Tribuna, aprilie-iunie 1892 (Anul 9, nr. 75-146)
1892-06-25 / nr. 143
Anul IX ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 8f. cr.,/4 an 2 fl. 50 cr., '/* an 5 fi., 1 an 10 fi l pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarcha: 1 lună 1 fi. 20 cr., */* an 3 fl. 50 cr., */* an 7 fi. 1 an 14 fi. Pentru România și străinătate: '/* an 10 franci, */* an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele ae feentnuri plătindu-ae înainte. u. Joi 25 Iunie (7 Iulie) 1892 Nr. 143 wtx^nssssms^m^ai^ffx^^gm . INSERTIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi ia poşte şi la îi rării. în Bucurssoi primesce abonamente D. C. Fascii, Str. Lipscani 35 Epistole nefrancate se refusiS. — Manuscripte rm se înapoiază Un lumtir coastă 5 «raceii v0 a. «tu 18 bani rosa.. a p a r e f n f i e c a re di de \ u c r u a ţi Colecta naţională pentru restaurarea caselor devastate ale domnului Dr. Raţiu în Turda. Transport din nnul 142 fl. 464.50 M. D. din Sebeşul săsesc . , „ 5.D. Curtescu din Sebeşul săsesc .. „ 2.M. Pascuţiu din Sebeşul săsesc . „ 3.Suma , fl. 474.50 Administraţia Tribunei“. Zăpăceala Maghiarilor. „. . . pentru că durere, ceea ce în Memorand se scrie despre neaplicarea legii — este adevărat“, — a spus Ludovic M o c s á r y într’o convorbire, pe care a avut-o cu un corespondent al starului „Pesti Napló“. Singur acest bărbat politic este însă între Maghiari, care judecă drept. Și el numai pănă la un punct. Astfel fiind, nu e de stat la vorbă cu Maghiarii. Slab Român trebue să fie acela, care să n’aibă într’însul tare această convingere. Pentru că e destul să resumăm scrisele a două-trei ziare maghiare numai chiar din 4'dele recente, ca îndoeală să nu rămână în noi asupra anarchiei ce s’a înstăpânit peste întreaga presă maghiară, peste toţi cugetătorii lor politici. Astfel, însuşi Ludovic Mocsáry, corbul alb, deşi recunoasce că: „Politica, care a fost formulată în legea de naţionalităţi dela 1868 n- a fost serios aplicată“, ceea ce susţine şi Memorandul, deşi spune, că,„ Gestiunea română trebue „să ne ocupăm (Maghiarii) aşa cum cere caracterul ei de cestiune politică de primul interes, cum cere o cestiune de vieaţă“, totuşi a cetit Memorandul nostru cu atâta preocupare, ne cunoasce aspiraţiile atât de puţin, ne-a studiat aşa de greşit, încât ne grupează la aceeaşi şcoală politică, unde se adapă huitur-egyletiştii! Spune anume: „Daco- românismul pe de o parte, cultura maghiară exclusivă pe de altă parte sunt utopii vrednice una de alta. Dar aceste utopii se accentuează a fi ca programe“. In present cel mai aşezat bărbat politic maghiar afirmă deci, că aspiraţiunile formulate în Memorandul nostru, — despre care recunoasce, că cuprinde plângeri întemeiate, — sânt utopii! Ear’ pe Maghiari îi cunoasce atât de puţin, ori că presupune despre noi adevărată orbie în politică, încât totuşi dace, că a fost o tradare înşelească a merge la Viena, şi mai crede o împăcare în următorul chip: „între aceste dace programe, — cea kultur egyletistă şi daco-românistă, — nu e cu putinţă decât un compromis; acest compromis este legea de naţionalităţi de la 1868, explicată şi eventual lărgită, după cum a spus-o şi Kossuth. Această lege trebue însă după aceea aplicată omenesce, căci ca este a fi lucru nou, program nou“ . . . Vesti „Pesti Napló“ dela 3 Iulie. Cu alte cuvinte: împăcarea între Români şi Maghiari să se facă explicându- se legea dela 1868, eventual lărgindu-se și apoi aplicându - se omenesce! Dar’ cine dintre Români ar sei să explice ce va să 41C& explicare a legii dela 1868, cine, după cele întâmplate, mai