Tribuna, iulie-septembrie 1886 (Anul 3, nr. 149-224)

1886-07-22 / nr. 167

Nr. 167 lui locotenent mareşal Alexandru de Hessen şi prin urmare eroul dela Slivniţa şi Pirot este finul eroului dela Custozza şi Novarra. * Bilete de abonament pe chilometri. Pe linia ferată Budapest­a—P­é­c s s’au Introdus bilete de abonament pe chilometri după mustra celor usitate în Italia. Biletele sunt pe 5, 10 şi 15 chilometri, sunt confecţionate în forma marcelor poştale şi legate în carte, de unde la trebuinţă se pot separa uşor atâtea bilete, câţi chilometri a călătorit omul. Abonamentele de felul acesta acoardă călătorului la 2500 chilo­metri 331/3°/o car’ la 4000 chilometri 40°/0 scă­­dăment. Acest fel de abonamente este foarte practic şi ar fi de dorit, ca pe urma administra­­ţiunii căii ferate Budapesta—Pécs să­’l introducă şi celelalte căi ferate. * Meetinguri în afacerea Edelsh­eim­- Janski. Prelungă cele anunţate s’a mai con­vocat şi la Pécs un meeting în această afacere, care se vede că a pus toată maghiarimea în mişcare. * Despre petrecerea contelui Kálnoky la Kissingen se scriu următoarele: Principele Bismarck şi ministrul Kálnoky au avut mai multe conferenţe foarte lungi; într’o­­fi au conferit dela 4 oare după ameadi pănă seara la 10, ear’ în alta dela 3 pănă la 10. Intimitatea ce domnesce între aceşti doi cancelari s’a văz)ut mai bine la despărţire.* Ambasadorul nostru la Bucuresci ba­ronul Mayr a sosit la Viena. Scopul călătoriei sale’să­­Jice că este de natură privată, dară, după­­cum scrie „Neue Freie Presse“, nu încape în­doială, că dînsul va raporta despre starea lu­crurilor în România după răsboiul vamal și va întră în legătură cu noul ministru de comerciu al Austriei, pentru a-­l informa despre afacerile întâmplate înainte de intrarea acestuia în minister. * Duel CU sfîrșit tragic. In Verset s’a întâmplat următorul cas regretabil: La o petre­cere cu dans un cadet de honvezi cu numele Sipos a primit dela o damă un refus. Loco­tenentul de honvezi Fodor a aflat de bine să facă numitei dame unele observări desaprobă­­toare, car’ un jurist cu numele Herzog s’a făcut apărătorul numitei dame. Urmarea a fost, că atât Fodor cât și Sipos a provocat pe Herzog la duel. Pănă acuma a avut loc duelul între Sipos și Herzog cu săbii, car’ urmarea a fost, că Sipos a primit o tăiătură subsuoară, în urma căreia a murit. Mamia duelurilor în adevăr e groasă în ţeara noastră. Pentru­ că o damă nu a voit se joace cu dînsul, un om tiner ’şi-a sacrificat vieaţa.* Un aeronaut cu numele Ihoste a călă­torit cu un balon provătjut cu vântrele şi şurub noaptea de la Cherbourg în Francia la Londra. Acest experiment a reuşit pe deplin. A11­ a -1­1 1­­ a. Crezând a face un mic serviciu publicului român, care va să cerceteze acest oraş cu oca­­siunea adunării generale a „Asociaţiunii transil­vane pentru literatura română şi cultura popo­rului român“ ce se va ţine în 8 a lunei curente, voiesc a face o schiţă din trecutul şi presentul acestui oraş vechiu al ţerii noastre. Oraşul de az fi Alba-Iulia, de comun Bel­grad numit se află în Valea­ Mureşului cu un giur foarte romantic şi cel mai roditor din patrie. Din toate părţile este încungiurat de sate curat românesci cu o poporaţiune