Tribuna, octombrie-decembrie 1887 (Anul 4, nr. 221-296)
1887-10-01 / nr. 221
Crisa şcoalei de fete din Sibiiu. Punem în vederea publicului actele privitoare la demisiunea Domnişoarei Baronese Elena Pop, reservându-ne a reveni asupra întregei afaceri, după ce ni se vor fi pus la disposiţiune şi alte amănunte, de care e trebuinţă, pentru ca publicul să judece în cunoscinţa de cauză. Domnule Redactor! Când cu înfiinţarea şcoalei superioare de fetiţe de aici, eu am fost distins cu greaua, dar onorifica misiune de a ruga pe Baronesa Helena Pop să primească direcţiunea şcolară. Era vorba ca Baronesa să schimbe tigna uneia dintre cele mai frumoase vieţi familiare cu o muncă grea, obositoare şi supărăcioasă. Baronesa a adus această jertfă între aplausele întregului public român. Astăzi când baronesa părăsesce sub împregiurări extraordinare institutul, aşa cred, că a mea este datorinţa atât faţă cu publicul, cât şi faţă cu distinsa damă, care cu atât zel şi cu atâta stăruinţă a scitit a-ş i câştiga în scurt timp un renume splendid tinerei noastre şcoale, a pune la vederea tuturor „actele“ referitoare, pentru ca fiecare să ajungă în posiţiune de a-’şi forma o judecată despre întreaga afacere. Primiţi, Vă rog, Domnule Redactor, expresiunea deosebitei mele consideraţiuni. Sibiiu, în 12 Octomvrie 1887. Eugen Brote. Pag. 882 ce se trimite de vre-o câteva săptămâni încoace la Massach, precum şi întăririle ce s’au trimis acolo şi se vor mai trimite încă, nu pot să fie destinate singur numai pentru afirmarea țermurilor, ci trebue să se admită, că acum are să se întemple o răsbunare pentru cei cinci sute din Dogari. I. Oferirea postului. Nr. 312/1887. Mult Stimatei Domnişoare Elena baronesa Pop în Loco. Comitetul „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român“, deliberând în şedinţa de acti asupra instituirii unei directoare a internatului împreunat cu şcoala civilă a acestei Asociaţiuni, fără deobligământul de a da şi instrucţiune în obiecte de învăţământ în şcoală, şi dându-şi seama de însămnătatea cea mare, ce o nimerită alegere tocmai în acest post poate să aibă pentru întreaga desvoltare a şcoalei şi a internatului, pe de o parte, car’ pe de alta fiind de credinţă, că acele calităţi, care le poftesce de la fiitoarea directoară, le află în persoana Mult Stimatei D-tale, — a decis în unanimitate a-’ţi oferi postul de directoară a internatului, care pre lângă salar de 400 fl. şi 100 fl. v. a. pe an adaus de funcţiune, e împreunat cu beneficiul unui cuartir şi al întregei întreţineri în internatul şcoalei. Pre când dar’ ne luăm voia a-’ţi aduce aceasta la cunoscinţă. Te rugăm, ca în interesul internatului şi al şcoalei Asociaţiunii, se primesci cu privire la conducerea internatului, ofertul nostru, care odată primit din partea Mult Stimat D-tale, va fi din parte-ne considerat ca nure. Deoarece timpul pănă la deschiderea şcoalei şi a internatului nu mai este lung şi lucrurile înteţesc, vei binevoi a răspunde imediat comunicându-ne decisiunea Mult Stimat D-tale. Din şedinţa comitetului „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român“, ţinută la Sibiiu în 30 Aug. 1886. Iacob Bologa, Dr. D. P. Barcianu, v.preş. secretar. „Care greu bolnavă zace, „Nu mai cântă, ci tot tace. „Vină cine va veni, „Sărac ori bogat ar fi, „Care pe mine mă cere, „Dacă ’mi face mângâiere, „Pasărea va vindeca, „După el m’oiu