Tribuna, octombrie-decembrie 1990 (Anul 106, nr. 218-281)
1990-10-02 / nr. 218
(A1 moz mit ESTUDIANTINA Sunt, de ieri peste 2 000 de studenţi in ... „Heidelbergul transilvan“ numit Sibiu, exact 2 279 de tineri învăţăcei, ca s-o dăm pe calea ştiinţei la modă numită matematici, din care 25 veniţi de pe plaiurile surori basarabene. Dintre 2 279, peste 500 de „boboci“, se vrea să însemne acest eşantion in viaţa socială a urbei, ce va să fie, cum tre- EDITORIALUL ZILEI buie să se înscrie în viaţa social-culurală, în viaţa cotidiană a Sibiului, acest detaşament de intelectuali în formare — iată probleme şi chestiuni la care numai ei au dreptul să mediteze, ceilalţi avind doar rolul de a le înţelepţi opţiunile şi hotăririle — sfătuindu-i, sprijinind o inserţie care să fie multiplan benefică socialmenite. Cu siguranţă, viaţa lor universitară în, din nou, academicul Sibiu — ceade cu zestre admirabilă în sensul bogăţiei ofertei —, istorie, carte, arte, plurilingvism, străluciri ale tradiţiei — va fi, întîi, un ferment pentru dinamism şi adîncire în lumea ideilor, pentru cromatică socială şi spor de gust şi de frecvenţă întru autenticul ştiinţific şi cultural-artistic. Dar şi al agrementului. Dincolo de toate, este important ca acest contingent să-şi ia în serios rolul şi să devină, cit mai repede cu putinţă, autonom în sensul luării celor mai înţelepte hotăriri nu numai in ceea ce priveşte traiul diurn şi nocturn, ci şi studiul, munca, devenirea lor şi, de ce nu? devenirea Sibiului ca o perlă a învăţămîntului universitar naţional. Prin urmare, tineri dragi, Sibiul multisecular şi tînăr vă pune la dispoziţie căi de opţiune şi speranţe şi îndemn Să nu-l dezamăgiţi, căci dezamăgirea nu avem dreptul s-o luăm în calcul acum. Gaudeamus igitur." TRIBUNA Ws. Aspecte inedite de la deschiderea anului universitar sibian. Greutăţi deosebite, dar şi dorinţa firească de a le învinge. Poate aşa învăţătura capătă preţul ei meritat şi ambiţia de a fi mai buni îşi găseşte locul în inimile noastre. Foto: Fred MSS PROTEST Asociaţia umanitară „UMANITAS“ — organizaţie apolitică cu caracter social-uman — îşi exprimă regretul faţă de măsura P.N.L.-ului de a-şi retrage reprezentantul din consiliul perfecturii şi protestează, totodată, faţă de atitudinea prefecturii de a nu accepta luarea unor decizii de comun acord cu reprezentanţii inslinaţiei. Protestăm, de asemenea, faţă de faptul că în conducerea administrativă a judeţului în multe compartimente — cu excepţia domnului Romeo Trifu — se mai menţin oameni ai vechiului regim totalitar. Considerăm că numirea în funcţii de conducere, cit şi luarea deciziilor trebuie făcute în mod democratic, cu acordul şi prin vot al reprezentanţilor obştei. Comitetul de conducere al Asociaţiei „UMANITAS“ BIBLIA SIB'I'ti Tribuna Anul GVI, nr. 218 Marți, octombrie 1990 4 pagini 1 leu lin Cernobil românesc la Copşa Mici 2. Spuneam în articolul precedent că, de-a lungul anilor, am văzut şi am auzit multe la Copşa Mică, informaţii care pot servi acum la înţelegerea mai exactă a „fenomenului“. Iată de ce nu cred că este de prisos să depun aici citeva amintiri fără ... botniţă. Luînd-o cronologic, în anul 1978, la 2 mai am poposit la poarta I.M.M.N. pentru un reportaj de „foc nestins“. Am dat acolo peste un dispecer (nu-l uit toată viaţa) zgîrcit la vorbă. Făcusem deplasarea cu maşina proprie şi mi-a părut rău de benzină să rămîn la nişte informaţii pe care, altfel, le puteam obţine telefonic. I-am propus, deci, acestui om cu nume de... pisică să intrăm niţel în întreprindere, poate dau peste un om sau intimplare care să dovedească cititorului că am fost de faţă. M-a dus la o fabrică de acid sulfuric... De cum am intrat m-a izbit un miros ucigător de ouă clocite. Am respirat cu... noduri, tot mai scurt. Am fost liniştit cum ei nu-i nimic, că în alte zile li mult mai rău. De altfel muncitorii („operatori chimişti") întilniţi aveau atîrnată de git cîte o mască şi faptul că nu le puneau pe „figură“ dovedea, nu?, că dracul nu-i chiar aşa de... clocit cum se spune. Am urcat la primul etaj al instalaţiei în a cărei cabină de comandă am stat de vorbă cu un „operator“ care mi-a declarat că munceşte acolo de... 19 ani. L-am întrebat de sănătate şi mi-a răspuns că mersi, nu se plinge. Am crezut atunci că m-a „manipulat“, fiind la