Universul Literar, 1923 (Anul 41, nr. 1-51)

1923-01-14 / nr. 1

z ■Nr. 1. UNIVERSUL LITERAR DJANUM NOU DBasogia«are 5.04 VJUU* urează mb­iți­lor săi cu­ don, cit M . _____ _ ----------------ocazia noului an, împlinirea­­ tuturor dorințelor, sănătate și viață lungă. . Obiceiuri și credința ia rmma ai CUMETRIILE1’ La zorile vieții ca și la apusul ei, sunt I« țărani o seamă de obiceiuri și credințe vred­nice de luat aminte. In ceasul nașterii niște ființe nevăzute, numite ursitoare, sunt de față și menesc co­pilului soarta vieții lui. De aceia în cursul vieții, când sosește cineva la o mare pri­mejdie de boală, îi fac bătrânele satului pe vruită cu o frigare nouă; îo­ asemenea mai fac și fetelor de măritat ca să le sosească ceasul mai cărând. Când intră tatăl în casă, baba moașă, pe a cărei zbârcită fată se vede o rază de senin, îi sare înainte sprintenă ca o copilă și i spune voioasa veste că are un băețel sau o fetiță. Dacă noul născut » briar, atunci baba ge repede și’-i zmulg» căciula din cap, vestindu-i prin aceasta, în­­ainte de a-i spune vre-o vorbă, că are un fecior căruia-i treime- astfel de lucruri Tot asemenea face și cu alți bărbați ce se­ ivesc în casă. După ce s’a vestit prin sat de naș­tere, încep a veni una câta una megieșe!» și prietenele­ lehuzei, aducândui-i după pu­tere daruri numite rodine (scuteice, ouă­, găini sau faguri de miere) numai să nu vin himeni cu mâna goală. A se duce în rodine­le în limbă anume vorbă, prin care se t arată asemenea faptă. Adunându­­ se mai multe în casă, după ce au urat fiecare la vremea sosirii sale, sănătate­lehuzei și veac lung cu nume copilului, apoi se pun la­­ evnst [UNK] tot îndesind paharele de rachiu Änd­­­oit cu miere, își "deschid în vorbă inima toata. Sau mai întâi prilej de vorbă de la niște stative ce zac în casă, sau de la niște gheme ce stau pe coardă, ori dek o furcă ce stă zăhăită pe horn de când gazda este bolnavă și apoi grăiește fiecare de pânzele și gospodăria sa, in vreme ce paharele se tot umple și se deșartă și sănătățile merg după obicei. Cârma toată a acestei mici ceremonii ap are viitoarea n&nașă, cumătră lehuze­i care­­ de obicei este nuna cea mare. Câte prie­tenii nu se leagă și se întăresc cu «isomer, a prilejuri! Dar vremea întârzie­ și bărbații iau să vină de la moară, de la pădure, din târg sau de la câmp; una mai grijulie le găstește aceasta și atunci se deschide vorba­­ despre apriga purtare și chiar n&Âlnicia bărbaților. Fiecare zice câte ceva despre al său, pe când unele își spun necazurile și­­ viața chinuită, altele se plâng că de când s­au ia&rjtat, bărbatul nici măcar că le-a pomenit­­­ă-i sunt negri ochii, iar altele mai ascunse la inimă, cu toată puterea rachiului, răspund pftând: „bărbații ca bărbații, și mai bine ..» mai rău, așa-i la gospodărie!“. Negurii# sterii încep a se vărsa și femeile se ridică Și luându-și rămas bun de la lehuză, dau Somn copilului și ies mai întrebând odată : • pe când botezul ? " La ceremonia religioasă a botezului nu bate obicei a se pofti, ci vin dela sine numai soara se întâmplă; în­deobște se adună mulți siopii cari capătă câte un bănuț dela nănaș. ’Câteva zile după botez, un prieten al casei lumblă cu o garafă de rechin, intră în fie­rar» casă, zic» câteva vorbe de cinste pen­­tru gazdă, apoi umplând paharul, îl închină fiecăruia dintre gospodari ,și-i poftește pe spară la cumetrie. Obicinuit