Tribuna, ianuarie-martie 1892 (Anul 9, nr. 13-74)

1892-01-24 / nr. 19

Pag.74­ Satul conferenţei naţionale din Sibiiu, şi din­tre care au fost în Orăştie nu au mers la urna. Candidaţi au fost 2, un liberal şi un nemzeti part­e se înţelege, că cel liberal a reu­şit cu majoritate de voturi. Dintre inteligenţa română nu a luat nici unul parte; dintre popi s’a angagiat numai unul ca corteş, şi anume preotul gr.-catolic loan B o c ă n i c i­u, care a împărţit bani şi a dus pe toţi alegătorii din comuna Balomir la urnă; dînsul a fost corteş la partea „nem­zet“, adecă apponyist încarnat, întreprinderea acestui popă, şi încă ca corteş apponyist, nu a făcut ruşine, însă spe­­rez, că bunul Dumnezeu va pedepsi pe acest Iuda neruşinat. „Luminătorul“ primesce din Bănat mai multe rapoarte despre alegerile dietale­ .Aşa din Lugoj aflăm, că acolo Românii nu au participat la alegere şi au observat în frunte cu inteligenţa, preoţim­ea şi învăţăto­­rimea cond­usele conferenţei din Sibiiu. Din Ora­viţa mi se scrie, că alegerea s’a făcut fără sgomot, ca nici când altă dată. Românii în majoritate absolută au respectat conclusul conferenţei. Un singur preot şi doi învăţă­tori români, părintele Rusu din Ticvaniul­­mare, şi unii învăţători din Foretic şi din Oraviţa, au păcătuit contra naţiunii şi bise­ricii care îi susţine. Şi unii notari români, mai ales cei din Com­orişte, au excelat în zelul de a demolan­sa poporul, în S.­Nicolaul mare Românii — durere — au participat la alegere, din cauză că inteligenţa de acolo nu­­şi-a făcut datorinţa. Raportorul „Lumină­torului“ accentuează altcum, că „de astă dată episcopul Meţianu nu a îndemnat pe subalternii sei se meargă la votare“. Ear’ redacţiunea „Luminătorului“ observă, că tot acestei împregiurări trebue se se atribue, că în Arad n’a reuşit Jidanul Max Falk. Adunarea alegătorilor români din Ileanda. (Raport special al „Tribunei“.) Dej, 30 Ian. n. Ca cond­usele conferenţei se ajungă până la începerea alegerilor la cunoscinţa ime­diată a tuturor alegătorilor. Djm­aul Ioan Hossza, proprietar în Restoiei, ca president al clubului elector­al român, a conchemat pentru scopul acela adunări în trei locuri deosebite ale cercului. Anume: în Ileanda-mare pe­­Jiua de 24, în Letca ps 25 şi în Glod pe­­Jiua de 26 Ianuarie. Alegătorii români din cercul electoral al Ilendei, îndata­ ce se lăţi svonul despre disolvarea parlamentului şi rînduirea nouelor alegeri, îl destinase a -l alege de deputat dictat pe dl Dr. P. Mihal­i, care are la Românii din acel cerc înrîurinţa absolută şi posede deplina lor încredere. Nu e vorbă, toţi ale­gătorii­­sciau, că dela hotărîrile conferenţei generale din Sibiiu atîrnă, că ce atitudine va fi a se observa faţă cu alegerile dietale. Totuşi se născu o adâncă indignaţiune şi nedumeriră din causă, că unicul candidat maghiar al guvernului, groful Teleki Sándor jun., de este fiiul faimosului Teleki Sándor sen., care în anul 1848 dimpreună cu Katona Miklós chiar între poporaţiunea română din acele părţi a comis atrocităţile sălbatice de spân­­zurâri şi tăeiunării, care fapte sângeroase îmbrăcămintea sa rea îmi rearaintia pe cineva din Berlin, — acum­­bărbatul se întoarse cătră mine şi „die de Geldern!“ strig eu aproape spăriat, „d-ta aici?