Tribuna Sporturilor, 1991 (Anul 2, nr. 44-94)
1991-01-06 / nr. 44
V „la sportiva nr. 1 a judeţului se priveşte cu alţi ochi!“ Ancheta specialiştilor: a desemnat-o pe atleta Claudia Isailă de la C.S.Ş. „Şoimii“ drept cea mai bună sportivă a judeţului Sibiu în anul 1990. Născută la 17 iulie 1973 în Sibiu, Claudia a fost selecţionată pentru sportul de performanţă la vîrsta de 10 ani, pe cînd era elevă în clasa a IV-a a Şcolii Generale Nr. 5, acolo unde un director inimos, l-am numit pe profesorul Gheorghe Fleacă, le-a sădit copiilor dragostea pentru exerciţiul fizic, pentru performanţa sportivă. Cel care a întrezărit in firava şcolăriţă pe valoroasa performeră de peste ani a fost profesorul Petre Manu, specialistul şi pedagogul care a condus cu competenţă, pasiune şi profesionalism procesul atît de anevoios la finele căruia s-au ţvit... calităţile excelentei atlete. Dar să-i dăm cuvîntul antrenorului: „Procesul de selecţie are o importanţă decisivă în destinul viitorului performer. Iar la Şcoala Generală Nr. 5, o unitate de învăţămînt mică, participarea mea efectivă, timp de2-3 săptămîni, la orele de educaţie fizică, mi-a permis să desluşesc marile resurse ale unor copii, între ei s-a aflat şi Claudia. Am început să lucrăm împreună şi, după 3 ani, adică în 1986, Claudia a fost cooptată în echipa C.S.Ş. „Şoimii“, la tetratlon. Cîştigarea titlului de campion naţional, la Roman, mi-a întărit convingerea că ne aflăm pe drumul cel bun. Lucrul specific pentru aruncarea suliţei l-am început în 1987, după ce am remarcat calităţile deosebite ale Claudiei la aruncarea ... mingii de oină. în 1988 au apărut primele succese la aruncarea suliţei, Claudia devenind — cu 38,22 metri — vicecampioană naţională. în 1989, pe cînd avea 16 ani, Claudia a fost selecţionată în lotul reprezentativ al României, iar cu ocazia întrecerii internaţionale , echipa Poloniei, eleva me., a stabilit (cu 53,12 metri) şi un nou record naţional, rezultat care a consacrat-o ca specialistă a probei la nivelul ţării. în 1990, Claudia a confirmat speranţele puse în ea, participarea la Campionatele mondiale de juniori din Bulgaria prilejuindu-i ocuparea unui excelent loc cinci cu performanţa de 54,74 metri, după ce — cu 10 zile înainte— cîştigase la Ljubljana titlul de campioană balcanică de junioare cu o aruncare de 55,74 metri, care reprezintă şi recordul actual al României pentru junioare II. Campioană naţională en titre de junioare I şi II la aruncarea suliţei şi titulară la lotul naţional de senioare al ţării noastre, Claudia — sunt convins — nu şi-a spus ultimul cuvînt“. Dar să consemnăm şi opinia sportivei numărul unu din judeţul Sibiu în anul trecut: „Sinceră să fiu, nu m-am aşteptat să mă clasez chiar pe treapta întîi a sportivilor fruntaşi, mai ales că, în ultimii ani, noi, atleţii, n-am prea fost răsfăţaţi cu asemeneare- cunoaşteri! Tocmai de aceea am fost foarte fericită aflînd votul specialiştilor, la fel de fericită, dacă vreţi, ca şi la Balcaniadă.] Dar bucuria pe care o în- cerc acum nu mă face săi uit marile responsabilităţi] ce-mi revin în viitor, la: (continuare în pag. a IV-a) B. MIRCEA Tribunii 388888888888888888^^ SUPLIMENT SAPTÂMÎNAL DE INFORMARE STORTWI AL GOTWAWILOI INDEPENDENT TRIBUNA ----- .... • •». •.••.. vXvX*.. AV • to»:»y«y»?»%?' i. ||| Ulli W TUNUL ITALIAN... 3. Umbrele înserării coboară pe nesimţite insensibile la dorinţa noastră de a „fotografia", cu ochii şi cu sufletul, peisajul de vis. Dar Italia, vă asigur, este la fel de tentantă şi noaptea, chiar dacă de pe autostradă nu vedem decit margini de oraşe, staţii de benzină (extrem de multe, feeric luminate), locuri de parcare şi curgerea — obsesivă — a convoaielor de maşini, toate modeme, toate dichisite, toate alergînd nebuneşte. Sau poate doar ni se pare din cau- -------------------- tî însemnări leargă şi el-------------------cît poate dar parcă stă pe loc... Şi cum tot eram în întîrziere, a mai picat şi o pană (prima, e drept, de la plecarea de-acasă), aşa că aproape două ore m-am vîrît adînc în cota... de ţigări riguros planificată de la Sibiu. In sfîrşit, iată-ne din nou la drum în