Tribuna, octombrie-decembrie 1886 (Anul 3, nr. 225-299)

1886-12-04 / nr. 279

Anul III Sibiiu, Joi in 4/16 Decemvrie 1886 Nr. 279 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/1 an 2 tl. 50 cr., Va an 5 ti., 1 an 10 ti. Pentru ducerea la casă, cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarche: 1 lună 1 ti. 20 cr., 1/4 an 3 ti. 50 cr., Va an 7 fr., 1 an 14 ti. Pentru România și străinătate: V4 an 10 fr., la an 20 fr., 1 an 40 fr. Inserţiunile­­ Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Un număr costă 5 cr. Apare în fiecare zi de lucru Epistole nefrancate nu se primesc.­­ Manuscripte nu se înapoiază.­­ La Abonament lunar pentru Decemvrie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. Sibiiu, 3 Decemvrie st. v. După­ cum cetitorii noştri au putut vedea în numărul premergător, treaba cu festivitatea maghiaro-polonă la mormântul principelui-rege Ştefan Báthory, ar fi cam încurcată. Locotenenţa c. r. din Galiţia cere dela primăria ungurească din Budapesta să reţină pe studenţii maghiari dela călă­toria la Cracovia, ca să nu impoarte ho­lera între Poloni, car’ comitetul festiv al Polonilor din Cracovia regretă, că n’au putut strînge pe cetăţenii academici la pepturile lor. Cum se va fi descurcat treaba aceasta mai departe, vom afla poate încă în de­cursul chilei de astăzji şi nu vom întârzia a raporta cetitorilor. Pentru noi însă ceea­ ce se va întâmpla mai departe în afacere, este mai de puţină importanţă, zicem aceasta pentru­ că, după noi, im­portanţa afacerii se află în disposiţiunea locotenenţei c. r. din Lemberg, luată ca să nu se „impoarte holera“ în Galiţia. Este ca şi sigur, că locotenenţei c. r. din Lemberg nu-­i va fi venit idea pro­filactică, şi încă în ţara supremă, aşa numai de capul ei. Locotenenţa va fi fost avizată de la guvernul central din Viena. De aici, unde bărbaţii politici nu sunt stă­pâniţi nici de fanatism politic, nici de terorism fanatic, a trebuit să pornească ordinul pentru împedecarea „epidemiei“. Şi aici aflăm noi punctul de gravi­­taţiune al afacerii: în Viena oamenii cu vederi mai largi şi mai sănătoase, au recunoscut pericolul. „Holera“ ce aveau să o impoarte călătorii de la Budapesta este de o natură politică şi nu fizică. După infiltraţiunea aerului, mai ales în ţinuturile, unde era să se întâl­nească studenţii maghiari cu cei poloni, o exprosiune nechibzuită n’ar fi fost cu totul imposibilă. Aceasta însă cei dela Viena au prevăzut-o şi au trebuit să vină să o împedece. Unde va fi fost neadormitul guvern unguresc, care este atât de riguros, încât confiscă până şi trenţele dacă sânt colo­rate cu colori „periculoase“ pentru idea de stat? Sau este o demonstraţiune po­­lonă-maghiară la nasul Rusiei înfuriate mai irelevantă, mai de puţină importanţă, decât o panglică din coarnele boilor dela un car de nuntă ţerănească? Când am cântări şi noi ca compa­trioţii maghiari lucrurile, am pută să ne arătăm veseli, văzând că şirul demonstra­­ţiunilor lor necăjite nu mai are sfîrşit. Dela sabia de onoare a lui Kerim-Paşa, până la aceasta din urmă nici o demon­straţiune maghiară n’a succes. Şi aşa este, când se leagă nevoile de om, se ţin lanţ, par’că una provoacă pe ceealaltă. Românii însă văd şi caută să vadă cu părere de rău, că Maghiarii se discre­ditează într’un chip atât de hotărît în­­naintea lumii şi înaintea compatrioţilor lor de altă naţionalitate. Pentru­ că Românii mai chibzuiţi şi mai prevezători ar dori, ca precum celellte naţionalităţi din patrie, să fie şi Maghiarii un element, care