mărita, „încearcă-te, Rusaline, „Căci mă rog eu pentru tine „La 'nduratul Dumnezeu „Se-’ţi ajute ’n lucrul teu. „încearcă, tămăduesce, „Paserea ce greu bolesce, „Şi-atunci eu a ta voiu fi, „într'un suflet ne-om uni“. Cât de mare bucurie, Cât de dulce veselie Rusalin acum simţia, Numai el singur scia. La fereastă se ducea, Unde pasărea stetea, Şi de boală grea bolea, Pentru ce şi ceealaltă, Era tare supărată, Şi într’una ciripia, Voind a o mângâia. Acum încă ciripia, Dar’ slab, căci abia putea : — „Chirili, chirililin, „Ferice de Rusalin, „Că limba noastră 'nţelege, „Şi unde-’l vom mâna merge. „Du-te, dragă Rusaline, „La „răzorul din coline“ „Unde lungă „crucea naltă“ „Vei găsi iarbă uscată, „Din care să strîngi o mână, „In astă seară pe lună, „Apoi mâne dimineaţă, „Când să duce-a nopţii ceaţă „S’aduni roauă ’ntr’un pahar, „în ea să topesci zăhar, „Barba s’o pisezi măruntă, „Ca şi când ar fi cernută, „în roauă apoi s’o bagi, „Pănă de seară s’o laşi. „Eară zama cea de roauă, „Să ni-o dai de mâncat nouă, „Când noi ne vom vindeca, „Şi ear’ frumos vom cânta, „Ear’ Florica ’ncântătoare, „Cea ca radele de soare, „Pe tine te va iubi, „Şi a ta în veci va fi.“ Rusalin înţelegea, Cântecul ce audia, Şi numai singur scia Ce bucurie simţia. (Va urma.) III. Demisionarea. Prea onoratului comitet al „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român!11 în Sibiiu. Prin preţuita d-voastre hârtie din 30 Aug. 1886 aţi binevoit a-mi oferi postul de directoară a internatului şcoalei civile de fete. Am stat la îndoială, dacă să primesc sau nu acest ofert onorific, fiindcă postul de directoară la noul institut era împreunat cu o mare răspundere. După multe stăruinţe din partea mai multor bărbaţi interesaţi pentru şcoală, în sfîrşit, m’am hotărît a-’l primi, presupunând — de sine se înţelege — că onorabilul comitet are toată încrederea în persoana mea. în decursul anului şcolar expirt ’mi-am dat toată silinţa a corespunde misiunii mele, care era cu atât mai grea, cu cât institutul se afla în înfiinţare. Din hotărîrile comitetului, luate cu ocasiunea pertractărilor raportului direcţiunii şcolare, m’am convins că disposiţiunile direcţiunii în anul expirat au aflat aprobarea, ba chiar lauda comitetului. Din această causă nici n’am aflat de necesar a pune la sfîrşitul anului şcolar postul meu la disposiţiunea comitetului, precum ar fi trebuit să o fac. Din hârtia onoratului comitet data 16 Septemvrie a. c. însă m’am convins, că onor. comitet a luat unele măsuri, ce dovedesc o hotărîtă neîncredere în direcţiunea şcolară, din care fac şi eu parte. Văitend, că aceste măsuri au şi provocat demisionarea dlui director onorar Dr. Barcianu, cu care am lucrat în cea mai bună conţelegere, mă văd şi eu silită a-mi da demisiunea şi a vă ruga să o primiţi şi să dispuneţi cele de lipsă pentru a preda institutul în mâni mai încrezute. A onoratului comitet cu deosebită stimă Sibiiu, la 27 Sept. 1887. Elena bar. Pop m. p. TRIBUNA II. Primirea postului. Onorabil comitet! La preţuita D-Voastră hârtie din 30 August a. c. mă grăbesc a Vă răspunde, că intenţiunea D-Voastre a-’mi concede mie postul de directoriţă a internatului şcoalei superioare de fetiţe ’mi-a venit cu totul neaşteptată. Cumpănind de o parte răspunderea mare şi grea, împreunată cu acest post, car’ de altă parte slabele mele puteri, care le-aş pute ea pune în serviciul acestei cause, ar trebui