Tribuna, aprilie-iunie 1900 (Anul 17, nr. 67-127)

1900-06-11 / nr. 115

Anul XVII Sibiiu, Duminecă 1l/24 Iunie 1900 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: lună 1 cor. 70 bani, */« an 5 cor., »/* an 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la casă cu 30 bani pe lună mai mult. Pentru monarchie:ună 2 cor. 40 bani, */« an 7 cor.,|2 an 14 cor., 1 an 28 cor. Pentru România și străinătate: */4 an 10 franci, V, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani a treia-oară 10 bani şi timbru de 60 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplacei Nr. 15. Se preninră la poate şi librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici . 10 bani se vând în Sibiiu: la librăria »Tipografiei», societate pe acțiuni și la librăria L. Michaelis, strada Cisnădiei, 27. — In Alba-Iulia: la librăria Weisz Bernat »la loterie» I. La Abonament lunar pentru Iunie st. vechin Invită Administraţia ziarului „TRIBUNA* Gravitatea procesului dela Deva. (v). Verdictul insan şi monstruos al judecătoriei cercuale dela Baia - de- Criş, rostit la 13 Februarie a. c. in procesul celor trei tineri universitari dela Cluj, — a potenţat la extrem gravitatea acestei cause politice faimoase, într’adevăr, chiar şi în ţeara maghiară ce se zice »Ungaria« se dă pentru ântâiaşi dată caşul neînchipuit de sensaţional, că: un fost general al Maiestăţii Sale Domnitorului se condamnă de cătră justiţie ca trădător de patrie — şi aceasta după moartea pretinsului culpabil! Aşa s'a făcut la Baia - de- Criş: in numele Maiestăţii Sale Franeisc Iosif Antâiul, judecătoria de acolo a declarat culpabil de infidelitatea prevăzută în §. 142 cod. pen. pe Avram Iancu, care la ordinul M. Sale Monarchului Franeisc Iosif Antâiul a luptat la 1S4S, ca general imperial, în contra insurgenţilor cu adevărat infideli şi s’a sacrificat pentru salvarea patriei şi a tronului şi pentru libertatea obştească şi nefalsificată a tuturor popoarelor din monarchie, după cum a promis o în manifestul seu de urcare la tron însuşi Maiestatea Sa Franeise Iosif Antâiul!... Cu alte cuvinte, s’a dat de cătră justiţia maghiară un verdict ostil nu numai trecutului politic al poporului român, ostil nu numai sentimentului celui mai elementar de bun simţ juridic, dar’ ostil însuşi principiului dinastic, care a constituit totdeauna temelia monarchiei noastre, fireşte deci şi temelia statului ungar... în chipul acesta, n’au eşit condamnaţi din proces numai cei trei tineri, cari vor ave se îndure puşcărie pentru idealismul cel mai curat, ci în prima linie a eşit condamnat chiar Avram Iancu, defunctul de acum aproape 40 de ani! Ei bine, o monstruositate juridică atât de flagrantă poate să rămână’n picioare? Poate să primească întărirea sacro-sanctă a justiţiei şi’n ultima instanţă ?... Iată chestia penibilă care are se se decidă la tribunalul din Deva. Iată momentul sinistru pentru justiţia ţării, care constitue elementul cel mai grav al procesului politic ce se va desbate marţi. Subliniem: momentul acesta este sinistru pentru justiţia ţării, numai pentru ea şi pentru cei ce dispun de ea. Pentru noi orice va decide tribunalul din Deva este la urma urmelor indiferent. Fie că se va confirma atentatul la sentimentul dinastic însuşi, fie că va fi făcut muşama — la toată întâmplarea un lucru e sigur: nimic nu mai poate şterge pata compromiţătoare şi ruşinoasă de pe fruntea justiţiei şi de pe fruntea ocârmuirii acestei ţări nenorocite. Tot atât de sigur ni se pare, că tinerii acusaţi vor rămână condamnaţi, ori sub protestul §-ilor citaţi în verdictul dela Baia-de-Criş, ori sub protestul altor §-i. Doar’ cei ce prigonesc, şi aşa habar n’au deci! Scopul e ca victimele se fie aruncate la puşcărie şi înfrânte ; în ce basă nu importă, când basă adevărată nu esistă!... Ceea ce însă ne interesează şi ceeace ne poate interesa pe noi acum, în preajma monstruosului proces şi’n vîrtejul nouelor vijelii maghiare ce se descarcă asupra noastră, — este un singur moment, unul singur, însă decizator. Este momentul că satrapii au ajuns întocmai ca la 1848, îndrăznesc să insulte și tronul, insultând pe cei cu adevărat credincioși tronului. In urmare, fiindcă ne putem aştepta de la vrăşmaşi, la orice, să facem ca şi ei să se aştepte la orice din partea noastră, la toate cele ce ei ne dau....... Sibiiu, 23 Iunie. Federaţiunea studenţilor noştri. Studenţii români din München au luat iniţiativa pentru întemeierea unei federaţiuni studenţeşti a Românilor de la toate universităţile din străinătate şi de la noi, în acest scop vor ţine, la finea acestei luni, un congres la Lipsea, mai ales pentru a pregăti o bună reuşită a causei române la Paris. Studenţii români de la universităţile din Viena, Pesta, Cluj, Graz şi Zürich vor lua parte la desbateri prin delegaţi. Dorim succes deplin nobilei noastre tinerimi. Conflictul dintre România şi Turcia, despre care am făcut amintire septemăna aceasta, e pe cale a se aplana. Agentul diplomatic turcesc din Bucureşti a divisat guvernul român, că guvernul Turciei voeşte a trăi în relaţiuni bune cu România şi în chestia tarifelor de vamă va recunoaşte stipulaţiunile comisiunii, compuse din specialişti numiţi de ambele guverne. Teroarea lui Wlassics. Guvernul maghiar a sevârşit o nouă vitejie. Turbatul ministru al instrucţiunii publice Wlassics s’a îmbrăcat iarăşi în haina de gâde caraghios al tinerimii noastre, în cansa revoltătoare a prigonirilor contra tinerimii din Cluj, renegatul Wlassios a Îndrăznit să dicteze nişte sentenţe mai mult decât draconice. Iată telegrama ce-o primim în privinţa asta: „în fine sentenţa ministrului de culte şi instrucţiune a sosit aici şi s’a pus spre vedere publică, în înţelesul acestui ordin ministerial — Coriolan Steer, Ioan Scurţu, Ioan Moga, studenţi în drept şi Leonida Domide, stud. în medicină — cu perderea semestrului ultim sânt eliminaţi dela universitatea din Cluj, car’ George Novacovici, stud. în drept este eschis de la toate şcoalele superioare din ţeară — cu adaosul, că orice absolutatoru sau diplomă câştigată în străinătate este invalidă şi nu se poate nostrifica «. Evident, verdictele acestea monstruoase sunt de natură să revolte pe fiecare Român. Oricât ar fi însă de sigur guvernul că prin sălbatecia sa ar fi salvat „interesele statului maghiar“ --se înșeali amarnic. Dovadă casai de la Oradea-mare! De altfel, după ce vom cunoaște amănuntele acestei afaceri sensaționale, vom reveni. Precedente periculoase. Diec. Aradului, Iunie. Săvîrşitu-s’a! Episcopul Ronţăului nu mai era vrednic să poarte crucea pe piept, dacă în scaunul ela Oradea-mare nu-şi lăsa pe credinciosul seu elev, fostul călugăr ambulant, Vasile Mangra. Episcopul Ronţăului în sărbătorile, Pogorîrii a instalat, cu desconsiderarea le gilor noastre bisericeşti, pe călugărul disponibil în scaunul vacant al prăzii , mari şi prin asta s’a achitat în mod con- j ştienţios de angajamentele multe şi mari, luate în contul episcopiei sale. Cu instalarea aceasta s’a reeditat abusul comis cu introducerea protopresbiterului din tractul Belinţului. Patrusprăzece deputaţi, dintre cari şepte protopresbiteri, protestează ale- gerea vicarului Mangra. Un act protestat nu se poate îndeplini, până când nu se pronunţă ultimul for de apelaţiune. Aceasta