rîndu-i selectat şi anume instruit. Dar ulterior am mai întîlnit oameni — este drept, cazuri rare — care, după zeci de ani de munci la „ocnă“ se recomandau (sau se credeau) sănătoşi tun. Spuneau aceştia că secretul „rezistenţei“ este alimentaţia bună şi viaţa echilibrată. („Apropo de alimentaţie, nu cu mult înainte de Revoluţie între măsurile de a îmbunătăţi”continuare în pag. a III-a) Ion SORESCU SIBIU - anul intii al „Erei Universitare" Aşadar, iată-ne ajunşi pe un prag care face posibil să ne vedem visul cu ochii, iată-ne în faţa unui eveniment ce vine să încheie aspiraţii seculare — prima zi din anul intîi al Universităţii sibiene. Emoţionant şi in egală măsură impresionant acest debut de an universitar, in care formulele protocolare au fost înlocuite cu rostiri sincere, aidoma gindurilor vorbitorilor. Emoţionantă această reuniune festivă, la care numărul mare de studenţi, profesori, invitaţi veniţi fără a fi „împinşi de la spate“ au făcut ca sala mare a Casei de cultură a sindicatelor din Sibiu să devină neîncăpătoare. Emoţionant deopotrivă faptul că, pentru întîia oară la un asemenea eveniment, mi-a fost dat să regăsesc printre cei prezenţi Înalţi prelaţi ai Bisericii ortodoxe române, in frunte cu înalt Prea Sfinţitul Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului, care a rostit o rugă de binecuvintare şi înţelepciune. Dar, să revin asupra momentului inaugural şi mai cu seamă asupra începutului de drum al Universităţii sibiene. Este necesar să se ştie că, incepînd cu acest an universitar, la Sibiu vor funcţiona facultăţi de profil tehnic şi umanist cu 17 specialităţi (dintre care 12 absolut noi) în care-şi vor desăvîrşi pregătirea profesională şi pentru viaţă peste 2 200 de studenţi. Pentru amenajarea şi dotarea spaţiilor, necesare procesului de instruire au fost investiţi 5,7 milioane lei. Şi chiar dacă cursurile universitare vor începe totuşi, n-aş putea spune că acest debut s-a produs într-o notă de optimism general, motivele ţinind mai ales de Spaţiile in care se va desfăşura procesul de învăţămint. De altfel, acest lucru a fost lesne de dedus din gândurile rostite de unii vorbitori. În acest context al pregătirii debutului vieţii universitare la Sibiu, actualul rector al Universităţii, domnul dr. Mircea Tomuş, aprecia distanţa mare de la vorbă la faptă a unor factori implicaţi sau faptul, deloc lipsit de semnificaţie, potrivit căruia nu vremile de restrişte cunoscute. Universitatea clujeană a fost instalată la Sibiu în mai puţin de două luni. Comentariile mi se par de prisos. Domnul ministru — secretar de stat Hans Otto Stamp, prezent la această festivitate, se referea la anume condiţii precare, altfel spus, nu există, suficiente săli de curs, nu avem dotare, dar acest lucru nu trebuie să ne împiedice să acţionăm ca în clţiva ani Universitatea sibiană să devină cea mai frumoasă perlă din şira(continuare In pag. a III-a) Nicolae IVAN Procesul celor „şapte“ „Caruselul“ amînărilor continuă Era la prînz, Curtea Supremă de Justiţie, Secţia Militară, a procedat la judecarea la al treilea termen(!) a recursului „Celor 7“ de la Sibiu, condamnaţi de Tribunalul militar teritorial Bucureşti pentru complicitate la genocid. După cum se cunoaşte, este vorba de fostele cadre de securitate şi miliţie, respectiv Rotariu Iulian, Petrişor Teodor, Silvestru Nicu, Podineanu Gheorghe, Popa Vasile, Marin Lucian şi Pinciu Nicolae. Practic, cauza nu s-a judecat. De ce? Din două întemeiate motive. Mai întîi datorită bizarului incident petrecut în 27 septembrie a.c., la Procesul totului de inculpaţi pentru evenimentele din 13 iunie. Cu totul inexplicabil — deocamdată! —, avocatul Paul Vărzaru (apărător al unuia dintre respectivii inculpaţi) a transmis grupului de infractori, aflaţi in boxă, un bileţel cuprinzind „Indicaţii preţioase“ considerate compromiţătoare nu numai pentru respectivii grup de acuzaţi ci şi pentru avocatul cu pricina.... Avocatul P.V. era şi fete — dar, sa pare, nu va mai fi — apărătorul inculpatului sibian Marin Lucian. In procesul in cauză. Cert este că el, în atare împrejurări, nu s-a prezentat la proces. Al doilea motiv constă în absența avocatei Vasiu, prim apărător al inculpatului Popa Vasile (aflată in spital), iar cea de a doua avocată d-na Paula Ia(continuare în pag. a III-a) Lucian UMAN