se mă îndemne a nu primi onorificiul ofert, cu care m-aţi distins, însă scopul măreţ al Asociaţiunii transilvane, în a cărei frunte s’a aflat îndelungat timp iubitul şi regretatul meu părinte şi cu deosebire scopul acestei şcoale înfiinţate de nou, care are să inaugureze crescerea naţională a femeii române nu-mi permit a refusa primirea acestui post, pentru care D-Voaste mă ţineţi de vrednică. Mulţumindu-Vă pentru mâgulitoarea încredere, cu care m’aţi onorat, Vă asigur, că eu îmi voiu da toată silinţa a satisface datorinţelor mele şi aşteptărilor D-Voastre. Vă rog numai ca activitatea mea de directoriţă în acest an, care eu, încât pentru mine, îl consider de un provisor şi de o încercare, să o judecaţi cu multă indulgenţă şi bunăvoinţă. Sibiiu, în 1 Septemvrie 1887. Cu deosebită stimă: Elena baronesa Pop. Onorabilului Comitet al Asociaţiunii transilvane pentru literatura şi cultura poporului român în Sibiiu. IV. Primirea demisiunii. Nr. 423/1887. Onoratei Domnişoare Elena baronesa Pop in Loco. în conformitate cu condusul comitetului din şedinţa de astăzi şi cu provocare la preţuita adresă a prea onorat d-tale dela 27 Septemvrie a. c. prin care abici dela postul de directoară a şcoalei civile de fete cu internat a „Asociaţiunii transilvane“ din motivul, că în regulamentul intern pentru numita şcoală votat de comitet în şedinţa dela 16 Septemvrie a. c. Nr. 412 şi în condlusul luat cu acela deodată, afli pentru persoana prea onorat d-tale vot de neîncredere, — prea onorat d-ta eşti încunoscinţată, că comitetul a primit cu regret abţiterea; considerând însă, că anul şcolar este început, şi internatul nu poate sta fără supraveghere, prea onorat d-ta eşti rugată, ca, pănă când va fi comitetul în stare să îndeplinească acest post, să-l prevedeţi şi mai departe, ceea ce poate dura cel mult pănă la finea semestrului prim al anului şcolar. Din şedinţa comitetului „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român“, ţinută la Sibiiu în 29 Septemvrie 1887. Iacob Bologa, Dr. I. Grişian, v.pres. secretar NI. din Bucovina. Căletoria de inspecţiune a ministrului Gautsch. La Hadic primiră pe ministrul cultelor Dr. Gautsch căpitanii districtelor din Siret şi Rădăuţi cum şi profesorii liberi de serviciu, cari îl conduseră pănă la Rădăuţi. îndată după sosirea la Rădăuţi visita gimnasiul superior, unde fu primit cu o oraţiune de cătră directorul gimnasiului Dr. Klauser. Ministrul visita mai fiecare clasă, arătându-se foarte mulţumit cu progresul studenţilor. De acolo visita sub conducerea feldmarşalului sublocotenent Grovenitz herghelia statului din Rădăuţi, unde admiră mult frumseţia cailor. După aceea primi în audienţă autorităţile civile şi militare. La 9Va care se reîntoarse ministrul la Cernăuţi. A doua Ze visita reşedinţa metropolitană, primit fiind la portalul ei de către metropolitul Dr. Silvestru Morariu, care îl conduse prin toate apartamentele reşedinţei şi seminarului. în sala sinodală erau concentraţi toţi membrii consistorului, cu cari se întreţinu ministrul, în sala cea mică a reşedinţei se servi un mic dejun. In seminar fu salutat ministrul de cătră rectorul lui, Dr. Popala. La facultatea teologică îl primi decanul ei Roptă, care îl conduse prin toate camerele. De aici visita ministrul iarăşi universitatea, arătându-se foarte mulţumit cu progresul universităţii. Cu profesorul Dr. Tomasciuc vorbi despre