Tribuna, ianuarie-martie 1887 (Anul 4, nr. 1-72)

1887-01-01 / nr. 1

maghiari, oameni pripiţi, cum sânt, se pun în con­flict cu armata monarchiei, ba chiar cu dinastia şi îşi iau un avânt, par’că sânt gata se pornească o re­­voluţiune. Lumea întreagă se emoţionează, numai noi privim, ce-i drept, cu oare­care mângâiere sufletească, la gălăgia ce se petrece aici în ţeara noastră, par’că armata, de care se vorbesce, n’ar fi chiar armata noastră, par’că aceia, asupra că­rora se descarcă mânia uşuratică a Maghiarilor n’ar fi binevoitorii noştri, nu s’ar bucura de sim­patiile noastre. Maghiarii vorbesc în numele întregei obştii cetăţenesci ungare, adecă şi în al nostru, car’ noi nici că protestăm măcar contra acestei presump­­ţiuni, nu profităm de ocasiune, ca să ne marcăm posiţiunea, ci stăm par’că n’am fi pe lumea acea­sta decât ca să asistăm la faptele sevîrşite de alţii fie chiar şi în socoteala noastră.­ ­ Reformele interne. Tot atât de indiferenţi suntem faţă cu im­portantele reforme ce se fac în organisarea in­ternă a patriei noastre, deşi toate aceste reforme au tendenţa de a mărgini înrâurirea noastră în viaţa publică a patriei noastre. Când se reorga­­nisează aşa numita casă de sus, cea mai de că­petenie preocupare a legiuitorilor este, ca reor­­ganisarea să se facă astfel, ca noi să nu putem fi representați în acest corp legiuitor potrivit cu importanța ce ni se cuvine în viața statului un­gar. Când se prelungesce periodul electoral pentru dietă de la trei la cinci ani, argumentul hotărâtor al legiuitorilor .te, ca să se asigureze majori­­tatea obținută de Maghiari pentru un timp mai îndelungat. Când se croiesce legea privitoare la gloate, ne pune întrebarea, cum au să fie orga­­nisate gloatele, pentru­ ca noi să dispărem în ele. Se reorganisează, în sfîrşit, întreaga administra­­ţiune, de sus pănă jos şi se sacrifică cele mai vechi libertăţi publice anume, pentru­ ca să nu ne bucurăm şi noi de ele. — Ear’ noi stăm şi pri­vim, ca­ şi­ când toate aceste s’ar face şi cu a noastră învoire. Miseriile economice. E lung periodul de când sarcinile publice cresc mereu. Din banii, pe care îi plătim, se zidesc palaturi, se aranjează exposiţiuni şi se dau bancheturi somptuoase, se întreţin teatre şi fel de fel de alte creaţiuni de lux, în vreme­ ce noul contribuabililor ne lipsesc cele mai neapărate aşezăminte de utilitate publică. După toate aceste mai suntem loviţi în interesele noastre economice şi de răsboiul vamal cu România, care pe noi­­ în prima ’’nie ne atinge, dar’ la sfîrşitul anului ministrul de finanţe ne face împărăşirea, că defi­citul s’a sporit la deci de milioane, cheltuielile se sporesc şi ele pentru anul viitor, se vor spori şi sarcinile publice, — numai veniturile sunt mai mici ca pănă acum. Prea bine ! — z zicem noi î —i mergem mai departe, şi vom vedea unde vom ajunge. Greutăţile permanente. Alăturea cu toate aceste e noianul de greu­tăţi interne, cu care avem să ne luptăm în lu­crarea noastră culturală. Şcolile noastre gem sub presiunea inspectorilor, care vor se facă din ele aşezăminte pentru propagarea limbei ma­ghiare şi a spiritului maghiar, şi sute de învă­ţători sunt aruncaţi pe drumuri, pentru­ că nu au destoinicie pentru această propagandă. Ti­nerimea noastră şcolară e ţinută