Tribuna, ianuarie-martie 1886 (Anul 3, nr. 6-74)

1886-01-14 / nr. 10

Nr. 10 I­dere simţitoare pentru Bucovina fără a aduce vre­un folos pentru această ţeară, căci comunicarea telegrafică între România şi Bucovina e cu mult mai mare decât cea între România şi Lemberg. Barna întră între Cernăuţi şi Lemberg adesea întrerumperi de comunicaţie. Din altă parte nu profită statul de loc prin astă transferare, căci acei 5 funcţionari deveniţi disponibili prin trans­ferare vor trebui transferaţi la Lemberg, unde însă ar trebui să se mărească statul funcţionarilor cu 6—7 inşi, căci aci s’ar recere cel puţin doi amploiaţi pentru retelegrafarea depeşelor ro­mâne în Bucovina. Statul ar trebui deci să sala­­rizeze doi funcţionari mai mult, în urma agresiunii comitetului administrativ la preşedintele ţerii, co­munică ieri preşedintele ţerii depeşa telegrafică a ministrului de comerciu, că „nu e nici o causă pentru temerea a unei restrîngeri a competenţei de pănă acum a direcţiunii poştale şi telegra­fice cu privire la corespondenţa română contro­­laveră“. Liniştirea, care se află în această co­municare a guvernului, se primi de comitetul administrativ al dietei cu cea mai deplină con­siderare, şi comitetul o aduce la cunoscinţa înaltei diete; cu asta nu poate comitetul de a nu re­comanda comitetului ţerii de a lua acele mă­suri în caşuri viitoare, ce s’ar referi la interesele comunicaţiei poporaţiunii. Capitalei noastre îi lipsesce încă legătura directă telegrafică între Viena, ce uşor s’ar pute realisa în Cracovia prin legătura simplă a droturilor, prin ceea­ ce s’ar cruţa cel puţin 5 am­ploiaţi. în timpul din urmă sosesc şi depeşele din Orient (Sofia, Bulgaria), în loc ca mai nainte prin Ungaria — prin Cernăuţi la destinaţia lor. Prin ducerea depeşelor orientale prin Cernăuţi profită statul taxele transite de 50°/0 ce erau să se plătească Ungariei. Se propune deci: înaltul guvern se invită de a lua măsurile necesare pentru construirea unei legături directe telegra­fice între Cernăuţi şi Viena. Se primesce cu unanimitate. Deput. bar. Stircea raportează asupra petiţiei societăţii filarmonice germane pentru subvenţiune. Se acoardă o subvenţie anuală de 200 fl. u. a. pe un restimp de 3 ani. Deput. Cosovici raportează asupra petiţiei socie­tăţii „Şcoala română“ din Suceava pentru o sub­venţie , se acoardă o subvenţie anuală de 250 fl. I pentru anul 1885. în şedinţa din 11 ianuarie a. c. se aflau pe banca regimului: preşedintele ţerii, baronul Alesani, directorul financiar, consilierul aulic Trzdieniecki, consilierul guvern. Strasser şi con­silierul superior financiar Lippert. Deput. Rott propune în numele comitetului administrativ, ca­­ să se autori­zeze comitetul numit pentru elaborarea unui proiect de lege asupra introducerii unei contribuţii de la societăţile de asecurare în folosul pompierilor din Bucovina ; — se primesce. Deput. Ioan Lupul citesce raportul asupra activităţii co­mitetului ţerii dela 4 August 1884 pănă la finea lunei Octomvrie 1885. Despre prescrierea şi incassarea birurilor, taxelor şi restanţelor, se respiră raportul astfel: Nu e de a uita, că da­toria anuală a birurilor curente şi taxe ajunge , în ţeară suma de 1.424,500 fl., dintre cari sunt­­ 1.074,500 fl. biruri şi restul de 350,000 fl. taxe,­­ ale căror solvire îngreunează foarte mult puterile financiare ale cetăţenilor, ce ameninţă de a să- ■ răci cu totul poporaţiunea. Nici nu se poate tăgădui, că această îngreunare nu stă nici într’o referenţă cu puterea biruală a ţerii, dacă se mai consideră, că agronomia, comerţul şi meseria au scădut acum de tot, că comunicaţia luase o direcţie, ce puţin atinge ţeara şi că nu e de a se aştepta la o ameliorare a acestor referenţe. Gu­vernul trebue deci să grijească aci pentru uşu­rare. S’ar recere înainte de toate scăderea, bi­rurilor directe cum şi o considerare uşurătoare a autorităţilor financiare la prescrierea birurilor şi taxelor; mai ales s’ar cere cruţarea cea mai­­ mare la scoaterea restanţelor cum şi la crtarea censelor moratoare, să se considere mai mult situaţia materială, decât interesul fiscal. Se pro­pune deci, ca guvernul să fie în considerare la prescrierea birurilor cum şi la scoaterea lor re­­f­ferenţele economice triste ale ţerii, şi a aprecia­­ la măsurarea taxelor de la afacerile turistice fa­vorurile acordate prin lege partidelor cum şi a le învăţa despre aceasta, care la scoaterea restan­­ţelor a lua seamă de referenţele triste economice şi financiare ale ţerii şi a acorda conform emisu­lui ministerial financiar dela 25 Februarie 1885 nr. 4850 cât se poate de multe rate şi uşurări. Se primesce cu unanimitate. Deputaţii Dr. Ioan cav. de Zotta, Calinescu, Flondor, Morar şi Dr. Zurcan, interpelează, ori de e cunoscut regimului, că în clasa a doua pa­ralelă a gimnasiului gr.-or. din Suceavă se pro­pune istoria în limba germană, în contra emisului ministerial şi ori de e gata de a delătura abusul acesta ? Deput. V. Morar raportează asupra pro­­un­erii sale pentru contractarea unui împru­mut de 200.000 fl. u. a. pentru convertirea da­­torielor poporaţiunii rusticane la institutul de credit rustical galiţian în lichidare cum şi pentru crearea unei bănci a ţerii pentru prosperarea şi ridicarea agronomiei şi a întreprinderilor agrono­mice. Din cauza lipsei unui fond credea comi­tetul a proveni la înfiinţarea băncii ţerii prin crearea unei bănci hipotecare. Comitetul ţerii e a se autoriza deci de a elabora statutele ei cum şi a întreprinde toţi paşii necesari pentru con­stituirea ei. Se primesce. Se desbate apoi bud­getul fondului ţerii pentru anul 1886. Căpitanul ţerii baronul Alexandru Vasilco încheie sesiunea dietei prin o cuvântare scurtă, sfîrşidu-o cu următoarele cuvinte românesci : „Având speranţa că şi în sesiunea viitoare ne vom întâlni cu aceeaşi dispunere colegială, vă rog domnilor a intona cu mine exclamarea pa­triotică, care ne unesce totdeauna: Se trăeascâ împăratul şi Ducele nostru Francisc Iosif I“. Preşedintele ţerii mulţumesce dietei pentru acti­vitatea ei şi promite a face totul pentru sanc­ţionarea legilor votate de dietă. Deputatul Dr. Zurcan mulţumesce în numele dietei căpitanului ţerii pentru conducerea lui imparţială. Seara a fost banchet la preşedintele ţerii, unde au fost invitaţi toţi deputaţii. Cronică. De ale comunicaţiei. Comisiunea admi­nistrativă a comitatului Sibiiu a adresat minis­trului de comunicaţie o representaţiune în pri­vinţa noului mers al trenurilor. Aflăm, că o asemene representaţiune a adresat comanda c. r. de corp din Sibiiu la ministrul comun de răs­­boiu, spre a stărui ca să se înlăture calami­tăţile, ce s’au produs prin cassarea trenurilor accelerate. Camerele comerciale din Cluj şi din Braşov încă au trimis deputaţiuni la mi­nistrul de comunicaţie pentru introducerea din nou a trenurilor cassate. * TRIBUNA Limbile moderne la școalele medie din Galiția, în dieta provincială a Galiției s’a adresat dietei din partea comisiunii pentru instrucție o propunere de conclus pentru a recerca guvernul să introducă studiul obligatorie al limbilor franceză și engleză.