e lege şi e un postulat al minţii sănătoase, căci altcum cel osândit la moarte ar trebui esecutat înainte de a-şi primi confirmarea osândei sau graţia dela judecătorul cel mai înalt. Dar’ chemarea episcopului dela Rontău este şi acum respectarea legilor noastre bisericeşti, întocmai după cum I şi un trecut împotriva lor s’a purtat. Şi până când îi vom face bilanţul abusu- rilor sale, semnalăm, că abusurile ace- iste de a trece cu multă lipsă de con- I ştienţă — peste disposiţiile statutului nostru organic, formează grave ca- j nuri de precedente, a căror şir şi sfîrşit nu-l putem prevede. Tactica lor a fost la Oradea-mare întocmai ca şi la Belinţ: alegerea s’a protestat, dar noi o îndeplinim în grabă, căci oamenii sunt uitători şi apoi lucrul făcut odată, cu greu se mai desface! Ar fi un păcat şi greu şi de neiertat, dacă cei chemaţi prăziile ai ies şi a sluji adevărul, ar subscrie această a lor socoteală. Trecerea la ordinea zilei peste astfel de abusuri ar fi identică cu sinuciderea noastră. Prin aprobarea chiar şi tacită a lor astfel de ilegalităţi, noi înşine despoiem legea noastră bisericească de puterea şi autoritatea ei inherentă. Când duşmanul va da asalt asupră-ne, şi noi am voi să ne retragem între murii cetăţii noastre, va fi prea târziu, căci zidurile ei pline vor fi de spărturi. Cei lacomi devin tot mai agresivi, care datorinţa organelor noastre bisericeşti superioare este, de a pune cât mai curend capăt acestor periculoase precedente. Episcopul Ronţăului intervievat nu s’a sfiit din nou a declara, că întru nimic nu ’şi-a schimbat principiile sale politice atât de eclatant şi sincer mărturisite în discursul seu dela Ceica, car’ elevul seu credincios, actualul vicar ad hoc dela Orade, s'a grăbit a spune, că el e creatura stăpânului seu, pe ale cărui urme orbiş va călca, pân’ va nimeri uşa parlamentului din Budapesta. Rolul acestor ştreberi în vieaţa noastră naţională, e atât de josnic şi stricăcios, încât te prinde mirarea, că îndelunga răbdare a Românului nu ’şi-a eşit din ţărmuri. Căci oricât de elastică ar fi cinstea politică, dar’ a trimite azi la eşafod pe unvenzetor de neam şi apostat, ea r’ mâne a-’l ridica prin votul teu pe scaunul de episcop şi a te declara Blugă credincioasă lui, este cea mai înaltă espresiune a necinstei şi a lipsei de caracter. Deoarece însă în politică mai mult ca orişiunde principiul iesuitic, scopul sfinţeşte mijloacele, să concedem, că sărutările noului vicar cu fiiul lui Tisza, — corumpătorul moravurilor publice şi vulpoiul viclean, au fost sincere şi cojoculşi’l-a schimbat bona fide, crezând, că numai în chipul acesta poate abate potopul nelegiuirilor, ce zilnic se descarcă asupra capului naţiunii noastre. Dacă în politică admitem cu oareşicare reservă salturile mortale, pretindem cu acelaşi drept dela un bărbat, — care mai e pe asupra preot-monach, — ca în postul seu şi peste tot în relaţiunile vieţii sale, să nu se joace de-a baba oarba cu sentimentul onestităţii sale. Pentru a se convinge tot Românul, capabil pentru a înţelege, că cinstea vicarului ad hoc de la Orade e numai chestiune temporală, care se schimbă cu vremea, vă rog se fiţi cu luare aminte la cele ce urmează! Aflu de prisos a mai spune, cum guvernul în mod ilegal şi despotic, pe motive de suspiţiune a pretins delăturarea lui Vas. Mangra de la catedra sa profesorală. Consistorul, în frunte cu episcopul de atunci, sub presiunea forţei majore absoalvă pe profesorul Mangra din postul seu pe lângă menţinerea salarului întreg până la finalizarea procesului seu disciplinar. Mai omeneşte nu se putea purcede cu un om de omenie, dar nedreptăţit