lucrătoare, însă foarte expusă la împilări de tot soiul. Vinurile cele mai vestite îşi au aici isvorul şi natura nimic nu a întrelăsat, ca locuitorii acestui ţinut să nu poată duce o viaţă cu dulceaţă, dacă sistemul ocârmuirii de azci nu ar îngriji, ca şi aceste bu­nătăţi să treacă ca apa, fără­ ca oamenii truditori să poată gusta dulceaţa muncii lor, care devine prada speculanţilor de tot soiul prin mijlocirea executorilor de dare. Oraşul însuşi zace în parte pe ruinele vechiului Apulum şi la tot pasul verhi urmele neperitoare ale muncei străbunilor noştri. Oraşul vechiu Apulum se extinde dela Partoş, un sat mic lângă Alba-Iulia, care zace lângă Mureş unde se află podul cel mare, care mijlocesce tre­cerea de cătră S.­Sebeş prelungă viile din Maieri pănă la Satul-Mic (Kisfalud). în toată extinderea aceasta sânt în pământ fundamente de edificii vechi, dese şi cu ocasiunea săpăturilor exoperate de cătră corpul de geniu c. r. mai în toţi anii mulţime de cărămidi şi petri cu inscripţiuni ro­mane sânt scoase la iveală. Suburbiul numit Maieri încă în mare parte zace pe ruinele ve­chiului Apulum, şi în această parte a oraşului s’a aflat şi statua decapitată a împăratului Traian, care statuă şi aci se vede în promenada oraşului. Aci şi adji se numesce o piaţă piaţa lui Traian, car’ drumul vechiu roman, strada lui Traian, în partea nord-estică a oraşului şi adji se mai cunosc urmele unui amfiteatru şi preste tot în hotarul acestui oraş toate îţi aduc aminte, cum să te afli pe un teren clasic. Când oraşul Alba-Iulia s’a întemeiat de nou după trecerea invasiunilor popoarelor barbare oraşul s'a clădit dela fortăreaţa de adi începând cătră Apus-Meadănoapte, unde adi sânt numai pământuri arătoare. Acolo a existat ca reşe­dinţă a voivodilor şi principilor ţerii şi ca reşe­dinţă a Metropoliţilor români ortodoxi pănă când sub împăratul Carol al VI s’a clădit fortă­reaţa. Posiţiunea oraşului de atunci era la un loc plăcut, ridicat, sănătos şi aflător sub un deal de vii din cele mai pitoresci, asupra cărora se ridică muntele Mamut sau Mierlăul. îndată­ ce fortăreaţa fu gata s’a decis din punctul strategic a se dărîma tot oraşul ce zăcea pe platou asemenea cu fortăreaţa de acum. Pro­prietarii caselor fură desdaunaţi, între aceia o mulţime de nobili, cari apoi înpopulară oraşele săsesci Aiudul şi Clujul. Puţini rămaseră în loc din oamenii mai de însămnătate şi celoralalţi lo­cuitori li­ se avisa locul aflător de sub cetate pentru edificarea de locuinţe noue însă numai în depărtare oare­care dela fortăreaţă, rămânând între oraş şi fortăreaţă un spaţiu gol aşanumit Glad­ul, din care însă o parte s’a dat mai târziu comunei nemţesci compusă din zidarii aduşi din străinătate pentru clădirea murilor dela fortăreaţă, şi cărora autoritatea oraşului nu le-a conces a se aşeda în lăuntrul oraşului, şi din acea causă prin decret împărătesc li­ s’a dat loc de locuinţe şi s’a format comuna de sine stătătoare chiar cu drept de jus gladii. Această comună în privinţa economică a existat chiar pănă înainte cu 3 ani, când şi în această privinţă ’i­ s’a pus capăt. Dărîmarea oraşului vechiu s’a întâmplat cam pe la anul 1715 şi este de însămnat, cumcă mai mulţi locuitori aproape la cincizeci de per­soane nu voiră a-’şi lua suma de expropriare şi cu renitenţă nu voiră a-’şi părăsi locuinţele nici chiar când li­ se spuse, cumcă oraşul deja părăsit va fi bombardat cu tunuri, ceea­ ce nu mult în­­târzia, şi acei nefericiţi îşi aflară moartea sub ruinele caselor proprii. Cum că între cei rămaşi de pe acel timp ca locuitori în acest oraş au fost şi Români no­bili ne, dovedesc numele Ivaşcu, Dan, Klin­­csitt şi alţii, cari obvin în documente ca nobili valachi de religiunea gr.