“ „Dl Türkheim, şi d-ta American­t şi musicant“, 4’’3e M sur­trend dureros şi întin­­ztendu mi mâna sa albă şi moale. „Se pare că arabii am dus-o departe aici“, adause el privindu mă atent în faţă cu frumoşii sei ochi bruni. „Am fost bolnav“, replicai eu şi sim­­ţiam cum­­mi­ se urca în faţă roşata ruşinii. „Nu! Bolnav n’am fost nic­iodată“, su­rise amicul meu cu o expresiune nu prea voioasă. „De un pătrar de an sânt un cer­­şitor, carele nu poate cerşi, — din ce am trăit, aceea nu o sevi, dar’ că în interval de puţine ,fi­e aş fi murit de foame, este aşa de sigur, precum stai d-ta înaintea mea, — dacă nu cumva îmi vine într'ajutor vre-o întâmplare norocoasă. Eu nu mai am nici­ o centimă“, în­cheia dînsul strîngând din dinţi. „Ei, de un proto­ bun pentru noi amândoi ajunge încă cassa mea“, întimpinai eu privind serios în fața sa palidă. „Fii acum oaspete meu , ântâiu să mâncăm, apoi ne vom socoti ce să începem“, întram într’un restaurant. Eu comandară mâncare și beutură, car’ amicul meu îmi po­vesti pățaniile sale. îmi spuse, că nu avu curagiul să se îm­­pușce, când’i­ s’a stricat logodna, şi aşa dînsul, plecă la Amsterdam şi de acolo la Newyork Luă cu sine 200­ Pmărci şi începu a’-şi căuta aci vre-un post. (Va urma). sânt încă in viuă memorie la Românii din acel cerc. Candidatura d­­orului Teleki era pri­vită ca o adevărată batjocură impertinentă la adresa Românilor. De aceea alegătorii români se declarară, că dacă dl Dr. Mihali nu va primi candidatura şi va lăsa să se aleagă în cercul lor ace! fiiu al unui om cu trecut atât de negru , vor fi în stare a împedeca alegerea, chiar cu forţa, sau vor candida pevr’un alt Ro­mân, dacă s’ar afla un atare care să oprimeas­ă S’a făcut intervenire şi la comitele­ suprem, ca să se candideze un altcineva. Acesta însă a răspuns, că, încât el scie, „bătrânul Teleki în 1848 numai pe dealul Mesteacănului a spân­zurat Români“. De o parte antipatia faţă cu candidatul guvernamental, de altă parte ambiţiunea şi conscienţa naţională trezită în gradul cel mai mare făcu, că deşi acel Teleki în per­soană umbla din sat în sat cu curteşi de in­fluenţă pentru a momi pe alegătorii ro­mâni , nici banii, nici băutură, nici făgădu­­elile, nici ameninţările n’au fost în stare să-’i clătine, ci din tot locul se întoarse cu ruşine şi cu steagurile sdreaţe. Românii nu s’au atins nici de bani, nici de beutură, şi când li­ se poruncia să strige „trăească Măria Sa dl Teleki“, Românii răspundeau ironic: „tră­ească dacă o vrâ“, apoi pănă­ ce le eşiau musafirii din comună nu încetau cu „trăească dl Mihali“. Dacă agenţii guvernului desvoltau ac­tivitate febrili pentru a se duce şi demira­­lisa pe alegătorii români, şi bravii tineri Nicolau şi Alexa Hosszú, fiii dlui loan Hosszú din Restoci, Ludovic Frâncu, proprietar, loan Pocol, preot din Buzaş, Aurel Bilţiu, preot în Rus, Vasilie Bude, econom cu carte din Ileanda şi alţii deasemenea cutrierau­ comunele din cerc, deşteptând pe alegători şi veghiând ca aceştia să nu cadă spre ruşinea lor şi a neamului în cursele străinilor. Românii­­i-au ascultat. Treziţi şi oţeliţi de vorbirile înţe­lepte şi focoase ale numiţilor corifei de încre­dere, ispitele duşmanilor fură respinse cu scârbă şi indignare. Din causa aceasta se dăduse poruncă gendarmilor ca să prindă pe bărbaţii amintiţi şi pe toţi aceia, care se vor încerca a reţină pe Români de a întră în apele infectătoare ale contrarilor politici. Di­­vulgându-se această veste oamenii se hotărîră că -i vor apăra chiar şi dând piept cu gendar­­meria