Tribuna, aprilie-iunie 1892 (Anul 9, nr. 75-146)

1892-06-25 / nr. 143

Anul IX ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 8f. cr.,­­/4 an 2 fl. 50 cr., '/* an 5 fi., 1 an 10 fi l pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarcha: 1 lună 1 fi. 20 cr., */* an 3 fl. 50 cr., */* an 7 fi. 1 an 14 fi. Pentru România și străinătate: '/* an 10 franci, */* an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele ae fee­ntnuri plătindu-ae înainte. u. Joi 25 Iunie (7 Iulie) 1892 Nr. 143 wtx^nssssms^m^ai^ffx^^gm . INSERTIUNILE­­ Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi ia poşte şi la îi rării. în Bucurssoi primesce abonamente D. C. Fascii, Str. L­ipscani 35 Epistole nefrancate se refusiS. — Manuscripte rm se înapoiază Un lum­tir coastă 5 «raceii v0 a. «tu 18 bani rosa.. a p a r e f n f i e c a re di de \ u c r u a ţi Colecta naţională pentru restaurarea caselor devastate ale domnului Dr. Raţiu în Turda. Transport din nnul 142 fl. 464.50 M. D. din Sebeşul săsesc . , „ 5.­D. Curtescu din Sebeşul­ săsesc .. „ 2.­M. Pascuţiu din Sebeşul săsesc . „ 3.­Suma , fl. 474.50 Administraţia Tribunei“. Zăpăceala Maghiarilor. „. . . pentru­ că durere, ceea­ ce în Memorand se scrie despre nea­­plicarea legii — este adevărat“, — a spus Ludovic M o c s á r y într’o con­vorbire, pe care a avut-o cu un cores­pondent al starului „Pesti Napló“. Singur acest bărbat politic este însă între Maghiari, care judecă drept. Și el numai pănă la un punct. Astfel fiind, nu e de stat la vorbă cu Maghiarii. Slab Ro­mân trebue să fie acela, care să n’aibă într’însul tare această convingere. Pen­­tru­ că e destul să resumăm scrisele a două-trei ziare maghiare numai chiar din 4'dele recente, ca îndoeală să nu rămână în noi asupra anarchiei ce s’a înstăpânit peste întreaga presă maghiară, peste toţi cugetătorii lor politici. Astfel, însuşi Ludovic Mocsáry, corbul alb, deşi recunoasce că: „Politica, care a fost for­mulată în legea de naţionali­tăţi dela 1868 n- a fost serios apli­cată“,­­ ceea­ ce susţine şi Memorandul, deşi spune, că­­,„ Gestiunea română trebue „să ne ocupăm (Maghiarii) aşa cum cere caracterul ei de cestiune politică de primul interes, cum cere o cestiune de vieaţă“, totuşi a cetit Memorandul nostru cu atâta preocupare, ne cunoasce aspiraţiile atât de puţin, ne-a studiat aşa de greşit, încât ne gru­pează la aceeaşi şcoală politică, unde se adapă huitur-egyletiştii! Spune anume: „Daco- românism­u­l pe de o parte, cultura maghiară exclusivă p­e de altă parte sunt utopii vred­nice una de alta. Dar­ aceste utopii se accentuează a f­i ca programe“. In present cel mai aşezat bărbat politic maghiar afirmă deci, că aspira­­ţiunile formulate în Memorandul nos­tru, — despre care recunoasce, că cu­prinde plângeri întemeiate, — sânt utopii! Ear’ pe Maghiari îi cunoasce atât de puţin, ori că presupune despre noi adevărată orbie în politică, încât to­tuşi dace, că a fost o tradare în­şe­­lească a merge la Viena, şi mai crede o împăcare în următorul chip: „între aceste dace programe, — cea kultur