Universul, aprilie 1885 (Anul 2, nr. 195-205)

1885-04-17 / nr. 195

6 ZB^ISTI T.NT TOA1A TÉRA MERCURI, 17 APRILIE 1986 ANUL IT. No—105. I’e an: In tota România lei 13. 6 luni: „ „ „ 9 ■ 1 Inna. . .­­ 1.50 • Apare în tote dilele de lucru la 7 ore dimineța. REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA: CALEA DOROBANȚ­ NI». 8. BUCURESCI. ABONAMENTE: lnstațiuni ți reclame 2 lei linia Anunciurî pe pagina 4-a tip bani linia. Scrisori nes­taurate «8 refuse. Articole nepublicate nu mo m­apnăză. Bivul­esci, 14 Aprilie 1885. Câtre partida liberală Din nod facem apel la liberalii români. In afară de schimbarea la guvern a partidelor impusă de împregiurări extra­ordinare, este un fapt constant că parti­dele au căd­ut tot­dea­una din cauza uză­ri­lor. O dată la cârmă, fie­care partid a fost nevoită chiar de la început să facă compromis cu ea însăși , cea ce, în ‘țiune, avea o față, un guvern lua altă­­ia. Apoi, după o aplicare mai mult sau mai puțin sinceră, mai mult sau mai­ pu­țin lar­gă a ciuntit și program­­i v, fîn care partida se oprea pe loc, ca și cum organismul social ar fi apus la de­plina desvoltare, ca și cum orizontul ar fi fost închis pentru tot­dea­­una. A­­sta e princi­pala cauză care a făcut ca partidele cele m­ai puternice să cadă, în mijlocul unor frămân­tări vătăm­ătorre­­ pen­tru toți.­­Observa­țiunile de mai sus se aplică în întregime pa­tidei libe­rale rom­âne. După ce, în oposițiune, ea a a­­vansat promisiuni prea mari, venită la putere ea fu silită să încheie un compromis cu ea însăși. Űovadíp­ avem tarifele vamale cu Austro-Un­­garia și existența mo­nopolurilor. Afară de acesta, pro­grama cu car­e veni ea la putere, nici nu este o programă în adevă­­ratul înțeles al curen­­tului, ci un simplu ma­nifest electoral al coa­­lițiunii de la Mazar­­pașa. Ca tote manifes­tele, el e general, «nu are alt fond real de­cât legământul că re­lele organiza­țiuni s­au ale administrațiunii vor fi curmate. Atât de adeverat e ceea ce afirmăm noi, în­cât astă­zi, după nouă ani, o coa­lițiunea conservatóre ar putea forte bine să copieze așa numita programă de la Mazar și s’o subscrie fără nu­­ i ob­servă. Daca actul de la Mazar pașa ar fi o pro­gramă, înțelege ori­cine că asemenea lu­cru nu s’ar putea face. Un manifest electoral constată răul și promite ndreptate; o programă­ arată chi­pul cum fie­care rél va fi înlăturat, cum fie­care gol va fi umplut. Diferința, cum se pare vedea e forte mare. La 1876, în împregiurările de atunci, e­ra imposibil ob­osițiunei să facă o progra­mă; în o asemenea lucrare, diferitele e­lemente politice coafisate de sicur că nu s’ar fi înțeles, pe când ele se ințelegeau perfect asupra trebuinței imperiase d’a se r­ăsturna guvernul conservator. Dar, ceea ce trecea la 1876, nu mai póte trece acum; sunt nouă ani, de când R­mânia e guvernată pe baza unui ma­nif­est electoral, anomalie monstruosa de care ori­cine trebue să se sperie. Până la 1881 era încă posibil acesta, din causa împregiui­r­ilor; de atunci însă, lipsa unei programe positive ne a făcut să asistăm la o vecînică șovăire, adânc dărâmătore desvoltării unui popor tîner ca poporul Român. Și cu cât trece mai mul!