Tribuna, octombrie-decembrie 1892 (Anul 9, nr. 219-292)
1892-12-04 / nr. 271
Pag. 1082 tot face pentru Românii transilvăneni și nimic mai mult. (Aplauze.) Politica noastră, dlor, o voiu expune mai târziu, politica noastră este de a trăi în raporturi bune cu toate puterile, de a nu tulbura liniștea nimenui, de a stărui și de a lucra pentru pace și de a nu permite să nu ni se respecte drepturile noastre, respectând şi noi drepturile celoralalţi. (Aplause). Politică simplă, dar, cea mai bunâ. Din parlamentul maghiar. Despre şedinţa de la 18 Decemvrie a parlamentului maghiar, a doua şedinţă în care s-a discutat asupra proiectului de budget, se scriu următoarele : Cel dintâiu a luat cuvântul Hortoványi József, care deși recunoasce mari merite lui Wekerle ca financiar, dar p refusă a vota proiectul deoarece nu are încredere în guvernul întreg. Molnár Józsi deasemenea a vorbit în contra proiectului. A luat apoi cuvântul Apponyi, care car’ a pronunţat un discurs mare în care s’a rostit asupra situaţiei. A constatat că situaţia nu s’a lămurit nici îndreptat, deoarece nici actualul guvern nu este în stare să realiseze nici măcar minimul aspiraţiunilor naţionale, că peste tot nu se aşteaptă la nici o lucrare roditoare din partea guvernului. A vorbit apoi despre naţionalităţi. (Vezi altă parte a pitarului nostru în pasagiul ce el a zis despre noi.) Nu e mulţumit nici cu declaraţia guvernului referitoare la aspiraţiunile naţionalităţilor. Este prea vagă, aproape tot aşa a zis şi Szapáry când a venit la putere. S-a plâns mai ales că guvernul nu vrea şi nu poate să realizeze dorinţa legitimă a Ungurilor, instrucţie militară în miliţie. ’I-a răspuns primul-ministru Wekerle, care a polemisat şi cu ceialalţi oratori ai opoziţiei, care vorbiseră în contra proiectului de budget. Referitor la cestiunea naţionalităţilor a zis că nu este în interesul naţiunii maghiare a prea împinge lucrurile departe în această direcţie. Foile maghiare spun, că în tot timpul cât a vorbit Apponyi, Tisza Kálmán a luat note. Se crede că îi va răspunde, deoarece contele a vorbit mult despre clica tiszaistă, pe care a făcut-o responsabilă pentru toate relele din guvern. Persecuţiunile Maghiarilor în contra Românilor Sub acest titlu „Le Bulletin Magonnique“ (nr. 152, Noemvrie anul curent), publică o dare de seamă asupra unor conferenţe, care au fost ţinute în Paris, asupra relaţiunilor politice şi sociale din Austro-Ungaria, şi în special asupra acelora din regatul Sf. Ştefan, în această parte orientală, 4i°e numita revistă, a monarchiei dualiste locuesc şese naţionalităţi: Maghiari, Români, Sârbo Croaţi, Slovaci, Ruteni şi Germano-Saxoni, printre care se numără şi şepte sute de mii de israeliţi. Poporaţiunea totală este de 16 milioane şi majoritatea relativă o au Maghiarii, al căror număr se urcă la 5 milioane şi jumătate suflete. Românii se găsesc în număr de 3 milioane şi jumătate, care restul se împarte între celelalte naţionalităţi, dintre care fiecare este inferioară în număr Maghiarilor şi Românilor. Această diversitate de naţionalităţi şi disproporţiune în număr ne amintesc Elveţia, unde locuesc 3 popoare în proporţiunea numerică următoare: 69 la sută Germani, 24 la sută Francezi, 7 la sută Italieni. Insă pe când în Elveţia limbile acestor trei naţionalităţi se bucură de aceleaşi drepturi naţionale, fără ca limba germană să fie cea oficială a ţerii, în Ungaria lucrurile sunt diametral opuse, tocmai idiomul minorităţii a fost impus majorităţii poporaţiunii. Guvernul maghiar urmăresce scopul de a face să dispară elementele indigene, Slavii şi Românii, nimicind prin forţă chiar trăsăturile lor caracteristice etnice distinctive. Aceşti buni Maghiari, care au umplut lumea cu călcările