egyletistă şi daco-românistă, — nu e cu putinţă decât un compromis; acest com­promis este legea de naţionalităţi de la 1868, explicată şi eventual lărgită, după­ cum a spus-o şi Kossuth. Această lege trebue însă după aceea aplicată omenesce, căci ca este a­ fi lucru nou, program nou“ . . . Vesti „Pesti Napló“ dela 3 Iulie. Cu alte cuvinte: împăcarea între Români şi Ma­ghiari să se facă explicând­u- se legea dela 1868, eventual lărgindu-se și apoi a­p­l­i­c­â­n­d­u - s­e omenesce! Dar’ cine dintre Români ar sei să explice ce va să 41C& explicare a legii dela 1868, cine, după cele întâm­plate, mai poate crede, că Maghiarii ar fi dispuși se lărgească această lege, când solut este că ei o nesocotesc cu desăvîrşire ?!.. Cine dintre noi ar fi atât de naiv, ca să-’i treacă prin su­flet măcar un nor de credinţă, că Ma­ghiarii de aci încolo ar aplica ome­nesce o lege, când cu toţii am sim­ţit cât de neomenesce ei calcă le­gile?! Acum, când şovinismul ’i-a co­pleşit cu desăvîrşire e posibilă oare o îndreptare, când ei de un pătrar de se­col s’au dedat la rău? Şi s’au obici­­nuit când nu se credeau atât de tari, car’ noi nu eram încă slăbiţi şi năcă­jiţi de atâtea îndurări! Naiv ar fi bărbatul politic, care ar mai crede aşa ceva. Naivi am fi tare, noi Românii, dacă prin nisce fă­­rîmături aruncate, ori prin aşternerea pe hârtie a unor postulate, pe care Ma­ghiarii le-ar nesocoti cei dintâiu, — fu­­cem­, dacă prin acordarea unor aseme­nea formule am căuta să ne îm­păcăm, şi nu am cere garanţii. Da, dar’ tocmai de garanţii — punctul ântâiu al programului nostru na­ţional — nu vor să audă Maghiarii. Ei vor să ne dăm legaţi, şi treaba lor să ne execute apoi mai cu grabă! Şi sânt, în privinţa aceasta, toţi de o părere: guvernamentali şi cea mai extremă opoziţie. Se folosesc de aceleaşi arme, nu pentru a răspunde la dreptele noastre învinuiri, ci a ne tăgădui dreptul să aspirăm la realizarea programului nos­tru naţional. „Pesti Napló“, organ al aristocra­ţilor, în numărul de la 29 iunie n., numai că nu îndeamnă pe guvern şi societatea maghiară să ne omoare cu petri, pentru­ că îndrăsnim să susţinem un program ca cel de la 1881. Acelaşi ziar în numărul seu dela 3 Iulie n. într’un articol întitulat „Ro­mânia irredentă“ cere sdrobirea nu nu­mai a naţionaliştilor de aici, care sus­ţin programul dela Sibiiu, dar­ şi pe­depsirea aspră a fraţilor noştri din Ro­mânia, care prin interesul şi iubirea ce ni-o arată, ne încuragiază la luptă. Pentru­ că după conceptele acestui or­gan, în privinţa patriotismului şi reali­tăţii, noi Românii din Ardeal sântem de aceeaşi categorie cu Italienii, care revendică pentru Italia oraşele Triest, Trento şi Fiume. „Nemzet“, organ guvernamental, de la 3 Iulie se pronunţă în acelaşi chip. Ear’ ca infamia să fie dusă pănă în capăt, „Magyar Hirlap“ de la 3 Iulie merge pănă acolo cu ponegrirea luptăto­rilor noştri naţionali, încât îi face unelte ale unui comitet secret ce ar resida la Bucuresci, care ar fi şi co pus sub pro­tecţia Rusiei. In acest scop insinua, că îndată după