Tribuna, aprilie-iunie 1885 (Anul 2, nr. 74-146)
1885-04-22 / nr. 114
Nr. 114 Anul II Sibiiu, Mercuri în 22HiWa (3 Iunie) 1885 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1li an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă, cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/l an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate. Apare în fieCaFG di de lUCFU 10 an 10 fr., la an 20 fr., 1 an 40 fr. ’ Inserţiunile Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Un immer costă 5 cf. Sibiiu, 21 Maiu st. v. Alegerile ţerilor de preste Laita au produs oarecare nedumerire în cercurile politice din Ungaria. Organele guvernamentale, deşi silitet-’şi impune oarecare reservă, o mărturisesc şi ele aceasta, nu însă aşa ca cele oposiţionale, care se pot pronunţa fără ca se angajeze Ungaria oficială. Astfel „Budapestei Tagblatt“ prevede, că actualele alegeri pot să aibă drept resultat o schimbare în organisarea internă a monarchiei. Ţerile întrunite sub sceptrul casei de Austria atât după tradiţiunile, cât şi după firea lor cuprind elementele pentru constituirea unei puternice împărăţii confederative, împreună ele au o întindere mai mare ca orişicare alt stat european, afară de Rusia, şi o desvoltare pacinică de câteva decenii ar pută să-şi crească şi poporaţiunea proporţionat cu întinderea şi cu bogăţia pământului. Căci e roditor şi bogat nu comori pământul acestor ţeri, care popoarele aşezate în ele, tocmai fiind deosebite, întrec prin varietatea aptitudinilor lor pe toţi vecinii. xv Această desvoltare însă nu să realifceaza potrivit cu timpul şi cufireasca inclinare spre desvoltare a popoarelor. Ceeace este greu în monarchia noastră e unirea puterilor şi conducerea lucrării lor astfel, ca ele să nu se consume unele pe altele. Nu este între ţerile din monarchie aproape nici una, în care poporaţiunea să fie omogenă; pretutindenea, dela poalele Alpilor până la Poarta-de-fer, stau alăturea deosebite neamuri de oameni. De aceea o confederaţiune de ieri monarchia noastră nu poate să fie, ci va tebui să devină încetul cu încetul o confederaţiune de popoare. Căci dându-se fiesce căreia dintre ţerile ce-o alcătuesc oarecare autonomie, nu se înlăturează conflictele firesci ce există între deosebite popoare, ci se face numai începutul unei descompuneri politice. Conflictele se înlăturează numai prin regularea relaţiunilor dintre popor şi popor. Monarchia noastră şi în genere partea orientală a Europei se află faţă cuaceeaşi problemă, pe care a resolvat-o în Europa centrală răsboiul de treizeci de ani. După lupte îndelungate pacea de Augsburg împărţise ţerile în catolice şi protestante. S’a simţit însă în curând, că ţeara nu poate să fie nici catolică, nici protestantă, şi că pacea adevărată nu se va stabili decât prin recunoaşcerea dreptului fiecărui om de a trăi fie ca un catolic, fie ca un protestant, ori unde ar fi el, şi de a lucra în viaţa religionară cu fraţii săi de aceeaşi confesiune. Tot astfel se simte la noi şi se va simţi din ce în ce mai mult, că o ţeară nu poate fi nici maghiară, nici germană, nici slavă, nici română, şi că buna înţelegere nu se va stabili decât prin recunoaşcerea dreptului fresce căruia de a trăi şi lucra în viaţa culturală cu aceia, de care se simte mai apropiat. Acest principiu s’a accentuat în o formulare destul de clară în aşa numitul „provisor“. Provisorul, luând drept punct de plecare tradiţiunile istorice, le acorda ţerilor oarecare autonomie, dar’ păstra în acelaşi timp unitatea monarchiei şi, aceea ce este hotărîtor, regula relaţiunile dintre popor şi popor, asigurând desvoltarea naţională a celor mai slabe faţă cu cele mai tari. E evident, că prin aceasta se indică un nou punct pe plecare pentru desvoltarea dreptului public al monarchiei. „Provisorie“, această organisare avea să se desvoalte astfel, ca încetul cu încetul autonomiile ţerilor să-’şi peardă importanţa şi în monarchia unitară să se vorbească din ce în ce mai mult de deosebitele popoare. Catastrofa dela 1866 a pus capăt acestui provisoriu. S’a făcut un pas foarte hotărît în o direcţiune opusă, prin desbinarea