vorbele ce se ide la asemenea împujurări, sunt de felul următor: „jupânul nănaș și jupâneasa nă­­nașă, împreună cu ai lor cumetri, se închină­­ la cinstita fața d-voastră ca la un mândru codru verde și vă poftește să osteniți diseară până la gazda duilor sa­u că n s a născut prunc tânăr și frumos și de mare veselie s a umplut casa lor. Tare se vor supăra cin­­stita nănași și întreaga, cinstită «dunăre d­acă veți da t­reș la aceasta." Gazda răs­punde prin câteva vorbe arătând că nu va lipsi de la adunare și înapoind paharul ca să-l îndulcească, trimisul 11 ia iarăș și zi­când „multămimi“ îl dă de dușcă, iar pofti­torul adaogă „să vă fie de bine!“. Odată cu amurgul serii încep a se aduna unul câte unul cei poftiți la cum­atire, băr­bați cu femeile lor, căci numai gospodarii se poftesc la asemenea petreceri. Sosind la casa de cumetrie, bărbații se strâng grămadă citat o parte și femeile de altă parte, fiecare ceată vorbind de ale sale. In vremu­ ® da demult bărbații vorbeau de europenele răz­boaielor, de vitejiile Domnilor și ale boie­rilor ; fiecare își spunea povestea întâmplă­rilor sale în scă­­diile cu turcii, cu tătarii cu ungurii sau cu lifta. Astăzi grăiesc des­pre nevoiie lor, despre jidovul cârciuma­r„ despre ciocoi, iar cei din părțile muntoase mai mult despre întâmplările cu dihănii de urs. — Umblam­, zice unul, după o găină săl­batecii ce de multă vreme o auzisem cod cor docind prin smidă *), când La capătul plaiului, co­o­­știi, drept bradul cel pârlit, num­it ’acă o dihanie cât namila, stătea în cărare, par’cu­­mi aținea calea , trag, că Doamne, îndemână îmi mai venea, și o chitie drept un frunte de nici n’a mai mișcat. Era un ur­­birz tintat în frunte, pare-m­i-se că tocmai acela care mai astă primăvară rai-a luat un cârlan de m’a dorm un suflet, știi cârlanul cel termin. — Dar frimtitttte ți-a mers bine, răspundă altor, că în loc d­e-o zeamă d­e găină, te-ai ales c’o piele de urs, dar mi- mi s'a sfetit mai râu . Era despre seară și mă dusesem sâ mi aduc boii, scob­or pe sghiab*­ când la capătul tarni­ței**­ iaca distanta de urs după ce-mi supin­e boul 11 movilise și acum ședea nepăsător deasupra pe parlumuri***). Așa z­i am aprins de mânie văzându-mi boul pierrd­ut, în­căt mi-am zis în mi­ne, de acum tot una mi­e, ori eu, ori el! Pun mâna pe o ieșitură și strigând înfricoșat ca să-i iau apa din moară, am și repezit-o întinsul , a stat distania de pricină, ci a rupt-o da fugă. — Ești și om fioros, adaogă râzând un altul­ : . Ba nu bre, răspunde iarăș altul, da era UT3 de cri furnicași, dare fuge­­ lași scoate i­­ liun rând vede oaii. T m aceste vorbe, dau cu toț­ii un hohot de râs și altora li se «*ie pofta să mai poves­tească vitejii cu urșii. In vremea aceasta între femei, ca da la gâfâitul gâștelor, nu se mai înțelege nimic; vorbec toate deodată, chihotesc și râd cd hohot. Așa merge rânduiala pânâ când gazda sau nânașa poftește la masă, în capul că­reia se așează ninașul și nenașa în lipsa popii și apoi tot perechi bărbat și femeie, după cum sunt de fruntași, până se încheie masa. Mănâncă, beau și se veselesc m­­ai mul­te ceasuri, glumind și râzând asupra jidia­­nului din sat sau despre vreun prostatic ce s’a pribegit la masă­ Pe la sfârșitul mesei Se dreg paharele cele dulci; întâi drege nă­­nașul și pune ceva mai mult în pahar, mai­ făgăduind copilului acolo în fața tutulor , dilatați a pune bani în ■île lor. Singur popa este dare, căci el se socotește oare, el ia și de pe viu și a vorbi veche. Cu acești la cheltuelile mesei și un« ceva. După ce se sfârșea peți în­cep a se ridica dela dă popa ca­re la o vre­me ca aceasta ori blagoslovește cu amândouă mâinile ca vlădio tie cațaveicile fer sfii 1 chem# înapo ti ori își uită giugeaua vi­ilor, încât cineva trebu* te coi# Întâmplare băr­bații se uită unii la alții, iar femeii« ti­ dau ghiontiri, ne masa, doi balauri uii, cântă, unul din i, felurit# c ăntec# hi împământenit» iaca și ruseasca» **p* chofSruit în* pcanului aau­c»b* alaure, ci ț*~l tom In toată vremea negri ca dosul d­aunu! scrip­că și altul d­­de țară, cum și a­ «ta precum sârbeasca D în când în când < , tinde un pahar de­­ zaraful zicându-i: ,^,*a din cap! „Țigam­­ >eră, închină și oh dar cine bagă în ■ » netimăciunan țigă­nească ? După ridicarea stă tot temeiul când teodor și al jocu­r.­i­ăcă’i ameții saltă legănat, cântă dn flumesc, prufesc și chiar, bătând cu cel« de răsună pă­mântul. Acuma î­­ u ide dragostele tot mersul lor, prin­ții femeilor trec când săgețile iubirii, c­i„­u­s­temutului. Uneie cântă în pilda altor« Nu știri țese, ? >i știu '•.oase. Dar nu'mi pasă c £'s frumoasă; cântec amestecat cu ■ iă și batjocoră pe care nici o femei­­ t­­ă nu’l primește cu mulțumire, cel pu­ți­ni» ochii lumii. El are în sufletu­l orfanului un fond în­semnat de întrist care se revarsă prin vorbele eo zice 1 d­otare. Acest suflet a presărat note trist chier și în cântecele me­nite pentru veselie- sa‘ doina este cuhmea tu­turor; ea închide ’nr’nsi inima întreagă are ceva a suflet1 vii singuratic și jalnic pe care nu’l poate z­i: " "• nici un cuvânt din­­ are de dorul care se p­un m­ulț­mea întrebuin­­d acest cântec, toți sunt t­am bucuria altuia, dar a­merele străbătătoare ale doinei, se h­u­­nă și de după gât­ și fiecare se­ase .dâncurile jalnice ale sufletului său lăutari au ghicit a­ceste însușiri ■ ! „ 1 ulua, de aceea pentrui a scăpa de batjo o>o și șăgie dupăote ce pornesc din v«s V.—huirdalink­â, ei încep un cântec de vi1m albastră care pune pe gânduri până ti ’ ca‘ mai zurbagii, iar unii, 0*i mai cu foc, să strig« lăutarilor că tu nemerit-o „că par’oât le ia cu căușul dela Inimă“. Sfârșindu-se un*l de cântec# și îndesind cocoșul cântării »1*. olai speții încep a se împrăștia, în vri8 c* unii mai slabi dorm duși unde i-au Uca* vremea­ A. Lombriol vid­că, apoi încep pahare, după pute scutit de treeastii menit numai spre de pe mori, zice bani își scoate gaz ori mai prisosești paharele dulci, o­ masă- Mai întâi se limbă grăită, ai apropie intru­cât țărilor lui. Pâră veseli, sorbind­ue de îndată ce se 1) Publicate pentru prima oară d. A. Lam­­ferior în 1875. *) Pădure de brazi arși, în care au crescut tufe noui. •> Cărare prin vale dintre doi m­rați. **) Drum bătut de oi sau de vite printr'un foc greu de umblat. **N­ucă­r de vită ruptă de urs, pe cari aceasta le face grămadă și apoi se suie de-asupra, cela ce se zice a movili. R0NDEL6 JNIILIII NOU An nou c­ cumo ne-ai sosit Cum ai vfi așa te-l duce, Ca toate A au murit Și par c’i fost numai năluca, Tu ești­­ bod ’n infinit Ce ’nspßrant o să apuce, An nour acuma ne-ai sosit Cum ai fii, așa te-i duce. Ne Dăr­ zi fi mai fericit Căci viscolea ți-o străluce• Par­cui aduci tot ce-a dorit Ș­­cui "faci numai o cruce, An nour-acuma ne-ai sosit?! D. Baciu-Bachemin

Next