* Necrolog. Dr. Dimitriu Răcuciu, ad­vocat în Sibiiu, a răposat Duminecă în 12/24 Ianuarie a. c. în al 46 an al vieţii pline de ac­tivitate. Rămăşiţele pământesti ale repausatului se vor înmormânta din locuinţa proprie, strada Măcelarilor Nr. 30. Marţi în 14/26 Ianuarie după ameadă la 3 oare în cimiterul gr.-or. din Sibiiu, parochia Poarta-Turnului. * Corabia austriacă „Aurora I“ a ars cu desăvîrșire la insula sf. Helena. * Doctorul Marcovici, despre a cărui moarte regretabilă am fost luat și noi act, s’a născut la 15 iulie 1835. Tinărul Al. Marcovici, care de mic copil încă promitea mult, după­ ce absolvă cursurile a 6­ clase liceale, în liceul sf. Sava, ob­ţinând în toate clasele premiul I, plecă la Paris la 1853. Ajuns la Paris, tânărul Marcovici duse o vieaţă foarte modestă şi cu totul devotată stu­diului, ceea­ ce îi atrase admiraţia profesorilor şi colegilor sei, şi după doi ani, la 1855, obţinu cu mare succes diploma de bacalaureat în şciinţe. La 1864 îşi termină studiile facultăţii de medi­cină din Paris, obţinând cu distincţie diploma de doctor în medicină, după­ ce a fost 3 ani extern şi 4 intern în diferite spitale ale capitalei Fran­ciei. Al. Marcovici obţinu ca intern medalia de aur clasa I. El a fost unul din cei mai favoriţi şcolari ai celebrului chirurg francez Velpeau şi al renumitului profesor Robert de Lamballe. Pro­fesorul Velpeau adresându-se elevului Al. Mar­covici nu-­i dicea decât ma petite perle. Tesa sa de doctorat, care trata despre pleuresie, a fost şi este citată de diferiţi autori. Prin silinţele şi strălucitele sale studii, Al. Marcovici făcu multă onoare patriei sale. In Maiu 1864 se reîntoarse în ţeară şi fu numit profesor la şcoala de me­dicină, unde predă cursul de medicină legală, ap­o fu numit medic-primar la spitalul Colţea şi în fine trecu ca profesor la facultatea de medicină din capi­tală la catedra de clinică medicală şi dermatologie. Al. Marcovici a făcut parte din constituanta de la 1866 şi fu apoi ales deputat de oraşul Bucuresci, sub ministerul dlui Manolache Costache Epu­­rean. De la reîntoarcerea sa în ţeară, Al. Mari­covici îşi puse cunoscinţele în serviciul patriei sale şi statul nu puţin se folosi de dînsele. El fu trimis în misie în Rusia, în 1865 spre a studia tifosul ce bântuia într’un mod teribil imperul rus, apoi fu trimis la Brăila spre a studia an­gina difterică şi în fine în Moldova, când se ivi colora. Al. Marcovici fu de asemenea trimis ca delegat al României la congresele internaţionale din Amsterdam, Bruxelles, Viena, Londra pre­cum şi la diferite alte congrese internaţionale. De asemenea în 1883 când isbucni colora in Francia, el fu trimis de guvern la Marsilia, unde, cu pericolul vieţii, făcu cele mai minuţioase studii asupra acestui teribil flagel. La congresul me­dical internaţional ţinut la Bruxelles, Al. Mar­covici fu ales vice-preşedinte. El îşi îndeplini într’un mod foarte conscienţios toate îndatoririle, cu care a fost însărcinat de guvernul seu; pentru amorul sciinţei şi artei sale, Al. Marcovici nu se dădea