şi miliţia. între astfel de împregiurări se vedea a fi nevoie de mare tact şi de multă osteneală pentru a linişti spiritele şi a convinge pe ale­gătorii şi pe ceialalţi români aşa, ca se nu rămână desilusionaţi, car’ însufleţirea odată născută să nu evaporeze, ci să se perpetue şi să le mărească şi să întărească încrederea în sine. Căci într’adevăr, alegătorii români din acel cere solindu-se toţi de un cuget şi în absolută majoritate, nu-’şi puteau închipui putere care să-’i destinească şi împedece în realizarea voinţei lor. Din motivele memorate Dl Dr. Vasilie Lucaciu se hotărî a se opri şi dînsul la Ileanda şi a fi de faţă la adunare, pentru ca la ras de lipsă să se încerce şi d-ss a mol­comi şi convinge spiritele. La staţiunea căii ferate din Ileanda erau adunaţi aşteptând trenul aproape trei mii de Români în frunte cu inteligenţa­ ş i îna­inte mergătoare. Când trenul se opri, un vifor de urări „să trăească“ isbucni din pieptul mulţimii, car’ musica adusă de alegători intocă marşul lui „Mihaiu Viteazul“. Numeroasa inteligenţă în frunte cu preşedintele clubului primi pe nou sosiţii cu cea mai mare afabilitate între acla­­maţiunile neîntrerupte ale poporenilor. Apoi dl Ioan Pocol, zelosul preot din Buzaş, în ton puternic şi sonor cu cele mai călduroase cu­vinte rosti o vorbire de bună sosire, tălmăcind bucuria nespusă a alegătorilor de a-­şi vedea bărbaţii iubiţi şi de încredere în mijlocul lor. In decursul acestei vorbiri ochii Românilor presenţi se scăldau în lacrimi de bucurie. Dl Dr. T. Mi­ha­li, emoţionat de această primire neaşteptată, cu cuvinte pătrunzătoare mulţumesce alegătorilor, lăudându-­i pentru în­sufleţirea şi trezvia dovedită, prin ce dau pilde bune şi fac mare cinste întregului popor din această ţeară. Promite, că şi d-sa se va arăta vrednic de încrederea lor, îl arată apoi pe dl Dr. V. Lucaciu zicend, că a venit să fie mar­tor, că alegătorii români din acest cerc sciu să se supună şi să asculte de sfatul povăţui­­torilor lor. Ambii fură viu aclamaţi, dl Dr. Mihali ridicat şi pe umeri. Dl George Pop de Bă­se­sei, care venind de la Sibiiu plecă mai departe cu trenul între urările sgomotoase ale mulţimii, făcea semne de salutări cu mâna. După aceste între neîntrerupte manifes­tări de însufleţire pornirăm dela gară. Şirul convoiului se întindea pe tot drumul dela gară până în comună. Pe stradă şi în piaţă stăteau încă şiruri îndesate de oameni, aclamând cu vioiciune inteligenţa ce le străbătea rîndurile în sănii. Mai mare tumult şi mai înflăcărat entu­­siasm nu s’a văzut vre odată în Ileanda.­­ După­ ce poporul se adună în piaţa co­munei, care abia putu să-’l încape, în lipsă de sală corăspunzătoare şedinţa trebui să se ţină sub cerul liber, în piaţă mulţimea ţeranilor îndesuiţi unul lângă altul cu feţe înseninate, blânde şi cu ochii schînteietori de nerăbdare aşteptau de a-’şi auzi vorbind bărbaţii conducători. Ear’ faţă pe balconul ospătăriei ocupară loc Dr. Mihali, Dr. Lucaciu şi preşedintele, secretarii clu­bului, pretorul local şi alţi câţiva inteligenţi, care încăpură pe balcon. Preşidentul clubului, dl Ioan Hosszú, deschizând şedinţa arată scopul adunării şi roagă ne dl Dr. Teodor Mihali, ca în ca­litatea sa de delegat pentru conferenţa ge­nerală din Sibiiu să relateze despre cond­u­sele aduse de aceea conferenţa. Dl Dr. T. Mihali luând cuvântul rosti cam următoarele: Iubiţi poporeni şi