Tribuna, octombrie-decembrie 1886 (Anul 3, nr. 225-299)

1886-10-24 / nr. 245

Nr. 245 Şi cu bucurie vedem, că prelingă toate şicanările, ce puternicii clilei de astăzi ni le fac, pentru ca să ne impileze, totuşi facem progrese; e drept, că aceste sunt cam sporadice, cam neînsemnate, dar, totuşi înaintăm, ceea ce fără îndoeală arată, că poporul nostru îşi are vitalitatea sa, prelingă toate denegările, ce fraţii Maghiari ni le fac. Este un lucru recunoscut astăzi nu numai de poporul de rînd, ci chiar şi de copiii lui, că guvernul nostru îşi dă toată silinţa, unde numai li se dă prilegiu, a ne face nouă Românilor tot numai rău. A străbătut deja atund în massa poporului intenţiunile ce bună-oarâ le are ministerul, — precum poporul face, — faţă cu scoalele noastre, faţă cu înaintarea noastră intelectuală. Se scie, şi aceasta în cercuri foarte largi, că Ungurii vreau a ne lua scoalele, ca apoi unde se poate să-şi dee silinţa prin învăţători din neamul lor, a maghiarisa,ear’ unde prospecte de maghiarisare nu sânt, acolo să lase poporul în întunerec, ca astfel lipsit de orice lumină, să fie adus la sapă de lemn, ca aşa, mai curând sau mai târziu, ori să iee lumea în cap, ori plecându-’şi capul, să se supună voinţei stăpânitorilor. Tot atâtea utopii!! Da, utopii, deoarece simţul de naţionalitate în poporul nostru a început binişor în timpul din urmă a se desvolta, puţini vor fi astâji din popor, care să nu se ne spune, că Traian, împăratorul de la Roma, numaidecât după Christos ne-a adus aici, că suntem descendenţi ai Romanilor etc., etc. Cu bucurie deci vedem, cum an de an, prelingă toată sărăcia, de care poporul e copleşit, se ridică salariile învăţătorilor, începând a da tot mai mare atenţiune şi şcoalei. Vedem mai departe, şi încă cu o deosebită bucurie, cum în timpul din urmă femeile au început a emula cu bărbaţii lor, constituindu-se în reuniuni, ca astfel şi ele, pe cât puterile le iartă, să contribue la ridicarea neamului lor, cu deosebire prin deschiderea de şcoale pentru fetiţe. Ba simt foarte dese caşurile, când silit e omul a audi lamentări dela mulţi fruntaşi de prin deosebitele comune, că ce rău e pentru ei de exemplu, că n’au preot de dat Doamne, ca ăst mod şi acolo să se poată pune la cale treburi bune, precum le văd într’alte locuri. Toate acestea sfint aşa şi totuşi fraţii Maghiari îşi permit a îmbăta opiniunea publică externă prin minciuni ca acelea, că poporul nostru e un popor incult, neaccesibil pentru cultură, un popor fără consciinţă naţională, că este îndestulat cu soartea sa, lipsindu-şi orice aspiraţiuni de vre-o soarte mai bună şi altele de acestea, care nu simnt alta, decât tot atâtea neadevăruri. ţisei mai sus, că înaintăm şi cu bucurie şi vedem înregistrându-se acum într’un jurnal, acum într’altul, că ori cutare reuniuni, ori cutare particulari au luat salutara hotărîre, de a veni, ori într’un mod, ori într’altul, ca să contribue înaintării noastre. Şi fiind şi eu de părerea, ca orice faptă bună să fie înregistrată în jurnalistică, ca astfel în cercuri cât mai largi să fie cunoscută, pentru ca văjendu-le acestea, şi alţii se le imiteze, unde se înţelege, cu putinţă este , — cu permisiunea onor redacţiuni,mi-am propus a înregistra în următoarele, iarăşi o faptă vrednică de imitat. Se stie, că guvernul nostru îşi dă o mare silinţă, pe unde numai se poate, ca să înfiinţeze şcoale de stat pentru fetiţe, prea firesc, spre acest scop îşi alege oare