Tribuna, octombrie-decembrie 1900 (Anul 17, nr. 190-248)
1900-10-24 / nr. 205
Pag. 818 Sibiiu, Marţi, pentru salvarea intereselor noastre şcolare, mă adresez cătră d-voastră cu cele mai ferbinte cuvinte de mulţumită pentru conlucrarea devotată, pentru încrederea de obligătoare şi pentru dragostea frăţească cu care m’aţi sprijinit, m'aţi susţinut, m’aţi întărit în îndeplinirea datorinţelor mele de director. Uitaţi — vă rog — în acest solemn moment de micile miserii, de supărările şi poate nedreptăţile ce vi le voiu fi făcut în restimpul acesta de 6 ani al directoratului meu, şi fiţi convinşi, că cu voea rău nu am făcut nimănui dintre d-voastră, nici cu reacredinţă nu am fost cătră nimeni Şi dacă totuşi am greşit, om sânt şi »nihil humanum, a me alienum puto«. Pe cât de dureros mă atinge, dlor colegi, acest adio, venit prea fără de veste, pe atât de plăcut mă atinge fericirea revederii ce o resimt astăzi. Ridicat de soarte pe un piedestal ceva şi mai înălţat decât corpul colegial, din care cu mândrie fac parte, de multe ori îmi doream fericirea celor ce stau mai acroiţi de puterea vânturilor, de arşiţa soarelui şi de răceala ploilor ca mine; de multeori cu durere îmi resimţeam singurătatea pe acel piedestal înălţat şi nu odată visam de fericirea reîntoarcerii în sînul pacînic, frăţesc şi egalitar al colegialităţii neprivilegiate din sînul corpului profesoral. Azi dorinţa vechemi se împlineşte. Vă rog, iubiţilor colegi, reprimiţi-mă iarăşi în cercul d-voastră ami- .cal şi colegial, în care ştiu, că voiu fi cu mult mai fericit, decât pe piedestalul pe care-l depăşesc astăzi, primiţi-me — vă rog — şi fiţi asiguraţi, că şi de azi încolo ca profesor, ca şi până azi ca director, nu voiu părăsi steagul, sub care am luptat şi luptăm cu toţii, steagul pe care cu litere de aur stă scrisul: „Şcoala înainte de toate !“ Revistă esternă. Din China. Din Peking se anunţă, că residenţii puterilor continuă cu succes tratativele de pace. Proposiţiile franceze au fost acceptate. Deoarece stipulaţiunile lor trebue să fie aprobate din partea cabinetelor, notele definitive nu vor pută fi predate plenipotenţiaţilorchinezi decât peste câteva săptămâni, în timp ce diplomaţii caută a afla calea păcii la masa verde, soldaţii străini trimişi în China continuă a alunga şi a risipi cetele de Boxeri. Mai de curând o trupă franceză a avut un atac cu Boxerii, la Sedong, lângă Paoting-fu. Francezii au perdut un mort şi 12 răniţi. Boxerii au fost respinşi, suferind mari perderi. Despre prinţul Tuan şi alţi prinţi şi dignitari compromişi cu mişcarea Boxerilor circulă prin China ştiri romantice. O depeşă din Singanfu, afirmativ din isvor oficial, anunţă, că Tuan, îmbrăcat în rassă de călugăr budhist a fugit în Mongolia şi ca se scape de pedeapsă, voeştea întră în tagma preoţilor confesiei lama. O depeşă sosită ieri la Bruxella anunţă, că Tuan şi toate căpeteniile de Boxeri s’au refugiat în infernul imperiului, unde se află în siguranţă. Astfel curtea chineză a crezut că va scăpa din impasul de a pedepsi pe unii din cei mai naţionalişti fruntaşi chinezi. Resistenţa Burilor. Englezii sunt îngrijiţi, că în urma resistenţei tot mai înteţite aburilor Cabinetul englez- Cabinetul englez a fost reconstruit. Primministrul Salisbury s’a retras dela afacerile esterne și ministru la portofoliul de esterne a fost numit lordul Lansdowne, până acum fost ministru de resboiu. La departamentul de marină e numit lordul Selborne, la internet Ritchie, la resboil Brodrick, fost secretar de stat. Ziarele