lor în contra încercărilor de germanizare, ale cărei victime demne de interes erau, nu stau pe gânduri astăzi de când au devenit stăpânii situaţiunii de a violenta consecvenţa naţională a tuturor popoarelor date pradă dominaţiunii lor. Trebue ca toată lumea să fie maghiară, să vorbească limba maghiară, să simtă unguresce. Aceasta este nedrept, aceasta este imoral. Firesce că naţionalităţile se opun, şi anume Românii denotă resistenţa cea mai înverşunată la aceste încercări atât de liberticide. După ce pune în evidenţă nedreptăţile tot atât de revoltătoare pe cât şi de absurde ale Maghiarilor în contra Românilor şi face o expunere a tuturor raselor nenorocite, prin care a trebuit să treacă poporul român dela 1848 până astăzi, se arată că Maghiarii n’au înţeles marile principii ale revoluţiunii franceze de egalitate libertate şi fraternitate, decât pentru a la exploata în interesul aristocraţiei lor feudale, după cum a spus-o, iacă din 1848 Francezul Balleydier. Acum se vede ceea ce înţelegeau ei sub cuvântul egalitate. Nu era decât egalitatea în supremaţie, cu Austriacii, pe care o doriau ei, lucru care s’a şi întâmplat în 1867, când a fost stabilit dualismul, care nu este decât o tirănie a două popoare dintre celelalte care formează covîrşitoarea majoritate. Maghiarii îşi dau aerul în străinătate de a fi o naţiune cavalerească iubind ordinea, justiţia şi libertatea, pentru care scop ei ’şi-au dat o constituţiune liberală, care însă nu servesce decât pentru a înşela buna-voinţă a străinătăţii. Căci această constituţiune nu era decât a oprima toate elementele nemaghiare şi în special pe cel românesc, punând ca vîrf acestui regim odios instituţiunea asilelor de copii, pentru care răpesc copiii de la sinul mamelor lor la frageda vîrstă de 3 ani. Iată, exclamă autorul, la ce spectacol dureros sfintem siliţi să asistăm la finele secolului nostru. După ce se expun nedreptăţile justiţiei şi administraţiunii maghiare, după ce arată trista soarta ce a fost creată presei române şi condamnaţiunile neomenoase şi afară din lege, cu care sunt urmăriţi publiciştii români, se vede, pănă la ce punct au ajuns Maghiarii în lupta lor de exterminare contra naţiunii române şi cum înţelege libertatea acest popor fanatic. în fine revista amintesce scenele sălbatice care s’au petrecut la Turda, Şimleu şi Arad, unde proprietăţile Românilor au fost devasate, ea atrage atenţiunea lumii civilisate asupra acestei stări de lucruri spunându-ş i că este o datorie a ei chiar din punctul de vedere umanitar de a nu suferi ca un popor să fie maltratat şi exterminat în modul acesta barbar, care e o ruşine pentru civilisaţiunea modernă. Foaia termină 4*c®n^ c& simpatiile universale sunt câştigate causei române, care e atât de dreaptă. Studenţii universitari din Viena contra evreilor. Tinerimea universitară germană din Viena a ţinut la 90. seara o adunare în casina „Elterlein“, spre a lua poziţie în contra atacurilor îndreptate în timpul din urmă în contra sa şi a discuta asupra mijloacelor de luat întru combaterea acelora. Iată ce cetim despre această adunare în „Deusches Volksblatt“ de la 10 c.: Sala cea mare de la „El tériéin“ nu a putut să cuprindă pe toţi cei de faţă, şi mulţi care au venit mai târtiu nu au mai găsit loc şi au fost siliţi să stea în picioare. Peste 700 de studenţi au fost de faţă la adunare, frumoasă dovadă aceasta de însufleţirea naţională de care e pătrunsă junimea universitară. Elita studenţimii vieneze, speranţa şi viitorul naţiunii germane a participat la adunare. Oratorii au vorbit cu mare însufleţire şi cei presenţi ascultau cu mare atenţiune expunerile lor întrerupte în dese rînduri de aplause furtunoase. In adunare s’a dat expresiune indignaţiunii în