nici­odată în laturi, din contră se oferia el cel dintâiu a merge, une­ori chiar cu propriele sale spese, acolo unde pericolul era mai mare. Cestiuni şcolare. Rodna-vechi­, 16 Ianuarie 1886. Fondul de pensiune înveţătoresc. Acesta este titlul unei corespondenţe apă­rute în coloanele n-rului 1 din foaia clujană „Kolozsvári Közlöny“ a. c. şi pre­văzută cu sub­scrierea lui „Figyelő“. Corespondenţa aceasta merită atenţiunea noastră a Românilor în genere şi a învăţătorilor îndeosebi, atât din punctul de vedere al scopului şi subiectului ei, cât şi din punctul de vedere al modului de tractare. Se­­fice în acea corespondenţă anume, că noi Românii din regatul Ungariei fără temeiu ne plân­gem asupra asupririlor şi nedreptăţilor îndurate din partea statului şi a organelor lui şi drept argument al aserţiunii sale ridică pănă în al şep­­telea cer legea de pensiune a învăţătorilor, ne­amintind, că în care an şi sub care articol s’a adus aceea, ale cărei binefaceri se împart între toţi învăţătorii fără deosebire de naţionalitate, apoi făcând alusiune la unele cerinţe ale legii des­pre instrucţia publică din a. 1868, art. XXXIII, afirmă, că comitetul executiv al legii de pen­sionarea învăţătorului s’a purtat cu aşa îndurare şi considerare, încât a primit între membrii po­menitului fond şi „daszkelek“, cari se numesc şi­ înveţători, a căror salar anual era 30—50 fl. fără de a fi avut examene de cualificaţiune, ori de a fi fost oare-când numiţi definitiv, care îm­­pregiurare a avut urmări daunăcioase pentru fond, pentru­ că foarte mulţi dintre aceştia îşi cer acum pensionarea, în urma căreia se onorează cu câte 100 fl. la an, pentru­ că au tremurat de frig cu niste copii în colibi (şcoale). Continuă, că văduvele şi orfanii rămaşi de atari învăţători asemene capătă ajutoare, şi cu toate aceste numim legislaţiunea canibalică. zice mai departe, că noi ne retragem în mod hotărît dela atari instituţiuni, deşi ele îşi revarsă binefacerile disponibile asupra învăţăto­rilor fără privire la naţionalitatea, de cari se ţin ei. Ne spune F., că acum nu mai poate fi vorba de primirea între membrii fondului învă­­ţătoresc aceia, cari nu corespund disposiţiunilor legii şi cu deosebire art. XVIII din 1879. Românii şi acum — dice el — în multe locuri numesc pentru crescerea copiilor lor pe câte un soldat ori gendarm servit, ori chiar şi pe păstorul satului pe timp de 5—6 luni, prelungă simbria de 50—60 fl. Şi cu toate că unul ca acesta, deşi nu poate fi primit ca membru la fundul de pensiune, se căsătoresce, face copii, apoi murind şi nepu­tând căpăta văduva lui ajutor, se nasce ură şi pismă între ai sei şi învăţătorul pensionat din alt sat, ori tot de acolo, dar’ dela altă şcoală, aceste care se ascriu statului. Această stare de lucruri are, după cum ne spune al F., să dureze încă îndelung, pentru­ că autorităţile confesionale nu se insuiesc a aplica învăţători cualificaţi, a-’i decreta definitiv şi a-’i salarisa cinstit; nu introduc învăţători migratori, cari să aibă câte 3—4 comune unul, ci şi acolo unde nu e fundaţiune, aplică câte un învăţător, şi aceasta cu scop, pentru­ că fantasticii Daco­români se tem a lumina poporul — ba preoţii, au frică şi de învăţători mai harnici, ca să nu-’i strice în monopolul ce-’l practisează faţă cu poporul şi-’i persecută, că ei pot spera pensiune. După toate­ aceste dl F. ne dă sfatul, ca să satisfacem