­­mp, cu atât mai mult se simte lipsa cu­ o­gramă a partidei guvernante. Iată de ce, îngrijiți pentru viitorul t­ren; am cerut acum căte­va țjile liber lor do +óte nuanțele <ie «io îniiune, pi­­cute, să se înțelegă asupra unei progra­­­me d’ac­țiune. Repetăm aici cererea nostrjl și din noi simțim că îmârșirarea aducă mari pierderi causei liberalismului. Suntem prea mici, suntem prea tineri pe arena politică pentru a lua noi iniția­tiva, sunt alții mai bătrâni însă, omenii cu trecut în acesta țară, cu un capitel mare de mari fapte și lupte, cărora ini­țiativa le revine de drept. Acestora ne a­­dresam și lor le supunem a nostră ce­rere . DIN PARIS (Corespondența a U­n­i­v­e­r­s­u­l­­u­i­ f­11 Apri Harr Noul minister nu e norocit. Abia s'a suit la putere Brisson și deja are com­­plicațiuni cu grupurile pe care el vroia să le concentreze; la rendul séd F­eycinet are să se ocupe de afacerea farului Bosphore Egyptien Acesta afacere se cunosce Le Bosphore Egyptien e un fjiar fr­ances fundat la Cair acum vre­o câți­va ani ; după ce Enghi­tera a pus piciorul în Egipt, el i­a făcut tot­deauna un resboid dârjl. De câtă­va vreme Nubar pa,a vroia sâ’l suprime. La 9 ianuarie s. n. publi­când fără autorizare o pagină în limba arabă, Nubar pa­­, a dete un dec­et car suprima­­ harul. Directorul­­ harului și di­rectorul tipografi­­i un­ic se tiparea L' Bosphore Égyptien, nu ținură socotela de -%! Recreți, hiarul continuă să apară. Pe câtă vreme consulul general și mi­nistru plenipotențiar al Franciei, dom­t­ul Barrère, stete la Cair, Guvernul Redical nu făcu nici un pas ; dar îndată ce B­r­­i­ère plecă la Paris ca să ia parte la lu­crările canalului de Suez, Nubar pașa de­cise să suprime țfiarul cu forța. R­épublique Françuise asigură că ceea ce mâniase mai cu deosebire pe Nubar în­potriva țfiarului era destăinuirea făcută de acesta a unui gheș­ ft pe care Nubar vroia să-l comită. Le Bosphore ar fi spus că Nubar favo­risa un proect de înm­agazinare a apelor Nilului spre a le distribui agricultor­ilor în timpul secetei, și că concesia acelor ape avea sa’i aducă un câșcig mare. In­dată ce fu prevenit de hotărârea gu­ T­inului egiptean, Sant-René Ta­an­lier, care conduce la far Consulatul Fr­a­nd­ei în lipsa lui Barrère, adresă lui Nabir un protest declarându’l răspunzător de con­secințele faptului pe care era sa’l comită și informau lu’l că dăduse ordine ca să se îm­potrivască la suprimarea Ziarului chiar cu forța. Ea făcu chiar și ce­va mai mult; trimise pe cancelarul consulatului și patru ianiceri la tipografia lui Serrière ca să se instaleze acolo. Nici o socotela nu s’a ținut de acest protest. La 6 ore seta i i ziua de 8 A­­prilie s. n., o sută de soldați înnar­­m­ți cu pusei încărcate, și Conduși de un ofițer engles se presentară la tipografie, în rebu­ințare violențe cu cancelarul con­­su­ltului și cu ianicenil, amenințară chir. Să d-“i foc, p.a.sei. înc­chiseră tipografia. Nu e trebuință să mai spun că în Egip­t ca și în tóte debarca­­derile Levantului sunt în vigo­r capitulațiu­­nile acele capitulațiuni ce existau la Tunis mai înnainte de ocu­parea franceză. După aceste capitulațiuni nu­mai consulatele d'­s­­telor colonii au tul de jurisdicție supra comnației lor. Informat deci a­cest incident, gu­nul frances prin o contra ilegalitaț­­i co­mise. Ministrul de externe, Freycinet, dep șă în­dată lu­i Sain -René Taillandier instan­țiuni forte precise, cerând­­u-i sa reclame de la guvernul egipt­­an re­deschiderea tipografiei și destituirea funcțio­­narilor egipteni care sttasera parte la a face« rea­­le la 8 Aprilie s. n. Rétié Tai­laudier co­munică lui Nubar nota lui Freycinet care se sf.r­ia astfel: „O mă­sură spontanee a Gu­vernului egiptean va putea singură evita nis­ce complicațiuni grave.“ O săptămână íntrega, Nubar căută a­mânări, pe urmă ceru pân rea la­­ ei care cum­ se scie se bucură de suvera­nitat­ea asupra Egiptului. Mai alastăieri, la 20 corent s. n., Nubar pașa spuse lui Saint - Rén­é Tail­audier, ca Porta apro­base acțiunea guvernului egiptean și a ceru o amânare scurtă spre a cunosce și părerea guv­rnului englez cu care s’a pus în comunicație. Afacerile scau astfel: Ce va fe­­r ve­nul eng­el ? Aici se crede că și în ea egipteană, ea și în cea afg'­n cele din urmă va ced' De­o­cam­dată în

Next