sti­maţi alegătorii Precum aţi auzit din gura dlui president al clubului, scopul adunării de azi este : să daţi ascultare referării mele des­pre hotărîrile ce le-a luat adunarea delega­ţilor a lor 3 milioane de Români întruniţi în cetele de 20—22 Ianuarie la Sibiiu. Au trecut 16 ani, de când fruntaşii ro­mâni s’au adunat prima oară la Sibiiu pent­ru a se sfătui despre înaintarea şi binele popo­rului român din această ţeară. Atunci s’a închegat partidul naţional şi s’a ales calea, pe care avem să desfăşurăm lupta pentru ajungerea scopului nostru, pentru redobândi­rea tuturor drepturilor noastre naţionale. Astăzi partidul naţional este puternic şi sprijinit de popor (voci: aşa este), c&ei poporul s’a convins, că sprijinind partidul şi supunându se îndrumărilor lui, îşi grăbeste d­asul mântuirii. Cea mai eclatantă dovadă despre aceasta este faptul, că îndată­ ce s’a disolvat parlamentul ţerii, Românii din Tran­silvania şi Ungaria s’au pus in mişcare şi abia în 4—5 4'*e s’au întrunit în toate cer­curile electorale pentru a-’şi alege delegaţi, care să-’i represente la marea adunare din Sibiiu. Delegaţii aleşi chiar în acest scurt timp şi de iarnă s’au presentat In număr de­cât ori-când mai mare. în conferenţa generală din Sibiiu multă ferbere de minte şi mult sfat s’a făcut. S’au desbătut din fir în păr toate împregiurările noastre politice, car’ resultatul este, ca: Ro­mânii de astă dată să nu iee parte la alegerile dietale. Dreptul de alegere e cel mai însemnat drept al cetăţeanului, dar’ totuşi cel mai greu de executat a măsurat voinţei şi con­­scienţei sale. Căci dacă îl întrebuinţezi pen­tru neamul tău, dai de năcaz cu puterea, dacă ţii cu puterea, dai de năcaz cu nea­mul tău. Amintesce apoi feluritele apucături şi­rete ale guvernului, prin care se zădăr­­nicesce posibilitatea de a scoate la urnă can­didat­­ dorit, precum ameninţările, corupe­rile, forţa de baionete, falsificarea listelor ale­gătorilor etc. Chiar dacă ar reuşi vre­o câţiva candi­daţi români, ce pot face aceştia faţă cu ma­rea majoritate a guvernului, ba chiar şi faţa cu celelalte partide maghiare oposiţionale, care au de devisă: ignorarea drepturilor na­ţionalităţilor. Din aceste cause delegaţii conferenţei din Sibiiu s’au pus pe alt teren. Au hotă­­­rît să nu luăm parte la alegeri, să nu trimi­tem deputaţi în parlament, unde glasul nostru nu se ia în seamă, ci să recurgem la cel mai însemnat şi mai de influenţă factor con­stituţional — la M. S. regale, înaintea că­ruia vom aşterne prin o comisiune impună­toare într’un memorand toate nedreptăţirile şi năcazurile noastre. Aşadară faţă cu alegerile dietale vom rămână pasivi, car’ pentru revendicarea drep­turilor noastre naţionale vom recurge la înal­tul Tron, în sfîrşit cetesce din unul 8 al „Tri­bunei“ cond­usele conferenţei şi roagă pe ale­gători să le observe cu toată stricteţa. Presidentul clubului întreabă pe popor, respective pe alegătorii presenţi, că „primesc cond­usele comunicate ale conferenţei din Sibiiu şi că supunu-se acelora?“ „Vă legaţi mai de­parte, că nici unul nu veţi lua parte la alegeri ?