Tribuna, aprilie-iunie 1885 (Anul 2, nr. 74-146)

1885-04-22 / nr. 114

Nr. 114 Anul II Sibiiu, Mercuri în 22HiWa (3 Iunie) 1885 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1li an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă, cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/l an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate. Apare în fieCaFG di de lUCFU 10 an 10 fr., la an 20 fr., 1 an 40 fr. ’ Inserţiunile­­ Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Un immer costă 5 cf. Sibiiu, 21 Maiu st. v. Alegerile ţerilor de preste Laita au produs oare­care nedumerire în cercurile politice din Ungaria. Organele guvernamentale, deşi silite­­t-’şi impune oare­care reservă, o mărtu­risesc şi ele aceasta, nu însă aşa ca cele oposiţionale, care se pot pronunţa fără ca se angajeze Ungaria oficială. Astfel „Budapestei­ Tagblatt“ prevede, că actualele alegeri pot să aibă drept resultat o schimbare în organisarea internă a monarchiei. Ţerile întrunite sub sceptrul casei de Austria atât după tradiţiunile, cât şi după firea lor cuprind elementele pentru con­stituirea unei puternice împărăţii confede­rative, împreună ele au o întindere mai mare ca ori­şi­care alt stat european, afară de Rusia, şi o desvoltare pacinică de câ­teva decenii ar pută să-şi crească şi popo­­raţiunea proporţionat cu întinderea şi cu bogăţia pământului. Căci e roditor şi bogat nu comori pământul acestor ţeri, care po­poarele aşezate în ele, tocmai fiind deo­sebite, întrec prin­ varietatea­ aptitudinilor lor pe toţi vecinii. xv Această desvoltare însă nu să reali­­fceaza potrivit cu timpul şi cu­­fireasca in­clinare spre desvoltare a popoarelor. Ceea­­ce este greu în monarchia noastră e unirea puterilor şi conducerea lucrării lor astfel, ca ele să nu se consume unele pe altele. Nu este între ţerile din monarch­ie aproape nici una, în care poporaţiunea să fie omogenă; pretutindenea, dela poalele Alpilor până la Poarta-de-fer, stau ală­turea deosebite neamuri de oameni. De aceea o confederaţiune de ieri monarchia noastră nu poate să fie, ci va tebui să devină încetul cu încetul o con­­federaţiune de popoare. Căci dân­­du-se fiesce­ căreia dintre ţerile ce-o alcă­­tuesc oare­care autonomie, nu se înlătu­­rează conflictele firesci ce există între deo­sebite popoare, ci se face numai începu­tul unei descompuneri politice. Conflictele se înlăturează numai prin regularea rela­­ţiunilor dintre popor şi popor. Monarchia noastră şi în genere par­tea orientală a Europei se află faţă cu­­aceeaşi problemă, pe care a resolvat-o în Europa centrală răs­boiul de treizeci de ani. După lupte îndelungate pacea de Augsburg împărţise ţerile în catolice şi protestante. S’a simţit însă în curând, că ţeara nu poate să fie nici catolică, nici protestantă, şi că pacea adevărată nu se va stabili decât prin recunoaşcerea drep­tului fie­cărui om de a trăi fie ca un ca­tolic, fie ca un protestant, ori unde ar fi el, şi de a lucra în viaţa religio­­nară cu fraţii săi de aceeaşi confesiune. Tot astfel se simte la noi şi se va simţi din ce în ce mai mult, că o ţeară nu poate fi nici maghiară, nici germană, nici slavă, nici română, şi că buna în­ţelegere nu se va stabili decât prin recu­noaşcerea dreptului fresce­ căruia de a trăi şi lucra în viaţa culturală cu aceia, de care se simte mai apropiat. Acest principiu s’a accentuat în o formulare destul de clară în aşa numitul „pro­vi­sor“. Provisorul, luând drept punct de plecare tradiţiunile istorice, le acorda ţerilor oare­care autonomie, dar’ păstra în acelaşi timp unitatea monar­chiei şi, aceea ce este hotărîtor, regula relaţiunile dintre popor şi popor, asigurând desvoltarea naţională a celor mai slabe faţă cu cele mai tari. E evident, că prin aceasta se indică un nou punct pe plecare pentru desvol­tarea dreptului public al monarchiei. „Pro­­visorie“, această organisare avea să se des­­voalte astfel, ca încetul cu încetul auto­­nomiile ţerilor să-’şi peardă importanţa şi în monarchia unitară să se vorbească din ce în ce mai mult de deosebitele popoare. Catastrofa dela 1866 a pus capăt acestui provisoriu. S’a făcut un pas foarte hotărît în o direcţiune opusă, prin desbinarea