să dea mână de ajutor la conservarea monarchiei, sub scutul căreia, cu toatele, să contribue la răspândirea culturii şi a civilisaţiunii. Maghiarii se vor supăra desigur pe noi, că şi din incidentul acesta le tragem la îndoeală superioritatea, în dreptul căreia vor să stăpânească preste celelalte naţio­nalităţi, ba vor să le asimileze în naţio­nalitatea lor, însă sântem noi de vină, dacă ei dela începutul stăpânirii lor dualistice grămă­desc greşeli preste greşeli politice ? Suntem noi de vină, dacă, de când stăpânesc ei si­tuaţi­unea, nu au soiut crea decât de o parte disensiune între fiii uneia şi aceleiaşi pa­trii, ca să nu vorbim şi de sarcinile insu­portabile financiare ? Dar, vor­bicei că ceea­ ce face tine­rimea nu poate să între în contul bărba­ţilor politici, cari conduc destinele Unga­riei. Aşa ar trebui să fie. La politicii maghiari însă nu e aşa, pentru­ că este sciut, cât e naţionalitatea maghiară de disciplinată şi cum nu se întâmplă nimica fără­ de consimţământul direct sau indi­rect al bărbaţilor normativi în conducerea politică a Maghiarilor. Eşecul acest din urmă dar­, ca şi ce­lelalte, nu se poate ca să nu fie pus în contul bărbaţilor politici ai Maghiarilor, înaintea celor ce cunosc raporturile in­terne ale naţionalităţii maghiare, bărbaţii politici ai acesteia nu pot scăpa de res­ponsabilitatea tuturor demonstraţiunilor ale junimii maghiare. Făr’ dacă acum va fi succes, ca de­­monstraţiunea să se zădărnicească, meri­tul este al celor de la Viena şi nu al ce­­lora dela Budapesta. Forţa „Tribunei“. In regatul Carmen Sylvei. (Urmare din nr. 276.) Prin uşa cu totul apropiată, ce se deschidea din odaia de sub turn spre galerie vedeam în această încăpere mobilată cu admirabil amestec de colori pe Regina stând de vorbă cu damele, în urma unei invitări ce­­mi­ se făcu din partea Regelui în trai şi eu la ele. Salonul acesta ne înfăţişează o privelişte de tot originală. Căptu­şeala păreţilor, perdelele, acoperitoarele, perinele, faţa mobilelor, ba chiar şi ornamentaţiunea ta­vanului consistă din stofe, care sunt acoperite cu multă artă de cusuturi ornamentale turcesci pre­cât de bogate în colori pe atât de luxoase. Vasele decorative, privăzurile, scaunele şi lăm­pile simt şi ele ţinute tot în stilul mauric, care corespunde cu decoraţiunea. în faţa uşii despre galerie se deschide, în păretele apusean, uşa spre încăperea, în care se află, despărţită prin­­tr’un zid de sticlă, grădina de iarnă dintre turn şi aripa apuseană a castelului. Temperate prin perdele, razele soarelui de meatlă-ifi, străbătând prin fereastra cea mare dela sud, aruncau o zare caldă şi amurgiu colorată în odaia cea mare, precând în grădina de iarnă ele se res­­frângeau de pe frunzele verzi ale plantelor. Nu-­mi pot închipui o împregiurime, care s’ar fi potrivit atât de harmonic cu această odaie şi acest fond cu figurile de femei şi de copile în costumul lor naţional românesc, care prin bogăţia lui de co­lori atât de mult reamintesce Orientul. Regina aflase dela d-na Dr. Kremnitz şi dela d-şoara Maiorescu, că Turgenjew jumătate din viaţa lui­­mi-a fost amic intim şi că mult şi adese­ori am trăit împreună cu el. Ea exprimă dorinţa de a şti mai multe despre el şi despre relaţiunile mele cu dînsul, dând totodată o ex­presiune plină de entusiasm admiraţiunii ei pen­tru marele poet. Ca tot ceea­ ce o aibisem vor­bind şi ca întreaga ei atitudine faţă cu împre­­giurimea ei, şi această conversaţiune era pe de­plin ferită de acel aier artificios şi meşteşugit, pe care