cumva centre, bunăoară opide, prelingă care se grupează un număr mai mare sau mai mic de comune. O astfel de şcoală de stat pentru fetiţe era, se înţelege, o cerinţă arejendă a d-lor, ca să înfiinţeze şi pentru opidul Teiuş , cu o poporaţiune de preste 2000 suflete, între cari majoritatea sfint Români, şi pentru giurul acestuia cu o poporaţiune curat română de pănă la vre-o 20.000 suflete. Şi pentru ca artjenda cerinţă să se şi realiseza, — precum m’am putut informa înfilele aceste în o călătorie a mea ce am făcut-o la Teiuş, — inspectorul de şcoale al acestui comitat în vara anului 1884 se şi presentează la Teiuş, unde în o şedinţă de comitet nu ’mi-’i îmbată pe membrii comitetului, că ce bine ar fi pentru ei, şi ce foloase mari ar aduce fetiţelor lor o şcoală de stat aci, în acest opid, şi alte de aceste, — le recomandă prin urmare, ca să facă o atare şcoală pentru fetiţe, unde să-şi trimită apoi fără deosebire de naţionalitate şi religie copilele lor. Intenţiunea era vădită, deocamdată nisce moale de stat pentru fetiţe, cu mai multe învăţătoare, ca aşa atât copilele de naţionalitatea noastră din Teiuş, cât şi a celor din giur, să aibă unde primi instrucţiunea în limba maghiară. Preotul locului, după ce Măria Sa ’şi-a finit irdlenda recomandare, pe care a făcut-o numai în limba maghiară, îl roagă a le spune pe rocnânesce ceea ce a vorbit, pentru ca să fie înţeles şi din partea Românilor, dar’ de o astfel de explicare şi pe românesce n’a fost norocos, ci aceea a, tâlmăcit-o notarul comunal pe românesce. Membrii comitetului comunal, de naţionaitatea română, cer ca, fiind cestiunea de o ponterositate aşa mare, să li se dee voie a se sfătui mai ântâiu ei între ei, asupra acestei cestiuni, — care după o serioasă consultare avută, prin graiul preotului şi al învăţătorului referează în plen, că îi pentru părinteasca îngrijire, ce văd că o are inspectorul faţă cu crescerea copilelor lor, şi pentru binele ce li-l voesce, — îi sfint mulţumitori, — ce privesce însă înfiinţarea unei şcoli de stat, la care trebue să contribue şi ei, şi unde prin urmare să-şi trimită şi copilele lor, îi aduc la cunoscinţă, că la aşa ceva nu se pot învoi, ci îşi vor face ei şcoala lor de fetiţe din propropriile lor mijloace, şi îşi vor susţine-o din averea lor şi din 5°0 la 100. Idea înfiinţării unei şcoale de fetiţe cu caracter confesional, prinsese deja altcum afunde rădăcini la poporul nostru, care în frunte cu preotul şi învăţătorul în tot anul arangiau petreceri de vară, care venitul din acele era destinat spre scopul înfiinţării şcoalei proiectate. Vătrând inspectorul, că cu Românii nu o poate scoate la cale, nici că mai stărue prelingă ardenda lui recomandare. Decisul amintit, membrii comitetului aducându-l la cunoscinţă poporului, acesta cu bucurie îl ia spre sciinţa, încredinţând întreagă afacerea unei comisiuni, în persoanele preotului şi a învăţătorului, ca ei, studiând modul cum adecă s’ar pute edifica şi dota şcoala, să vină la timpul seu în plen cu cestiunea cât se poate de bine studiată. Din causa părerilor divergente ale acestor două persoane, care nu se puteau înţelege asupra modului de a aduce în îndeplinire cestiunea lor concredată, şi acesta, fiind între Românii din Teiuş o parte grăniţeri, cari în urma privilegiilor ce le au, se bucură amuatim de venite considerabile, din cari venite se şi susţine şcoala confesională, preotul stăruie, ca şcoala de fete să se facă numai din averea