engleze sunt nemulţumite cu reconstruirea, cu deosebire cu Lansdowne; ele se tem, că acesta nu va pute conduce în mod impunător afacerile externe. Se vorbeşte însă, că ele vor fi conduse tot de Salisbury, aşa că lordul Lansdowne va ave independenţă mărginită. FOIŢA „TRIBUNEI“. Andreiu Ivanovitch. — Roman de sensaţie — de Iudita Gautier. (Urmare). XI. Visitele erau număroase la castel dela reîntoarcerea tinerei contese, dar ea se scusa întotdeauna şi nu primia pe nimeni. Intr’o zi, cu toate astea, îşi schimba părerea şi anunţă cunoştinţelor sale că salonul ei va fi deschis în toate serile ca în trecut. O mulţime de adoratori se grăbiră să vie la aceste recepţiuni. Gloria primia mereu la buchete, declaraţii şi ochiade. Ea le suporta cu răbdare şi părea că se serveşte de ele cu un plan cunoscut numai de dînsa. într’o seară, Andreiu care îşi recăpătase forţele sale, putu să se coboare în salon. Când întră, o oarecare emoţiune agită pe visitători. Avonul şoptit de Prascovia la urechea guvernatorului se răspândise repede în oraş şi toţi erau convinşi că rănitul adus de Glelia nu putea fi decât un foarte înalt demnitar. Faţa bună a necunoscutului, talia lui înaltă şi privirea lui mândră sfîrşiră prin a face să se convingă cei ce se îndoiau. Se înșirară în drumul lui şi-’l salutară. Indată ce-’l văzu, Gloria alergă la dînsul și-’l puse să stea în colțul salonului unde stătea ea de obiceiu. Tinărul om care asista pentru primaoară la o asemenea serată privia cu curiositate toaletele tuturor invitaților. Ovnikoff care se afla lângă el îi spunea personagiile cele mai interesante. — Tată, acest om cu capul și corpul rotund, e guvernatorul districtului. Femeialui e lungă și subțire, el a iubit-o desigur din causa contrastului; fiiul seamănă cu mama. Dacă vrei să-l vezi privește lângă paravanul japonez, el face parte din numărul aspiranților la mâna Gloriei. — E cu putinţă ? — zise Andreiu surîzând. — Şi această femeie ce stă drept pe scaun, cine e? — Ah ? după piano ? E dama de companie a Prascoviei, una din acele fiinţe pentru cari vieaţa e zădarnică, neînsemnată şi incoloră, care n’au nimic, nu aspiră la nimic, nu se gândesc la nimic; ea întră şi ese din vieaţă fără să ştie de ce trăeşte. Ea e damă de companie; asta va să zică asta ici şi colo, cu o broderie în mână şi să nu spună nimic timp de mai multe ore. E ceva ca o mobilă. — Şi acela care vorbeşte cu Clelia? — E faimosul general. Fereşte-te de el. Clelia are multe atenţii pentru dînsul şi se gândeşte foarte serios să-l fee de bărbat. — E deci astfel, la seniori ? — zise Andreiu. — O femeie tinără şi frumoasă ca o zeiţă ar pută să se mărite cu un bătrân ridicol, fără să producă indignare în jurul ei? — Da, amicul meu. Dar’ vezi, d-na Prascovia e înfuriată; se pare că Clelia calcă pe urmele ei. — Această femeie mai are deci pretenții ? — Cred, ea nu e urîtă de altmintrelea. Părul ei ondulat, ochii ei negri au farmec! — Ea are aerul aspru și fața ei n’are grație, — zise Andreiu. — Ea știe să fee o espresie foarte dulce când vrea, dar’ mărturisesc că în acest moment ochii ei asvîrle fulgere. Nu o prinde rochia neagră, pe când ian uită-te la Glelia. — Da, e foarte frumoasă! — murmură Andreiu care o contempla cu o mută adorație. Clelia observă că Andreiu și Ovnikoff vorbiau de dînsa, și părăsind pe general veni lângă ei. — Ah! amicii mei, — le spuse ea cu jumătate voce, — când n'ai decât un singur gând în spirit, când inimaţi-e cuprinsă de un sentiment grav şi adânc, cât e de greu şi de dureros de a fi