într’o supunere, care înâbuşesce în ea ori-şi-ce mişcare nobilă, ori­­şi-ce avânt de libertate şi desvoaltă ura făţar-Nu-’ţi veni mâna de ’ntunerec. — Păţită prin­tre morminte, Par’că nu sciu ce-’i­ se ’mpare, şi nu stiu ce-’i vine ’n minte. — Ajungând deschide uşa, întră cam înfiorat, T­ pare că nu-i singur, par’că sfinţii s’au­­ sculat. — Se întoarce şi ce vede? Vede ceva ’n urma lui. Şi de frică şi de groază, ’i­ se face părul cuiu. Ce să fie, de aruncă din ochi pare că schîntei? Şi cu gura prost mai face! — Doamne sfinte oare ce-i? Sângele ’i­ se răcise, începu a tremura, Şi cu gura pe toţi sfinţii, după nume îi ruga. I­ se părea că eşiră a mormintelor năluci, Şi ’ncepu „cu Doamne-ajuta-’mi“, şi ’ncepu a-’şi face cruci, Dar’ năluca liniştită, Isailă, — el a fost, Şi-a întrat după Păţilă, — rumega şi făcea prost. Păţilă gândia, c’ascute dinţii, — fuge din altar, Ia cădelniţa, ciaslovul, — vai însă de el şi-amar ! Că năluca şi ea întră în al' cu ochi de foc ce-’i opri sân­găriat, strigând aleargă, fut­ilă după dînsul rumegând a. ' — 3 cruci, ajuns afară, toate ’i-s«, ea, ileargă după dînsul, şi ’ngrozit,­­ ,cum era, îpedecă şi cade preste-o groapă ’n ţintirime­le spăriate, sare spăriat Afrim. Şi facend tot prost din nică în inimile tinere. Mişcarea noastră literară e persecutată, încât e destul să fi făcut vre­odată încercarea de a lua parte la lucrarea li­terară î’omână, pentru­ ca să fii „notat“ de pu­ternicii zilei. Profesorul Silaşi este destituit fără de nici o causă binecuvântată şi înlocuit printr’un om, care nu s’a interesat nici odată în viaţa lui de literatura română şi nu are decât meritul de a-’şi fi bătut câte-odată joc de poporul, din care a eşit, eară nouă ni s’au făcut într’un sin­gur an trei procese de presă, de sigur nu pentru­­că sântem politicesce primejdioşi, ci pentru­ ca să se lovească în întreprinderea literară, pe care am iniţiat-o şi să ni se taie pofta de a mai face aici aceea ce dl Grigorie Moldovan nu face şi să li se îndulcească altora gândul de a face, — nu ca noi, ci ca dl Grigorie Moldovan, dacă vor să facă carieră în ţeara aceasta. Prea bine! — au dis Românii, — daţi înainte, ca să vedem, unde o veţi scoate. Congresul bisericii române gr.-orient. După­ ce timp îndelungat s’au făcut fel de fel de încercări spre a crea şi în biserica română gr.-orient, o situaţiune analoagă cu a celei ser­­besci, congresul bisericesc, în sfîrşit, tot s’a în­trunit. întruniţi apoi, representanţii bisericii s’au lămurit asupra stării, în care se află bise­rica, au resolvat afacerile curente şi au trecut fără multă discuţiune la ordinea zilei preste cele ce în actualele împregiurâri nu se pot resolva, fără­ ca să se producă o perturbaţiune în biserică. Unul dintre deputaţii congresuali face în ajunul întrunirii congresului cele mai compromi­ţătoare destăinuiri despre viaţa capului bisericesc, pentru­ ca să se scie odată, dacă este ori nu ade­vărat ceea­ ce pretutindenea se d zice. Metropolitul tace, pretinşii lui aderenţi tac, care congresul trece la ordinea Zilei­ Tot în ajunul întrunirii congresului se perd socotelile privitoare la fondul metropolitan. Con­gresul însărcinează o comisiune să cerceteze so­cotelile făcute ad hoc, se încredinţează prin această comisiune despre starea