reîntoarcerea sa dela Viena — foaia maghiară nu vrea să amintească despre vandalismul dela Turda — veneratul preşedinte al par­tidului nostru naţional s’a dus la Bu­­curesci să dee seamă despre expediţia vieneză şi să primească instrucţiuni şi­­ bani pentru viitor! Mai scrie apoi, că o conspiraţie întinsă a cuprins toate satele mărginaşe şi cere guvernului măsuri excepţionale, p­o­l­i­ţ­i­e d­e stat în locul poliţiei comunale, printre care se s­t­r­e­c­u­r­ă şi n­e - maghiari. Aceleaşi lucruri le scrie „Budapesti Hirlap“, şi după dînsa toate foile din Budapesta, Cluj şi alte cuiburi şoviniste. Mirare nu e deci, dacă în socie­tatea maghiară anarchismul social a ajuns să se manifeste atât de turbat ca la Turda, Şimleu şi Arad. Mirare poate fi cel mult faptul, că în faţa por­nirilor sălbatece maghiare Românii au păstrat atâta răbdare, atâta sânge rece. Ear’ ca conclusiune finală: Cu Maghiarii nu e de stat la vorbă! Cel puţin acum, şi încă vreme îndelung­a­t­ă, n­u ! Elementele moderate pot de altmin­­tre li se încerce! Sau e vorba de Români austriaci, adecă im­periali, sau de Români unguresei, adecă re­gali, dar’ echivocitatea trebue să înceteze“. Organul „Românilor regali“ va fi fără îndo­eală „Kolozsvár“, car’ capul și totodată și coada lor va fi „românul“ Moldovan Gergely. Sincerile noastre felicitări ! süsra«^yiga«gCT«^nvM&yaraB«Hga*3«aggä«fl«q^ :T< ■ waic^iijaaya- ww-iuzm-MiiK«w^g«gwa.-it-v/ «. iv.^a^^jCA^r^arosaíM^or?­ Chiuzbaia, 30 Iunie 1892. De­claraţi­un­e. Subscrişii alegători din comuna Chiuzbaia, venindu-ne la cu­­noscinţă faptele brutale şi vandalis­mul sălbatecilor asiatici din Turda şi Şimleu, săvîrşite contra membrilor ono­Tot mai jos, în căutarea după Ro­mâni „moderaţi“ şi „patrioţi“ Maghiarii în curând au fost siliţi să se scoboare pănă la Moldován Gergely şi să găsească aci singurul razim­. Astfel „Kolozsvár“ de la 4 Iulie se mângăe cu speranţa, că în Cluj se văd începuturile formaţiunii unui „partid con­stituţional român“. Parola acestui pa­tid va fi — tot după „Koloszvăr“ : „Jos cu masca ! PRESA MAGHIARA şi DEMONSTRAŢIUNILE. Acum încep a vedea şi foile ma­ghiare jidane, că se înfundă cu excesele vandalice ca cele de la Turda—Şimleul— Arad. Aşa d. e. despre sălbătăciile de la Arad se pronunţă guvernamentul „Pester Lloyd“, în ediţia de seara de la 2 iulie, în următorul mod cam opărit: „Manifestaţiunile anti­române, al că­ror teatru de dove­z­i« este oraşul Arad, încep şi ab­ia a atrage atenţiunea generală. După­ cum se vede, dimensiunea şi importanţa demonstraţiunilor în multe 4­are au fost exage­rate. Cel puţin foile din Arad, care au fost în poziţie să înregistreze cele întâmplate mai în conformitate cu adevărul, fac impresia, că manifestaţiunile spectaculoasa au fost opera unei cete mici de bărbaţi necopţi (veiji veeji I R. „Trib.“), de ale căror uneltiri p­o­p­o­r­a­ţ­i­u­­nea stă cu desăvîrşire depart­e(?). Prin urmare avem a face cu nisce excese — la tot caşul regretabile — care nu au absolut nici o importanţă poli­tic­ă(?) Este superfluu să spunem, că opi­nia publică din toată ţeara condamnă excesele din Arad. (Da, afară de opinia pu­blică representată de presa şovinistă. Red. Trib.