amabilă, de a surâde, de a fi cochetă cu oameni cari îţi sunt cu totul indiferenţi. — De ce faci asta? — zise Ovnikoff. — Cine te sileşte ? — Fiindcă cel pe care-l iubesc mă dispreţueşte, — zise ea aruncând spre Andreiu o privire plină de dulceaţă; — sunt silita de a încerca să mă alipesc de cineva în vieaţă. Ah! Iată Pericikin, trebue să vă părăsesc. — E unul din preferaţii d-tale, acesta ? — întrebă Ovnikoff. — Da, unul din preferații mei, — răspunse ea strîngând mâna doctorului într'un chip semnificativ. Și ea se depărta. — Penicikin! Iată un mare senior plin de mândrie, — zise doctorul. — El nu se plictisește niciodată vorbind despre dînsul. — îl cunosc, — zise Andreiu cu mănie. — ’L-ai auzit povestind minunile lui de vânător? Ei, mai ales o luptă corp la corp cu un lup! Se pare că a fost învingător, căci ’şi-a sfărmat pumnul pe craniul animalului; el poate să arete lumii şi urmele rănilor pe cari Ie-a primit. Mie de vre-o zece ori cel puţin ’mi-a povestit asta. — Sînt sigur că se va feri de a vorbi în fața mea despre aceasta, — zise Andreiu care nu se putu opri de a surîde. Pe un moment, guvernatorul se în- I drepta spre colțul salonului unde se afla Andreiu; acest prudent funcționar I ţinea să salute pe misteriosul necunoscut care îşi ascundea adevărata sa condiţie, dar’ era fără îndoială un înalt personagiu. Se opri în faţa tinărului om şi cu amândouă mânile pe inimă salută. — Permite -mi de a-’ţi esprima bucuria... neştearsă pe care am simţit-o aflând vindecarea d-tale spre a spune astfel... se va atrage de nou atenţia Europei asupra Transvaalului. Botha şi De Wett vreau să înceapă o acţiune strategică şi după-cum e informat .Dailly Depress* în cercurile oficiale engleze situaţia din Africa sudică e considerată de critică şi se crede, că răsboiul va ţine cel puţin încă o jumătate de an. Lordul Roberts va pleca pe la 20 i. c. la Londra; în locul lui rămâne Kitchener, de şef al trupelor din Africasudică. O ştire sosită la Bruxella anunţă, că bătrânul Krüger s’a bolnăvit greu pe bordul vaporului Gelderland, cu care a plecat spre Europa. Carliştii. Cam de o săptămână mişcarea aderenţilor lui Don Carlos a luat proporţii mari în Spania, prefăcându-se în o formală răscoală. Guvernul e silit să iee măsuri extraordinare: în 2. c. a fost proclamată starea de asediu în întreagă Spania. Se vor disolva toate cluburile carliste şi se va suspenda apariţia ziarelor, cari sprijinesc pe Don Carlos. In foaia oficială prefecţii sunt provocaţi a lua cele mai severe măsuri contra Carliştilor. Don Carlos a declarat unui corespondent al ziarului *Gazetta di Venezia*, că mişcările de acum nu sunt puse la cale de el, dovadă, că provinţele Novara, Valencia, Castilia şi cele din Biscaya, unde se află foarte mulţi Carlişti, sunt liniştite. Conferenţa Învăţătorilor din districtul Sibiiulm. Şedinţa II. s’a deschis la orele 3 d. a. Dl înv. Măhăra din Săcădateşi-a cetit tema sa: »Ceva despre întrebuinţarea cărţilor de cetire în şcoalele poporale*. Deoarece în tema dlui Măhăra se tratează un subiect foarte important, conferenţa a hotărît ca lucrarea să se predee spre studiare dlui înv. D. A. Mosora din Sălişte, care la conferenţa din anul viitor să o presente cu o amănunţită referată. Dl înv. Mardan, dirigentul şcoalei din Gura rîului a preles apoi o temă din higiena, legându-o de istorioara »Călătorul şi isvorul« din cartea de cetire. Prelegerea dlui Mărdan a fost viu discutată. Au luat parte la discuţie d-nii înv.: D. A. Mosora, D. Lăpădat, Crişan, Cristiu (toţi din