fondului, face să se re­­stituească fără de întârziere sumele ce lipsesc din el, aruncă un văl preste toate şi trece la or­dinea Zilei­ Tot astfel pretutindenea, unde se găsesc urme de rea voinţă ori de gravă neglijenţă, con­gresul constată adevărul şi trece la ordinea Zilei: încercările făcute spre a produce o discuţiune mai sgomotoasă rămân toate zadarnice. Chiar sesiunea se încheie cu o asemenea încercare, preste care se trece la ordinea zilei. încheiere. Cuprindând toate aceste la un loc, ni se produce im­presiunea, că Românii din țerile coroanei ungare sunt oameni, care se lasă în voia întâmplării, privesc eveni­mentele ce trec preste ei şi nu reagează contra lor. Şi în curgerea anului 1886 aşa a şi fost în adevăr. Românii s’au ferit par’că din­adins de ori-şi­ ce manifestaţiune, care ar fi putut să-’i angajeze într’un fel ori într’altul. Ne într­ebăm acum la sfîrşitul anului: s’a întâmplat aceasta în lipsă de energie vitală ?­­ Da! — vor fi Zicând mulţi. Nu! — «Zicem,­­— nu! — credem, — nu! — sperăm noi. „Cine eşti, măi? — sbeară dînsul. Cine? — Dacă nu sciu Zeu-Am căzut; tu eşti, Afrime ? de eşti tu şi eu sânt eu. Afrim rîde-un rîs cu hohot, car’ Păţilă su­părat, întră ’n casă. — Arghir se miră cât îl vede de schimbat. Cât ţinu ruga la cină, şi cât ţine cina oar’, N’ai fi scos dela Păţilă nice un cuvânt măcar. El ce ’nşira de-altădată a mortului fapte ’n rînd, Şi câte sânt pe sub ceruri toate le spunea ’nchinând, Galben acum ca şi ceara din lumina din toiag, îi trecuse ori­ce poftă de glumit şi de hărţag. După­ ce-a ajuns acasă, se trânti ’mbrăcat în pat. De unde să ’nchidă ochii? sălia numai spăriat. Lelea Vuţă vedea bine, că e ceva la mijloc, îl afumă cu tămâie şi cu flori de siminoc. Cu ierburi din nouă câmpuri, cu sânge de nouă fraţi. Că era meşteră Vuţa, descânta la deochiaţi, Şi-avea sub streşina casei buruieni la ori­ce treburi, Pentru ori-şi-ce durere avea dînsa ceva ierburi. Astfel numai mulcomise pe Păţilă ’ntr’un târziu, Şi durmia, gândiai că dase toată Ziua tfixi blăciu. (Va urma.) Vasilie Berbecaru Muntenescu. Sânt mari greutăţile, cu care omul are să se lupte în viaţa aceasta, şi cu deosebire mari şi multe sunt acele, cu care ne luptăm noi Românii din ţerile coroanei ungare, şi de aceea prima regulă de înţe­lepciune în vieaţă este pentru tot omul şi cu atât mai vârtos pentru noi, ca să nu ne sbuciumăm în zadar, să ne risipim timpul şi viaţa în încercări, care covârşesc pute­rile noastre, să nu voim decât ceea­ ce este cu putinţă în împregiurârile date. Această înţelepciune câştigată într’o lungă şi mult zguduită viaţă e ceea­ ce găsim noi în aparenta nepăsare, cu care au lăsat fraţii noştri români să treacă eve­nimentele ce s’au petrecut în curgerea anului 1886. Deşi evenimentele aceste îi privesc foarte de aproape, deocamdată ei n’au avut cuvinte de a se sbuciuma din causa lor, deoare­ce nu numai zadarnice le-ar fi fost toate sbuciumările, dar’ nici­ nu se poate prevedâ de pe acum, unde­ au sc ese lucrurile, şi care va trebui să fie în cele din urmă atitudinea Românilor faţă cu ele. Un singur lucru se poate prevede: că fie mai curând, fie mai târziu, dar’ odată neapărat va veni timpul, când se va cere şi intervenirea Românilor, când vor fi și ei un important factor la resol­­varea