contra influenţei evreesci crescânde la universitatea din Viena. S’a luat apoi în unanimitate o resoluţiune, prin care profesorii germani sunt provocaţi a scuti tinerimea universitară în contra asupririi evreimii. Extragem din resoluţiunea studenţilor următoarele : Mai întâiu se constată pe basa anuarului universităţii pentru anul şcolar 1891/2, că în semestrul de iarnă al anului de studii 1886/7 universitatea a fost cercetată de 2045 studenţi ovrei din numărul total al ascultătorilor de 6175. Va screa 33.2 procente. Acest raport a crescut pănă în semestrul de iarnă al anului 1890/91 la 33.6 procente. Se rată apoi relele ce resultă din înmulţirea elementului ovreesc al ascultătorilor la universitate. De aci resultă, se face între altele în resoluţiune, cea mai mare stricăciune pentru vieaţa noastră socială germană. Pe când studenţii străini neevrei după absolvirea studiilor se reîntorc în patria lor, pe atunci Ovrei unguresc, galiţieni şi rusesci rămân în Viena, în speranţa unor câştiguri mari. Dintre 681 de advocaţi vienezi, 394 sunt Ovrei, dintre 560 de concipienţi advocaţiali 510 sunt Ovrei. TRIBUNA Statistica medicilor nu arată deasemenea un resultat mai bun. în curând aceste funcţii, dacă nu se vor lua contra măsuri, vor ajunge cu totul în mânile unui popor, care nu are pricepere pentru naturaiul poporului german, pentru munca liniştită şi eroismul său, şi nici pentru cerinţele desvoltării sale istorice. Prin indicarea la raporturile acestea şi urmările acestora nu credem a fi arătat ceva cu totul nou. Ni se pare însă că tocmai cei chemaţi se tem a se atinge de aceste lucruri. De aceea voim să dăm expresiune convingerii noastre că acest parasitism al Ovreimii va aduce nenorocire poporului nostru, va servi spre cea mai mare stricăciune a şcoalelor noastre înalte. Sanarea corăspunzătoare e reservată legislativei statului. Se găsesc însă deja căi a preveni parasitismul Ovreimii la universitatea din Viena, îngrămădirea peste măsură ce urmează din aceasta a facultăţilor noastre şi înlăturarea medicului german. Ca măsuri ei recomandă următoarele: Numărul ascultătorilor înscrişi la secţiile practice ale universităţii (facultatea de medicină) să se stabilească conform mijloacelor de instrucţiune astfel, ca să li se facă posibilă ajungerea scopului. La înmatriculare să fie consideraţi în prima linie studenţii germani indigeni, în a doua studenţii din ţerile de sub coroana austriacă. Acest incident e cu atât mai acceptabil, cu cât Galiţia contribue cu o sumă foarte mică la sarcinile publice. Afară de aceea să se grăbească înfiinţarea facultăţii de medicină încuviinţată Lembergului. Studenţii se adresează apoi profesorilor germani cu rugarea, ca aceştia pe toate căile ce le oferă poziţia lor socială, să atragă atenţiunea asupra disproporţiei în compunerea studenţimii de la universitatea din Viena şi asupra pericolului ce resultă din aceasta, mai departe să lucreze la delăturarea acestor rele şi să nu lase ca prin tăcere să ajungă la învingere demoralisatorii poporului german. Resoluţiunea se termină cu cuvintele, că studenţii pănă ce vor admite ca poporul german să se demondiseze în mârşevie şi înşelăciune, mai înainte vor începe lupta pănă la ultima răsuflare. Adunarea s’a încheiat prin intonarea cântecului „Die Wacht am Rhein“. O alegere de notar. (Raport special al „Tribunei“ ) Faz Varsand, 12 Decemvrie n. 1892. In ziua de 3 Decemvrie n. a. c. s’a efectuat alegerea de notar în comuna Faz. Varsand, comitatul Arad, pe lângă cele mai injuste ticăloşii şi mincinoase proceduri ale vestitului fibiieu Kabdeba din Şiria, înainte de asta cu doi ani postul de notar din comuna Faz. Varsand devenise vacant prin moartea regretatului Szathmáry Béla. Notariatul de