Sălişte), Galea (Răşinari), Hanzu (Cacova), Măhăra (Săcădate) etc. în timpul când prelegea dl Mărdan, a sosit I. P. S. Sa Metropolitul, care a salutat conferenţa prin alese şi părinteşti cuvinte, îndemnând pe învăţători la muncă intensivă. »Vin la voi, a zis Metropolitul, cu dragostea unui părinte care nuşi-a văzut de mult pe fiii lui iubiţi... Aş dori să înţelegeţi toţi greutatea vremilor, să fim cu toţii conştii de chemarea noastră. Să nu uităm nici odată că noi nu lucrăm numai pentru noi, lucrăm pentru familia cea mare, pen- tru naţiunea noastră, pentru ca prin bi- serică şi şcoală să o punem în calea progresului, în nădejdea şi aşteptarea că veţi desvolta dragostea şi însufleţirea pentru regenerarea neamului prin şcoală şi biserică — rog pe D-zeu să binecuvinte lucrările voastre«, învăţătorii au aclamat călduros pe iubitul prelat. Presidentul Dr. Bologa, ca interpret al iubiţilor sei colegi asigurând pe I. P. S. Sa despre dorul de muncă şi instiinţa invăţătorimii pentru binele şi progresul şcoalei şi naţiunii române , îl roagă se primească omajul supunerii invăţătorimii şi îi doreşte să trăească mulţi ani. I. P. S Sa a ascultat apoi prelegerea dlui Mardan şi observările membrilor, luând şi însuşi parte la discuţie. La ciasurile 51/6 s’a închis şedinţa. Şedinţa III, s’a ţinut ieri, Duminecă după sf. liturgie. Pe lângă membri au luat parte: archimandritul Dr. N. Puşcariu, asesorii Boiu şi Ivan şi prof. Papiu. Se dă cetire procesului verbal prin notarul Mosora. D. Lăpădat, ca referentul comisiei esmise pentru referarea asupra temei »Examenele publice la finea anului*, presentată de învăţătorul Galea — presentă o amănunţită dare de seamă şi apoi un proiect de condluse. Diferând întru câtva proiectul comisiei de proiectul presentat de dl Galea, s’a încins o discuţie mai lungă, la care au luat parte pe lângă autor şi referent: archimandritul Puşcariu, protopopul Papiu, Dr. Bologa, Mosora, Hociotă, Bratu şi d-r. Pop, înv. în Sălişte. Conferenţa s’a declarat pentru examenele publice împreunate cu festivităţi şcolare şi aranjate după anumite norme potrivite. Archimandritul Dr. N. Puşcariu, în numele autorităţii bisericeşti apreciază munca învăţătorilor şi-şi felicită pentru lucrările conferenţei, în conformitate cu condusul conferenţei din anul trecut, referentul D. A. Mosora presentă un raport despre disertaţiile ce au să se ţină în conferenţa din anul viitor. Comisia propune şi conferenţa primeşte, ca în viitor elaboratele să fie înaintate în termen de 6 luni de la primire şi transpuse persoanei ce se încredinţează cu referarea asupra elaboratului. Ca teme pentru conferenţa viitoare se primesc : 1. Clasificarea elevilor, încredinţându-se cu elaborarea dl T. Măhăra şi cu referarea asupra elaboratului dl M. Lungu din Răşinari. 2. Planul orelor de învăţământ pentru şcoale cu Unul, cu doi şi mai mulţi învăţători. Se încredinţează cu , elaborarea planului a) pentru şcoale cu un învăţător: Stănese din Guşteriţă, referent D. Cândea ; b) pentru şcoale cu doi învăţători: autor S. Stoica din Sebeşul - sup., referent N. Păcurariu; c) pentru şcoale cu mai mulţi învăţători: autor corpul didactic din Poplaca, referent corpul didactic din Boiţa. 3. Drepturile şi datorinţele învăţătorilor normate în legile şi ordinal. statului şi dispoziţiile legii de pensiune, să se elaboreze de Petru Jura din Sălişte, referent G. Păcurariu din Tilişca. 