“) Ori­cât de mult ar condamna fiecare om real şi patriot faptele mai noue ale agita­torilor români, care nici­decum nu trebue mis­tificaţi cu grosul poporaţiunii române, totuşi trebue respinsă cu toată hotărîrea şi tendenţa de a da expresiune resensului prin tulburări ilegale ale ordinei şi liniştei publice. Cu mul­ţumită constatăm în mod repetit, că demon­­straţiunile din Arad, chiar şi din considerare la micul număr şi la vîrsta inberbă a auto­rilor, sînt lipsite de ori­ce importanţă, care în legătură cu aceste exprimăm speranţa, că autorităţile oraşului Arad vor opune toată energia şi rigoarea încercărilor de a mai tul­bura ordinea publică. „Nemzet“, deşi mai voinicos în formă, ajunge şi el într’un prim-articol dela 2 Iulie cam la acelaşi resultat. Brată cum se exprimă dînsul: „Da, voim ca camerele advocaţiale, cassinele, reuniunile şi presa maghiară, în cer­cul lor de activitate şi cu facsura dreptului se câştige satisfacţie simţământului nostru na­ţional vătămat şi tot mereu provocat. „Dar’ totodată rugăm pe compatrioţii noştri însufleţiţi, ca peste aceste margini să nu treacă. Leşi celelalte procurorului, gu­­­vernului şi legislaţiunii, atrăgendu-le atenţia, încuragiându -i, dar’ nu întărîtându-’i, ca în cercul lor de activitate să facă toate ca agi­tarea contra constituţiei şi vatămarea naţiunii aici acasă să nu fie pedepsite, care în străinătate prin intervenirea factorilor competenţi să fie sau prevenite sau pedepsite“. Presa oposiţională continuă a bârfi şi a înjura contra Românilor, provocând pe guvern să pedepsească pe „agitatori“. Dăm astăzi un specimen din „Ellen­zék“ de la 4 Iulie. „Puterea presei îşi perde efectul faţă cu aceia, pe care agitaţia atâta ’i-a ameţit şi ’i-a orbit, încât d’al­de Suciu, Mangra et comp. sunt cu desâvîrşire nesimţitori faţă cu verdictul sdrobitor al opiniei publice. Nn articol de c­ar, nu sari-vari, ci pedeapsă, pe­deapsă grea trebue acestora, sub a cărei po­vară se simtă și se învețe, că statul unguresc este destul de tare ca să sdro­­bească și se pedepsească pe aceia, care răs­­vrătesc. Oamenii inculți numai aceea sciu. Că e păcat, pentru care sunt pedepsiţi. Şi agi­tatorii valachi, pentru­ că văd mereu că-’şi pot continua meseria nepedepsiţi, cred că au dreptul să agite şi sunt tot mai cutezători. Aşadar’ cine-’i poate pedepsi? Sin­gur numai puterea statului. Dar’ unde este în ţeara aceasta puterea statului. Românii răsvratitori nu-şi văd nicăiri urma, mâna ei în faţa lor stă nemişcată, pentru­ că Ungaria as­­tăzi nu are guvern unguresc, pentru­ că în ministerul său statul unguresc nu are apără­tor patriotic şi bărbătesc. Dacă cineva merită în ţeara aceasta sari-vari, acela în prima linie este contele Iuliu Szapáry. Vom spune de altădată pentru ce “. Manifestaţiuni de aderenţă. Am mai primit următoarele tele­grame şi scrisori: Valea­ Bârgăului, în Iunie. Sub­­scrişii declarăm sus şi tare, că aprobăm întru toate