poate crede, că Maghiarii ar fi dispuși se lărgească această lege, când solut este că ei o nesocotesc cu desăvîrşire ?!.. Cine dintre noi ar fi atât de naiv, ca să-’i treacă prin suflet măcar un nor de credinţă, că Maghiarii de aci încolo ar aplica omenesce o lege, când cu toţii am simţit cât de neomenesce ei calcă legile?! Acum, când şovinismul ’i-a copleşit cu desăvîrşire e posibilă oare o îndreptare, când ei de un pătrar de secol s’au dedat la rău? Şi s’au obicinuit când nu se credeau atât de tari, car’ noi nu eram încă slăbiţi şi năcăjiţi de atâtea îndurări! Naiv ar fi bărbatul politic, care ar mai crede aşa ceva. Naivi am fi tare, noi Românii, dacă prin nisce fărîmături aruncate, ori prin aşternerea pe hârtie a unor postulate, pe care Maghiarii le-ar nesocoti cei dintâiu, — fucem, dacă prin acordarea unor asemenea formule am căuta să ne împăcăm, şi nu am cere garanţii. Da, dar’ tocmai de garanţii — punctul ântâiu al programului nostru naţional — nu vor să audă Maghiarii. Ei vor să ne dăm legaţi, şi treaba lor să ne execute apoi mai cu grabă! Şi sânt, în privinţa aceasta, toţi de o părere: guvernamentali şi cea mai extremă opoziţie. Se folosesc de aceleaşi arme, nu pentru a răspunde la dreptele noastre învinuiri, ci a ne tăgădui dreptul să aspirăm la realizarea programului nostru naţional. „Pesti Napló“, organ al aristocraţilor, în numărul de la 29 iunie n., numai că nu îndeamnă pe guvern şi societatea maghiară să ne omoare cu petri, pentru că îndrăsnim să susţinem un program ca cel de la 1881. Acelaşi ziar în numărul seu dela 3 Iulie n. într’un articol întitulat „România irredentă“ cere sdrobirea nu numai a naţionaliştilor de aici, care susţin programul dela Sibiiu, dar şi pedepsirea aspră a fraţilor noştri din România, care prin interesul şi iubirea ce ni-o arată, ne încuragiază la luptă. Pentru că după conceptele acestui organ, în privinţa patriotismului şi realităţii, noi Românii din Ardeal sântem de aceeaşi categorie cu Italienii, care revendică pentru Italia oraşele Triest, Trento şi Fiume. „Nemzet“, organ guvernamental, de la 3 Iulie se pronunţă în acelaşi chip. Ear’ ca infamia să fie dusă pănă în capăt, „Magyar Hirlap“ de la 3 Iulie merge pănă acolo cu ponegrirea luptătorilor noştri naţionali, încât îi face unelte ale unui comitet secret ce ar resida la Bucuresci, care ar fi şi co pus sub protecţia Rusiei. In acest scop insinua, că îndată după reîntoarcerea sa dela Viena — foaia maghiară nu vrea să amintească despre vandalismul dela Turda — veneratul preşedinte al partidului nostru naţional s’a dus la Bucuresci să dee seamă despre expediţia vieneză şi să primească instrucţiuni şi bani pentru viitor! Mai scrie apoi, că o conspiraţie întinsă a cuprins toate satele mărginaşe şi cere guvernului măsuri excepţionale, poliţie de stat în locul poliţiei comunale, printre care se strecură şi ne - maghiari. Aceleaşi lucruri le scrie „Budapesti Hirlap“, şi după dînsa toate foile din Budapesta, Cluj şi alte cuiburi şoviniste. Mirare nu e deci, dacă în societatea maghiară anarchismul social a ajuns să se manifeste atât de turbat ca la Turda, Şimleu şi Arad. Mirare poate fi cel mult faptul, că în faţa pornirilor sălbatece maghiare Românii au păstrat atâta răbdare, atâta sânge rece. Ear’ ca conclusiune finală: Cu Maghiarii nu e de stat la vorbă! Cel puţin acum, şi încă vreme îndelungată, nu ! Elementele moderate pot de altmintre li se încerce! Sau e vorba de Români austriaci, adecă imperiali, sau de Români unguresei, adecă regali, dar’ echivocitatea trebue să înceteze“. Organul „Românilor regali“ va fi fără îndoeală „Kolozsvár“, car’ capul și totodată și coada lor va fi „românul“ Moldovan Gergely. Sincerile noastre felicitări ! süsra«^yiga«gCT«^nvM&yaraB«Hga*3«aggä«fl«q^ :T< ■ waic^iijaaya- ww-iuzm-MiiK«w^g«gwa.