Universul Literar, 1923 (Anul 41, nr. 1-51)
1923-01-14 / nr. 1
z ■Nr. 1. UNIVERSUL LITERAR DJANUM NOU DBasogia«are 5.04 VJUU* urează mbiților săi cu don, cit M . _____ _ ----------------ocazia noului an, împlinirea tuturor dorințelor, sănătate și viață lungă. . Obiceiuri și credința ia rmma ai CUMETRIILE1’ La zorile vieții ca și la apusul ei, sunt I« țărani o seamă de obiceiuri și credințe vrednice de luat aminte. In ceasul nașterii niște ființe nevăzute, numite ursitoare, sunt de față și menesc copilului soarta vieții lui. De aceia în cursul vieții, când sosește cineva la o mare primejdie de boală, îi fac bătrânele satului pe vruită cu o frigare nouă; îo asemenea mai fac și fetelor de măritat ca să le sosească ceasul mai cărând. Când intră tatăl în casă, baba moașă, pe a cărei zbârcită fată se vede o rază de senin, îi sare înainte sprintenă ca o copilă și i spune voioasa veste că are un băețel sau o fetiță. Dacă noul născut » briar, atunci baba ge repede și’-i zmulg» căciula din cap, vestindu-i prin aceasta, înainte de a-i spune vre-o vorbă, că are un fecior căruia-i treime- astfel de lucruri Tot asemenea face și cu alți bărbați ce se ivesc în casă. După ce s’a vestit prin sat de naștere, încep a veni una câta una megieșe!» și prietenele lehuzei, aducândui-i după putere daruri numite rodine (scuteice, ouă, găini sau faguri de miere) numai să nu vin himeni cu mâna goală. A se duce în rodinele în limbă anume vorbă, prin care se t arată asemenea faptă. Adunându se mai multe în casă, după ce au urat fiecare la vremea sosirii sale, sănătatelehuzei și veac lung cu nume copilului, apoi se pun la evnst [UNK] tot îndesind paharele de rachiu Ändoit cu miere, își "deschid în vorbă inima toata. Sau mai întâi prilej de vorbă de la niște stative ce zac în casă, sau de la niște gheme ce stau pe coardă, ori dek o furcă ce stă zăhăită pe horn de când gazda este bolnavă și apoi grăiește fiecare de pânzele și gospodăria sa, in vreme ce paharele se tot umple și se deșartă și sănătățile merg după obicei. Cârma toată a acestei mici ceremonii ap are viitoarea n&nașă, cumătră lehuzei care de obicei este nuna cea mare. Câte prietenii nu se leagă și se întăresc cu «isomer, a prilejuri! Dar vremea întârzie și bărbații iau să vină de la moară, de la pădure, din târg sau de la câmp; una mai grijulie le găstește aceasta și atunci se deschide vorba despre apriga purtare și chiar n&Âlnicia bărbaților. Fiecare zice câte ceva despre al său, pe când unele își spun necazurile și viața chinuită, altele se plâng că de când sau ia&rjtat, bărbatul nici măcar că le-a pomenită-i sunt negri ochii, iar altele mai ascunse la inimă, cu toată puterea rachiului, răspund pftând: „bărbații ca bărbații, și mai bine ..» mai rău, așa-i la gospodărie!“. Negurii# sterii încep a se vărsa și femeile se ridică Și luându-și rămas bun de la lehuză, dau Somn copilului și ies mai întrebând odată : • pe când botezul ? " La ceremonia religioasă a botezului nu bate obicei a se pofti, ci vin dela sine numai soara se întâmplă; îndeobște se adună mulți siopii cari capătă câte un bănuț dela nănaș. ’Câteva zile după botez, un prieten al casei lumblă cu o garafă de rechin, intră în fierar» casă, zic» câteva vorbe de cinste pentru gazdă, apoi umplând paharul, îl închină fiecăruia dintre gospodari ,și-i poftește pe spară la