Tribuna, octombrie-decembrie 1992 (Anul 108, nr. 727-786)
1992-12-04 / nr. 772
Constructorii sibieni preferă... Germania în ultimii trei ani am asistat la o diminuare simţitoare a producţiei industriale şi agricole. In mod aproape firesc, am spune, a scăzut drastic şi volumul investiţiilor, atît industriale cit şi social-culturale. O singură cifră este semnificativă, în acest an s-au dat în funcţiune în judeţul nostru... 33 de apartamente, execuţia acestora începind înainte de revoluţie. Or, cu cîţiva ani înainte,, numărul familiilor care beneficiau de un apartament era de ordinul miilor. Dacă mai luăm în calcul şi faptul că statul nu mai alocă fonduri de la buget pentru construcţia de locuinţe şi că preţul de cost al unui aparta(continuare în pag. a IV-a) Dumitru MANIŢIU I | iîEtOIÎI) I ABSOLUT' Zilele trecute, la Sibiu a fost stabilit un record demn de celebra Guiness Book: un învăţător — altfel bine intenţionat — le-a propus copiilor să meargă la Teatrul de păpuşi. Bineînţeles, toţi au fost încîntaţi. Pentru a evita orice fel de incident pe traseul I intre şcoală și teatru, in- ' ventivul dascăl ie-a pus f gheozdanele în portbagajul | propriei mașini, iar pe co- i pii l-a înghesuit claie pes- I te grămadă pe banchetele J autoturismului, 4 lingă el, i pe scaunul din dreapta res- ■ tul in spate. In total ... I 26 de copii! Culmea e că, " pe drum, s-au intîlnit şi cu I un agent de circulaţie, dar • acestuia nu i-a venit să I creadă ce vede şi, pină s-a I frecat la ochi, bolidul trecuse. La întoarcere, au repetat Ifigura'* şi nimeni n-a păţit nimic (Ca să nu vă I spun ce îneîntaţi au fost micii şcolari, care au trăit o aventură unică). A. TENTU D I datorie! Ştiţi care este cel mai îndatorat stat din lume? N-o să vă vină să credeţi, dar el se numeşte S U.A. Este vorba — să ne înţelegem bine! — nu de datoria externă, ci de datoria publică naţională. Cu alte cuvinte, statul american îşi îngăduie, şi încă de mai mulţi ani, să cheltuiască mult mai mult decît realizează din veniturile fiscale. Să trăiască, deci, pe datorie, şi încă pe o datorie care se accentuează mai rapid decît creşterea produsului intern brut! Prin comparaţie cu proporţiile bugetului nostru, să zicem, cifrele sunt halucinante: datoria naţională în S.U.A. este la ora actuală de 4 000 miliarde dolari (!) crescînd de 4 ori in ultimul deceniu. La 200 de miliarde dolari pe an se cifrează numai dobînzile pe care le plăteşte statul american la împrumuturile contractate ... Pină una-alta, americanului de rînd i s-a spus că vine_______________ vat de această stare vecină cu catastrofa — pe care el însă nu o percepe direct, ci ca pe j . ■ —_ --- _» _ | o nebuloasă îndepărtată care |. L. I I nu-i afectează liniştea şi echilibrul „made în USA.“ — EDITORIALUL vinovat, deci, ar fi dl. Ronald Reagan, care şi-ar fi permis pe vremea preşedinţiei sale să reducă drastic impozitele fiscale, mizînd pe o explozie a iniţiativei particulare şi o rapidă înflorire economică. înflorirea nu s-a mai produs dar datoria naţională a crescut în cei opt ani ai administraţiei Reagan mai mult decît în două secole de existenţă a ţării. Aceasta este o realitate care, însă, în ochii americanului nu ştirbeşte cu nimic popularitatea ex-preşedintelui actor. După cum nici nu amplifică în vreun fel neliniştile existenţiale ale cetăţeanului american care rămîne unul din cei mai bogaţi şi mai bine plătiţi de pe glob, chiar dacă datoria publică ce atîrnă deasupra fiecărui cap din Noul Continent este de peste 16 000 dolari. Regula pare a fi aceeaşi ca peste tot: statul să trăiască cum poate; eu să o duc bine! Dar ce te faci cînd şi statul şi cetăţeanul sînt la fel de sănătoşi? Cînd primul nu-l poate credita pe al doilea, iar al doilea nu se poate îndatora la primul măcar şi pentru a arăta lumii lustrul unui nivel şi mod de viaţă decent, fie el şi menţinut în mod artificial? Păi, atunci nu-ţi mai rămîne decît să regreţi că n-ai descoperit şi tu America ... TRIBUNA 11 v^* §9-pile exploziei aberante a preturilorr în realizarea ziarelor, cotidianul „TRIBUNA “ -mult posibil o „aliniere“ la o ilogică spirală inflaționistă - va costa 20 lei exemplarul, începind cu 1 ianuarie 1993. Ca urmare, prețul unui abonament va fi de: 440 lei - pe o