dieta imperială, întrebându-l când va veni la Viena. Dr. Tomasciuc răspunse: că dieta imperială promite a fi anul acesta foarte interesantă, pe ce-i răspunse ministrul, „poate pentru d-voastră, pentru mine va fi ea mai mult grea decât plăcută“. După aceea primi în audienţă autorităţile civile şi militare cum şi pe directorii şcoalelor mijlocie şi celor poporale. Ministrul se arătă în decomun foarte mulţumit cu progresul învăţământului în Bucovina. Deputaţiunea a trei societăţi rutene îi aşternu, un memoriu plin de încriminări contra Românilor, că limba ruteanâ îi negligeată în şcoalele poporale, cele mijlocie cum şi la facultatea teologică, unde se predă numai românesce. Ministrul răspunse Tesaurul dela Petroasa. (Urmare şi fine.) Dar, în acele părţi rău ţărmurite au mai fost şi alte popoare decât semenţiile rivale, pe care antichitatea orientală le-a însămnat cu denumirile generice de Iran şi Turan, acele popoare au petrecut mai mult sau mai puţin timp în partea locului; acolo fără îndoeală au cules cunoscinţe felurite, pe care ele mai apoi le-au desvoltat în ţările europene străbătute de dînsele, şi mai ales în acelea unde au rămas aşezate. Aşa credem, că s’a întâmplat cu popoarele germanice şi scandinave, care după ce au stăruit câtva timp în Scytia meridonială, s’au strecurat unele după altele cătră Occident şi au împrospătat pretutindeni poporaţiunea Europei întregi. Pretutindeni aceste popoare au lăsat urme netăgăduite de a lor trecere; aducerea aminte despre viaţa lor, despre obiceiurile lor, despre gusturile lor a fost păstrată nu numai prin scrisuri contimporane, dar încă şi prin obiecte, care le-au servit lor spre întrebuinţare şi care apoi au fost descoperite în morminte de ale lor, în câteva danii cuvioase şi în câteva comori ascunse de dînşii sub pământ. Printre acele rămăşiţe ale luxului învederat odinioară de cotropitorii barbari ai lumii romane, vom căuta dar’, — şi nu ne temem a o declara de mai nainte, — vom şi afla raporturile cele mai apropiate cu bucăţile de aurărie ce au stat aşa de mult timp ascunse în băierile muntelui Cestiunea puşcilor. ,,Militär Zeitug“ din Viena publica în cel mai nou număr al său un articol inspirat asupra cestiunii puscilor. După cum se vede din acest articol, cestiunea e deja încheiată. Comitetul militar de administrațiune și technica a recomandat ministeriului de răsboiu un model de puşci, cel mai corespungător în Istriţa; de aceea vom şi da o însemnătate foarte mare acestor ultime puncturi de comparaţiune, în adevăr, oricât de felurite ar fi şi forma şi mijloacele de fabricaţiune şi motivele de ornamentaţiune pe care le găsim în vasele şi în giuvaierele din tesaurul dela Petroasa; ori ce asemuire vom recunoasce într’una oare care din aceste bucăţi şi unele opere de artă eşite fără îndoială din atelierele Bysanţului sau ale Persiei; ori câtă deosebire de epoce şi de latitudini s’ar atribui făurirei acestor felurite obiecte, tot ni se pare lucru anevoie de a nu constata între ele, puncturi de contact mai intime, mai serioase, mai precugetate, — de putem s fice aşa, — decât adunarea lor întâmplătoare la acelaşi loc, numai şi numai din efectele unei prădări purtată prin ţeri resfirate sau din dobândiri făcute după întâmplare. Studiând cu de-amenuntul fiecare din aceste obiecte, sperăm a scoate la lumină, dacă nu o perfectă încredinţare, dar, cel puţin o bănuială