-or. Cel mai însămnat număr al locuitorilor români sânt libertinii Li­poveni şi adi aşa numiţi după comuna Lipova, de unde protopărinţii lor au fost iobagi fiscuşesci, au fost aduşi la lucrul fortăreţei Alba-Carolină, şi cu a căror muncă s’au făcut toate ridicătu­­rile de pământ la această fortăreaţă. După o muncă de vre-o 20 ani în semn de recunoscinţă toţi acei lucrători fură ridicaţi în starea de li­bertini şi încorporaţi între locuitorii oraşului, avi­­sându-li-se locul pentru locuinţă pe un loc liber dincolo de rîul Ampoiu, care pe atunci despărţia oraşul de acum numitul suburbiu Lipoveni, unde ei îşi ridicară o biserică frumoasă şi mare de material solid, care pănă la anul 1760 a fost greco-ortodoxă. La acest an prin intrigile de co­mun cunoscute la impulsul episcopului rom.­cat. o mulţime de Ţigani, parochieni la acea biserică, au trecut la confesiunea gr.-cat. şi pentru aceştia s’a folosit braţul militar şi Românilor li­ s’a luat biserica declarându-se de proprietate­a celor tre­cuţi la m­aţiă, eară poporul român cu preotul seu fură necesitaţi a-­şi face serviciul D­deesc în o şură; curatorii şi mulţi din popor, pentru­ că au resistat cu puterea în contra ocupării bisericii, au fost arestaţi şi traşi la aspra judecată; cura­torii au fost închişi în temniţa de sub statua lui Carol în fortăreaţă, unde mai mulţi suferiră moartea de martiri şi numai vre-o doi scăpară cu viaţa prin graţia împărătească. Tot în această închisoare a suferit şi Ursu Nicolae robia. Din un document guvernial se vede, cum că văduva unuia dintre curatori cu numele Claran­­don n’a putut exopera, ca bărbatul ei, deţinut mai târdiu, ţara pentru o vrajbă religionară, devenit bolnav de moarte, să poată fi cuminecat prin un preot gr.-or., ci a trebuit pentru aceasta se exopereze un ordin guvernial. Mai târziu li­ s’a interzis prin doi comisari guverniali a servi slujba în şura ce le servia de biserică şi aceea, în presenţa unui călugăr Iosafat venit din Blaj, li­ s’a şi sigilat şi li­ s’a publicat, cum că de acolea înainte în oraşul Alba-Iulia nu le este mai mult iertat a servi cu preotul greco­­ortodox, ci, cari voesc a se mai ţine de această lege, au să meargă pe sate la biserică. Cu toate persecuţiunile Românii nu ’şi-au părăsit legea strămoşească, şi după publicarea edictului de tolerenţă ’şi-au ridicat în apropierea piaţii o biserică mare şi din material de peatru. în oraşul acesta mai sânt Românii Heiu­­şeni, numiţi aşa după fosta lor profesiune de transportatori de sare, şi apoi Măierenii, adecă locuitorii foşti coloni ai episcopatului romano­­catolic. între cei din Maieri se aflau şi mulţi mă­­estrii de pânză şi zidari cu stare bună, cari încă clădiră aici o biserică gr.-or. pre lângă biserica gr.