-it-v/ «. iv.^a^^jCA^r^arosaíM^or? Chiuzbaia, 30 Iunie 1892. Declaraţiune. Subscrişii alegători din comuna Chiuzbaia, venindu-ne la cunoscinţă faptele brutale şi vandalismul sălbatecilor asiatici din Turda şi Şimleu, săvîrşite contra membrilor onoTot mai jos, în căutarea după Români „moderaţi“ şi „patrioţi“ Maghiarii în curând au fost siliţi să se scoboare pănă la Moldován Gergely şi să găsească aci singurul razim. Astfel „Kolozsvár“ de la 4 Iulie se mângăe cu speranţa, că în Cluj se văd începuturile formaţiunii unui „partid constituţional român“. Parola acestui patid va fi — tot după „Koloszvăr“ : „Jos cu masca ! PRESA MAGHIARA şi DEMONSTRAŢIUNILE. Acum încep a vedea şi foile maghiare jidane, că se înfundă cu excesele vandalice ca cele de la Turda—Şimleul— Arad. Aşa d. e. despre sălbătăciile de la Arad se pronunţă guvernamentul „Pester Lloyd“, în ediţia de seara de la 2 iulie, în următorul mod cam opărit: „Manifestaţiunile antiromâne, al căror teatru de dovezi« este oraşul Arad, încep şi abia a atrage atenţiunea generală. După cum se vede, dimensiunea şi importanţa demonstraţiunilor în multe 4are au fost exagerate. Cel puţin foile din Arad, care au fost în poziţie să înregistreze cele întâmplate mai în conformitate cu adevărul, fac impresia, că manifestaţiunile spectaculoasa au fost opera unei cete mici de bărbaţi necopţi (veiji veeji I R. „Trib.“), de ale căror uneltiri poporaţiunea stă cu desăvîrşire departe(?). Prin urmare avem a face cu nisce excese — la tot caşul regretabile — care nu au absolut nici o importanţă politică(?) Este superfluu să spunem, că opinia publică din toată ţeara condamnă excesele din Arad. (Da, afară de opinia publică representată de presa şovinistă. Red. Trib.“) Oricât de mult ar condamna fiecare om real şi patriot faptele mai noue ale agitatorilor români, care nicidecum nu trebue mistificaţi cu grosul poporaţiunii române, totuşi trebue respinsă cu toată hotărîrea şi tendenţa de a da expresiune resensului prin tulburări ilegale ale ordinei şi liniştei publice. Cu mulţumită constatăm în mod repetit, că demonstraţiunile din Arad, chiar şi din considerare la micul număr şi la vîrsta inberbă a autorilor, sînt lipsite de orice importanţă, care în legătură cu aceste exprimăm speranţa, că autorităţile oraşului Arad vor opune toată energia şi rigoarea încercărilor de a mai tulbura ordinea publică. „Nemzet“, deşi mai voinicos în formă, ajunge şi el într’un prim-articol dela 2 Iulie cam la acelaşi resultat. Brată cum se exprimă dînsul: „Da, voim ca camerele advocaţiale, cassinele, reuniunile şi presa maghiară, în cercul lor de activitate şi cu facsura dreptului se câştige satisfacţie simţământului nostru naţional vătămat şi tot mereu provocat. „Dar’ totodată rugăm pe compatrioţii noştri însufleţiţi, ca peste aceste margini să nu treacă. Leşi celelalte procurorului, guvernului şi legislaţiunii, atrăgendu-le atenţia, încuragiându -i, dar’ nu întărîtându-’i, ca în cercul lor de activitate să facă toate ca agitarea contra constituţiei şi vatămarea naţiunii aici acasă să nu fie pedepsite, care în străinătate prin intervenirea factorilor competenţi să fie sau prevenite sau pedepsite“. Presa oposiţională continuă a bârfi şi a înjura contra Românilor, provocând pe guvern să pedepsească pe „agitatori“. Dăm astăzi un specimen din „Ellenzék“ de la 4 Iulie. „Puterea presei îşi perde efectul faţă cu