monarchiei în două părţi. într’una din aceste părţi au luat Germanii conducerea, ear’ în ceealaltă Maghiarii. Aceasta însă nu va să dică nici decum, că prin dualismul acesta o parte din monarchie a devenit maghiară, ear’ ceealaltă germană, căci oamenii politici serioşi nu puteau ignora realitatea, nici puteau presupune , că în Ungaria elementele nemaghiare, ear’ în ţerile de preste Latia cele negermane, vor renunţa la propria lor vieaţă culturală. S’a păstrat dar’ şi în organisarea dualistă punctul de plecare indicat de „provisoriu“, s’a manţinut regularea relaţiunilor dintre popor şi popor, rămânând ca fiesce-care popor să-’şi lărgească din propria lui vrednicie drepturile de liberă desvoltare. în ţerile de preste Laita popoarele VW 01 înninnnfe în mil+ri-wn cit vnnn nwnmm XXXIVJL 0.1XW111UUIUV XXX V7UXLUXOI OX JJXXU UX HUH Vj mai destoinice în luptele politice, au şi înaintat în direcţiunea indicată de provisoriu pănă aproape de o formulă de definitivă resolvare a cestiunii naţionalităţilor. Astfel în Boemia Germanii strîmtoraţi au mers pănă a cere o împărţire politică, nu după teren, ci după naţionalităţi, precum se face şi în biserică împărţirea după confesiuni. Tot astfel s’a ivit în cercuri foarte importante idea compunerii regimentelor, nu după teritor, ci după naţionalităţi. E foarte gingaş acest principiu şi nu e minune, dacă el numai cu foarte multă sfială a fost atins, căci e foarte greu a hotărî unde anume şi pănă unde principiul naţional poate se fie determinător. Ni se lămuresc dnsă prin aceasta direcţia, în care cercurile politice de preste Laita vor să înainteze, şi înţelegem prea bine, că în această direcţiune concetăţenii noştri maghiari nu prea sunt dispuşi a merge. „Mersul alegerilor austriace ne-ar interesa mai puţin, a dice „Bud. Tagblatt“, — dacă n’ar trebui să vedem prin ele jignit, pănă la un punct oarecare, sistemul dualistic. Dacă federalismul ese biruitor în Austria, ceea ce ar fi nu mai pare preste putinţă, sistemul dualistic e de facto compromis. Ungaria a încheiat un pact cu un stat, cu Austria, însă nu cu un stat federativ, şi o asemenea schimbare în relaţiunile de dincolo nu poate să rămână fără de influenţă asupra relaţiunilor dela noi. Maghiarismului i se -ificv nu în Ungaria hegemonia, car’ Germanilor în Austria; alte relaţiuni ar modifica bazele actualului nostru drept public, şi dacă privim la atitudinea guvernului autriac faţă cu actuala campanie electorală şi dacă o comparăm cu ea şi oarecare simptome ivite la noi, de exemplu, că miniştrii noştri au lipsit de la banchetul dat în onoarea consiliului comunal din Viena, au luat însă parte la cel dat în onoarea Cehilor, trebuie în adevăr să ne temem, că acum bate un vânt duşman dualismului şi că resultatele actualelor alegeri din Austria nici pentru noi nu pot să aibă urmări bune.“ Urmări bune şi urmări rele ?! — pentru noi? — Evident, că dicend „noi“, diarul budapestan îi înţelege numai pe Maghiari, căci pentru noi, care dimpreună cu Maghiarii compunem statul ungar, şi cu atât mai vîrtos pentru acest stat, urmările nu pot fi decât bune. Maghiarii nu trebue să-şi facă ilusiuni. Noi, elementele nemaghiare din Ungaria, nu renunţăm la viaţa noastră culturală şi ne vom asigura mai curând ori mai târziu, din propria noastră vrednicie, libertatea de desvoltare. Cu ajutorul concetăţenilor noştri de preste Laita vom ajunge mai curând la resolvarea conflictelor dintre noi şi Maghiari, şi este fără îndoială în interesul monarchiei şi a statului ungar îndeosebi, ca această resolvare să se facă cât mai curând într’un stat ungar de sine stătător. Revistă politică. Sibiiu, 21 Maiu st. v. Conflictul afghcan s’a aplanat. Cel putin foile oficioase din Anexia o X 7-j anunţă aceasta şi se comunică, că răspunsul hotărîtor al Rusiei a sosit la Londra încă cu sfîrşitul săptămânii trecute. Cabinetul din Petersburg e învoit cu aceea, ca Merutsacul şi Zulficarul să rămână afghane; acum rămâne numai, ca comisiunea pentru regularea fruntariei să ese la faţa locului şi să statorească linia de demarcare. Se vorbia, că resultatele obţinute din negociările din Londra să