-cat. numită mănăstire şi aşa locuitorii Ro­mâni 38°/0 a întregei poporaţiuni de 7800 suflete —­ar­i au patru biserici şi respective 4 parochii. Ar fi bine când am pute număra şi atâtea şcoli, dar­ de aceste sânt numai două. Biserica numită la mănăstire este clădită cu banii expropriatei biserici catedrale metropoli­tane, care se află pe teritorul fortăreţei de acum, şi care cu ocasiunea ridicării zidurilor s’a de­monstrat. Biserica catedrală metropolitană se afla în apro­pierea porţii lui Carol în partea de Meadădi, unde acum se află un edificiu al erariului c. r. militar şi în apropiere era reşedinţa metropolitană, în care edificiu acum este casa de proviant c. r. militară. La biserica de la mănăstire este înmor­mântat episcopul Atanasiu. Edificii mai însemnate în acest oraş sânt reşedinţa episcopului rom.-catolic, fosta reşedinţă de odinioară a principilor transilvani. Edificiul Batyani­anu, unde se află o bibliotecă frumoasă şi institutul astronomic. Catedrala rom.-cat. din fortăreaţă, care la intrare arată şi ar fi o inscrip­­ţiune cu litere cirilice, care în pridvor e a se vede marca Moldovei împreunată cu a Mun­teniei. — Cine nu a cercetat de vre-o 16—20 de ani acest oraş adi nu-’l va mai cunoasce, întru atât s’a ridicat frumseţa lui. Bălţile şi tina prover­biale în mare parte s'au delăturat şi piaţa par­dosită cu promenada de lângă ea face o im­­presiune plăcută asupra călătorului, aşa cât o călătoria la adunarea Asociaţiunii va fi pe de­plin compensată prin vederea acestui ţinut ro­mantic şi plin de amintiri istorice atât naţionale, cât şi bisericesci precum este aceea la suferinţele metropolitului Sava Brancoviciu devenit jertfă a unor intrigi, la cari în mare parte şi corifei ro­mani luaseră parte. Aici a trăit poetul Opitz, care aşa de fru­mos descrise vieaţa poporului român din apro­piata comună română Slatna. Deci să ne vedem cât mai mulţi la adu­narea generală a Asociaţiunii transilvane în Alba-Iulia. Xenophon. TRIBUNA A n­ u n ţ. Subscrisul comitet de primire aduce la cu­­noscinţa on. public, cum­ că cu ocasiunea adunării generale a „Asociaţiunii transilvane“ ţinânde în 8 August în Alba-Iulia s’au arangiat urmă­toarele petreceri: 1. în 8 August seara concertul corului seminarial gr.-or. din Sibiiu sub conducerea dlui profesor de musică G. Dima cu concursul mai multor diletanţi în sala otelului „Ungaria“. 2. în 9 August la 2 oare banchet în grădină la otelul „la Soare“. 3. Seara bal în sala otelului „Ungaria“. Din şedinţa comitetului local. Alba-Iulia, în 28 Iulie v. 1886. Alexandru Tordăşianu, preşedinte. Convocare. Membrii reuniunii învăţătorilor rom. gr.­or. din districtul Zarandului consistător din tractele protopresbiterale, Zarand, Geoagiul I şi II, prin aceasta se convoacă la adunarea generală anuală, care se va ţine în Hondol, în 15—18 August v. a. c. cu următoarea Programa: 1. „Cuvânt de deschidere“ de cătră presidiu. 2. Misiunea şcoalelor poporale faţă cu so­cietatea omenească. Disertaţiune de Anania Hodoş. 3. Tractarea piesei „biserica“ cu elevii des­părţământului I, după întâia carte de cetire de I. Popescu, din punct de vedere logic. Prelegere practică ţinândă de cătră George Foras. 