întemeiată, cum că, deşi înrîuriri felurite se resimt în formele şi în stilul acelor obiecte şi cu toate că ele au fost supuse, de cătră meşteri nu toţi de o potrivă îndemânateci, la diferite moduri de lucrare, totuşi se învederează în întregul tesaur dela Petroasa semnele netăgăduite ale aceleiaşi preocupaţiuni, adecă voinţa de a fabrica, poate la epoce şi în localităţi foarte depărtate unele de altele, obiecte de artă şi de lux, care îndeplineau trebuinţele speciale ale unui singur popor şi mulţumiau toate deo potrivă gusturile lui preferite. Nr. 221 ei, că ca ministru austriac poate el lucră numai în favorul tuturor naţionalităţilor. Se vede, încotro tindeau întrunirile din cilele din urmă a Rutenilor şi ce planuri s’au cosit acolo. Gândesc d-lor, că Bucovina e numai o ţeară ruteană, unde Românul are se muncească numai în favorul lor şi dauna sa. In comunele rurale nu s’a constatat încă o şcoală română, ci din contră rutenismul propăşesce chiar în comune române şi revindeca şi aci dreptul de existenţă naţională. Deputăţia aceasta ceru în memoriul seu şi înfiinţarea unui gimnasiu inferior rutean în comuna ruteana Coliman, căci oraş rusesc n’au Rutenii în ţeară, adecă ei, cereau mai mult decât Românii, cari trebue să se mulţumească cu clase paralele la gimnasiul din Suceava. Deputatului imperial Wagner promise, că va stărui pentru înfiinţarea a unui al doilea gimnasiu în Cernăuţi. Directorului gimnasiului din Suceava, dlui Dracinski, Zisefca regretă foarte mult, că n’a putut veni şi la Suceava, dară pentru îndelăturarea pedecelor existente la gimnasiul sucevan din causa încăperilor înguste s’a face la timpul seu planurile necesare. Deputaţiunea pentru conchiemarea congresului gr.-or. a fost condusă de cătră Alexandru baron de Vasilco. El promise ministrul, că îndată ce va sosi la Viena se va interesa de chiestia aceasta şi va face totul posibil pentru conchiemarea lui. La 3 oare după ami, călători ministrul la Viena. Cronică. Moștenitorul de tron va pleca la 12 1. c. de la Giurghiu şi va sosi la 13 1. c. seara în metropola Austriei. * Numiri. Transferând pe preşedintele de senat dela curtea de apel din Mureş-Oş orhei loan Geczö la curtea de apel din Budapesta, Maiestatea Sa s’a îndurat prea graţios a numi de preşedinte de senat la curtea de apel din M.Oşorhei pe preşedintele dela tribunalul reg. din Erlau Dr. Bela V á v r i k. Maiestatea Sa s’a îndurat prea graţios a numi mai departe: de jude la trib. reg. din Biserica Albă pe subjudele din Timişoara Iuliu Kirchler şi de subjude la judecătoria cercuală din Braşov pe vice-notarul dela jud. cerc. din Mediaş, Dr. Victor H e g y e s y.—Ministrul de culte şi instrucţiune publică a întărit definitiv în posturile lor de până acum, pe învăţătorul şi învăţătoarea de la şcoala de stat din Buziaş, Francisc Sihlett şi Gizella Moskó. Ministrul de justiţie a numit de concipienţi: la curtea de apel din M.Oşorheiu pe vicenotarii Emeric Szacsvay şi Carol Wittich. — Preşedintele tribunalului reg. din Cluj a numit pe juristul absolvent Dănilă Ha 1ter de practicant în drept fără diurnă la acelaşi tribunal. » întregirea artileriei. Cetim în „Armee Zeitung“, că în conferenţele ministeriale din Pesta s’a desbătut cestiunea înmulțirii artileriei. In urma condusului, corpul al 15-lea de armată, care pănă acum nu avea artilerie, se va adauge și întregi prin artileria care li se compete. *