lună; 1320 lei - pe im trimestru; 2640 lei - pe un semestru; 4840 lei - pe un an fără taxele poștale aferente. I '"HEâltâia ' Ca d© obicei, cotidianul TRIBUNA oferă mai lideli cititori al săi - cei care as vor abona p* înîragul an 1993 - următoarele j I * »bogatul- va £Îărî doar. costul abonamen- j îultti-iga * i îmîi 4, c,aa de-a 12-a urmînd a fi g auportată de redaicția noastră; | ". • nu se vor percepe, pentru aceşti abonaţi, | diferenţei« impuse de eventualele majorări ale I preţului ziarului în» cursul anului viitor. Cu sparanţa şi încrederea că ziarul I tradiţional pi Sibiului va rămîne şi în con- * tînuara’Collidiariui dv. preferat, vă mulţumim pentru fiecare din întrunirile noastre zilnice și J vă reamintim că abonamentele se con- J tractează pîhă în ziua de 2$ a fiecărei luni.I ^ REDACTIA^ Intîlnire de afaceri Casa de Presă şi Editură „TRIBUNA“ Invită agenţii economici din municipiul şi judeţul Sibiu, vineri 4 decembrie, ora 12, în Sala de protocol a Casei de Cultură a Sindicatelor Sibiu, la o întîlnire de afaceri cu dr. Harald Flegl, consilier comercial al Ambasadei Republicii Austria la București. cu capul Dreptatea umblă cu capul spart şi ochii legaţi (sau despre alba-neagra justiţiei româneşt) Drama familiei lenei Octavian din Sibiu este lungă şi dureroasă. Dacă o vom istorisi acum opiniei publice, o facem nu pentru că am fi încredinţaţi că soarta acestui om este singulară — mai sunt încă mulţi sibieni care se zbat fără şanse pentru obţinerea unei locuinţe, minţiţi, amînaţi sau luaţi în derîdere de autorităţi — ci pentru a demonstra încă o dată că, adesea, în ţara asta dreptatea umblă brambura, cu ochii legaţi şi capul spart, lăsîndu-se ademenită, ca o tîrfă, de mirosul banilor cu o anumită culoare număraţi de mîinile murdare ale unor inşi fără Dumnezeu, dar cu pigment... Aşadar, lenei Octavian, şofer, angajat la I.T.S.A.I.A. Sibiu din 1980, meseriaş disciplinat şi cinstit, cu o familie formată din 4 persoane majore, avînd o singură cameră şi acces la baie, a socotit că poate îndrăzni să ceară măcar 2 camere. Şi a cerut! Vreme de vreo 5 ani, pină pe la sfîrşitul lui 1989, a tot frecat scările şi uşile mai-marilor de la partid, cerşindu-şi un drept pe care „cea mai buna şi mai umană dintre orînduiri“, cea care proclama cu făţărnicie „grija faţă de om“, ar fi trebuit să i-l ofere cu două mîini... Totul, însă, fără folos, era înţeles, era compătimit, era dus cu vorba şi promisiunile şi... atît. A venit „cutremurul“ din decembrie 1989. La puţină vre(Continuare în pag a IV-a, Emil DAVID NICOLAE MANOLESCU din nou în frunt e Argumentul forte invocat în favoarea alegerii profesorului Emil Constantinescu în fruntea Convenţiei Democratice, invocat, apud Ana Blandiana, atît de Ion Cristoiu, în „Evenimentul zilei“, cit şi de Petre Mihai Băcanu, în „România liberă“, a fost acela că opoziţia nu-şi poate permite luxul de a nu valorifica marele capital politic al fostului prezidenţiabil, care, chiar înfrînt de Ion Iliescu, a întrunit aproape 5 milioane de voturi, în replică la acest considerent, expus pe larg de poetapreşedintă a Alianţei Civice în revista „Cuvîntul“, criticul-preşedinte al Partidului Alianţei Civice. Nicolae Manolescu declară, într-un interviu publicat în „22“, nu fără parapon şi umor: „Nu sunt Michael Jackson şi nici Emil Constantinescu nu e, ca să pretindem că avem milioane de fani personali“. Ana Blandiana se arată „concontinuare în pagina) OBSERVATOR Anul CVIÎI J/53 No». I» -M Cronica miniparlamentului sibian Şedinţa Consiliului judeţean Recent, s-a desfăşurat şedinţa Consiliului judeţean SibiuExistă o similitudine aproape perfectă între modul în care se desfăşoară lucrările Parlamentului şi şedinţele organismului judeţean. Se vorbeşte mult, dezbătîndu-se şi pe faţă şi pe dos fiecare proiect de hotărîre aflat pe ordinea de zi. Am avut impresia ca unii dintre consilieri, indiferent dacă sînt în cunoştinţă de cauză, dacă cunosc sau nu în amănunţime problema aflată în dezbatere, ei îşi spun cu tărie părerea proprie. Nu ar fi nimic rău în asta dacă durata dezbaterilor nu s-ar prelungi în acest mod prea mult şi de multe ori inutil. Şi de această dată agenda şedinţei a fost încărcată, pe ordi (continuare in pag a II-a) Dumitru MANITIU