4. Descrierea „scaunului“ prelegere din limba maghiară preleg. de cătră Alexandru Vlad. 5. Pertractarea timpurilor principale (pre­sentul, perfectul şi futurul) pe basa piesei „Lupul şi mielul“ din a doua carte de lectură de I. Po­pescu, cu elevii despărţământului III, preleg. de Petru Mihuţ (Săcărâmb). 6. Adiţiunea cu deci mestecaţi, verbal şi în scris, cu elevii despărţământului III, preleg. de loan Vlad (Geoagiu). 7. Metodul scrierii în şcoala poporală. Di­sertaţiune de loan German. 8. Pertractarea comunei (în special „co­muna Hondol“) preleg. de Alexandru Iovan (Hondol). 9. Descrierea calului după II carte de lectură, de I. Popescu, preleg. de Avram Mihuţ. Atât terminul ţinerii adunării generale, cât şi programa supradescrisă, s’au aprobat de cătră preavenerabilul consistor archidiecesan sub nr. 3555,­scol. 886; deci on. membri sânt învitaţi a se presenta cu toţii la adunare. Brad, la 19 iulie 1886. Georgiu Pârău, Petru Rimbaş, president, secretar. Varietăţi. (Apărătorii şi adversarii tutunului.) Dacă, după „Medical and surgical reporter“, ex­punerea profesorului Huxley, chiămat se-’şi dee părerea într’o discuţiune foarte însemnată asupra tutunului: în timp de patruzeci de ani din viaţa mea, a zis el, tutunul a fost pentru mine o otravă îngrozitoare. (Aplaude ale inimicilor otravei). Fiind încă tinăr, la epoca, când studiam medicina, în­cercai să fumez. Sforţări zadarnice: la fiecare nouă încercare, inimicul mă trântia la pământ Pag. 667 şi mă lăsai să zac astfel mai multe oare. (Noue aplaude). întrai în corpul medical al flotei, şi în­cercai să fumez. Şi de astădată fusei învins de inimicul meu. Astfel începui să am în contră­’i o ură de moarte. Cred, că atunci aş fi putut să susţin cu entusiasm ori­ce măsură în contra tutunului sau în contra fumătorilor. (Aclamaţiuni frenetice). Acum câţiva ani călător­iu în Bretania cu doi sau trei amici, într’una din dile, pre­­când ploua foarte tare, trebui să întrăm într’un han foarte prost. Perspectiva, că trebuia să pe­trecem în el mai toată ziua, mă făcea să mor de urît. Tovarăşii mei începură să fumeze, şi, în lipsă de altceva, aveau aerul a fi atât de mul­ţumiţi de soartea lor, încât îmi clisei. Pe legea mea, am să încerc să fac ca dînşii. . . . (Mur­mure). Luai o ţigară. . . (Mişcare în auditor), o aprinsei!. . . (Tot auditorul asculta cu cea mai mare băgare de seamă) şi-­l găsiiu, că era deli­cios!...............(Vociferări pline de indignaţiune). Din ziua aceea fusei convertit la tutun, şi declar, că după părerea mea a fuma cu cumpătare este ceva plăcut şi chiar lăudabil, căci efectele tutu­nului sânt excelente. (Confusiune generală a ad­versarilor tutunului. — Rîsete unanime în partea fumătorilor). O pipă nu este mai periculoasă, decât o ceaşcă de ceaiu. Poţi să te otrăvesti bând prea mult ceaiu verde; poţi să te omori mâncând prea multe biftecuri. Tot asemenea, poţi să cădi bolnav, dacă fumezi fără cumpătare. Dar­ tutunul în closă moderată are o acţiune se­­dativă, pe care o cred ca binefăcătoare în cele mai multe caşuri; nu este nici o îndoeală, că el îndulcesce moravurile. (Triumful fumătorilor. — înfrângere completă a adversarilor lor). (Călugăr dentist.) Jurnalul „Italia“ dă următoarele detalii asupra acestui călugăr dentist. Numele lui e Orssenigo. Fratele