grăniţerilor; învăţătorul din contră, ca să se facă din averea bisericii, unde au fără deosebire toţi parte, mai aducând ca motiv şi împregiurarea, că şcoala confesională pănă aci au susţinut-o numai grăniţerii din al lor, care şi în viitor va rămâne numai în sarcina tot a grăniţerilor. Văcând unii dintre bravii grăniţeri divergenţa aceasta de păreri, păşesc la mijloc, şi prin o deputaţiune în persoanele bravului parochian Efrem Raţ şi a zelosului învăţător Ştefan Crişan,—dintre cari cel dintâiu o feresce dela sine 20 mii bucăţi de cărămidă arsă; car’ al doilea 300 ferdele —al6 cupe — var nestins, spre scopul edificării şcoalei, din cari fapte fără vorbe pompoase, se dovedesce îndestul interesul ce aceste persoane îl aveau pentru ridicarea desamintitei şcoale, — se duc la oficiul protopopesc, pe care îl roagă, ca în afacerea aceasta să case la faţa locului. După eşirea protopresbiterului la faţa locului, şi după o consfătuire serioasă, protopresbiterul e rugat a înainta cătră Ordinariat o rugare, că acela să conceadă ridicarea şcoalei din averea bisericii, — în acelaşi timp din sinul poporului se exmite şi o deputaţiune la Blaj, pentru ca şi astfel ordinariatul să fi rugat a se concede ridicarea şcoalei din averea bisericii. Ordinariatul luând justa lor rugare în considerare, le-a şi conces ridicarea acelei şcoale din averea bisericii, şi, deci în primăvara anului acestuia s’a început ridicarea frumosului edificiu şcolar, care astăzi este gata, şi unde la vre-o 60—70 de copile li se şi predă de present în dulcea limbă a lor maternă instrucţiunea. Astăzi deci, în opidul Teiuş, prelingă o şcoală de băeţi, avem una şi de fetiţe, onoare deci Teuşenilor în genere, special însă a câtorva persoane devotate propăşirii noastre intelectuale, dintre care persoane, cred a nu ’mi se lua în nume de rău, dacă, afară de cele menţionate, voiu mai enumera, pe cât posibil ’mi-a fost a a mă informa, — și următoarele, care au venit în ajutor la ridicarea scoalei, cu oferte benevole precum: O. I. Omeriu Tillea, din Turda 50 fl., Trusan loan 25 fl., Popa Învel 20 fl., Bălan Stefan 20 fl., Popa Iacob 15 fl., Popa Gligor 10 fl., Boca loan 10 fl., Brătianu Nicolae 10 fl., etc. Atât ce priveste istoricul şcoalei, în faţa faptelor, care de sine vorbesc, e cu neputinţă, ca inima să nu ne salte de bucurie, şi anume oftând să nuibă, fericită e comunitatea aceea, unde fruntaşii smnt persoane înzestrate cu astfel de însuşiri bune, şi unde există între ei concordia şi solidaritatea perfectă, căci numai în astfel de lucruri, unde domnesce armonie deplină se pot pune la cale lucruri ca şi cel descrise. Ne doare însă inima, când silit e omul a constata, că vrea o bună parte din fruntaşii deosebitelor comunităţi sfint predomniţi, şi încă într’un mod pătimaş, numai şi numai de interese particulare egoiste. E trist şi dureros a constata aşa ceva, dar’ ce să facem, dacă aceasta e o boală a timpului, în care trăim. Vouă, fraţilor Teiuşeni însă, n’avem decât a vă gratula pentru interesul ce ’l-aţi dovedit fie prin jertfe bănesci, fie prin lucrul cel-aţi prestat cu braţele voastre, pănă v’aţi ridicat acea şcoală de fetiţe, acel focular de luminare al scumpelor voastre odrasle, insuiţi-vă acum, ca să daţi viitoarelor mame o direcţie sănătoasă şi potrivită cu firea Românului; şi apoi siguri să fiţi, că astfel urmând, mândre vor fi acelea de părinţii lor, cari mari jertfe au prestat pănă ’şi-au vădut edificat acel