damelor de înaltă şi celor de cea mai înaltă posiţiune le place se ’şi-’i dee, mai ales, când e vorba de o schimbare de vederi asupra poeţilor, artiştilor şi operelor lor. Regina măr­turisi, că deşi preţuesce şi admiră toate operele lui Turgenjev, aceea dintre ele, care ’i-a produs totdeauna cea mai adâncă impresiune, este „Mumu“, istoria bietului clacaş surdo-mut al înrăutăţitei Varunja din Moscva, pe care rău­tatea tiranică a stăpânei sale îl lipsesce de tot ceea­ ce deştepta iubire în inima lui deschisă pentru simţiri călduroase şi puternice. De la Gestiunile literare conversaţi­unea a trecut asupra obiectelor de artă. Regina aflase deja multe bune despre bu­stul portret, pe care fiiul meu Paul îl modelase după câteva pase fotografice ale capului ei şi îl dăduse pentru exposiţiunea iubilară. Puteam în toată consciinţa să confirm bunele păreri ce s’au exprimat asupra lui. Nu am putut, se înţelege, se nu mai adaug, că nici un bust şi nici un portret zugrăvit, fie eşti chiar din mâna celui mai mare măiestru, nu poate se reproducă satisfăce­­toarea şi deplina imagine a chipului ei, precum am avut acum ocasiunea de a-­l vede şi cunoasce. — De ce e aceasta cu neputinţă? — Din sim­plul motiv, că nici un bust sculptat nu poate să redee albastrul deschis al ochilor Maiestăţii Voastre şi nici bustul, nici portretul zugrăvit nu poate măcar se indice numai neasemănat preţiosul dar, pentru care chiar şi Goethe o ar fi pismuit pe Carmen Sylva. Recunoasce chiar el însuşi, că nu poate să privească fără de pismă această calitate a unui chip omenesc. Care e aceasta? — Se înţelege — dantura Maiestăţii Voastre! Buzele Reginei se desfăcură fără de voie într’un amabil riset, şi eu putui cu o intimă mul­ţumire se mă încredinţez, că deplinătatea frum­­seţei nu se mârginia numai la partea din faţă a celor două şiruri de mărgăritare, în care nu se ivise încă nici o lipsă. „Aşa 4i°i d-ta ... şi to­tuşi aflu, că sunt care afirmă, că acest mai bun, acest în adevăr bun dintre cele ce am nu este chiar al meu. “ — Sunt de aici înainte gata să fiu mărturie regală pentru veritabilitate și pentru fapta, că întocmai ca doamna Lola în „Zug nach dem Westen“ al lui P. Lindau Carmen Sylva, când rîde, „poate se rîdă pănă la cea mai de pe urmă măsea“, car’ nu numai „pănă la cea din urmă plombă.“ Sciam, că Regina preluingă activitatea şi vocaţiunea ei poetică mai e înzestrată şi cu ta­lent superior pentru musică şi pentru arta pla­stică şi că se deprinde cu înclinare şi succes în amândouă aceste ramuri ale artei. Abia însă după o mai îndelungată opunere Regina îşi dete învoirea se văd câteva probe din picturele ei. Căci sunt tot lucruri neînsămnate, încercări de diletant, — aşa di­nea, — cele zugrăvite de ea. Eu însă nu am cedat, şi în cele din urmă Una dintre tinerele dame primi însărcinarea de a aduce câteva dintre „foile din evangeliar“. Aceste Domnişoare nu sunt, ca frumoasa mea vecină Domnişoara Maiorescu, dame de curte puse în serviciul Reginei, ci copile din familii fruntaşe române invitate pentru timpul cât se află curtea în castelul Peleşului, ca să trăească în apro­pierea Reginei, se se bucure de cea mai fru­moasă petrecere de vară, se facă musică cu Doamna, să zugrăvească împreună cu ea şi să-şi ţină societate. (Va urma.) Revistă politică. Sibiiu, 3 Decemvrie st. v. în dieta ungară se vor desbate încă înainte de Crăciun creditele pentru palatul ministerului de comerciu, pentru Ludoviţeu şi pentru edificiul poliţiei, care alte obiecte de oare­care importanţă nu se vor mai