direcţia Roma. Toropiţi de oboseală, băieţi au adormit înveliţi în pături Somn chinuit, căci instalaţia de încălzire a autobuzului nu-şi face datoria decît pentru pasagerii de pe primele trei-patru rînduri de scaune. O vreme mai schimb impresii cu domnul Zacchini care renunţă la somn pentru a ne dirija pe o scurtătură. Orele trec anevoie. Către miezul nopţii depăşim „cetatea eternă“ şi ne înscriem pe „Autostrada soarelui“, în direcţia Napoli. Tot greul cade acum pe umerii lui Iacob Chirilă, şoferul nostru, care rezistă la volan de peste 9 ore. Prin rotaţie îl ţinem de vorbă să nu a doarmă. Spre dimineaţă, după ce trecem de Napoli şi distingem contururile Vezuviului, vremea se burzuluieşte brusc, o ninsoare în rafale însoţindu-ne pe autostrada aproape pustie. înaintăm anevoie, toţi sîntem sfîrşiţi, iar sosirea, în jurul orei 7 (aşadar, după aproape 14 ore de mers non-stop!) în orașul Trani ni se pare o izbăvire. Nu ne mai putem bucura nici măcar de confortul hotelului (3 stele) și adormim într-o clipită. Dormim pe „unde scurte“ vreo 4 ore, servim , masa și ne bu-------------------curăm de reînde reporter ftat care jucase în echipa olimpică a României, contra Italiei şi venise, de cu seară, la Trani pentru a se alătura colegilor săi Ne mai înviorează vestea că „tricolorii“ lui Mircea Râdulescu au învins San Marino cu 6-0 în ziua precedentă, ziarele de joi dimineaţa consemnînd şi comentînd ca normal rezultatul. Pornim spre Barletta, cale de vreo 15 km, unde urmează să întîlnim echipa locală cu acelaşi nume, o divizionară B bine cotită. îr, palmaresul gazdelor figurează, între alte14e, un 2—2 cu Sportul Studenţesc, un 0—0 cu D.T.A., un 3—1 cu Petrolul şa.m.d. Timpul este friguros şi plouă, dar gazonul este excelent în tribune, cîteva sute de spectatori. Ne pare rău că acest meci-test, în compania celui mai puternic adversar angajat de sponsorul italian, n-a găsit echipa sibiană într-o condiţie fizică optimă, călătoria istovitoare vămuindu-i forţele. Aşa se şi explică star (continuare in pag. a TV-a) Mircea BIŢU îi Formaţia României—locul IV în „Cupa Europei* — convorbire cu prof. Dumitru POPOAIE — La sfîrşitul lunii noiembrie, 3 sportivi sibieni, alături de alţi 5 bucureşteni, ce formau naţionala României, se reîntorceau de la Viena unde participaseră la cea mai importantă întrecere a anului 1990, „Cupa Europei“ la sărituri în apă pentru seniori. Competiţia din capitala Austriei reunea la startul celor 3 probe pe cei mai valoroşi practicanţi ai acestui sport de pe continentul nostru din Austria, Anglia, Germania (unită), Italia, Franţa, Spania, Uniunea Sovietică, Ungaria etc. Reprezentativa ţării noastre s-a clasat pe locul 4 pe naţiuni (loc. 5 pe echipe de fete şi loc. 9 pe echipe de băieţi). Cu întrebarea: puteau obţine un loc mai bun sportivii noştri în clasamentul pe naţiuni? ne-am adresat profesorului Dumitru Popoaie, unul dintre cei 3 antrenori care au însoţit lotul naţional. — Categoric nu. De ce? Conform regulamentului întrecerii, fiecare din cele 16 echipe naţionale participante au avut dreptul să prezinte la startul celor 3 probe (trambulina de 1 m, trambulina de 3 m şi platforma de 10 m) cîte doi sportivi la fiecare probă. Locul 4 realizat de echipa ţării noastre s-a datorat faptului că nu toate echipele au fost complete. Spre exemplu, Anglia, Italia şi Suedia s-au prezentat numai cu vîrfurile sportive, care s-au clasat în primii 10 la individual, dar neavind participanţi la toate probele, au obţinut puncte mai puţine în clasamentul pe echipe. Aşa se face că ţara noastră, prezentînd sportivi la toate probele a obţinut, atît la fete, cît şi la băieţi, mai multe puncte care ne-au clasat pe locul 4, în final, deşi la individual am avut doar două sportive (Ionica Tudor la trambulină şi Ioana Voicu la platformă) care au intrat în primele 10. — Cum s-au comportat sportivii sibieni? — Elisabeta Kopatz şi cei doi juniori, Sorin Baca şi Bogdan Cibu, s-au prezentat sub posibilităţi. Cauzele ar fi mai multe. Datorită faptului că m-am transferat, începînd cu 1 septembrie, la Şcoala Gen. Nr. 24 Sibiu, transfer anunţat atît la federaţie cît şi