cumetrie. Obicinuit vorbele ce se ide la asemenea împujurări, sunt de felul următor: „jupânul nănaș și jupâneasa nănașă, împreună cu ai lor cumetri, se închină la cinstita fața d-voastră ca la un mândru codru verde și vă poftește să osteniți diseară până la gazda duilor sau că n s a născut prunc tânăr și frumos și de mare veselie s a umplut casa lor. Tare se vor supăra cinstita nănași și întreaga, cinstită «dunăre dacă veți da treș la aceasta." Gazda răspunde prin câteva vorbe arătând că nu va lipsi de la adunare și înapoind paharul ca să-l îndulcească, trimisul 11 ia iarăș și zicând „multămimi“ îl dă de dușcă, iar poftitorul adaogă „să vă fie de bine!“. Odată cu amurgul serii încep a se aduna unul câte unul cei poftiți la cumatire, bărbați cu femeile lor, căci numai gospodarii se poftesc la asemenea petreceri. Sosind la casa de cumetrie, bărbații se strâng grămadă citat o parte și femeile de altă parte, fiecare ceată vorbind de ale sale. In vremu ® da demult bărbații vorbeau de europenele războaielor, de vitejiile Domnilor și ale boierilor ; fiecare își spunea povestea întâmplărilor sale în scădiile cu turcii, cu tătarii cu ungurii sau cu lifta. Astăzi grăiesc despre nevoiie lor, despre jidovul cârciumar„ despre ciocoi, iar cei din părțile muntoase mai mult despre întâmplările cu dihănii de urs. — Umblam, zice unul, după o găină sălbatecii ce de multă vreme o auzisem cod cor docind prin smidă *), când La capătul plaiului, cooștii, drept bradul cel pârlit, numit ’acă o dihanie cât namila, stătea în cărare, par’cumi aținea calea , trag, că Doamne, îndemână îmi mai venea, și o chitie drept un frunte de nici n’a mai mișcat. Era un urbirz tintat în frunte, pare-mi-se că tocmai acela care mai astă primăvară rai-a luat un cârlan de m’a dorm un suflet, știi cârlanul cel termin. — Dar frimtitttte ți-a mers bine, răspundă altor, că în loc de-o zeamă de găină, te-ai ales c’o piele de urs, dar mi- mi s'a sfetit mai râu . Era despre seară și mă dusesem sâ mi aduc boii, scobor pe sghiab* când la capătul tarniței** iaca distanta de urs după ce-mi supine boul 11 movilise și acum ședea nepăsător deasupra pe parlumuri***). Așa zi am aprins de mânie văzându-mi boul pierrdut, încăt mi-am zis în mine, de acum tot una mie, ori eu, ori el! Pun mâna pe o ieșitură și strigând înfricoșat ca să-i iau apa din moară, am și repezit-o întinsul , a stat distania de pricină, ci a rupt-o da fugă. — Ești și om fioros, adaogă râzând un altul : . Ba nu bre, răspunde iarăș altul, da era UT3 de cri furnicași, dare fuge lași scoate i liun rând vede oaii. T m aceste vorbe, dau cu toții un hohot de râs și altora li se «*ie pofta să mai povestească vitejii cu urșii. In vremea aceasta între femei, ca da la gâfâitul gâștelor, nu se mai înțelege nimic; vorbec toate deodată, chihotesc și râd cd hohot. Așa merge rânduiala pânâ când gazda sau nânașa poftește la masă, în capul căreia se așează ninașul și nenașa în lipsa popii și apoi tot perechi bărbat și femeie, după cum sunt de fruntași, până se încheie masa. Mănâncă, beau și se veselesc mai multe ceasuri, glumind și râzând asupra jidianului din sat sau despre vreun prostatic ce s’a pribegit la masă Pe la sfârșitul mesei Se dreg paharele cele dulci; întâi drege nănașul și pune ceva mai mult în pahar, mai făgăduind copilului acolo în fața tutulor , dilatați