din partea guvernului. Procesul seu disciplinar însă intenţionat se tragă nu cu anii, consistorul ani de-arîndul plăteşte pe profesorul amovat, car’ profesorul amovat ani de-arîndul trage salarul de giaba şi umblă haimana încurcând iţele, pe unde nu mai poate ajunge! Să nu ne mirăm dacă anomalia aceasta, la care mai adaogând şi aroganţa călugărului voyageur, a produs în cele din urmă un legitim resens în oamenii cu bun simţ. Chiar şi în sinod s’au ridicat glasuri pentru apărarea fondurilor bisericeşti în contra ăstor fel de plăţi fără titlu. Intre alţii, ştim cu toţii, cum monsieur sans gene, protopopul Filip a interpelat presidiul în chestia unui domn, care de un şir de ani încassează banii bisericii primblându-se pe trotoarele Aradului şi abătându-şi musca de pe nas. Un curios întrebând, că cine poate fi domnul acela, interpelantul privind în jur de sine deodată se opreşte asupra unui domn şi arătând cu degetul zice: »D’apoi la ăsta uite, Văsălie Mangra«. Consistorul diecesan pentru a încunjura în viitor astfel de scene, jignitoare sentimentului de onestitate, prin rescriptul seu de sub nrul 2481 din 1898, ofere profesorului absolvat de muncă, postul de referent şcolar, până la terminarea procesului seu disciplinar, voind a delătura prin aceasta aparenţa, că dînsul trage de graba banii bisericii. La rescriptul acesta consistorial cuviosul călugăr dă următoarea declaraţie : 1. »După cuprinsul acestui act al Ven. consistor chestiunea catedrei mele profesorale se presentă ca finalisată şi primirea noului oficiu de referent pe acest motiv, ar fi identic cu a recunoaşte legalitatea destituirii mele fără proces şi fără judecată, ceea ce eu nu pot recunoaşte. 2. »In acest act se sancţionează infamarea mea de profesor absolvat, cu alte cuvinte »lăpădat«, dar sentimentul onestităţii mele şi sfinţenia oficiului nu-mi permit de a mă înfăţişa, ca supraveghetorul disciplinei şi moralei corpului înveţătoresc, câtă vreme însumi stau sub osânda disciplinară. Pe lângă aceste etc. Dat în Arad, anul 1898, luna lui Maiu 16/28. Vasile Mangra. Foarte frumos! Dacă păi, Mangra la declaraţia aceasta mai punea un punct, în care se spună, ca renunţă şi la salarul, pe care până atunci l-a încassat de pomană, atunci se presentă caracterul seu înaintea noastră într-o lumină ideală. Părintele Mangra însă punctul al treilea nul-a pus şi astfel a rămas punctul negru pe caracterul d-sale. încă odată, sentimentul onestităţii nu-i permite a primi postul de referent şcolar, pentru că nu se poate înfăţişa ca supraveghetorul disciplinei şi moralei corpului învăţătoresc, câtă vreme însuşi stă sub osândă disciplinară. Orizontul vieţii noastre naţionale se întunecă; furtuna se descarcă cu putere dinamică; povoiul se porneşte; apele se tulbură şi pescarii apelor tulbure răsar din toate părţile. Călugărul Mangra e între cei dintâiu, care-şi acaţă cinstea în vîrful unghiţei şi pleacă la pescuitul intereselor personale. Şi s’au înşirat cu toţii sub comanda celui mai destoinic pescar de contrabandă, a episcopului dela Rontău. Astfel a ajuns cinstea lui Mangra în pântecele nesăţiosului chit, Goldiş. Ce se întâmplă, ştim cu toţii! A le mai repeta, ne vine greu. Destul, că în sesiunea sinodului din anul acesta V. Mangra se alege vicar pentru scaunul dela Oradea-mare. Procesul seu disci- ! plinar îi atîrna deasupra capului, ca sabia lui Damocle. însă minune, senti- meniul onestităţii sale, care nu ’i-a per- mis a se înfăţişa ca supraveghetorul , disciplinei şi moralei corpului învăţătoresc, câtă vreme însuşi stă sub osândă disciplinară, ’i-a permis acum a se înfăţişa ca supraveghetorul