“ Poporul răspund: Primim toate! Ne su­punem! Nu vom alege! Dl preot Ioan Pocol în numele popo­rului constată, că toate cond­us­­e sunt pri­mite şi vor fi observate. (Poporul: Aşa e !) Exprimă apoi mulţumită delegaţilor de la con­­ferenţa naţională pentru valoroa­­le lor lu­crări spirituale şi jertfele materiale. La rugarea adunării ia apoi cuventul dl Dr. Vasilie Lucaciu: „Fraţilor! Vă rog, puneţi-vă căciulile în cap. Destul v’aţi căciulit înaintea străinilor. Acuma sânteţi Români! Şi lăsaţi, ca eu să-­mi descoper capul înaintea acestei măreţe adunări­. „Soarele românismului a răsărit. Căci simţămintele voastre românesci şi creştinesci biserica în care ve rugaţi, cunoscinţele ce le câştigaţi în adunările voastre arată, că sân­teţi un popor ce merită mare viitor. Mândru de voi, am venit să vă spun, că „Eu­­ţi-’a frate, tu­’mi eşti frate, „In noi toţi un suflet bate“. „Cât este de frumoasă vieaţa familiară, unde bărbatul, nevasta şi puişorii lor drăgălaşi se înţeleg, împreună lucră, împreună se bucura. Aşa şi oamenii dintr’un sat, dintr’un comitat dintr’o ţeară. Părinţii voştri au avut dorul şi s’au luptat ca voi să fiţi fericiţi. Şi voi sân­teţi mai fericiţi ca ei. Aşa şi voi trebue să gătiţi calea, ca copii voştri să fim mai fericiţi ca voi. Astfel se clădesce biserica binelui obştesc. „Sfint aci alegerile. Ce este dreptul de alegere? E bun cine scie să-’l folosească, şi rău cine nu­’l scie ori nu poate. Cum ar tre­bui să se întâmple alegerile? Când omul păşesce la lucru, e aşa cum ’l-a lăsat Dum­­nezeu. Aşa şi Românul: ca Român se pre­santă, ca Român voesce să trăească. D-voas­­tre încă. (Voci: şi noi.) Acest simţământ tre­bue să fie ascultat în cer şi pe pământ. „Pe toţi ne apasă legile grele şi asupri­toare , dar’ noi ca oameni pacinici ce suntem totuşi le ţinem. Ar fi bine însă să putem lucra şi noi ca din acele legi „cele bune să se adune, cele rele să se spele“. Putem ajunge această dorinţă? încă nu, căci câr­­muitorii de azi nu vreau să priceapă, că pu­terea e şi în mâna noastră. „Aşa se spune, că aveţi dreptul de ale­gere. Dar’ dreptul acela este ca două mere unul roşu — al tău, car’ altul alb — al ţerii. „îl poţi pune pe ori­care în cumpănă. Numai cât în faptă, dacă îl pui al tău şi nu al ţerii, ’ţi­ se taie mâna. Această silnicie este stoarcerea lacrimilor şi pricina ca alţii să rîdă de prostia noastră. „Sânt multe ispitele: bani, palincă, fors­­pont. Vin ispititorii la voi şi vă­ile • Daţi-­mi mie dreptul vostru şi al părinţilor voştri, că apoi voiu­sei eu ce să fac cu el. „Eu, privind la numărul şi feţele d-voastre, văd, că sânteţi în stare să daţi piept şi la alegeri şi să învingeţi. Dar’ acea­stă hărnicie nu e în toată ţeara. Apoi nici nu poţi prevede cum puterea sucesce lucrul la capăt. La alegerile trecute, pe lângă toată însufleţirea Românilor, numai un singur de­putat reuşi, — generalul Traian Doda. Ear’ acesta încă ’şi a luat de la dietă sănătate bună, până la vremuri mai bune „D-voastre aţi fi în stare să vă validităţi dreptul de alegere; dat’ nu-’l daţi nimărui, ţineţi-’l pentru vremuri mai bune. „Sânteţi de faţă ca la o nuntă, cu mi­rele d-voastre — dl Mihali. Adâncă este im­­presiunea acestei 4/10 Ce at' V^40*: 9* ce aţ‘ auzit aici să nu se şteargă din mintea şi inima d-voastre“ *). TRIBUNA CRONICA Văduva Principesă de Coroană Ște­fania va pleca la 7 Februarie la Gries 1. Bozen. Din Bozen va merge la Abbazia și de acolo va face proiectata călătorie la Sicilia.