focular pentru luminarea lor, şi mari jertfe îi costă susţinerea aceluia. Fără îndoeală, o suvenire mult mai plăcută veţi lăsa însă nepoţilor şi strănepoţilor voştri crescuţi prin nisce mame, cari în această şcoală îşi vor primi instrucţiunea lor. Ear’ ca opera desăvîrşită să vă fie, nobila idee ce o aveţi, de a edifica aci o şcoală capitală cu 4 clase, de a ceru, ca aceea cât mai cu grabă să o aduceţi în îndeplinire. Mijloace din ce, şi cu ce, aveţi să susţineţi o atare şcoală, carea mari servicii ar aduce nu numai special vouă, unde un număr de copii cu mult mai mare şi cu mult mai uşor ’şi-ar pute primi instrucţiunea, ci şi giurului, care bucuros ’şi-ar aduce copiii pănă la finirea a lor , ci. normale aci la voi, unde fără îndoeală ar primi acea o instrucţiune mult mai solidă fiind în limba lor maternă aceea, şi potrivită firei Românului. Ba, prin o astfel de faptă se va ridica şi nimbul opidului, căpătându-’şi coloratul ce trebue să-l aibă, ceea ce ar fi spre a voastră specială onoare şi fala naţiei întregi. D-deu deci, să vă povăţuească în faptele voastre cele bune, pe cari vă ciendu-le alţii, mulţi imitatori să aveţi. Căletorul. TRIBUNA Sibiiu, Suburbiul-de-jos. Dumineca trecută s’a celebrat la biserica din Suburbiul-de-jos al Sibiiului sfinţirea celor două clopote noue. Sfinţirea apei a făcut-o Părintele Protopop Simeon Popescu asistat de Părintele Dimitrie Cunţian şi de Parochul local Părintele Georgiu Bobeş. Cu ocasiunea aceasta s-a cetit în faţa creştinilor adunaţi la biserică următoarea adresă: Onorate Părinte! Iubite frate în Christos! Când, înainte de aceasta cu trei ani, am luat asupra-mi conducerea acestui protopresbiterat, cercetându-ţi parochia, am constatat cu nespusă mâhnire, că biserica parochială se afla în o stare din cele mai triste, anume interiorul şi exteriorul zidirii preste tot dovedia, că este neglijată din vechime, vestmintele bisericesci, şi cari se mai aflau, erau în stare slabă, în parte sdrenţuite, odoarele şi recursitele în ruină, cărţile rituale asemenea ruinate, averea bisericii puţină câtă era, era neasigurată, încurcată şi primejduită. Atunci văjendu-te preot tinăr, neexperimentat şi de alţii desconsiderat, dar’ plin de rîvnă pentru casa Domnului, adresându-’ţi cuvinte de încuragiare, am cerut dela Frăţia Ta, ca să-’ţi puni toate puterile în serviciul bisericii, a cărei conducere ’Ţi se încredinţase, spre a o scoate din trista stare, în care se găsia, şi la ocasiuni date n’am lipsit a Te îmbărbăta venindu-’Ţi întru ajutor cu sfatul, întru cât ’mi-au ajutat puterile. Şi cu bucurie văd, că după trei ani defile rodurile ostenelelor Frăţiei Tale covârşesc aşteptările mele. Constat cu viuă plăcere, că fără să atingi micele capitaluri ale bisericii, numai din colecte dela credincioşii Frăţiei Tale, pe carii-ai scitit însufleţi spre jertfe, ai provăcut biserica cu vestminte preoţesci (odăjdi), cari singure representă o valoare de preste 500 fl.; ai înnoit chivotul, policandrul, uşile altarului şi sfeşnicile cele mari, ai procurat cărţi noue, care pe cele vechi le-ai reparat, fără a aminti şi de reparaturile şi adoptările dela zidirea bisericii şi casa parochială, de ordinea şi curăţenia ce ai făcut să domnească în sfânta biserică şi regularitatea, ce ai introdus în administraţia averilor bisericesci, pe care le-ai adus în ordine. Prelfingă aceste astăzi văd, că ai înfrumseţat biserica cu două clopote frumoase, de asemenea procurate din