Tribuna, iulie-septembrie 1900 (Anul 17, nr. 128-189)

1900-08-05 / nr. 153

Anul XVII ABONAMENTELE ‘/1 an 10 franci, */a an 20 franci, 1 an 40 franci.TRIBUNA Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Pentru Sibiiu ■ lună 1 cor. 70 bani, */« an 5 cor., */« an 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la casă cu 30 bani pe lună mai mult Pentru monarchie: 1 lună 2 cor. 40 bani, */* an 7 cor., ‘la an 14 cor., 1 an 28 cor. Pentru România şi străinătate: Nr. 153 Sibiiu, Sâmbătă 5/18 August 1900 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani a treia oară 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplacei Nr. 15 Se prenumără la poşte şi librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici a 10 bani se vând în Sibiiu: la librăria »Tipografiei», societate pe acțiuni și la librăria L. Michaelis, strada Cisnădiei, 27. —In Alba-Iulia: la librăria Weisz Kernat »la loterie La Abonament lunar pentru August st. vechia invită Administraţia ziarului „TRIBUNA" Sânt laşi!... — Articol trimis din afară. — A vesti ţării şi lumii, că naţiunile din ţeară s’au putut susţină numai din causa indulgenţii şi libertăţii maghiare, când istoria dovedeşte că toate, dar mai ales Românii au fost oprimaţi în modul cel mai neomenos şi constrînşi la lupte politice chiar şi cu arma pentru apărarea limbei şi naţionalităţii lor — este a minţi, dare minciuna e o laşitate. A răscula ţeara pentru libertate, egalitate şi tot în acel timp a opri prin ridicarea de furci manifestarea simţămintelor şi pretensiunilor naţiunilor nemaghiare din ţeară — este ipocristă, prin urmare iarăşi laşitate. A sili aceste naţiuni a se apăra şi a-şi pretinde drepturile vitale atât de mult şi în toate timpurile zădarnic reclamate cu arma în mână şi apoi a le ponegri intenţiunile, a le defăima bărbaţii conducători şi a crea o istorie întreagă de minciuni spre a discredita lupta nobilă a popoarelor împinse prin tirănie şi nedreptate la desperaţiune — este de nou o laşitate. A se căi şi a promite frăţietate şi dreptate în timpul opresiunii comune şi îndată ce ai ajuns la putere — nu prin hărnicia ta, ci prin nenorocirea şi poate şi prostia altora — a te apuca de nou de firul opresiunii, acolo unde l-ai fost lăsat când ’ţi s’a lovit arma din mână; a născoci legi de egală îndreptăţire pentru orbirea lumii şi a nu ţină nici o seamă de ele şi nimic din ele; a aduce altele, o mulţime, cari toate tind spre a nimici individualitatea naţională a nemaghiarilor din ţeară şi a-ş i face eroţi în pământul lor propriu, apoi a se gira înaintea lumii ca eroi ai libertăţii, ai liberalismului şi ai păcii eterne, este făţărnicie, lipsă de curaj pentru a răspunde de faptele sale,e laşitate. A declara în dietă, în faţa ţării, că faţă de naţiunile nemaghiare numai atunci se vor esecuta legile sancţionate, când ele vor juca cum vor fluiera cei dela putere — este o impertinenţă, căci eroul declaraţiunii ştie bine, că pentru aceea nu va fi tras la răspundere nici de sus nici de jos, fiind la noi toate iertate celor cu puterea şi cu pita în mână. Aceea însă ce s’a întâmplat acum in comitatul Sătmarului, în Sanislău şi Baia-mare, este culmea laşităţii şovinismului. Sau ce este alta a provoca mulţimea română din comitatul Sătmarului ştiindu-te scutit la spate ? Sigur volnicie împreunată cu impertinenţă patriotică ! Sau nu însemnează a provoca majoritatea poporaţiunii comitatului, majoritatea care hrăneşte o mulţime de domni scăpătaţi, când îi interzice pretorul în Sanislău şi biraele