Universul Literar, 1923 (Anul 41, nr. 1-51)
1923-07-22 / nr. 28
~ — Nr. 1ii UNIVERSUL LITERAR L>.i.Tu.rk.1 #* wh í Blaise Pascal — Vezi ilustrat a din fas. I — Franța, și cu ea toata lumea cultă, serbează acum 300 ani de la nașterea lui Blaise Pascal. Ilustrul matematician lizierafi și filosof s’a născut la Clermofti în lffc&J. După afirmația sutrorei sale Gilberte, Pascal ar fi găsit, la vârsta de 12 ani, și fără ajutorul vreunei cărți, primele propozițiuni ale geometriei lui Euclide ; la 16 ani, el scria un tratat despre secțiunile conice care a minunat pe Descartes ; la 18 ani a inventat o mașină de calculat. Lui i se datoresc legile greutăței aerului și ale echilibrului lichidelor, triunghiul aritmetic, calculul probabilităților, presa hidralică, teoria ruletei. Intro zi, pe podul de la Neuilly, fu victima unui accident de pe urma căruia ava halucinații cari îl făceau să vadă o prăpastie grozavă la picioarele sale. De atunci spiritul lui Pascal se îndreptă spre religie. Se retrase la Port-Royal unde trăi ca un ascet, luă apărarea janseniștilor, și în „Provincialele“ sale tună împotriva dușmanilor acestora, jesuiții. Scriitor și cugetător de geniu, Pascal moare înainte de a-și fi terminat apologia religiei creștine, din care o parte s'a publicat sub titlul de ..Pen ' ti ■' W'F'.. . Iată dată că marele Pasteur e onorat din nou cu serbări comemorative celebrate pretutindeni aproape. Am mutit, der curând, infer un ziar din 1895, povestirea funeraliilor sale. Aceste funeralii au fost solemne și superbe, demne de ilustrat defunct, foeams «le* țara care-Te plângea.. Cele mai înalte personalități ale Statului urmau cortegiul : toate corpurile constituite au asistat. Și nimic n’a fost mai măreț decât sa vezi defilând încet, în lungul străzilor, atâția oameni considerabili cari erau răniți, în acea clipa, pentru acelaș simțământ, de admirație, de regret și de tristețe. Și cu toate astea, lipsea de la această nobilă manifestație, un element. Poporul, mulțimea n’a alergat la aceste funeralii. Să ne înțelegem însă. Miriți curioși se îngrămădeau în prejurul coloanelor catedralei pariziene Notre-Steme. Nu s’n simțit ’ca so ridică mhrisse din sânul acestei mulțimi, acea, imensă înfrigurare de entuziasm, acea nerăbdare cari au esemenal pe alte rămășiți ilustre, de curând îi limu rămășițele: -marei Sarah Hernia,idi, Pabhea, atunci, nu simțită de elf respect, — un respect adânc și calm, o reculegere discretă. Făt de alt țdi au fost zilele când Gambetta și Victor Hif^o au străbătut Parisul cu o lrbimfală apoteoză ! Carul funebru al lui Gambetta a străbătut preia Rivoli, de la piața Concordiei până la Primărie. Mulțimea stătea suspendată, aproape pe acoperișurile caselor ca să privească trecând cortegiul. Pe la ferestre îmbulzeală. Copiii au fost înăbușiții și călcați în picioare. Pe toate străzile pe unde avea să treacă cortegiul, s’au ridicat schele și tribune improvizate. Din milioanul acela de parizieni îngrămădiți (pe străzi), se ridicau strigăte confuze murmure și din când în când isbucniri de râsete. Căci toate adunările populare, chiar în momentele cele mai dureroase, se transformă aproape în petreceri. Și, de îndată ce cortegiul era anunțat, toate frunțile se descopereau, un imens și surd strigăt se ridica înspre cer. Spectacolul acesta era grandios, în felul său, și puțin barbar însă. A fost un spectacol neuitat, și rămas pentru totdeauna în analele spectatorilor solemne ! Pentru Victor Hugo, graba înulțimei a fost și mai vie încă. Sfertul ilustratei poet francez a fost expus, în timpul ultimei sale nopți pământești,sub Arcul de Triumf. La cele patru laturi ale moapuiflătândui monument parizian, ardeau torțe , flăcările lor verzi ardeau în fatimente, și lumina au reflexuri sinistre armura și cascacuirasierilor aranjați în piață. Becurile de gaz din ■ Câmpie-Elizee au fost cernite. Când se iviră zorile, lângă aleea acestor Câmpii-Elizee apăru ca un furnicar de bărbați șî de femei cari nu s’au culcat, nevrând să piardă nimic din impunătoarea ceremonie, inertei a părăsit augustul catafalc și și a fost intsinui ’un urnt dric de clasa I-a,— o supremă antiteză ! Convoiul pornit și i-a trebuit treiere ca să parcurgă distanța care desparte ■ Elizee de Pantheon. Niciodată, socotesc, în nici un timp tehici crțafării îniin ®are, rămășiță omenească n’a fost atât de onorată și aclamată. Mulțimea aceia imensă, a avut senzația, desigur că corpull, acela care parcurgea, fără fast, în acel dric cu doi cai negri, era corpul unui semizeu. Gloria lui Pasteur e, cel puțim,, egală cu gloria tei Victor Hugo și a tui Gambetta. E o glorie binefăcătoare și dulce. Pasteur n’a scris „Legenda Secolei<; el n a insuflețit mulțimile. El a ridicat vinele din boalele de care suferea omenirea , a îmbogățit țara sa cu admirabilele descoperiri. Geniul său a fost atât de mare încât toate națiunile Europei se închină in fața mormântului său și nu a găsit nicăeri contemplatori, decât în Paris însăși, printre câțiva confrați invidioși sau printre câțiva ziariști incompensabili. Cum să se explice faptul că mulți Mulțimea și Gloria (ECFLEXIUMI ȘI FAPTE) a.S. Pe răni zefiru ’n taină te răsfață. Intr’un târziu îți prinzi la piept o flame Tristețea ta acum par că te miră Și audietul ți-apare iar pe față. Trad. d« Sonst. A Ie trica Suifâs prânăvarater Pti» ști *m tutuiți câtă iasuf sepre Surâd î fi ea, prmâvam v ne Cu fiáei im per s.'n pip. &r țț le-amtu Si ti spum ’ncete timpul.di iubire, perfeăt simti nn dor nis.us; in am Ciad pretati fidelre z vezi sir:' lucire AMtm zămitm ;și ■ érieke. Și zürdemba&teșși semru P.vesc can stal d-adata gast» re. Si păru-si blond pe umeri se resfira.