4. Materialul din ştiinţele naturale în şcoalele poporale, să se elaboreze de corpul didactic din Gura rîului şi să se refereze de corpul didactic din Sălişte. Ne mai fiind alte obiecte de pertractat, presidentul Dr. Bologa prin o potrivită vorbire a încheiat conferenţa — la ciasurile 1 d. a. Vili. TRIBUNA 24 Octomvrie (6 Noemvrie) 1900 Convocare. în tenoarea §-lui 21 din statute prin aceasta se convoacă adunarea de toamnă a despărţământului Biei aparţinător »Reuniunii învăţătorilor gr.-cat. din archidiecesa gr.-cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş* pe Sâmbătă, în 10 Noemvrie st. n. a. c., în şcoala gr.-cat. din Pănade, la care pe lângă învăţătorii interesaţi se învită toţi doritorii de înaintare a învăţământului poporal. Ordinea de zi. 1 Participare în corpore la serviciul divin împreunat cu parastas pentru sufletele învăţătorilor răposaţi pe teritorul acestui despărţământ, la z1/5 ore dimineaţa. 2. Deschiderea adunării la 10 ore a. m. 3. Apelul nominal. 4. Reînoirea comitetului cercual şi încassarea taxelor. 5. Raport despre adunarea generală ţinută în Blaj, la 19 Sept. a. c. şi despre activitatea acestui despărţământ în anul 1899/900. 6. Raportul cassarului şi al bibliotecarului . 7. Cetirea şi verificarea propsului verbal precedent. 8. »învăţământul în şcoala poporală«, disertaţie de D. L. Todoran, învăţător în Căpâlna inferioară. 9. Prelegere practică ţinută de G. Niţiu, înv. în Pănade. 10. Apreciarea prelegerii şi disertaţiunii. 11. înscrierea de membri. 12. Alegerea delegaţilor. 13. Alegerea comisiunii verificătoare. 14. Fixarea locului pentru tuierea proximei adunări. 15. Insinuarea persoanelor cari vor diserta, şi cari vor ţine prelegeri practice la viitoarea adunare. 16. Eventuale propuneri, şi 17. închiderea adunării. Sâncel, la 2 Nov. 1900. loan Pănăzan, president. Demetriu Lazar Todoran, notarul desp. Ccpaica *ila L Sibiiu. 5 Nov. n. 1900. 7 Noemvrie •• întregirea locurilor devenite vacante prin moarte sau abzicere ale membrilor din comitetul municipal al comitatului Sibiiu. 8 Noemvrie: Adunarea generală a »Reuniunii învăţătorilor români gr.-cat. de Alba- Iulia şi Făgăraş, despărţământul Ernut, în şcoala rom. din Cucerdea română. * Reacoale ţărăneşti în România. Ziarele din Bucureşti ne aduc ştirea, că şi ţăranii din comuna Pliscov, judeţul Buzău, s’au revoltat, din causa nouelor impozite puse pe ţuică. A fost trimisă cavalerie la faţa locului pentru liniştirea spiritelor, dar a fost atacată din partea ţăranilor, cu petri şi cu ciomege. Atunci a intervenit infanteria care a tras câteva focuri Un ţăran a fost omorît, altul se află în agonie şi al treilea e grav rănit. Prefectul, procurorul şi judele de instrucţie au scăpat ca prin minune de răsbunarea şi mănia poporului înverşunat.* Nr 205 Numirea Abrudului. La 28 luna trecută s’a ţinut în Abrud adunarea extraordinară a representanţei orăşeneşti. »Közérdek* din Aiud scrie despre această adunare: »Un membru al representanţei a făcut propunerea că numirea oficială a oraşului Abrud a 8 fit Abrudbănya. Advocatul Dr. Laurenţiu Pop a făcut contra propunerea ca oraşul să fie oficial numit şi Abrud, precum e îndatinat poporul românesc să-şi numească istoricul seu oraş. Puse la vot propunerile aceste, adunarea a primit cu mare însufleţire ca numirea oficială să fie Abrudbănya. Cu propunerea advocatului Dr. L. Pop, afară de el numai preotul unitar Mózes Mihály a mai votat*. Am dat întocmai ştirea lui »Közérdek« şi alstăm de la orice comentar şi aşteptăm până când vom primi informaţii din cercuri româneşti. * Dr. Alexandru N. Străvoiu, harnicul tinăr ,şi-a deschis cancelaria advocaţială în Sas-Sebeş, Piaţa mare nr. 15. Dorind succese tinărului advocat, îl recomandăm cu căldură onoratului public românesc. * Esposiţia de vite aranjată ieri în Mercurea de »Reuniunea română de agricultură din comitatul Sibiiului« a succes destul de bine. Au fost espuse o mulţime de vite, dintre cari unele foarte frumoase. Mâne vom da raport detailat.