care e vorba consistă din două comune: O - Vársánd, comună românească, şi Uj-Vársánd, comună ungurească reformată. Amândouă comunele erau de credinţă, că în locul decedatului o să vină iarăşi un notar de treabă, om cu inimă iarăşi atât pentru Maghiari, cât şi pentru Români. Sperau adecă că o să le fie notar candidatul Nicolae Buftea, care în restimp de 9 ani aşacând a condus afacerile notariale mai numai singur, fiindcă notarul de pe atunci Szathmáry era un om bolnăvicios şi bătrân cu atâta conscienţiositate, încât a cucerit inimile tuturor locuitorilor atât români cât şi unguri. Faimosul Kabdebó, care pe atunci fiind fibirău nou, voind să se laude că e Maghiar, şi că ca atare numai dreptatea şi imparţialitatea voesce, ei-a şi scăpat gura pe dinainte şi a promis representanţelor comunale, că el presiune în alegerea de notari nu are să facă, din contră va da curs liber alegerii "etc. etc., ba observând numitul fibirău că scriitorul comunal N. Buftea se bucură de atâta încredere, ’l-a şi pus pacostea de ’l-a substituit de notar interimar pănă la alegere. Dar’ după părerea şoviniştilor a păcătuit fibirăul. Ar fi ruşine pentru noi ca aici Românul se fie notar, aici unde locuesc Maghiari, şi încă reformaţi, nu se poate, deci aide care încătro în ruptul capului să-şi afle omul, şi într’adevăr îl şi aflară în persoana lui Balás Gábor de Csik-Vacsáresi, care firesce ca să poată strica treaba bună, pârăsesce postul seu de notar din Halmsgil şi primesce candidatura de dragul lui Csepregi György, a preotului reformat et consortes. Ce să se facă acum Kabdebó, că ’şi-a dat vorba, şi apoi ’i-e cam ruşine să minţească, ce părere ’şi-ar forma lumea despre el, dar’ n’are încătro. Când e la alegere provoacă pe subst. notar, să-şi retragă recursul, deoarece comitatul a aflat de bine să se aleagă B. G., că aşa cer interesele etc. Numitul substitut se provoacă la vorba de onoare a domnului Jiriirău dată atât dineului, cât şi representanţilor comunali; atunci Ameanul îi răspunde blând: grija mea respective a comitatului, fă-ne numai pe voe, căci apoi prima staţiune vacantă va fi a d-tale, şi alte momele d’alde astea, altcum încât nu te supui îmi stă în putere să nu te candidez. Numitul substitut urmând principiului „capul plecat nu-l taie sabia“, de voe de nevoie se retrage, crezând că da dacă... Recunoscinţa maghiară se şi văzu imediat după alegere, că N. Buftea fu măturat şi din postul seu de scriitor comunal, necum să ’i se facă o stare mai bună, şi astfel rămase pe stradă, ne mai sciind unde să-şi plece capul. Abia trecu un an şi jumătate şi prevedinţa divină dispuse ca notarul Balázs Gábor să părăsească lumea pentru a-’şi da seama de faptele sale. Deveni postul de notar de nou vacant; atenţiunea earăşi fu de nou îndreptată asupra domnului N. Buftea, şi era credinţa comună, că doar’ va fi sosit timpul să se vadă mărinimia şi dreptatea ungurească, să se repareze cele stricate în rîndul trecut. Alesul poporului cunoscând cât sunt domnii maghiari de cu credinţă şi cu dragoste cătră popor, şi în special cătră noi Românii, mai sciind şi aceea cât de mult dau ei pe onoare şi-şi ţin cuvântul, nici nu mai reflectează la vacantul post, ci îi lasă în pace să-’şi joace mendrele după plac. Fibirăul şi păşesce cu candidatul seu, crezând că va fi sprijinit de textul Csepregi et consortes, dar’ vorba ceea omenia ungurească, nu le trebue dată odată cu capul, lor le trebue calvin, nu rom.