disposiţiunilor legii, să crescem — în înţelegere cu preoţii — copiii bine, căci aceşti copii — prelângi cunoscinţa limbei maghiare, vor trăi fericiţi; să nu ne înturnăm faţa dela insti­­tuţiunile statului, numai pentru­ că sunt ale statului, pentru­ că atunci atât noi, cât şi patria, vom ajunge în o stare înfloritoare, car’ făcătorii de foi nu se vor pute sătura de pe spatele celor seduşi. Aşa scrie patriotul F., cu acestea începe anul 1886 foaia guvernamentală din Cluj. Scopul, care a voit să-­l ajungă F. cu scrierea acelei corespondenţe nu poate fi altul, decât de a desminţi plângerile noastre şi a da dovedi — vedi doamne, — că pe noi nu numai nu ne asupresce şi împedecă nimeni în desvol­­tare, ci din contră sunt legi, cari se aplică faţă cu noi cu favor şi îndurare. Condiţiunile de pensionare nu sunt condi­­ţiuni de vieaţă naţională. Altcum legea de pensionare a învăţătorilor — bună, rea cum este, noi o respectăm, nici că ne-am plâns în contra ei ca Români, însă că nici aceea nu e un ce perfect, ca toate lucrurile omenesci, o putem deduce din proiectele de re­­vizuire esite în „Pesti Napló“ încă în vara tre­cută, ceea­ ce vorbesce prelungă aceea, că nu întru toate corespunde spiritului present, despre care proiecte dl F. trebue să aibă cunoscinţă. Acum face alusiune la legea de instrucţiune a fericitului Eötvös, ca la o lege­ bună, care prin 25 Noemvrie a. tr. ar fi subscris şi dl F. ar­­ticoli, eşiţi sub titlul „Nemzetiségi kérdések“, în cari articoli ’i­ se impută ministrului de plăcută memorie Eötvös, că el ar fi făcut concesiuni na­ţionale. Aserţiunea, că comitetul executiv al legii de pensionare la primirea membrilor ar fi fost cu considerare şi îndurare faţă cu învăţătorii ro­mâni, nu este a se atribui bunăvoinţei Maghia­rilor de astăzi, dacă au făcut-o aceea, atunci au făcut-o oameni din şcoala fericitului Eötvös, despre care scrie Gyulai Pál în o scrisoare a sa cetită în 1872 luna lui Februarie, câ­’i „zăcea la inimă soartea patriei sale tocmai aşa, ca şi a omenirei europene, pe care concepte nu voia a le deosebi“. Altmintrelea acea comisiune nu a putut fi cu considerare numai faţă cu învăţătorii români, ci cu toată învăţătorimea ungară, nici că se poate altcum, pentru­ că la punerea în prată a unei legi noue ori­ şi­ când se ivesc greutăţi deosebite, eare prudenţa executatorilor respectivei legi tocmai în aceea­stă, ca ei să o aplice aşa, ca bunătăţile garantate să se reverse asupra tuturor vredni­cilor, pentru cari s’a adus acea lege. Afacerile învăţătorimii din Ungaria proprie încă nu erau mai regulate pe atunci, ca a învă­ţătorilor confesionali; ear’ expresiunea „daszkelek“ se vijesce prea bine cu „mester bácsi“ sp­e dl F. dela cine şi de unde. Acum după­­jece ani se pot pensiona şi se pensionează aceia, cari de­­jece ani nu s’au putut; de acum înse pensionările vor fi mai succesive şi mai rari aplicându-se învăţători cualificaţi con­form cerinţelor presentului. Că învăţători, cari au avut salare anuale de 30—50 fl. la an, capătă pensiune anuală de câte 100 fl., aceea nici pe departe nu o putem atribui favorurilor legii făcute Românilor, ci mai vîrtos hărniciei învăţătorilor noştri, pentru­ că art. de lege XXXII din 1875 în § 29 ne spune, că fiecare învăţător plătesce o tangentă în fondul de pensiune de 2°/0 la an dela 300 fl., adecă nu se ia în considerare salarul faptic p. i., afară