* Archiducesa Elisabeta Maria Fran­cisca Carolina Ignatia. Cea mai tinără ne­poată a Maiestăților Lor, fiica întâiu născută a Archiducesei Maria Valeria și a Archiducelui Francisc Salvator, al cărei botez s’a săvîrșit la 2 c. cu ceremo­nialul descris în numărul nostru de ieri, a primit numele după înalta sa bună și nă­­nase: Elisabeta Maria Francisca Carolina Ignatia. * Președintele noului parlament. „N. Freie Fressse“ este informată, că contele Tisza Lajos nu e dispus a primi să fie ales președinte al noului parlament. Se vorbesce deci să fie ales baronul Bánffy Dezső, ales deputat la Șimleul-Sălagiului, ori Hieronimy Károly, fost secretar de stat. * Sir Drummond Wolff, fostul trimis englez la Bucuresci, după­ cum anunţă o te­legramă din Viena, a sosit acolo la 2 c. dim­preună cu soţia.* Noua alegere din Huedin se va face la 17 Februarie­­. S’au luat scene măsuri militare ca să nu se mai întâmple vărsări ca la prima votare, când însă din causa tulbu­rărilor şi scenelor sângeroase votul nu s’a proclamat. Oposiţia 4*ce» c& e sigură de reu­şită, candidatul guvernamental Sombory Lajos nu se lasă însă nici el. * Prinţul George de Grecia, dup&­cum anunţă o telegramă din Atena, s’a îmbol­năvit de influenză.* Numiri. Subjudele Iuliu Kádár dela tribunalul reg. din Becicherecul-mare a fost numit jude la trib. reg. din Lugoj. Mai de­parte au fost numiţi subjuri: notarul Fran­­cisc Veress dela tribunalul reg. din Turda la judecătoria cerc. din Abrud, subnotarii: *) Aici corespondentul nostru își termină rapor­tul şi ne pune în ved°re continuarea lui Deşi două chile am aşteptat după sosirea acelei continuări, ea n’a mai sosit şi astfel am publicat raportul aşa precum ’l-am primit. Red. „Trib . Emeric Fabritius dela jud. cerc. din Si­ghişoara la trib. reg. din Alba Iulia, omul Graffius dela tribunalul reg. din Biserica­ Albă la jud cerc. din Mediaş, Carol Ber­­zey dela trib. reg. din Caransebeş la jud. cerc. din Orşova, oficialul de contabilitate dela direcţiunea financiară din Sibiiu Albert de Friis la jud. cerc. tot din Sibiiu, notari: subnotarii Albert Kiss dela jud. cerc. din Tuşnad şi Ştefan Bocskor dela trib. reg. din Comori, primul la tribunalul regesc din Braşov şi al doilea Iacei din Ciucsereda. La­­dislau Bako a fost numit conducător adj. de cărţi funduare în Lugoj. * Petreceri. Primim următoarele : Corpul învăţătoresc dela şcoala capitală rom. gr. or. din S. Sebeş are onoare­a Vă invita la pro­­ducţiunea declamatorică musicală ce se va ţine joi în 30 Ianuarie e. st. v., ziua patro­nilor şcoalei, în sala edificiului şcolar. S.­Se­beş, în 22 Ianuarie st v. 1892, începutul precis la 3 oare p. m. Preţul de intrare pentru persoană 30 cr. Oferte marinim­oase în favorul fondului coral se primesc cu mulţu­mită. Program: 1 .a) piua a apus, cor de H. Pfeil, b) Istoria lui moş Trophin, de I. Negruzzi, declamaţiune 2 a) Promisiunea unui bun copil, b) Cântecul şcolarilor, cor de şcolari. 3 a) Zorirea, cor de C. Attenhofer. b) Visul lui Petru Rareş, de V. Alexandri, declamaţiune. 4. a) Cucuruz, cor de V. Humpel. b) Vai săracă oaie blând­ă, cor de şcolari. 5. a) Cupa dulcelui amor, duet de S. Poppini. b) Judecăţile sânt păgubitoare, de A. Panu, declamaţiune. 6. b) Hai veniţi fraţi şi surori, cor de şcolari. b) Corul, cântec pentru tenor solo de G. Scheletti. 