la organele locale, de aceşti spottivi nu s-a mai ocupat, legal, nimeni. Federaţia, printr-un telefon transmis pe ziua de 21 oct. 1990 ne anunţa că sportivii S. Baca şi B. Cibu vor pleca, în ziua de 22 octombrie, dimineaţa, la un concurs internaţional în U.Ir. S.S., urmînd ca după acest concurs să se continue pregătirile pentru „Cupa Europei“ printr-un cantonament (1—12 noiembrie) la Bucureşti. . După cum se relata în „Gazeta Sporturilor“ rezultatele obţinute de sibieni au fost slabe, participarea lor la „Cupa Europei“ fiind nejustificată. — Dacă ţinem cont că nimeni nu s-a interesat că ba(continuare în pag. a IV-a) A consemnat Ilie IONESCU ULTIMA ORĂ... • Oare tăierea plopilor din incinta unităţii militare de pe str. Octavian Goga (fostă 13 Aprilie), unde este amplasamentul viitoarei — şi atît de aşteptatei — săli polivalente sibiene să însemne şi iminenta începere a construcţiei? • Vineri, 4 ianuarie 1991, a avut loc şedinţa de constituire a Consiliului de administraţie al Clubului de fotbal Inter Sibiu. Funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie va fi îndeplinită de d-l inginer Teodor Munteanu. Anul II, nr. 44 6—13 ian. 1991 4 pagini Prețul: 3 lei Continuare în pag. a IV-a) L PLEȘCA ’Cffw ««* aas&a« flESÎSS» i Șoimii I. P. A-o echipă competitivă Trebuie să recunoaștem că locul 6 ocupat la terminarea turului este mai mult decît onorabil, încadrîndu-se în obiectivul propus la începutul campionatului. Pentru o echipă nou promovată — chiar dacă a fost „garnisită“ cu cîţiva foşti divizionari B — este o performanţă să fie la doar 6 puncte de fruntaşa clasamentului, la 4 de Tîrgovişte, la două de Vîlcea, egală cu Sportul 30 Decembrie şi Drobeta, cu un golaveraj pozitiv (26—21) şi să lase în urmă formaţii cu vechi state de serviciu în eşalonul secund precum Tractorul, Gaz Metan, Mecanică fină, Pandurii, Autobuzul şi altele. începutul a fost foarte bun, dovadă că după cinci etape Şoimii s-au „cocoţat“ în fruntea clasamentului datorită şi golaverajului (au învins pe Gaz Metan cu 2—0, pe Drobeta cu 5—0), dar şi victoriei neaşteptate asupra asprilor mineri din Motru. Dar aceste două puncte cucerite în deplasare au avut darul să infatueze oarecum pe unii dintre jucători, iar cota pretenţiilor celor din anturajul echipei şi în mijlocul spectatorilor să depăşească nivelul obişnuit. Acele două puncte cucerite la Motru au fost foarte repede cedate acasă în favoarea morenarilor (2—2) şi Chimiei din Vîlcea (0—0). De aici totul a intrat în normal, echipa cîştigînd acasă şi pierzînd totul afară. A existat o diferenţă foarte mare (nepermis de mare) între calitatea şi mai ales angajamentul majorităţii jucătorilor la întîlnirile de acasă, comparativ cu cele de pe terenuri străine. Elocvente, şi fără prea multe comentarii în acest sens, sunt statisticile. Din cele 26 goluri marcate, doar 4 au fost înscrise în deplasare. Tot statistic, privind evoluţia pe scara clasamentului, ne atrage atenţia faptul că locul 6 pe care îl obţine la sfîrşitul turului a mai fost ocupat de 9 ori, cea mai joasă clasare intervenind o singură dată. In etapa a 10-a, locul 9. Diferenţele de scor la care au pierdut pe terenuri străina nui sunt alarmante (jenantă fiind doar înfrîngerea cu 3—0 de la Caracal, ocupanta de atunci a ultimului loc). O apreciere reală, lucidă asupra aportului individual al jucătorilor, cred că nu poate fi făcută de un cronicar care scrie ce vede, uneori din ce aude, dar nefiind implicat la procesul instructiv şi mai ales intim al unei echipe. De aceea voi face unele aprecieri personale, bazate însă pe date reale care şi ele vor spune suficient de mult. Antrenorii Marin Radu, revenit de la Mediaş cu un alt fost fotbalist, Gh. Albotă, au aliniat pe parcursul celor 17 etape 21 de jucători. L-am inclus în această cifră şi pe „jucătorul“ Radu II care în partida cu Vîlcea a evoluat 37 minute, fără însă a influenţa scorul final (0—0). Rămîn deci 20 de fotbalişti, cu prezenţe (cel puţin fizic, în teren) total diferenţiate. Nu sunt doi care să se asemene — subliniez — ca timp prezent în teren. Cele 17 etape s-au desfășurat pe durata a 530 minute.