Orssenigo are laboratorul seu la poarta unei mănăstiri aproape de puntea Fabricius. Păreţii cabinetului sânt plini cu icoane, într’un colţ se află un­­­a v­a l o. în faţa uşei se află un dulap, în care Orssenigo ţine dinţii scoşi dela pacienţi. Lângă acest dulap se află o cutie plină cu dinţi. Când vine cineva la el, se pune lângă părete sub pretext, ca să vadă mai bine şi prindând dintele cu mâna dreaptă ori cea stângă, scoate dintele. Tot aşa fac şi dentiştii japonezi, pentru a da o forţă mai mare degetelor, se exercitează de mici a scoate cuie din niste scânduri, întrebat fiind câţi dinţi scoate pe a fi, călugărul răspunse, că scoate une­ori la 400 dinţi pe di. Sânt dile, în care câte douăzeci oameni veniţi de afară aşteaptă la poartă. Aţi operat şi asupra persoanelor distinse din societate. Am scos dinţi la mulţi şi chiar la Papa Leon XIII. Călugărul scoate dinţii gratis, el e născut în Lombardia, are un frate căpitan în cavalerie. (Vinderea galeriei de tablouri din pa­latul dela Blenheim). Acum câteva zile a în­ceput la Londra vinderea tablourilor renumitei ga­lerii a ducelui de Marlborough din palatul dela Blenheim. în prima de licitaţie s’au vândut 75 tablouri flamande şi olandeze cu preţ de 900.000 lei. Printre aceste tablouri se afla şi portretul Anei de Austria, care s’a vândut cu 94.750 lei. D-na de Motteville a făcut în „Memoriile sale“, ur­mătorul portret al Anei de Austria, care ar pute fi adevărata descripţiune a portretului vândut: „O văirui în 1632, şi era mai frumoasă decât toate femeile, care compuneau cercul seu. Se coafa, după modă, cu o coafură rotundă, foarte bine trisată şi punea multă pudră. Părul era de culoare mai mult neagră, şi avea o mare canti­tate. Peliţa obrazului nu-­i era delicată, având chiar defectul de a fi cu nasul prea mare şi punea, după moda Spaniei, prea mult roşu, dar’ era foarte albă şi rar se putea vedea o pele atât de frumoasă ca a ei. Ochii îi erau foarte fru­moşi, avea gură mică şi buzele rumene............. Mânile şi braţele erau de o frumseţă surprinc­ă­toare.............fără exagerare, că erau tot atât de albe ca şi zăpada“. Serviciul telegrafic „TRIBUNEI“. (De ieri.) Bayreuth, 1 August n. Francisc Liszt a murit astă-noapte. (De adi.) Budapesta, 2 August n. Meetingul în afacerea Edelsheim-Janski s-a ţinut ieri conform programului statolit participând poporul în număr mare. Resoluţiunea deja publicată s’a primit cu unanimitate. Deputatul Irányi a fost încredinţat cu presentarea petiţiunii cătră parlament. Bayreuth, 2 August n. La do­rinţa sa exprimată înainte de moarte, Liszt va fi înmormântat în cimiterul din Bayreuth. Amsterdam, 2 August n. O pro­­clamaţiune a primarului opreşce colpor­­tagiul de di­are şi broşuri. Paris, 2 August n. Din 1414 ale­geri pentru consiliul general sunt pănă acuma 800 cunoscute. Din aceste 481 republicani, 234 conservatori. Reublicanii au câştigat 39 şi au perdut 38 locuri. Dintre senatori şi deputaţi au fost realeşi: Goblet, Julles Ferry (republicani). Alegeri su­plementare 85. Resultatele de pănă acuma permit conclusiunea, că majoritatea republicană în consiliul general se va mo­difica în mod esențial. Director: Ioan Slavici. Redactor responsabil: Septimiu Albini.

Next