satului în Baia-mare a-’şi petrece şi a-’şi vede de trebile sale literare? Nu este a aţîţa indirect şi în modul cel mai laş pe poporul maghiar, căruia nici în minte nu-’i venia să împedece pe Români în a-’şi petrece şi concerta după plac, la răscoală şi atac contra Românilor prin aceea, că se prefac a fi îngrijiţi de asemenea atac? Nu este volnicia cea mai brutală a interzice poporaţiunii române, care serveşte şi susţine statul asemenea celorlalte neamuri cu avere şi cu sânge, a-şi petrece şi a se cultiva? Nu este cea mai mare şi laşă impertinenţă a prescrie societăţii române, că în ce limbă să-şi facă învitaţiunile şi cine să fie patronii adunărilor lor? Aceea ce a făcut pretorul in Sanislău şi trapakitanâcs-ul în Baia-mare faţă de societatea cultă română din comitat, n'ar îndrăzni să facă faţă de petrecerea unor calfe de cismari. N’ar îndrăzni, pentrucă în acel cas toată societatea şi presa maghiară, care acum tace în modul cel mai laş, s’ar răscula şi ar pretinde satisfacţiune dela guvern pentru vătămarea libertăţii individuale şi cetăţeneşti. Faţă de Români însă au îndrăznit, pentru că au ştiut, că societatea şi presa maghiară nu numai că nu vor reclama în contra volniciei lor, ci o vor şi aproba fiind ştiut, că e urzită toată treaba chiar de cătră societatea maghiară din comitatul Sătmar, pentru că: a) nu-i convine acelei societăţi, că simţul naţional-român se deşteaptă şi ocupă teren şi prin acele ţinuturi ale comitatului, prin cari amorţise deja cu desăvîrşire şi pe cari Maghiarii le ţinuse deja cucerite de maghiarism; b) o năcăjeşte, că Românul sătmărean, care mai de demult nu ştia să-şi petreacă decât numai în societăţi maghiare, acum nu mai are lipsă de ele şi-’şi petrece româneşte şi cu Români. c) pentru că ea, societatea maghiară sătmăreană, pe lângă toată fala şi lauda proprie nu ştie să-’şi petreacă aşa de bine şi să producă în concerte aceea, ce produce de un timp încoace societatea română de abia înfiinţată în acest comitat. Pentru ultragiul primit de la laşul şovinism maghiar nu ne aşteptăm la satisfacţiune din partea guvernului. Ştim noi din multe păţănii deja, că Românul la noi este „vogelfrei“. Guvernul va face mult, dacă va desaproba procedura pretorului şi a kupaktanăcs-ului. De pedeapsă esemplară, pentru violarea libertăţii Românilor nici vorbă nu poate fi, căci libertate în ţeara noastră n’are decât numai Jidovul şi Maghiarul. In aceştia s’au încrezut numitele organe şoviniste şi urzitorii acestei ofense. Dar’ ne suntem noi datori cu satisfacţie pentru ultragiul ce ni s’a făcut şi trebue să ni-o luăm, în mod esemplar, căci altcum nu sântem bărbaţi şi Români. Domniilor lor nu le place societatea română, o urăsc şi persecută. Să ne placă nouă cu atât mai mult, şi să nu mai ştim nimic de cea maghiară! Picior de Român să nu între în teatru, bal şi societate maghiară, până nu va înţelege aceasta că trăim in secolul al XX-lea. Lor nu le plac învitaţiunile române, în genere urăsc limba şi literatura română — se le iubim noi cu atât mai mult. Vorbă maghiară să nu se mai audă în casele noastre, carte sau foaie maghiară să nu mai treacă pragul casei noastre, exilată să fie din societăţile noastre vorba maghiară şi banul nostru să nu-l dăm la măiestru şi neguţător, care nu ne vorbeşte limba. Organe oficioase afirmă, că poporaţiunea maghiară de la sate şi oraşe maghiare este gata a ne ataca, pentrucă ne petrecem şi cultivăm româneşte şi ele se tem, că nu ne vor pute apăra. Pentru ca să nu mai aducem poporaţiunea maghiară