, membru al Academiei Internaţionale "Tomaso Campanella” din Roma. Premii la saloanele oficiale din 1936,1938,1943,1947,1971. Călătorii de studii: Bulgaria (1961), URSS şi Ungaria (1962), Polonia şi URSS (1963). Debutează la Bucureşti, Radiodifuziune (1934 şi 1935), Sala "Mozart” S.A. (1936). Participă la saloanele oficiale de desen şi gravură, la expoziţiile "Grupului grafic" din care a făcut parte (1940-1947), apoi la saloanele de grafică şi alte expoziţii colective, la manifestări de artă românească organizate în: Budapesta (1947), Stockholm (1959), Helsinki (1962), Pekin, Phenian, Roma (1964), Sofia, Viena, Londra (1966), Frankfurt pe Main, Sollingen, Köln (1968), Torino, Tel Aviv, Santiago de Chile, Sao Paulo (1966). La expoziţii internaţionale de grafică: Lugano (1956), Delhi, Moscova (1958), Riga (1959),­ Bratislava (1960), Bienala de la Veneţia (1960 şi 1962), Geneva, Moscova, Viena (1961), Tokio şi Sao Paulo (1963), Delhi, Leipzig, Berlin, Bologna (1965 - Artă şi rezistenţă), Linz, Tokio (1966), Berlin (Intergrafik, 1967), Pescia, Florenţa, Linz (1968), Bydgoszcz (Tema muzicală în arta contemporană), Florenţa (Dansul şi baletul, 1969), Florenţa şi Varşovia (Artă decorativă, 1970)­, expoziţii personale la Bucureşti 1937, 1938, 1945, 1956, 1959, 1964, 1968, 1967, 1972, 1973, 1975), Oradea (1970), Reisenheim RFG (1970), Kiev şi Leningrad (1963), Sibiu şi Rod (1974). Lucrări în muzeele din Bucureşti, Sibiu, Iaşi, Ploieşti şi alte colecţii din ţară şi străinătate. Va­sile Dobrian este unul dintre cei mai mari gravori ai şcolii româneşti. în 1974 a donat satului natal 70 de lucrări. Gest încărcat de simboluri... ROD al muncii sale, într-o veche casă strălucește "Colecția de artă Vasile Dobrian". Să nu-i uităm! Trude Schullerus

Next