-catolic cum e candidatul fibirăului. Ce să fie? văzând fibirăul că asta e mulţumită pentru bunăvoinţa din trecut, se pune şi-’i ameninţă, că dacă ei nici atâta omenie n’au, atunci el în puterea dreptului ce-’i dă legea va candida şi pe desul numit N. Buftea, şi astfel n’ar fi nici pe voea lui, dar’ nici pe a lor, ci va fi pe voea poporului. Numai decât comunică lui N. Buftea mpregiurarea, că el voesce să se ţină de vorbă, că a sosit ocasiunea binevenită să se rehabiliteze pentru cele din trecut, şi cu altele de acestea îl înduplecă pe numitul se’şi dse recurs asigurându-’l mult de bunăvoinţă. Convingându-se Csepregi şi cons. resp. vă- 4ând că afurisitul de firirău nu glumesc«, să-’i fi vă4ut cum turb, cum tremura de credeai că-’i prind frigurile, mai ales văzând şi bucuria sătenilor, cum se grupau asupra alesului lor, mai cugetând că un Valah să le fia notar, te-ar fi prins mila de ei. Sosind ziua de 3 Decemvrie vedeam Românii mai ales, cum se grupează pe loga vrednicul lor preot luan Popovi, vedeam cum dintre Maghiari se alătură de cătră ai noştri, înţeleg membrii de comitet, vedeam cum poporul român cu cel maghiar conversau laolaltă pentru părerea de bine că are să le fie notar doritul lor, mai ales Românii se bucurau în urma celor auzite că domnii nu fac deosebire între Maghiari şi Români, duc părere de bine în toate părţile. Se apropiă şi oara prefiptă, riltru in toate părţile , când deodată se ivesce fibirăul în hinteu, acum ce să vezi? îi es în cale doamne! îi opresc drumul părintele calvinesc şi ortacii, Jidovii încă n’au lipsit, şi jos cu el din hinteu, apoi farte în casa parochială reformată cu el. Acolo nu ştiu ce s’a mai întâmplat, intimidatu-’l-au orice au făcut, destul că îi vedem eşind cu grămada şi îndreptându se spre casa comunală. După deschiderea şedinţei, se proceda la candidare; toţi erau în cea mai încordată atenţiune, când deodată candidatul poporului, deşi îmbărbătat de cătră firiirău, rămâne afară din candidare, se candidează alesul şoviniştilor Balázs Pista şi alţi doi pe care Dumnezeu îi mai cunoasce. La toţi le stă mintea în loc, nu ştiu de unde să înceapă, neaşteptându-se nime la o procedură atât de barbară şi mincinoasă. Apoi să te mai cânţi, că nu’s cavaleri şi oamenii cuvântului Maghiarii! Un participant. CORESPONDENŢA „TRIBUNEI“. Magoagia, 15 Noemvrie,fapte frumoase.) Una dintre greutăţile cele mari ce le întimpină învăţătorul în şcoală la predarea învăţământului, este fără îndoeală lipsa de mijloace de învăţământ, căci învăţătorul fără de acestea e ca şi măiestrul fără unelte. Aceasta cred că o scie fiecare bărbat de şcoală şi cunoscător de causă fără a mai argumenta-o, căci, Doamne, după experienţa mea , multe pedeci de acestea sânt în şcoalele noastre româneşci. Una dintre greutăţile cele multe a fost şi aici lipsa de mijloace de învăţământ. După mai multe consultări cu poporenii şi comitetul parochial ca senat şcolar în luna lui Decemvrie a. c. s’a pus basă unei fundaţiuni cu scop că după ce se va cresce mare din venitele ei, să se prevadă toţi şcolarii cu tot felul da mijloace da învăţământ precum: cărţi, tăbliţe, stiluri, libele, (caiete),pene, cerneală, hârtie etc. etc. CRONICA Plecarea Archiducelui Francisc Ferdinand. Se depeşează din Viena cu data de 14 c.: Archiducele Francisc Ferdinand a plecat la 7 şi 20 m. dimineaţa la Triest spre a-şi începe călătoria în giurul lumii. # Nr. 271 Acestei fundaţii ’i s’a pus numele „M o g o g e a n a“, pentru ca fiecare poporean din această comună fără pic de silă şi numai din dragoste şi bună voinţă — după putinţă a alergat cu donarul seu şi cu mult puţin din roada sa de câmp pentru înfiinţarea ei, contribuind unii bani, alţii bucate, cine cu ce a avut şi cu ce a putut. Numărul total al donatorilor este de 196 para sunt următorii: Ioan Buzura, fost protopretor 1 fl.; Arsente Ciceu, jude comunal cu soţia sa Irina 1 fl.; Gavriilă Şliam, notar cercual 50 cr.; Emil Pop, subnotar 30 cr.; George Zob, cârcimar 50 cr.; George Prigoană 50 cr.; Gavrilă Zob 20 