disciplinei şi moralei corpului învăţătoresc şi preoţesc din Biharia. Unde este aici sentimentul de onestitate? Veţi zice, că procesul seu e ilegal! Adevărat! Atunci, pentru ce a respins postul de referent şcolar, pe motivul, că »sentimentul one- I stităţii sale nu-’i permite, câtă vreme însuşi stă sub osândă disciplinară ? Sau atunci deja n’a avut sentimentul onestităţii, sau ’şi-’l-a perdut acum! Eu afirm, că nu l-a avut atunci, după cum nu-l are astăzi. Dacă-’l avea, atunci primia postul de referent sau renunţa şi la salar! N’a făcut-o! Dacă-l avea acum, mulţumia celor 30 de voturi pentru încredere şi renunţa »câtă vreme însuşi stă sub osândă disciplinară«, şi câtă vreme toţi Bihorenii au protestat în contra dînsului! Dar' n’a făcut o! A făcut însă altceva! S’a pus pe literarea de adrese de aderenţă, de cele cu zdrelea pe cruce. Intr’una am cetit neghioaba afirmare, că cei 11 deputaţi bihoreni nu representă Bihorul. Apoi s’a dus cu episcopul Ronţăului în visită la Jidanul Stauber dela »Aradi Közlöny«, organul oficios al diecesei arădane şi ’i-au făcut temenelele; a luat parte la înmormântarea lui Varassy, fost cel mai mare şovinist anti-român din Arad. Toate aceste cu permisiunea sentimentului onestităţii sale. Puntem, cred, în curat cu cinstea sale! Buţu. Nr. 115 II I Iosefina de Hohenzollern-Sigmaringen. | înmormântarea răposatei principese Iosefina de Hohenzollern - Sigmaringen, mama Regelui României, se face azi, Sâmbătă, 10/23 iunie c. la, orele 10 seara. In această zi se oficiază servicii divine la metropolia din Bucureşti şi Iaşi, cât şi la catedrala catolică Sf. Iosif. La ambele servicii vor asista miniştrii şi autorităţile. In Bucureşti sunt arborate drapele negre la toate autorităţile, cum şi la privaţi. La primăria capitalei s-a arborat drapelul tricolor îmbrăcat în zăbranic negru. Guvernul va fi representat la înmormântare prin dl Al. A. Beldiman, ministrul României la Berlin. Maiestatea Sa Regele, după cum scriu ziarele din România, se va întoarce în ţeară imediat după înmormântare. • Cetăţenii României iau parte la durerea şi doliul iubitului lor Suveran. Ziarele spun, că registrele deschise la palat au fost acoperite de peste 4000 de semnături. Armata a luat doliu pe timp de trei luni. Din toate părţile ţării s’au trimis număroase telegrame de condolenţă M. S. Regelui. Dl Delavrancea, primarul capitalei, a trimis în numele consiliului comunal o telegramă M. S. Regelui şi alta A. S. R. Principelui Leopold. Consiliul de miniştri a trimis la Sigmaringen următoarea telegramă de condolenţă:A. S. R. Principelui Leopold de Hohenzollern Sigmaringen. România întreagă se uneşte cu Alteţa Voastră Regală pentru a plânge moartea princesei Iosefina. Rugăm pe Alteţa Voastră Regală să creadă în legăturile nestrămutate ale ţării noastre pentru Augusta Voastră familie, cu care a împărtăşit întotdeauna suferinţele şi bucuria. Aproape toţi domnitorii au trimis telegrame de condolenţă. Astfel după telegrama împăratului şi Regelui nostru, care a fost cea dintâiu, a sosit telegramă de la: împăratul Wilhelm, marele duce de Luxemburg, marele duce de Baden, prinţul-regent Luitpold al Bavariei, regele Leopold al Belgiei, Papa Leo XIII., regele Albert al Saxoniei, regina Victoria a Engliterei, prințul de Galles, regele Portugaliei, Ţarul Rusiei, ducele Alfred de Saxa-Coburg-Gotha, marele Duce de Hessa Darmstadt etc. Ziarele din România continuă a arăta virtuţile răposatei principese, care a dat României pe cel mai mare Rege al ei. Ziarele din Germania comemorând pe principesa Iosefina de Hohenzollern, amintesc calitățile alese ale inimii augustei defuncte.