aceia, pe care agitaţia atâta ’i-a ameţit şi ’i-a orbit, încât d’alde Suciu, Mangra et comp. sunt cu desâvîrşire nesimţitori faţă cu verdictul sdrobitor al opiniei publice. Nn articol de car, nu sari-vari, ci pedeapsă, pedeapsă grea trebue acestora, sub a cărei povară se simtă și se învețe, că statul unguresc este destul de tare ca să sdrobească și se pedepsească pe aceia, care răsvrătesc. Oamenii inculți numai aceea sciu. Că e păcat, pentru care sunt pedepsiţi. Şi agitatorii valachi, pentru că văd mereu că-’şi pot continua meseria nepedepsiţi, cred că au dreptul să agite şi sunt tot mai cutezători. Aşadar’ cine-’i poate pedepsi? Singur numai puterea statului. Dar’ unde este în ţeara aceasta puterea statului. Românii răsvratitori nu-şi văd nicăiri urma, mâna ei în faţa lor stă nemişcată, pentru că Ungaria astăzi nu are guvern unguresc, pentru că în ministerul său statul unguresc nu are apărător patriotic şi bărbătesc. Dacă cineva merită în ţeara aceasta sari-vari, acela în prima linie este contele Iuliu Szapáry. Vom spune de altădată pentru ce “. Manifestaţiuni de aderenţă. Am mai primit următoarele telegrame şi scrisori: Valea Bârgăului, în Iunie. Subscrişii declarăm sus şi tare, că aprobăm întru toate toţi paşii făcuţi de comitetul nostru naţional în afacerea Memorandului aşternut Maiestăţii Sale, şi adecă: „Aprobăm întru toate Memorandul şi aşternerea lui la înaltul Tron, precum şi procederea corectă şi românească a comitetului şi a deputaţiunii, care a fost efluxul voinţei poporului, şi le exprimăm sincera noastră mulţumită şi deplina încredere. „Desaprobăm şi condamnăm în modul cel mai hotărît ţinuta neromânească şi nedoamnă a „Telegrafului Român“, şi nu mai puţin şi a „Luminătoriului“. „Regretăm echivocitatea mamei ştatristicei române „Gazeta Transilvaniei“ întru susţinerea şi apărarea celei mai sfinte cause a noastră. 1ţ „Condamnăm sălbateciile dela Turda şi Şimleul-Silvaniei, şi constatăm, că ţintind prin dânsele de a ne intimida, mai tare ne-au oţerit întru susţinerea şi apărarea dreptei noastre cause, care lumii au arătat cu un motiv mai mult de ce sunt capabili, pe la finea veacului al XIX., pretinşii civilisatori ai Orientului. „Pe martirul neamului nostru, venerabilul preşedinte al comitetului naţional Dr. Raţiu, îl asigurăm de distinsa noastră stimă şi veneraţiune şi-i exprimăm cea mai sinceră a noastră mulţumită pentru jertfele aduse pe altarul naţiunii noastre.“ împăratul cerurilor să-ş i dee deplină sănătate şi curagiu de leu, ca să ne poată conduce şi mai departe în luptă pentru recâştigarea drepturilor noastre naţionale. Ioan D oroga, Petru Rî n z iş, T. Oş ian , Vasilie Ilieş , Macedon Greab, Vartolomeiu Bortă, Iuliu Belciug, Victor Avram, Cifor Socică, Danilă Orban, Ștefan Ciorba, Vasilie Doce, Maxim Ciouca, Constantin Prutican, Tânasă Răcilă, Grigore Sdrobei, Simion Tănasă, loan P. Rusu, Cifor Bruj, Leon Georgiță, Iacob Tănasă, Macaveiu Tif, Ioan Cristea, Antoniu Bruj, Constantin Hăngănuţ, Dr. Nicolae Hăngănuţ, P. Beşa, Iuliu Suceava, Ioan Zasojan, Vasilie Billoiu, Ioan Bartoş, I. E. Dan, Paul Luncau, Alexandru Luncan, loan Luncan, George Ghiţa, Vasilie Zaharie, Atanasiu Uşeriu, Pavel Pic, Chirilă Dan, A. Albul, Vasilie Dan, Vasilie Cornea, V. Pic, Toader Dan, Cifor Flămând, Constantin Pop, Pavel Bosga, Ilarion Bosga, Iacob Onea, Ioan Orban, loan Săreţan, Vasilie Pahare, Toader Bartoş, I. Rău, Grigore Fiore, Iacob Părasca, Toader Gabrihei, loan Şoldu, M. Gabrihei, Grigore Bacea, Simion Pahone, George Cociorva, loan Janca, loan Pureil, loan Ispravă, Pavel Luca, Grigore Cionca, Filimon Cercea, Luca Tauca, Gavriil Pavel, Petru Cotti, Petru Ciurea, loan Popandron, Zaharie Iov, T. Bonea, loan Beşa, Ilie Cloșca, T. Frumos, Toader Frumos, Anchedim Candale, preot gr.