de aceea pentru fiecare învăţător se mai servesce tot în fondul de pensiune respectiva autoritate, în al cărei serviciu se află, 12 fl. la an p. 3, aşadar, învăţătorul nostru a solvit din acei 30—50 fl. (?) cum dice dl F. tocmai atâta, cât acel învăţător, care avea salar de 300 fl. şi mai bine. Şi acea aserţiune, că învăţătorilor noştri li se dă pen­siune pentru­ că au tremurat cu anii în şcoală cu copiii, e numai un argument despre tenacitatea poporului nostru. Mai pe scurt eu unul în toată legea despre pensionarea învăţătorilor n’am aflat un sigur­­, care se vorbească altmintrelea, adecă cu mai multă îndurare despre învăţătorii români, ca despre cei maghiari. Dacă dl F. se plânge la începutul corespon­denţei, că mulţime de învăţători români trag pen­siune, atunci cum poate afirma mai la mijlocul aceleiaşi corespondenţe, că noi ne retragem de la acel fond, nefacându-ne membri­­i. Iată în câteva cuvinte cine a fost Al. Marco­vici. Fiu de profesor eminent, el însuşi a fost un profesor ilustru. Dr. Al. Marcovici, cunoscut de toate celebrităţile medicale din Europa, era incomparabil în sciinţă şi în sentiment, fiu afec­tuos şi respectos, amic devotat, caritabil fără margine, ruda nepreţuită. De aceea şi perderea lui este adânc simţită de ţeară şi de familie. Al. Marcovici nu mai este în mijlocul nostru, memoria sa însă va rămâne neştearsă în ini­­mele tuturor. * Experienţele cu cupole în Bucuresci s’au terminat săptămâna trecută. Comisiunea îşi va face acum raport. După cum spune „Epoca“, e sigur, că nici cupola germană nici cea fran­ceză nu vor fi primite, și în cas când minis­­sterul se va hotărî să comande cupole, atunci ele se vor face după un model special întocmit cu tot ce are mai avantagios fiecare din aceste două cupole. * Un Român premiat în Francia. Uni­unea bancherilor din Francia publicase un con­curs, oferind un premiu de 3000 fr. pentru cel mai bun memoriu asupra cestiunii: Legisla­­ţiunea falimentelor. „L’Indép. roumaine“ află, că acest premiu ’l-a câştigat un Român, dl T. St­el­ian, doctor în drept de la facultatea din Paris şi profesor de dreptul comercial la facultatea din Iaşi. Posta ultimii. Belgrad, 24 Ianuarie­­. Autorită­ţile districtuale din Vrania împărtăşesc, că trupele bulgare au ocupat graniţele sârbo-bulgare la Vlassina. Ocuparea Bre­­govei de cătră Bulgari se priveste aici de o provocare şi a făcut mult sânge rău. Ministrul de răsboiu Petr­o­vi­ci şi generalul Ivanovici au fost pensionaţi. Ovreii din Pirot au predat minis­­trului-president o rugare, prin care cer să le restitue pagubele, ce le-au causat Bul­garii. Atena, 24 Ianuarie n. (Comuni­carea „Agenţiei Havas“). Representantul englez a predat ieri d-lui Delyanis o de­peşă a lui Salisbury, în care se de­clară , că dacă Grecia va ataca-o pe Turcia fără motive legitime Anglia va împedeca-o cu învoirea Germaniei prin o acţiune maritimă. Delyanis numai­decât a răspuns şi a declarat, că ameninţarea cu o de­monstraţi­une maritimă ar fi un atac asu­pra demnităţii regelui şi asupra indepen­denţei Greciei şi ar causa izbucnirea osti­lităţilor în contra Turciei. Con­stan­tinopol, 24ianuarien. Poarta­­şi-a dat consimţementul la alegerea Bucu­­resci­lor, ca loc al negocierilor de pace și a însărcinat pe Madrid­ Pașa să plece la Bucuresci cu delegatul bulgar. Director: Ioan Slavici. Redactor responsabil Comsl Pop PáCliraT. 39

Next