cestiunilor ce astăzi agitează lumea. Atunci se vor pronunța și Românii și, ca oameni chibzuiți, abia atunci vor pute să scie, cum trebue să se pronunțe. — Atunci apoi va putea să se facă deodată tot ceea­ ce timp de mai mulți ani s’a plă­nuit,­­—­ ba, — cine scie, — poate că şi mai mult. întrebarea e numai, dacă Ro­mânii vor fi uniţi între dînşii şi vor sei se profite de împregiurâri. Deocamdată — se se mai sbuciume şi alţii, — eară noi ne căutăm de tre­burile noastre şi facem ceea­ ce putem în grelele împregiurâri actuale: plugarul îşi caută de ţarinele lui, păstorul îşi îmbună­­tăţesce prăsila, meşteşugarul îşi cultivează meseria, neguţătorul îşi ţine în bună rîn­­dueală afacerile, şcolarii, de jos din şcoala de la sat pănă sus la universitate, se întrec unii cu alţii în învăţătură, diregctorii îşi dau silinţa de a se distinge prin împli­nirea conscienţioasă a datoriilor şi prin spiritul lor de disciplină, care clasa cultă lucrează, fiesce­ care pe cât îl iartă,pute­rile, pentru răspândirea culturei în massele poporului şi pentru îndreptarea stărilor economice. Lucrând astfel, stim că nimeni nu poate să ne oprească, şi că, ori­ şi­ ce s’ar întâmpla, lucrarea nu era să ne rămână zadarnică. Cetitorii noştri, fraţii noştri români, membrii marei obştii românesci, dându-’şi fiesce­care seamă despre cele ce a făcut şi a gândit în curgerea anului acum trecut ei înşişi vor şei mai bine, dacă bine am judecat asupra spiritului, de care sânt pă­trunşi, şi dacă în adevăr liniştea lor nu a fost apatie, ci liniştea celui ce-­şi ur­mează lucrarea în toată tigna, fiindcă îi este tare credinţa în viitor. Şi cine oare ar mai lucra, dacă n’ar avă credinţa aceasta?! Ce ne-ar mai în­­pinge înainte şi tot înainte, dacă nu tă­ria convingerei, că ne este dat să ajungem departe ?! încă un an de aşteptare a trecut, — dar’ adese­ori „n’aduce anul ce aduce ciasul! Corespondenţă din Viena, Viena, 9 Ianuarie n. 1887. Ministrul român Sturdza a ajuns aci cu un mare stat-major de funcționari, spre a se con­sulta cu guvernul de aci, ca să pună capăt răs­­boiului vamal între Austro-Ungaria și România. Din partea Austriei negocierile sunt con­duse de contele Kalnoky, ca representantul afa­cerilor comune întregei monarchii, cu toate aceste înse guvernele ambelor jumătăţi ale impe­­rului încă dau asistenţă la această grea treabă. Nu se poate nega, că sunt mari dificultăţi a învinge, şi speranţe de tot optimiste nu sunt de loc la locul lor. Dar, fiindcă buna voinţă există la ambele părţi de a ajunge la o înţelegere, şi fiindcă astă-dată negocierile sunt dirigeate de con­tele Kalnoky în persoană, care a arătat de atâtea­­ori o mână dibace în cestiuni cu mult mai grele şi cu mult mai complicate, apoi nutrim speranţa, că în ori­ce caz se va ajunge la un resultat ac­ceptabil positiv. Ambele părţi vor trebui să micşoreze pre­­tenţiunile lor pănă la un oareşi­care grad, aşa, ce vor întâlni laarat*“ «şi îşi vor întindi i’nciliaţiune e nuDeC|Pi n„ dar’ chiar şi Situaţiunea în^ofU ap încât România e natural, în anii din ur be I sprigine pe Bp° v teinţelor rusesci. H Dar’ cu restul&uhuj privictoriile germpaant stafii român caut fii® jSfij conpbalansare în prefi'BB rusfi. De când Inse­t. că irmania nu arh­antrebae «e de-j interese dire- cente