darurile benevole, pe cari le-ai sciut aduna dela parochienii Frăţiei Tale. Toate aceste resultate vorbesc destul de elocvent pentru ostenelele ce ai pus, rîvna stăruitoare şi înţelepciunea, cu care ai lucrat împlinindu-Ţi datoria spre mărirea lui Doleu şi mângăerea turmei cuvântătoare, încredinţate păstoririi Frăţiei Tale. Constat cu plăcere, că problema, ce ’Ţi-am dat acum trei ani, ai deslegat-o preste toată aşteptarea mea. Eu nu simt în stare să-’Ţi remunerez ostenelele nici prin titluri şi ranguri şi nici cu daruri materiale. Cu ce pot să Te remunerez pentru că m’ai ascultat, este că eu, capul acestui ţinut bisericesc, îţi recunosc vrednicia înaintea bisericii vii, înaintea acelora, pentru care ai ostenit şi publice îmi exprim deplina mea mulţumită cu conduita Frăţiei Tale. Acum nu mai atrag atenţiunea Frăţiei Tale asupra misiunii ce o ai, deoarece sfint încredinţat, că după direcţiunea ce ai luat, nu poţi să nu ’Ţi faci datoria, nepermiţând să Ai întrecut de vreunul din colegii Frăţiei Tale. Nici îţi die să contez la sprijinul meu, deoarece trebue să fii încredinţat, câ’l ai de câte ori îl vei reclama pentru casa Domnului şi binele poporului. Al Frăţiei Tale Sibiiu, 19 Octomvrie v. 1886. de binevoitor în Christos frate Simeon Popescu, protopresbiter. în urmă s’a subscris de cei presenţi următorul Act comemorativ: înŢilele înălţatului împărat şi Rege Francisc Iosif I., fiind Archiepiscop şi Metropolit al Românilor dreptcredincioşi din Ardeal Inalt- Preasfinţia Sa Miron Romanul, eare protopresbiter al tractului Sibiiului Simeon Popescu, paroch în parochia dreptcredincioasă Sibiiu Suburbiul-inferior Georgiu Bobeş, epitropii bisericii acestei parochii Nicolae D. Moldovan, Dumitru Chidu şi Lazar Stanciu; care membrii în comitetul parochial: Lazar Negrilă, George Moldovan, Nicolae Buian, loan Miclea, George Imbăruş, Nicolae Vintilă, Nicolae Mocean, Ioan Şerban, Simeon Stoica, loan Stanciu; învăţător la şcoala parochiei Lazar Negrilă, la diua mai jos însămnată, după rînduiala bisericii Răsăritului, mai jos iscăliţii preoţi sub conducerea protopresbiterului Simeon Popescu s’au sfinţit clopotele cu inscripţiunea: „Vărsat şi mărit. .. .“ şi „Turnat la... .“ şi le-au dat în folosinţa bisericii româneşci dreptcredincioase din Sibiiu Suburbiul-inferior. Aceste clopote s’au procurat din colecta întreprinsă în poporul parochiei prin parochul ei Georgiu Bobeş ajutat fiind de învăţătorul Lazar Negrilă, după însămnarea oficială, ce se alătură acestui act. Cronică. Delegaţiunea austriacă şi ungară au fost deschise astăzi. „Bud. Tagb.“ se plânge, că guvernul austriac nu a aflat cu cale, a cumpăra şi el un edificiu pentru delegaţiunea austriacă, aşa încât aceasta e silită a-şi ţine şedinţele într’un hotel. Guvernul ungar îşi are propriul edificiu pentru scopul acesta în Viena. — Vor fi sciind cei din Viena anume, pentru ce nu cumpără un edificiu în Budapesta. * Congresul bisericesc şerb s’a deschis ieri în Carloveţ. Disposiţia membrilor congresului, abia lasă loc speranţei, că vor fi încununate de acre şi care succes lucrările congresului. Căci chiar şi în tabera elementelor moderate, în a aşa numitului partid naţional liberal există o indignare, că a respins guvernul fără nici o motivare sau cel puţin obiecţiune lucrările congresului din 1879. Mai mulţi deputaţi ai congresului află această procedură a guvernului vătămătoare, de aceea mulţi au de cuget a depune mandatul lor. Deputatul