-c. cu poporul sevratului comitet al partidului nostru naţional, — prin urmare contra întreg neamului românesc, — aceste fapte neomenesci le timbrăm de ruşinea şi pata secolului al XlX-lea. Declarăm, că întru toate suntem solidari cu deputaţiunea, care a substernut Memoriul la înaltul Tron. Aprobăm toţi paşii acestei deputaţiuni făcuţi în numele şi din încredinţarea noastră, pentru binele şi salatea poporului nostru român, pentru care le exprimăm cele mai sincere ale noastre mulţumite; dar, totodată desaprobăm cu deplină indignaţiune şi osândim pe aceia, care cu neruşinare se fac unelte scârboase ale vrăşmaşilor noştri neîmpăcaţi. Nicolae Lupan, preot român; Anane Cherecheş, Avram Cherecheş, docent; Ignatie Avram, Pavel Triff, Vasilie Cherecheş, Costan Babiciu, Costan Bila, alegător ; George Breban, Ioan Roman, Vasilica Babiciu al lui L., Vasilica Breban al lui Andreiu, Avram Cherecheş-senior, Nicolae Berindan, alegător în Ocoliş; Simeon Lupan, Teodor Triff, Petru Cherecheş al lui Vasilichi, Grigorie Verom, Mitru Todoran George Kintic, Mitru Grigorie, loan Babiciu al lui Mihaiu, Grigorie Avram al lui Alexi, loan Babiciu al lui loan. Munţii Apuseni, 19 Iunie v. Onorată Redacţiune! Coloanele tinărului dat’ încercatului nostru ,iar „Tribuna“ nu ar avă atât spaţiu cât să cuprindă numele acelor persoane: preoţi, învăţători, plugari şi altor branşe din munţii noştri, care cu mintea şi cu inima osândesc cu adevărat nemernica faptă a foii întitulată „Telegraful Român“ din Sibiiu, care cu atâta lipsă de ruşine se dă pe sine de organ al opiniunii publice române, cu toate că însuşi bine stie, că îndărătul seu numai „Iuda“ împreună cu tovarăşii sei, polironii şi mişei sunt care îi împărtăşesc vederile. Acei articoli perfizi, vrednici de Moldován Gergely, în care se încearcă a critica „Memorandul“ şi aşternerea aceluia înaltului nostru împărat, şi-a scris nutrit bine din fondurile lăsate de marele Şaguna şi merite pentru apărătorii poporului şi nu pentru pălmuitorii lui, ceea ce şi sunt actualii redactori şi „sufleuri“ de la „Telegraf“. Miserabilii trădători să o scie bine şi săşi-o însemneze, că tradarea ce au comis-o cu această ocasiune le va fi întipărită pe frunte, şi noi cei din depărtare nu vom uita-o şi nu vom ierta-o niciodată! ! Să trăească Dr. Ioan Raţiu, Eugen Brote şi soţii lor de principii, de care nu se prinde murdăria polironilor şi mişeilor trădători. Mai mulţi învăţători români gr.-or.*) Napradea, în Iulie. Recunoscând conduita „Tribunei“ de cea mai corectă în representarea intereselor naţionale româneşci, subscrişii alegători români din Napradea (comitatul Sălagiului) cu plăcere declarăm, că s’a săvîrşit cea mai ardentă dorire a inimii noastre prin actul substernerii Memorandului la treptele gloriosului Tron, glorificăm deputaţiunea, ca mandatarul simţământului nostru general, convulsiunile contrarilor noştri ne dau dovadă, că tocmai s’a atins buba lor! Ne doare însă, că fără a vătăma pe cineva, numai pentru că voim a apăra vieaţa naţiunii noastre, se revoltă contrarii, demiţându-se la brutalităţi ; dar’ mai mult ne doare, că între fiii naţiunii se mai află bastarzi, care îşi ridică pumnalul asupra maicei sale, fără a arăta altă cale, pe care ei cred câ-’i pot salva vieaţa de mii de *) Am şters iscălitule, fiindcă nu voim ca aceşti domni învăţători se cadă jertfă prigonirilor, ce s’ar porni fără îndoeală în contra dlor. Red. „Tribunei“.