la asemenea tentaţiuni păcătoase şi pe organele noastre administrative prea conştienţioase şi părinteşti să nu le espunem mai mult la asemenea griji mari, să mergem noi pentru a ne petrece şi cultiva în sinul poporului nostru. Acolo vom afla ospitalitate, dragoste şi pricepere pentru instiinţele noastre, apoi banii noştri încă vor fi în mai bun loc la săracii Valahi, decât la avuţii şi îmbuibaţii neguţători şi măiestri din Sanislău şi vestita Baiamare, încheia: Când neobrăsnicia şovinismului a ajuns la noimnatare grad,de nu ne lasă nici a ne petrece în pace, când autorităţile administrative se fac bucuros sub diferite pretexte mincinoase şi batjocoritoare unelte la acest şovinism scârbos, care satisfacere ofensatului nostru simţ de demnitate nu se dă şi nici n'avem să aşteptăm dela nimenea: ne sântem noi înşine datori cu această satisfacţiune, sau apoi nu sântem oameni cu demnitate şi Români adevăraţi. Procesul „Tribunei“. Astăzi s’a presentat redacto- rul nostru responsabil, domnul Andrem Balteş în faţa judelui de instrucţie dela tribunalul regesc din loc, dl Gödri Sándor, carei-a împărtăşit, că s’a intentat proces »tribunei“ pentru articolul »Spiritul marelui Avram Iancu« apărut în numărul 264 din anul trecut al »Tribunei* şi pentru articolul »Răsunet din Oradea-mare* publicat în acelaşi număr. în ambele articole procurorul regesc din Cluj a găsit »agitaţiei în contra statului ungar şi în contra naţionalităţii maghiare. Dl Babeş a primit responsabilitatea pentru amendone articolele împrocesuate și ’și-a reservat dreptul de a-’și numi mai târziu apărător în acest nou proces intentat »Tribunei*. Avem deci două feluri de procese în chestia Iancu: unul intentat din partea subprocurorului Lázár pentru repararea *onoarei« sale particulare şi altul intentat din partea puterii de stat, pentru repararea ,,onoareii statului maghiar însuşi. JPrimim mănuşa aruncată, — die Széli! Românii la congresul din Paris. — Corespondenţă particulară. — Paris, 12 August n. 1900. Şedinţele interesante şi numeroasele festivităţi strălucite date cu ocasia congresului internaţional al studenţilor la Paris s’au terminat. Pe noi Românii ne interesează în prima linie rolul cel-au avut Românii cu ocasia congresului. Ei bine, e de constatat, că rolul Românilor a fost şi demn şi încoronat de succese cari nu se pot contesta. Grupul român a cucerit şi simpatiile şi aprobările generale privitor la chestiunile ce le-a sufevat. In chestia naţională, orice agresiune din partea maghiară a fost înfrântă. Cu toate protestările Ungurilor, congresul a recunoscut de vicepreşedinte român pe representantul transilvănean dl Ioan Scurtu. S’au mai recunoscut secţiile federaţiunii »Corda fratres* fondate de studenţii români ardeleni şi contestate de Maghiari. în sfîrşit, raportul general al fostului vicepresident român dl Lucian Bolcaş, careşi-a câştigat merite frumoase pentru federaţiunea studenţilor, a fost aclamat viu. A venit în discuţie şi chestia eliminării dlui Bolcaş de la universităţile din Ungaria. Ungurii au negat că dl Bolcaş ar fi fost eliminat pentru congresul din Turin. Atunci fnse, în aplause unanime, vicepreşedintele român a presentat actul oficial al ministrului Wlassics, în traducere franceză, şi Ungurii au rămas ruşinos blamaţi. în congres, Românii au mers mână în mână cu Italienii, Cehii, Polonii, Finlandezii şi Francezii din Albaţia d esuperând recunoaşterea oficială a principiului naţional şi organisarea federaţiei în baza acestui principiu. Singuri Ungurii au