se pună într’o convenţiune. Pentru cabinetul Gladstone nu rămâne iară, importanţă, că va pută păşi acum înaintea parlamentului, care în 4 Iunie îşi va termina feriile Rusaliilor, cu faptul împlinit al învoelilor anglorusesci. într’aceste însă noue discusiuni cu Germania pentru Zanzibar şi baiul Santa Lucia vor da de lucru dlui Gladstone. în ceea ce priveste Zanzibarul pentru Anglia pot să se ivească perplexităţi, dacă Sultanul de acolo ar cere scutul Englezilor în contra expediţiunii germane. Cestiunea egipteană a venit oare pe tapet cu ocasiunea călătoriei lordului Roseberg şi cu deosebire în Paris a dat prilegiu la multe dispute. Acolo ţin strîns la aceea, că cestiunea aceasta trebue să-şi susţină caracterul european şi internaţional, ţfiarul „Des Debats“ din, că Europa nu va admite niciodată, caEgiptul şi canalul să cartă în mânile unei singure puteri mari, şi principele de Bismarck prea bine o scie, că cheia viitorului zace în Egipt. Deoarece el însuşi nu poate păstra cheia aceasta, se va îngriji cel puţin, ca aceea să nu rămână cu totul în mânile altuia. Tot în asemenea mod se exprimă, şi „République Franchise“ şi amândouă foile regretă foarte, că Anglia nu s’a înţeles mai bine direct cu Francia. Greşeala aceasta, fliediarele franceze, nu se mai poate repara; Francia trebue însă să-’şi apere interesele sale, şi între astfel de împregiurări e foarte explicabil, că s’a unit, şi încă fără multe rechetorii, cu alte puteri. Schrile, cari sosesc din Peninsula Balcani că nu sunt de loc liniştitoare. Aşa în săptămâna trecută au năvălit o mulţime de insurgenţi bulgari în Macedonia şi se dă cu socoteală că în curând are să fie provinţa aceasta onorată şi de o ceată de aventurieri greci. Un diar macedonean asemenea provoacă poporaţiunea la revoltă în speranţa, că dacă va isbucni odată o astfel de mişcare, Turcia va fi silită a procede cu toată energia la înăduşirea ei, care Rusia nu va pută rămână neutrală, ci va fi silită să sprijinească mişcarea, în unul din numerii trecuţi am comunicat, că toţi conducătorii Arnăuţilor au avut, o întrunire în Stanovei lângă Pristina, unde au luat hotărîrea, de a ruga pe Sultanul prin o deputaţiune, ca să se pună cât mai îngrabă la cale alungarea trupelor de ocupaţiune din Bosnia şi Herţegovina, şi că totodată s’a hotărît a se opune cu putere armată unei eventuale înaintări a Austro-Ungariei spre Salonichi. Din incidentele aceste „P. Lloyd“ se află îndemnat a face alusiuni la Rusia şi îşi sfîrşesce articolul prim din numărul de seară dela 29 Maiu astfel: „................E întrebare, că oare mişcările aceste de pe Peninsula Balcanică nu sânt conduse de o mână secretă din afară. Ne aducem aminte, că înainte de asta cu doi ani un important diplomat rus s’a exprimat faţă cu un coleg austriac, cu prilegiul unei vorbiri ţinute în delegaţiunea ungară, că vorbitorul respectiv a suspicionat pe Rusia, ca şi când ea ar aţîţa focul în Orient; aceasta înse nu se întâmplă, pentru că dacă Rusia ar întreprinde un asemenea lucru, toată Peninsula Balcanică ar sta deja de mult în văpaie de foc. Ei, dacă Rusia întru adever se bucură de o astfel de influenţă în acele părţi, atunci uşor putem presupune, că nu şi-ar fi imposibil din când în când a mai pune agitaţiunilor de acolo fitilul................................“ Iată cum satiface Rusia dorinţelor celor dela „P. Lid.“ ţfiarul dlui Ristici— căruia nu de mult i s’au făcut atâte complimente în Rusia — scrie în numărul seu de Sâmbătă următoarele: „Nici odată nu vom abdice de Bosnia şi Herţegovina. Pe Croaţia şi celelalte provincii serbesci nu le vom da nici odată pe mâna sorţii. Noi Sârbii nu vom fi nici când nici Austria ci nici cu Austria. Toţi iredentiştii sunt bine veniţi în cercurile noastre. Popoarele serbesc din Austria să nu aibă altă chemare, decât să fie magazine de praf de puşcă în casa acosta mai curând ori mai târziu să fie în stare a întări puterea aceea, care va face capătul Austriei, aşa precum a făcu capăt Turciei. Sântem amici tuturor duşmanilor Austriei, şi duşmanii acelor,cari sânt prietenii Austriei. Aceasta să devisa fiecăruia Serb adevărat!“ /