toţi paşii făcuţi de comitetul nostru naţional în afacerea Memoran­dului aşternut Maiestăţii Sale, şi adecă: „Aprobăm întru toate Memorandul şi aşternerea lui la înaltul Tron, precum şi procederea corectă şi românească a comitetului şi a deputaţiunii, care a fost efluxul voinţei poporului, şi le expri­măm sincera noastră mulţumită şi de­plina încredere. „Desaprobăm şi condamnăm în modul cel mai hotărît ţinuta neromâ­nească şi nedoamnă a „Telegrafului Ro­mân“, şi nu mai puţin şi a „Lumină­­toriului“. „Regretăm echivocitatea mamei ştat­risticei române „Gazeta Transilvaniei“ întru susţinerea şi apărarea celei mai sfinte cause a noastră. 1ţ „Condamnăm sălbateciile dela Turda şi Şimleul-Silvaniei, şi constatăm, că ţin­tind prin dânsele de a ne intimida, mai tare ne-au oţerit întru susţinerea şi apă­rarea dreptei noastre cause, care lumii au arătat cu un motiv mai mult de ce sunt capabili, pe la finea veacului al XIX., pretinşii civilisatori ai Orientului. „Pe martirul neamului nostru, ve­nerabilul preşedinte al comitetului na­ţional Dr. Raţiu, îl asigurăm de dis­tinsa noastră stimă şi veneraţiune şi-­i exprimăm cea mai sinceră a noastră mulţumită pentru jertfele aduse pe al­tarul naţiunii noastre.“ împăratul cerurilor să-ş i dee de­plină sănătate şi curagiu de leu, ca să ne poată conduce şi mai departe în luptă pentru recâştigarea drepturilor noastre naţionale. Ioan D o­r­o­g­a, Petru R­î n z i­ş, T. O­ş i­a­n , Vasilie I­l­i­e­ş , Macedon Greab, Vartolomeiu Bortă, Iuliu Belciug, Victor Avram, Cifor So­ci­c­ă, Danilă Orban, Ștefan Ciorba, Vasilie Doce, Maxim Ci­ou­ca, Cons­tantin Prutican, Tânasă Răcilă, Grigore Sd­r­obei, Simion Tănasă, loan P. Rusu, Cifor Bruj, Leon Ge­org­iță, Iacob Tănasă, Macaveiu Tif, Ioan Cri­stea, Antoniu Bruj, Constantin Hăngănuţ, Dr. Nicolae Hăngănuţ, P. Be­şa, Iuliu Su­ceava, Ioan Zasojan, Vasilie B­il­loi­u, Ioan Bartoş, I. E. Dan, Paul L­uncau, Alexandru Luncan, loan Luncan, George Ghiţa, Vasilie Za­­harie, Atanasiu Uşeriu, Pavel Pic, Chirilă Dan, A. Albul, Vasilie Dan, Vasilie Cornea, V. Pic, Toader Dan, Cifor Flămând, Constantin Pop, Pa­vel Bos­ga, Ilarion Bosga, Iacob Onea, Ioan Orban, loan Săreţan, Vasilie Pahare, Toader Bartoş, I. R­ă­u, Grigore Fior­e, Iacob P­ă­rasc­a, Toader Gabrihei, loan Şoldu, M. Gabrihei, Grigore Bacea, Simion P­a­h­o­n­e, George Cociorva, loan Janca, loan Pureil, loan Ispravă, Pavel Luca, Grigore Cionca, Fili­­mon Cerce­­a, Luca Tauca, Gavriil Pavel, Petru Cot­ti, Petru Ci­urea, loan P­o­p­a­n­d­r­o­n, Zaharie Iov, T. Bonea, loan Beşa, Ilie Cloșca, T. Frumos, Toader Frumos, Anchedim Can­dale, preot gr.