fost contrarii, deci înfrângerea le-a fost cu atât mai dureroasă. Proximul congres se va ţină la Pesta, fiindcă Ungurii au invitat acolo congresul. In vederea acestui fapt şi fiind cel mai vîrstnic membru în consiliul federaţiei, vicepreşedintele maghiar a fost ales president provisor al consiliului federal Românii au repurtat o victorie splendidă, reuşind să fondeze uniunea studenţilor latini, în aplausele studenţilor francezi, italieni, spanioli, portughezi, brasilieni. în congresul acesta, s’au făcut ovaţii mari în special Românilor ardeleni şi causei noastre naţionale pe care a atins o dl I. Scurtu şi alţi oratori români. Asupra uniunii latine şi a statutelor ei voiu reveni. Deasemenea voiu reveni asupra congresului internaţional studenţesc şi a festivităţilor. Coresp. Deruta studenţilor maghiari la congresul din Paris. Voinicii cari plecaseră la congresul internaţional studenţesc din Paris cu subvenţie de la guvern şi cu reclame sforăitoare în presa maghiară, că aşa şi aşa vor — turti ei pe afurisiţii ăia de Valahi, cari cară vor să trădeze patria în congres, au mâncat o drăguţă de bătaie, încât chiar şi gazetele maghiare au rămas opărite de ruşinea lor. Eata ce scriu însuşi gazetele maghiare. »La urma urmelor a sosit raport detailat despre congresul studenţesc. Conform raportului ce-’l dă »Agence de Paris« delegaţii maghiari au suferit bătaie faţă cu Valahii. Spun apoi, după »Agence de Paris«, că studenţii maghiari s’au presentat la congres neorganisaţi, fără nici o conducere unitară, la votări votau răsleţi, care cu »da«, care cu »ba« şi că n'a fost între ei nici unul, care să fi ştiut limba franceză într’atăta, ca să poată argumenta dela tribună şi să răstoarne argumentele Românilor. Faţă cu aceste slăbiciuni ale studenţilor maghiari, o foaie ungurească zice următoarele: »...Studenţii din România s’au presentat în grup organisat, puternic, şi s’au asociat la ei, la grupul fiilor unui stat străin, deputaţiunile studenţilor români dela Cluj, Orade şi Lugoj (?); toţi până într'unul vorbiau escelent franţuzeşte şi era în adevăr de compătimit faţă cu ei svîrcolirea băieţilor maghiari. Interesant — zice mai departe ziarul maghiar — că Românii, din România şi din Ungaria,şi-au ales president pe un student universitar român din Ungaria, numit Scurtu, deci în numele lor un cetăţean ungar agită contra noastră. Studenţimea maghiară a primit cu mare sgomot alegerea aceasta, dar’ să argumenteze contra ei nu a ştiut, pe când aceasta era de lipsă, nu lărmuire«. Referitor la causa lui Bolcaş ziarul numit scrie următoarele: »Când Românii au adus pe tapet causa lui Bolcaş Lucian şi spuneau, că pe motiv de persecuţiuni politice ministrul de culte ’l-a eschis dela academia de drepturi din Oradea (dela toate şcoalele superioare din ţeară. Red. »Trib.« Maghiarii răspundeau cu: »nu aşa stă lucrul«. Nu s’a aflat însă nici unul, care se fi mers la tribună să esplice congresului adevărata stare a lucrului«. (adecă să dee fagă la adevărul spus de studenţii români? — Red. »Trib.