a pune bani în ■île lor. Singur popa este dare, căci el se socotește oare, el ia și de pe viu și a vorbi veche. Cu acești la cheltuelile mesei și un« ceva. După ce se sfârșea peți încep a se ridica dela dă popa care la o vreme ca aceasta ori blagoslovește cu amândouă mâinile ca vlădio tie cațaveicile fer sfii 1 chem# înapo ti ori își uită giugeaua viilor, încât cineva trebu* te coi# Întâmplare bărbații se uită unii la alții, iar femeii« ti dau ghiontiri, ne masa, doi balauri uii, cântă, unul din i, felurit# c ăntec# hi împământenit» iaca și ruseasca» **p* chofSruit în* pcanului aauc»b* alaure, ci ț*~l tom In toată vremea negri ca dosul daunu! scripcă și altul dde țară, cum și a «ta precum sârbeasca D în când în când < , tinde un pahar de zaraful zicându-i: ,^,*a din cap! „Țigam >eră, închină și oh dar cine bagă în ■ » netimăciunan țigănească ? După ridicarea stă tot temeiul când teodor și al jocur.iăcă’i ameții saltă legănat, cântă dn flumesc, prufesc și chiar, bătând cu cel« de răsună pământul. Acuma î u ide dragostele tot mersul lor, prinții femeilor trec când săgețile iubirii, ci„ustemutului. Uneie cântă în pilda altor« Nu știri țese, ? >i știu '•.oase. Dar nu'mi pasă c £'s frumoasă; cântec amestecat cu ■ iă și batjocoră pe care nici o femei tă nu’l primește cu mulțumire, cel puțini» ochii lumii. El are în sufletul orfanului un fond însemnat de întrist care se revarsă prin vorbele eo zice 1 dotare. Acest suflet a presărat note trist chier și în cântecele menite pentru veselie- sa‘ doina este cuhmea tuturor; ea închide ’nr’nsi inima întreagă are ceva a suflet1 vii singuratic și jalnic pe care nu’l poate zi: " "• nici un cuvânt din are de dorul care se pun mulțmea întrebuind acest cântec, toți sunt tam bucuria altuia, dar amerele străbătătoare ale doinei, se hună și de după gât și fiecare sease .dâncurile jalnice ale sufletului său lăutari au ghicit aceste însușiri ■ ! „ 1 ulua, de aceea pentrui a scăpa de batjo o>o și șăgie dupăote ce pornesc din v«s V.—huirdalinkâ, ei încep un cântec de vi1m albastră care pune pe gânduri până ti ’ ca‘ mai zurbagii, iar unii, 0*i mai cu foc, să strig« lăutarilor că tu nemerit-o „că par’oât le ia cu căușul dela Inimă“. Sfârșindu-se un*l de cântec# și îndesind cocoșul cântării »1*. olai speții încep a se împrăștia, în vri8 c* unii mai slabi dorm duși unde i-au Uca* vremea A. Lombriol vidcă, apoi încep pahare, după pute scutit de treeastii menit numai spre de pe mori, zice bani își scoate gaz ori mai prisosești paharele dulci, o masă- Mai întâi se limbă grăită, ai apropie intrucât țărilor lui. Pâră veseli, sorbindue de îndată ce se 1) Publicate pentru prima oară d. A. Lamferior în 1875. *) Pădure de brazi arși, în care au crescut tufe noui. •> Cărare prin vale dintre doi mrați. **) Drum bătut de oi sau de vite printr'un foc greu de umblat. **Nucăr de vită ruptă de urs, pe cari aceasta le face grămadă și apoi se suie de-asupra, cela ce se zice a movili. R0NDEL6 JNIILIII NOU An nou c cumo ne-ai sosit Cum ai vfi așa te-l duce, Ca toate A au murit Și par c’i fost numai năluca, Tu ești bod ’n infinit Ce ’nspßrant o să apuce, An nour acuma ne-ai sosit Cum ai fii, așa te-i duce. Ne Dăr zi fi mai fericit Căci viscolea ți-o străluce• Parcui aduci tot ce-a dorit Șcui "faci numai o cruce, An nour-acuma ne-ai sosit?! D. Baciu-Bachemin