7. a) Sânt soldat român, cor de G. Dima. * Maghiarii judecaţi de artiştii străini. Se scie, că vestitul pianist Rubinstein ’şi-a pă­răsit postul seu atât de onorific şi bine plătit din Petersburg şi a plecat prin Europa să dee concerte în favorul săracilor. A dat până acum concerte la Petersburg, Moscva şi Viena, în luna aceasta va da la Dresda, Berlin, München, Londra, Paris, Bruxella şi Milano. Săptămâna trecută, scrie „Magyar Hírlap“ dela 3 Februarie, mai mulţi inşi s’au dus la Viena să-’l roage să dee concert şi în Buda­pesta. Rubinstein însă a retuşat categoric, zicând că nu voesce să meargă într’o ţeară, unde artiştii sânt maltrataţi, li­ se percepe dare şi după­ ce sosesc în oraş sânt puşi sub paza agenţilor financiari, întocmai ca niste criminali sub paza poliţiei. Ungurii, care au fost să-’l invite, au plecat ruşinaţi. Ei regretă atât bat­jocura ce li­ s’a aplicat, cât şi faptul, că dacă venia Rubinstein la Budapesta, realisau pen­tru fondul săracilor cel puţin 8000 fi. be­neficiu.* Arestarea unui falsificător de mo­nede. Se telegrafează din Seghedin cu data de 2 c., că gendarmeria de acolo a ares­tat pe falsifi­cator­ul de monede Dionisiu Nagy, de origine dlu­ SFăgăraş."­ Acela petrece de două săptămâni în Seghe­din, în care timp a adresat poliţiei mai multe epistole cu subscrierea de „Contele Zu­hy“, „Contele Lázár“, „Jack spintecătorul“ etc. El s’a dat de un conte ardelean şi prin asta a­ tras pe sfoară pe mai mulţi birtaşî. Se crede, că venirea lui la Seghedin stă în le­gătură cu falsificările de monede în Bănat. * Hr. 19 Bandiţi în Ardeal. Sub harnica ad­ministraţie ungurească, şi acum când toţi din administraţie sânt ocupaţi cu alegerile, Ar­dealul are­­norocul să aibă într’însul şi ban­diţi. Astfel se scrie din Ciucia, că 4dele acestea a» fost atacat acolo un pelar care venia dela tîrg. Hoţii erau cinci la număr. Se 40c®, că ei au venit acolo din Bosnia. Au luat la bătaie pe pejar, și-au tăiat hainele și ’i au je­fuit 189 fl. * Omor între cortesi. Se scrie din N­­os­va, comitatul Sălagiului, că doi corteşi luându-se acolo la ceartă și apoi la bătaie, unul cu numele Sándor Sándor a scos re­volverul și a împușcat de celalalt, cu numele Szigeti Pál.* Un biurou de binefacere pentru Ovrei. Nabobul ovreesc baronul Moriz Hirsch a înființat sâu­ acum vr’o cinci ani în Buda­pesta un biurou de binefacere pentru Ovreii din Ungaria. In primul an Hirsch a trimis 100.000 fl. și de atunci trimite regulat câte 120.000 fl. în fiecare an, pe care biuroul îi împarte între evreii lipsiţi. Călcat de tren. Ţeranul Seres Mi­hály din Alsó-Szél mergând la 28 a lunii trecute spre casă dela alegeri şi obosit fiind — probabil şi turmentat de beutură — s’a culcat pe şinile drumului de fer. Tocmai atunci venea însă un tren spre Galantha din Budapesta. Nenorocitul alegător a fost strivit * * Alegător îngheţat. Se scrie din Fü­lek, că un păstor a găsit pe holda lui Weisz Ignátz de acolo un cadavru îngheţat. Făcând însciinţare la primărie, s’a constatat, că mor­tul era Surdu Lorincz, care venia dela ale­geri. în pălăria lui s’a găsit şi peana albă de cortes. „Mort pentru patrie!...“ * „Nord“ din Bruxella nu mai apare! După­ cum se anunţă telegrafic, ziarul rNordu din Bruxella declară, că în urma încetării din vieaţă a conducătorului seu, îşi sistează deo­camdată apariţiunea. Se stie, că „Nord“ a fost un organ al guvernului rusesc şi avea să ţină Europa în curent cu părerile, intenţiunile şi­­ ameninţările Rusiei. Se pare acum, că cercurile conducătoare din Petersburg au ajuns la convingerea, că Europa e destul de bine informată asupra Rusiei şi de aceea ofi­ciosul din Bruxella nu mai apare deo­camdată. *

Next