-c. cu poporul sev­­ratului comitet al partidului nostru na­ţional, — prin urmare contra întreg neamului românesc, — aceste fapte ne­­omenesci le timbrăm de ruşinea şi pata secolului al XlX-lea. Declarăm, că întru toate suntem solidari cu deputa­­ţiunea, care a substernut Memoriul la înaltul Tron. Aprobăm toţi paşii aces­tei deputaţiuni făcuţi în numele şi din încredinţarea noastră, pentru binele şi salatea poporului nostru român, pentru care le exprimăm cele mai sincere ale noastre mulţumite; dar, totodată desa­probăm cu deplină indignaţiune şi osân­dim pe aceia, care cu neruşinare se fac unelte scârboase ale vrăşmaşilor noştri neîmpăcaţi. Nicolae Lupan, preot român; Anane Cherecheş, Avram Chere­­cheş, docent; Ignatie Avram, Pavel Triff, Vasilie Cherecheş, Costan Ba­bi­ci­u, Costan Bila, alegător ; George Bre­ban, Ioan Roman, Va­­silica Babi­ci­u al lui L., Vasilica Bre­­ban al lui Andreiu, Avram Chere­­cheş-senior, Nicolae Berindan, ale­gător în Ocoliş; Simeon Lupan, Teo­dor Triff, Petru Cherecheş al lui Vasilichi, Grigorie V­e­r­­­o­m, Mitru T­o­­doran George Kintic, Mitru Gri­­gorie, loan Babiciu al lui Mihaiu, Grigorie Avram al lui Alexi, loan Babiciu al lui loan. Munţii­ Apuseni, 19 Iunie v. Ono­rată Redacţiune! Coloanele tinărului dat’ încerca­tului nostru ,iar „Tribuna“ nu ar avă atât spaţiu cât să cuprindă numele acelor persoane: preoţi, învăţători, plu­gari şi altor branşe din munţii noştri, care cu mintea şi cu inima osândesc cu adevărat nemernica faptă a foii înti­tulată „Telegraful Român“ din Sibiiu, care cu atâta lipsă de ruşine se dă pe sine de organ al opiniunii publice ro­mâne, cu toate­ că însuşi bine stie, că îndărătul seu numai „Iuda“ împreună cu tovarăşii sei, polironii şi mişei sunt care îi împărtăşesc vederile. Acei articoli perfizi, vrednici de Moldován Gergely, în care se încearcă a critica „Memorandul“ şi aşternerea aceluia înaltului nostru împărat, şi-a scris nutrit bine din fondurile lăsate de marele Şaguna şi merite pentru apără­torii poporului şi nu pentru pălmui­­torii lui, ceea­ ce şi sunt actualii re­dactori şi „sufleuri“ de la „Telegraf“. Miserabilii trădători să o scie bine şi să­­şi-o însemneze, că tradarea ce au comis-o cu această ocasiune le va fi întipărită pe frunte, şi noi cei din de­părtare nu vom uita-o şi nu vom ierta-o nici­odată! ! Să trăească Dr. Ioan Raţiu, Eugen Brote şi soţii lor de principii, de care nu se prinde murdăria polironilor şi mişeilor trădători. Mai mulţi învăţători români gr.-or.*) Napradea, în Iulie. Recunoscând conduita „Tribunei“ de cea mai corectă în representarea intereselor naţionale ro­­mâneşci, subscrişii alegători români din Napradea (comitatul Sălagiului) cu plă­cere declarăm, că s’a săvîrşit cea mai ardentă dorire a inimii noastre prin ac­tul substernerii Memorandului la trep­tele gloriosului Tron, glorificăm depu­­taţiunea, ca mandatarul simţământului nostru general, convulsiunile contrarilor noştri ne dau dovadă, că tocmai s’a atins buba lor! Ne doare însă, că fără a vătăma pe cineva, numai pentru­ că voim a apăra vieaţa naţiunii noastre, se revoltă contrarii, demiţându-se la bru­talităţi ; dar’ mai mult ne doare, că în­tre fiii naţiunii se mai află bastarzi, care îşi ridică pumnalul asupra maicei sale, fără a arăta altă cale, pe care ei cred câ-’i pot salva vieaţa de mii de *) Am şters iscălitu­­le, fiindcă nu voim ca aceşti domni învăţători se cadă jertfă prigonirilor, ce s’ar porni fără îndoeală în contra dlor. Red. „Tribunei“.

Next