«) Astfel scriu ele însele, gazetele maghiare, despre isprava studenţilor maghiari la congresul din Paris. Faţă cu raportul din »Agence de Paris*, atât de zdrobitor pentru coconaşii maghiari, un anumit Köpesy a publicat o declaraţie chipu desminţire, dar’ nu spune în ea nimic prin ce ar slăbi cât de puţin spusele raportului. Cică cine ştie cu ce intenţiuni duşmănoase s’a publicat acel raport, dar’ publicul maghiar să nu-’l creadă, căci el, Köpesy, va spune acuşi cum s’au petrecut lucrurile. Acum însă nu poate, căci trebue să meargă la Jubileul dela Strigoniu(!). Despre această »desminţire* ia notă şi »Magyar Polgár* şi îi face următorul comentări »Deruta ruşinoasă însă nu se poate nega. De altă dată tinerii maghiari nu spre a-’şi arăta costumul de gală (diszmagyar) să meargă la congrese, ci mai nainte să se organiseze, să se pregătească, car’ mai presus de toate să învețe bine limba în care vor să-’și presente argumentele. Pentru că în astfel de caşuri »abczug*-n\ nu e de ajuns*. I - Jubileul Monarchului. Sibiiu, 17 August. Comitetul municipal al comitatului Sibiiu a ţinut ieri, joi, şedinţă extraordinară, în care s’a votat adresa ce se va trimite M. Sale, Monarchului, din incidentul împlinirii anului 70 de vieaţă. Fiind acesta singurul obiect aflător la ordinea zilei, şedinţa a fost de scurtă durată. S’a cetit adresa în toate limbile protocolare ale comitatului, ungureşte, nemţeşte şi româneşte, şi s’a decis, că în toate limbile să fie trimisă M. Sale, prin ministerul de interne, care a fost avisat pe cale telegrafică despre luarea acestei hotăriri. Adresa, votată în unanimitate şi între însufleţite aclamări, e de următorul cuprins: Maiestatea Voastră cesară şi regească-apostolică Un simţ de profundă mulţumire cătră prevedinţa dumnezeească ne pătrunde acuma, când spntem înaintea zilei memorabile, în care popoarele monarchiei au parte de graţia cea mare, de a putea sărba împlinirea anului 70 al vieţii Maiestăţii Voastre. Cu bucurie profităm şi noi de acest incident sublim, de a ne manifesta iubirea neclintită şi fidelitatea de supuşi omagiali cătră Maiestatea Voastră, şi de a ne esprima mulţumirea noastră adâncă, că nedescurajaţi prin multele lovituri ale sorţii, Maiestatea Voastră staţi neclintit pe treapta cea înaltă, pe care Va pus provedinţa şi graţia lui Dumnezeu, şi ţineţi sus şi tare stindardul sfânt, de unde străluceşte iubirea părintească nemărginită cătră supuşi, simţul de dreptate nestrămutat şi spiritul constituţional sublim al Maiestăţii Voastre, prin ceea ce asiguraţi fericirea popoarelor Maiestăţii Voastre. Dee Dumnezeu, Atotputernicul, ca Maiestatea Voastră să conduceţi încă mulţi ani destinele popoarelor Maiestăţii Voastre şi se aveţi parte de bucuria cea mare, ce o poate ave un domnitor constituţional, ca adecă să puteţi vedea popoarele unite sub sceptrul prea înalt al Maiestăţii Voastre, fericite, conlucrând în lăuntru în linişte, având putere impunătoare în afară şi trăind in pace reciprocă şi în bunăstare, înduraţi - Vă, Maiestatea Voastră cesară şi regească apostolică a primi prea graţios espresiunea acestor felicitări isvorîte din adâncul inimii noastre, precum şi espresiunea profundei noastre veneraţiuni şi a iubirii noastre omagiale. Din şedinţa comitetului municipal al comitatului Sibiiu, ţinută la Sibiiu, în 16 August 1900, în numele comitetului municipal: Thalmann m. p., comite-suprem, în numele publicului comitatului Reissenberger m. p., vicecomite. Alt proces. Guvernul „legii, dreptului şi dreptăţii“ e pe cale de a întrece în „energie“ faţă de „agitatorii“ valahi chiar şi pe guvernul lui Banffy. Nu ne mai slăbeşte cu procesele pentru agitaţie. Primim anume din Elisabetopole următoarea telegramă: „Ieri s’a început la tribunalul din Elisabetopole pertractarea finală pentru agitaţie contra părintelui Pintea din Paloş. Pertractarea nefinindu-se ieri se continuă astăzi. Detailuri urmează“. Şi tot mai sunt oameni cari cred în posibilitatea unei înţelegeri între noi şi guvernul maghiar?!...