congresului, Milan Milosavlievici ales în Szabadka,şi-a depus deja mandatul. Sub astfel de împregiurări e de temut, că congresul se va înprăşcia şi asta, după o scurtă sesiune, fără de a fi resolvat vre-o cestiune, şi lăsând cestiunile bisericesci şi şcolare tot în acel caos, în care se aflau pănă acum. Şi acum ne aflăm în al cincilea an al guvernării patriarchului Angyelici, în mijlocul tot aceluiaş caos al afacerilor bisericesci sârbe, pentru a căror limpezire şi punere în ordine a fost numit guvernul pe patriarchul Angyelici, contra voinţii congresului şi a poporului sârb. — O depeşă din Carloveţ ne spune, că pănă acum foarte puţini membri de ai congresului au sosit acolo, şi e de temut, că şedinţele congresului vor fi trebuind amînate, nefiind congresul, din lipsa membrilor, îndreptățit de a lua vre-o hotărîre. * Pag. 979 Spre vecînica aducere aminte şi pomenire s’a scris acest act şi s’au iscălit la Sibiiu, 19/2 Octomvrie 1886. Preoţi slujitori: Simeon Popescu m. p., Demetriu Cunţan m. p., protopresbiter, profesor. Georgiu Bobeș m. p., paroch. (Urmează subscrierile poporului.) Bivoli în Germania. De vre-o câtevafile se află aici un comisionar prusesc, pentru a face studii asupra naturii și asupra traiului bivolilor. Aceste, studii le face pentru a deslega cestiunea: care e consult ori nu a importa bivoli în Germania? Dr. Georg Polizu sen., senator, fost mai mult timp decan al facultăţii de medicină din Bucuresci şi unul din cei mai vechi profesori ai acestei facultăţi, a murit Sâmbătă seara în Bucuresci. Dr. Polizu (bătrânul) s’a născut la 1819, Aprilie în Bucuresci. Primele studii ’şi le-a făcut în Bucuresci, car’ cele de medicină la Viena şi la Berlin. La 1845, întorcându-se în ţeară, el a ocupat funcţia de secretar în „Comisia Doctoricească“, apoi a fost numit doctor la spitalul Colţei, profesor la facultate şi, fiind ales decan al acestei facultăţi, a ocupat această funcţie 10 ani. A fost ales în mai multe rînduri deputat şi senator. Doctorul G. Polizu este de o activitate în adevăr neobosită. El făcea binele în toate părţile şi nenumărate sunt suferinţele, pe care le-a alinat, cu sciinţa ca şi cu generositatea sa. Dr. G. Polizu e autorul mai multor lucrări, şi, între altele a făcut: Dicţionarul român-german (1857), Cărticica altoiului (1856), Mica chirurgie (1859), Anatomia (1859). Deşi în vârstă de 67 de ani, Dr. G. Polizu nu-şi luase nici acum retragerea, pe care o merita aşa de mult. El lucra la un mare dicţionar, ca al lui Littré, o operă colosală, a căreia tipărire numai ar fi costat 50.000 lei. Moartea D-rului Polizu lasă un gol mare, atât în rîndul puţinilor noştri oameni de ştiinţă şi de muncă, cât şi în rîndul oamenilor în adevăr filantropi și iubitori de teară.* Gorgonzola-iubileu. Un iubileu ciudat serbează în 8 Noemvrie n. micul oraș italian Gorgonzola, nu departe de Milano, anume se serbează iubileul de 100 de ani de la facerea brânzei Gorgonzola. Serviciul telegrafic al „TRIBUNEI*. Budapesta, 4 Noemvrie n. Delegaţiunea ungară a candidat în conferenţa de astăcji, de president pe Ludovic Tisza, de vice-president pe cardinalul Hay n ad ; tot astăzi s’au ales creatorii, notarii şi membrii diferitelor comisiuni. Şedinţa de constituire plenară încă se va ţină astăzi. Contele Iuliu Andrássy (fiiul fostului ministru de externe), s-a ales de deputat dietat în cercul electoral Csikszentmárton. Director: Ioaia Slavici. Redactor responsabil: Aurel Popa.