toate foiale Era ia în freu, difi­tsj||L curei n’are altă Zei daca'.j*“ îondil­uneeă absolut, făr ° cOT lor :sesci asu­pra_jg^||(jr' întreie calea unei îelegi lonarchia austacă maremportanţă peru Independenţa­ aiomâniei pre­cid totdeodată.in acelaşi punct de vedere trebu recunoscută ]ntru Austrii marea impor­tanţă elementului iman. .miciţia poliţă între Austro-Ungaria și Româa e deci un nstalat al stării externe. mbele părți n un positiv interes de a nu ali această arciție prin discordii econo­mice. . se se desuească prin un resboiu va- * mal, ire finalmem ar trebui să devină și groapta ori-cărei ceporațiuni politice. uple motive ânt deci acelea, care garan­tează reuşită a­ngociărilor de acuma între Viena i Bucuresci.­­ te lângă intensele economice sunt şi in­teresei politice, care ridică glasul lor serios. De­sigur asta e un mare factor de putere în toate c­es­tiu» politicei orientale, şi ar fi o politică fură c­# şi minte, a­­u voi se recunoască c’.neva importiţa unui asemenea factor puternic. Dr’ şi Austria e un asemenea factor, al căruia 't trebue se valoreze la configuraţiunea afaceri­i în Orient şi în Vestul european. Că popoarele D^J^ului şi ale Vestului europeanul voesc se serviabile exclusi­sta nu e le loc o petică de hostilităţi sau de conflicte faţă cu Rusia, ci o politică a contra­balansării sănătoase şi a compromisului onest. În privinţa aceasta există între interesele Austriei , cele ale popoarelor orientale puncte de contact foarte importante şi însemnate, şi nici în Bolureici nu pot să se sustragă cunoscinţei acestor fante. Dar’ şi în Viena şi în Buda­pesta trebue să fie priceperea necesară şi justă a a câtor fapte. Numii atunci politica orientală a Austriei poate să fe însoţita de urmări salutare pentru Austria însuşi şi de asemenia şi pentru popoarele Orientului. Pre când noi aperăm sfera noaii?ţ__de pu­tere nu contra Rusiei, ci lungă dînsa cu succ presivăm în acelaşi timp propriile noastre teres şi îndeplinim misiunea europei care e datora noastră internaţiorală. Resboiul vamal înre AustroUngaria şi Ronânia nu e justificabil sub nicbn punct de vedire de felul acesta, şi dacă aidevorat, că el fi provocat numai şi ruinai de pistenţa băr­­baţilor de stat din Budapesta, s°i trebue Zicen, că aceştia au eoni» o mare greŞeaL Această greşeală va fi rep«l­ă îrjj^ cas, chiar dacă există încă mulRd-lAli® opiniini, totuși de sigur se va isbuti aplaia. qi Starea internațională e astfel, încât n ^ mai :ă favorisează o înțelegere între A Ungaria și România, ci chiar o face nec p^J le ’n loc; altar, vor avea se s i. I î **“ T­r­istân politică JC. yWt 6* . .tiSHbiiu, 31 Decemvrie si1 Ne’^o.diîrile convenționali. RomVVi'âVr u terminat deocamdată. S t nr d Ternane vre-o câteva U în VienjMi1’ fi'Alatți delegați român nledli cWâ deri"'..t Bucuresci. Cam p vamen ie irecti­unii, aloreaaă,. influența ^ wf —■ strici o jj iaftaisii« K» fi?..1 • rt *■*’­­ A . un 'p rv sî1 mnPwmC Acea­ cline sépleun TB»í. kW vrfe-j ceapă div nou consultările în Viena. ' .­­k. O.......... f ,lo T ,toPani trerfipere$ (negro sarîy dup;i­c î instrucție nosă l)Oțînn\ N al iOjboci ți'r lo reduta tea o a. i­ if s a aflat de nece A N • 1 n au avuți ^îiate. O prog-1 •^țpAl mai departe! I V\face pe basal * In ultimal TRIBUNA

Next