monarchiei în două părţi. în­­tr’una din aceste părţi au luat Germanii conducerea, ear’ în ceealaltă Maghiarii. Aceasta însă nu va să dică nici decum, că prin dualismul acesta o parte din mo­narchie a devenit maghiară, ear’ ceealaltă germană, căci oamenii politici serioşi nu puteau ignora realitatea, nici puteau pre­supune , că în Ungaria elementele ne­maghiare, ear’ în ţerile de preste Latia cele negermane, vor renunţa la propria lor vieaţă culturală. S’a păstrat dar’ şi în organisarea dualistă punctul de plecare indicat de „provisoriu“, s’a manţinut re­gularea relaţiunilor dintre popor şi popor, rămânând ca fiesce-care popor să-’şi lăr­gească din propria lui vrednicie drepturile de liberă desvoltare. în ţerile de preste Laita popoarele VW 01 înninnnfe în mil+ri-wn cit vnnn nwnmm XXXIVJL 0.1XW111UUIUV XXX V7UXLUXOI OX JJXXU UX HUH Vj mai destoinice în luptele politice, au şi înaintat în direcţiunea indicată de pro­visoriu pănă aproape de o formulă de definitivă resolvare a cestiunii naţionali­tăţilor. Astfel în Boemia Germanii strîm­­­toraţi au mers pănă a cere o împărţire politică, nu după teren, ci după naţiona­lităţi, precum se face şi în biserică îm­părţirea după confesiuni. Tot astfel s’a ivit în cercuri foarte importante idea com­punerii regimentelor, nu după teritor, ci după naţionalităţi. E foarte gingaş acest principiu şi nu e minune, dacă el numai cu foarte multă sfială a fost atins, căci e foarte greu a hotărî unde anume şi pănă unde principiul naţional poate se fie determi­­nător. Ni se lămuresc d­­nsă prin aceasta direcţia, în care cercurile politice de preste Laita vor să înainteze, şi înţelegem prea bine, că în această direcţiune concetăţenii noştri maghiari nu prea sunt dispuşi a merge. „Mersul alegerilor austriace ne-ar interesa mai puţin, a dice „Bud. Tagblatt“, — dacă n’ar trebui să vedem prin ele jignit, pănă la un punct oare­care, sistemul dualistic. Dacă federalismul ese biruitor în Austria, ceea­ ce ar fi nu mai pare preste putinţă, sistemul dualistic e de facto compromis. Ungaria a încheiat un pact cu un stat, cu Austria, însă nu cu un stat federativ, şi o asemenea schimbare în relaţiunile de din­colo nu poate să rămână fără de influenţă asupra re­laţiunilor dela noi. Maghiarismului i se -ific­v n­u în Ungaria hegemonia, car’ Ger­manilor în Austria; alte relaţiuni ar modifica ba­­zele actualului nostru drept public, şi dacă privim la atitudinea guvernului autriac faţă cu actuala campanie electorală şi dacă o comparăm cu ea şi oare­care simptome ivite la noi, de exemplu, că miniştrii noştri au lipsit de la ban­chetul dat în onoarea consiliului co­munal din Viena, au luat însă parte la cel dat în onoarea Cehilor, trebuie în adevăr să ne temem, că acum bate un vânt duşman dualismului şi că resultatele actualelor alegeri din Austria nici pentru noi nu pot să aibă urmări bune.“ Urmări bune şi urmări rele ?! — pentru noi? — Evident, că dicend „noi“, diarul budapestan îi înţelege numai pe Maghiari, căci pentru noi, care dimpreună cu Maghiarii compunem statul ungar, şi cu atât mai vîrtos pentru acest stat, ur­mările nu pot fi decât bune. Maghiarii nu trebue să-­şi facă ilu­­siuni. Noi, elementele nemaghiare din Un­garia, nu renunţăm la viaţa noastră cul­turală şi ne vom asigura mai curând ori mai târziu, din propria noastră vrednicie, libertatea de desvoltare. Cu ajutorul con­cetăţenilor noştri de preste Laita vom ajunge mai curând la resolvarea con­flictelor dintre noi şi Maghiari, şi este fără îndoială în interesul monarchiei şi a statului ungar îndeosebi, ca această re­solvare să se facă cât mai curând într’un stat ungar de sine stătător. Revistă politică. Sibiiu, 21 Maiu st. v. Conflictul afghcan s’a aplanat. Cel putin foile oficioase din Anexia o X 7­­-j anunţă aceasta şi se comunică, că răs­punsul hotărîtor al Rusiei a sosit la Londra încă cu sfîrşitul săptămânii trecute. Cabi­netul din Petersburg e învoit cu aceea, ca Merutsacul şi Zulficarul să rămână af­­gh­ane; acum rămâne numai, ca comisiunea pentru regularea fruntariei să ese la faţa locului şi să statorească linia de demar­care. Se vorbia, că resultatele obţinute din negociările din Londra să se pună în­­tr’o