pune la ordinea Z cele mai ales pentru­ că miniştrii unguresci au se meargă la Viena, în cercurile parlamentare şi anume : în cercurile partidului liberal domnesce o vina n­u dispoziţie faţă cu ministrul de co­merciu, contele Paul Széchényi pentru prepetenta sa păşire în comisiunea finan­ciară. Se vorbesce, că în şedinţa de alaltă­ieri a acestei comisiuni să fi venit treaba la o răfuială vehementă între contele Szé­chényi şi referentul Alexandru Hege­dűs. Era vorba de sistemisarea unui post de consiliar ministerial, a cărei ştergeră o propusese Wahrmann. în decursul discuţiunii contele Széchényi scăpă o observare, care mergea într’acolo, că el va duce în deplinire dotarea acestui post pe calea virementului şi atunci, dacă comisiunea îl va şterge, în urma acesteia ţinu Hegedus o philippică cam „papricată“ în contra unei asemenea opiniuni nepar­lamentare, şi baronul Bela Lipthay din opoziţia moderată Zise, ca această decla­rare să se privească ca nefăcută, deoare­ce în contra unui ministru cu asemenea sen­timente şi principii ar trebui să se pro­­ceadă foarte energic. Acest incident for­mează obiectul discursurilor în cercurile parlamentare ungare şi se arată asupra îm­­pregiurării, că cu acest prilegiu s’a întâm­plat în comisiunea financiară acel cas rar, că o poziţie susţinută de ministru pănă în sfîrşit a fost respinsă în unanimitate. Clubul cehic al dietei provinciale din Praga a discutat la 10 al. c. asu­pra proiectului lui Pr­e n­e­r despre abro­garea ordonanţei de limbi a d-lui P­razak. într’o discuţie mai lungă au vorbit toţi oratorii cu multă ură în contra Germani­lor din ţeară, care formează pretenţiuni fără margini, exprimându-­şi speranţa, că guvernul îşi va trage odată seamă cu sine şi va persecuta pentru fapte ilegale pe toţi acei oratori germani şi pe organele lor de publicitate, care dau expresiune unor vederi şi promovează aspiraţiuni, care nu încap cu scutirea independenţei şi in­­divisibilitaţii regatului boem şi a ţerilor sale limitrofe. Guvernul ar trebui să se opună cu toată rigurositatea cresterii mişcării ger­mane în Boemia şi să facă remonstraţiuni la cancelarul german în contra amestecu­lui agitatorilor din imperul german în afa­cerile interne ale regatului. Austria e da­toare faţă cu demnitatea sa, să nu mai pri­vească cu mânile încrucişate la aceste in­fame uneltiri. Poporul german nu are drep­tul, să-­şi aroage oare­care înrîurire asu­pra raporturilor Austriacilor de naţionali­tate germană. Rieger a primit însăr­cinarea, să se înţeleagă în această privinţă cu miniştrii. în aşteptarea resultatului acestui pas s’a respins un proiect al diui Vasatys, care mergea într’acolo, ca să se respingă pur şi simplu proiectul lui Plener, şi s’a hotărît cu o mare majori­­tate de voturi alegerea unei comisiuni, ce va avă să elaboreze o resoluţie, prin care să-­şi exprime dieta mulţumirea sa faţă cu ordonanţa de limbi a lui Prazak şi care să pretindă desvoltarea mai de­parte a egalei îndreptăţiri na­ţionale pe terenul administraţiei şi al j­ustiţ­iei. Plecarea deputaţi­unii bulgare, ce avea să se întâmple încă alaltăieri, s’a amînat pe alb deoare­ce n’au sosit încă instrucţiunile din Sofia. Mari-Anto. (Schiţă de Alphons Daudet, trad. de A. S. P.) Prea bucuros ve spun istoria, — începu baronul Burdet, şi zimbetul mi­ se ivi pe buze. O puteţi asculta fără scrupul şi d-voastre, doam­nelor, deşi rolul principal îl joacă o femee ex­centrică. Fusesem trimis ca consilier de prefectură la Ajaccio. Trebue să o mărturisesc înainte, eram

Next