cr.; Petru Marchiş al Fătului 40 cr.; Petru Marchiş al Măriei 40 cr.; loan Marchiş 1. loan 50 cr.; Augustin Cupşa, teolog şi mare proprietar o mierţă de grâu, loan Goaja 1. Vasilie 6 cupe grâu, loan Suton al Turcului 6 cupe grâu, Şliam Costan 20 cr. şi 2 cup. grâu, George Pătruţ I. loan 5 cupe grâu, loan Cupşa 1. Dumitru 5 cupe grâu, loan Buzura al lui Nuculai, econom 1 fl., loan Buzura al Glighi 5 cupe grâu, Lica Buzura al Popi 5 cupe grâu, loan Marchiş 1. D. 5 cupe grâu, Lica Cupşa, clopotar 4 cupe grâu, loan Pop al Măriei 5 cupe grâu, loan Pătruţ 1. Tanasie 4 cupe grâu, loan Pătruţ 1. George 4 cupe grâu, Alexă Cupşa al Popi 3V, cupe grâu, loan Hango al Lupului 3 cupe grâu, loan Marchiş 1. Teutaş 3 cupe grâu, loan Hango 1. George 5 cupe grâu, Marchiş Simion, cantor 2 cupe grâu, George Marchiş 20 cr.; loan Cupşa 1. Reruţ 20 cr.; loan Şliam al Nuţului 4 cupe grâu. Fiindcă unul contribuitorilor e mare pentru îngustimea spapilui notez pe scurt despre ceialalţi că sunt încă 9 inşi care au mai dăruit câte 4 cupe grâu, 25 inşi câte 2 cupe grâu, 29 inşi câte 3 cupe grâu şi 29 inşi câte 1 cupă grâu. Eară cucuruz au dăruit 39 poporeni, dintre care au contribuit 7 inşi câte 3 cupe cucuruz, 18 inşi câte 2 cupe cucuruz şi 14 inşi câte 1 cupă cucuruz. De tot s’au strâns bani gata 6 fl., 16 mierţe şi 4 cupe grâu, 3 mierţe şi 3 cupe cucuruz. Aceste bucate vendându-se prin licitație au obvenit 29 fl. 50 cr. și cu banii gata de 6 fl. face suma de 35 fl. 50 cr. Tot pe timpul acesta s’a făcut o colectă mică pentru procurarea unei rampe mari în școală pentru ținerea de prelegeri în serile de iarnă, la care au mai contribuit următorii: Domnul Ioan Buzura, fost pr.-pretor 40 cr., Arsenie Cheiu, jude comunal 20 cr., G. P. 30 cr., Gavrilă Zob 20 cr., şi următorii şcolari : Petru Marchiş 20 cr. Telente Goaja 10 cr., Augustin Zob 10 cr., Grigorie şi Valerie Hango ai lui I. Hupului câte 5 cr., Gavrilă Hango al clopotarului 5 cr., Susana Cupşa a clopotarului 5 cr., Susana Cupşa a lascăn. 5 cr., Susana Cupşa 5 cr., Maria Pătruţ, Maria Suton, Petru Pătruţ câte 1 cr. De tot s’a colectat 1 fl. 83 cr. — Adăugându-se la suma de 35 fl. 50 cr., face suma de 37 fl. 33 cr. Dintr’această sumă fiind neîncungiurat da lipsă, s’au expesat următoarele: O lampă mare pe seama şcoalei pentru ţinerea prelegerilor în serile de iarnă cu 3 fl. 50 cr., 30 câlămare în bănci (a 4 cr.) 1 fl. 20 cr., 50 călămare de lut pentru chipir (parazău) în bănci 44 cr., litere mobile 60 cr., un catalog de clasă 40 cr., două ţîţîni la uşa podului 25 cr., cerneală pentru toţi şcolarii 75 cr., cretă 10 cr. Suma totală a speselor e 7 fl. 24 cr.__ Subtrăgându se spesele din suma de 37 fl. 33 cr., rămâne un capital curat de 30 fl. 9 cr., care s’au dat spre fructificare. Nu pot trece cu vederea nici acel eveniment plăcut, când cu ţinerea examenului anual, care s'a ţinut în 16 Maiu a. c., la care afară de comitetul parochial ca senat-or, au luat parte domnii Gavril Şliam, notar cercual; Augustin Cupşa, teolog şi mare proprietar; Emil Pop, subnotar; Victor Cupşa, paroch local, care cu presenţa sale au ridicat vina examenului, şi prin unele daruri ce au făcut elevilor, au dat un impuls puternic spre progres şi învăţătură. Şi adecă domnul Augustin Cupşa a donat doi taleri de câte 25 or. pentru doi elevi, care s’au distins unul în cetitul frumos, al doilea care a avut scrisoare frumoasă. Domnul notar Gavrilă Şliam a donat 30 cr. pentru elevii care au făcut progres mare în industria de casă şi domnul Emil Pop, subnotar 40 cr. pentru elevii care s-au distins în declamatul frumos. Pentru aceste fapte nobile şi demne de imitat şi pe această cale în numele tuturor şcolarilor li se aduce mulțumită publică. George Prigoană, dascăl.