convenţiune. Pentru cabinetul Glad­stone nu rămâne iară, importanţă, că­ va pută păşi acum înaintea parlamentului, care în 4 Iunie îşi va termina feriile Rusaliilor, cu faptul împlinit al învoelilor anglo­­rusesci. într’aceste însă noue discusiuni cu Germania pentru Zanzibar şi baiul Santa­ Lucia vor da de lucru dl­ui Gladstone. în ceea­ ce priveste Zanzibarul pentru An­glia pot să se ivească perplexităţi, dacă Sultanul de acolo ar cere scutul Englezi­­lor în contra expediţiunii germane. Cestiunea egipteană a venit oare pe tapet cu ocasiunea călătoriei lor­dului Roseberg şi cu deosebire în Paris a dat prilegiu la multe dispute. Acolo ţin strîns la aceea, că cestiunea aceasta trebue să-­şi susţină caracterul european şi internaţional, ţfiarul „Des Debats“ di­n, că Europa nu va admite nici­odată, ca­­Egiptul şi canalul să cartă în mânile unei singure puteri mari, şi principele de Bismarck prea bine o scie, că cheia viito­rului zace în Egipt. Deoare­ce el însuşi nu poate păstra cheia aceasta, se va în­griji cel puţin, ca aceea să nu rămână cu totul în mânile altuia. Tot în ase­menea mod se exprimă, şi „République Franchise“ şi amândouă foile regretă foarte, că Anglia nu s’a înţeles mai bine di­rect cu Francia. Greşeala aceasta, flie­diarele franceze, nu se mai poate repara; Francia trebue însă să-’şi apere interesele sale, şi între astfel de împregiurări e foarte explicabil, că s’a unit, şi încă fără multe rechetorii, cu alte puteri. Schrile, cari sosesc din Peninsula­ B­a­l­c­a­n­i c­ă nu sunt de loc liniştitoare. Aşa în săptămâna trecută au nă­vă­l­it o mul­ţime de insurgenţi bulgari în Ma­­c­e­d­o­ni­­­a şi se dă cu socoteală că în curând are să fie provinţa aceasta onorată şi de o ceată de aventurieri greci. Un diar macedonean asemenea provoacă poporaţiu­nea la revoltă în speranţa, că dacă va isbucni odată o astfel de mişcare, Tur­cia va fi silită a procede cu toată ener­gia la înăduşirea ei, care Rusia nu va pută rămână neutrală, ci va fi silită să sprijinească mişcarea, în unul din nume­­rii trecuţi am comunicat, că toţi condu­­cătorii Arnăuţilor au avut, o întrunire în St­an­o­vei lângă Pristina, unde au luat hotărîrea, de a ruga pe Sultanul prin o deputaţiune, ca să se pună cât mai în­­grabă la cale alungarea trupelor de ocu­­paţiune din Bosnia şi Herţegovina, şi că totodată s’a hotărît a se opune cu pu­tere armată unei eventuale îna­intări a Austro-Ungarie­i spre Salonichi. Din incidentele aceste „P. Lloyd“ se află îndemnat a face alusiuni la Rusia şi îşi sfîrşesce articolul prim din numărul de seară dela 29 Maiu astfel: „................E întrebare, că oare mişcă­rile aceste de pe Peninsula­ Balcanică nu sânt conduse de o mână secretă din afară. Ne aducem aminte, că înainte de asta cu doi ani un impor­tant diplomat rus s’a exprimat faţă cu un coleg austriac, cu prilegiul unei vorbiri ţinute în dele­­gaţiunea ungară, că vorbitorul respectiv a sus­­picionat pe Rusia, ca şi când ea ar aţîţa focul în Orient; aceasta înse nu se întâmplă, pentru­ că dacă Rusia ar întreprinde un asemenea lucru, toată Peninsula­ Balcanică ar sta deja de mult în văpaie de foc. Ei, dacă Rusia întru adever se bucură de o astfel de influenţă în acele părţi, atunci uşor putem presupune, că nu şi-ar fi im­posibil din când în când a mai pune agitaţiuni­lor de acolo fitilul................................“ Iată cum satiface Rusia dorinţelor celor dela „P. Lid.“ ţfiarul dlui Ristici— căruia nu de mult i s’au făcut atâte com­plimente în Rusia — scrie în numărul seu de Sâmbătă următoarele: „Nici odată nu vom abdice de Bosnia şi Her­ţegovina. Pe Croaţia şi celelalte provincii serbesci nu le vom da nici odată pe mâna sorţii. Noi Sârbii nu vom fi nici când nici Austria ci nici cu Austria. Toţi iredentiştii sunt bine veniţi în cercurile noastre. Popoarele serbesc­ din Austria să nu aibă­ altă che­mare, decât să fie magazine­ de praf de puşcă în casa acosta mai curând ori mai târziu să fie­ în stare a întări puterea aceea, care va face capătul Austriei, aşa precum a făcu capăt Turciei. Sântem amici tuturor­ duşmanilor Austriei, şi duş­manii acelor,­­cari sânt prietenii Austriei. Aceasta să devisa fiecăruia Serb adevărat!“ /

Next