* Preot în Veneţia-sup. a fost ales ieri cu 122 voturi contra 4, dl Michail Ganea, teolog absolut și aplicat în cancelaria consistorului din Sibiiu. * Gimnasiul unguresc în Abrud. Ni se scriu din Bucium următoarele: Spre completarea celor apărute în numărul 199 ale Tribunei* referitor la acest gimnasiu, încât privește falnica comună Bucium, și pe vestitul ei notar, servească următoarele de orientare: în 18 i. c. a ţinut şi representanţa comunei noastre şedinţă şi a discutat chestia gimnasiului unguresc din Abrud, luând conclus că comuna să participe la susţinerea acelui gimnasiu cu 200 coroane anual şi alegând pe notarul comunal Ştefan Paul să meargă în colindate cu deputaţiunea jidano-maghiară. Dl Ariton M. Popa, vrednicul şi bravul preot al crângului Buciumeasă a propus, că comuna să nu se amestece în afacerea acestui gimnasiu şi nici să nu contribue cu nimica pentru susţinerea lui. Durere însă, că înţeleptele cuvinte ale acestui brav preot au sunat în pustiu, căci nici unul dintre representanţi nu s’a alăturat la propunerea aceasta. Din contră au primit propunerea dlui părinte Nicolau Băeşan, care a propus că să contribue comuna la susţinerea acelui gimnasiu, dar’ a cerut totodată ca limba de propunere a gimnasiulu ce se va înfiinţa să se stabilească în înţelesul legii de naţionalilităţi de la 1868. Referitor la fălnicia Munţilor- Apuseni, fie-mi permis a obiecţiona numai atâta, că falnici au fost Munţii- Apuseni atunci când au trăit eroul lor Avram Iancu, şi falnici au fost atunci când cele 300 de Românce buciumane se luptau ca eroine cu armata lui Hatvani, dar fălnicia aceasta a apus acum când fiii acelor mame ajută la zidirea unui atelier, în care se vor fabrica instrumentele sugrumării noastre. Vestiţii Buciumani, falnicii Munţi-Apuseni^ sunt azi numai frase goale, căci fălnicia lor dormitează somnul vecinic pe ruinele gloriei trecute. Referitor la persoana notarului Ștefan Paul, observ, că d-sa e foarte avisat la sprijinul domnilor, căci ei ’l-au pus notar cu de-a sala la noi; nu a fost miraculoasă, — zise el. — Noi suntem provinciali şi cu toate astea am fi fost în stare să simţim marele gol pe care moartea d tale ’l-ar fi lăsat in lume. — Sunteţi foarte bun, — zise Andreiu care se sculă şi salută pe guvernator cu aer surprins. — Oare domnul e în toate minţile? — întrebă Andreiu pe Ovnikoff, privind pe guvernator care din respect se dăduse la o parte. — Te ia drept marele Mogol, — zise Ovnikoff punându-şi batista la gură spre a se opri de a râde. — Ah! Iată că baroneasa Karolowna se aşează la piano. Iţi place musica ? — Oare esistă pe lume o ființă căreia să nu-i placă muzica ? — zise tinărul om. — Vino, Clelia ne face semn de a ne apropia de piano. Baroneasa cântă uvertura unei opere de Glinka, apoi Clelia fu rugată să cânte. Ea refuse la început, apoi deodată se sculă. — Numai pentru tine cânt, — zise ea cu voce înceată lui Andreiu trecând pe lângă dînsul. Ea se aşeză la piano şi cântă o bucată a lui Asanchewski, un tinăr compositor rus. Era un ţipăt de bucurie, care esprima într’un chip perfect beţia fiinţei ce se simte iubită şi crede lumea prea strimtă spre a-ş i cuprinde fericirea. (Va urma).