Universul, aprilie 1885 (Anul 2, nr. 195-205)

1885-04-22 / nr. 200

Apare în tote dilele de lucru la 7 ore diminața. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: CALEA DOROBANȚILOR. No. 8. BUCURESCI. ABONAMENT Pe an : In tox ta România lei 6 luni, a­n­o Insernntul și reclame 2 iei­tiuia Anunciuri pe pagina 4-a tiO bani linia. Scrisori nef­rancate se refusă. Articole nepublicate nu se m­apteză. Bucureșri, 21 Aprilie 1^< Biurocrația Atât prin tradițiune, cât gi îi parte din insuficiența culturei, sufi relele biurocrației. Nu vom căuta să înșirăm tote in­­­entele acestei plăgi; nu vom uni interiorul biurouților pentru a arăți d ace apucăturile grotesci ale multor funcționari care își închipui­se că ei sunt legea și prin urmare stăpâni­ nu. Astă­zi vom înregistra o pornire absur­dă, pornirea către u­­niforme. E o adevă­rată furie la funcțio­narii noștri, o pasiune neînfrânată d’a îmbră­ca livreaua; cei care o au, desprețuesc pe cei cari n’o au ; acești din urmă invidiază pe cel d’ántain. Nu e rar la noi să auzi că cutare corp de funcționari a cerut mi­nistrului să fie unifor­­mat: o petică roșă, câ­te­va trese, un acoperiș bizar pentru cap și.... și sabie. O­ sabia mai cu semn, fie măcar și fără lamă. Și tóte a­­ceste pentru rădicarea demnitatei corpului! Să mai spunem func­ționarilor cât de de­șartă e această porni­re ? Să le mai spunem că nu livreaua pate să ridice pe om, ci cultura minții g’a inimei. Nu credem să fie ne­voie de acesta; cad­e o rușine să nu înțelară cine­va kcruric aga de simple. 's­ Ceea ce ne mai fa­ce să vorbim de porni­rea către livrea, e că în constituționalul nos­tru stat se găsesc șefi cari vor să unifor­meze cu de-a sila pe inferiorii lor; ast­fel am­ avut de înregistrat în mai multe rînduri ordonanțe ale dir­ecțiu­nii poștelor prin cari se obligau împărțitorii poștali să porte uniforme. Dacă tot mai putem să înțelegem por­nirea copilărască a funcționarilor, rațiu­nea nostră refuza de a înțelege și scuza a­cesta pornire la șefi. Nevoind a insista mult asupra acestui subiect, încheiăm,­­cerând șefilor diferitelor ministrațiuni se alunge livreaua, con­tându-se întru acesta spiritului gene al organizării nóstre. cu n­íi ói pesti­mow­r­t­a­p­en­den­ța „U­n­i­v­e­r­s­u­l, u­t­u 29 Aprilie, 1885. maghiară în secolul al XX-lea Itil anglo-rus este aprope u­ă a se sei până unde , atunci în poliglotul sta Româniii, Sașii și Serbii au per­dut to­tul, și apoi solut este ca forța poporelor neep >, când ele n’au ce să mai perda. In fața acestora gliaris’ul’și pune între­barea: „unde și cum își caută Maghiari sim­patiele ?“ Au ajuns ei cu civilisațiunea acolo, ca să cuce­ascá cel puțin pe conlocuitorii lor? Ei dau chiar în pres nt se­mne că țin cont de spiritul secolului nostru. O insulă în mare, sunt Maghiarii în Au­stro Ungr­ia. Nu au nici o legătură de afinitate cu poparele europene. î Sim­patiele ce au avut la poparele apusene, s’au­­ pul­berat. La poparele din Orient, Maghiarii e#ut, tot­deauna ca inimici. Liberu­l fals al Maghiarilor s’a deochiat.­­ exposițiunea deschisă in Bu­la­ Pesta, cele Orientului mu iau parte. Roma a refusat. Chiar aici în Ungaria ele tele nem­aghiare, au rămas pasive. Ta­nsilvania, nu cunosc un sigur ținut, de le să se fi trimis ceva pentru exposi îea maghiară , din partea Românilor și sa­șilor. Croații se abțin în mod demon­­ativ. Tote aceste nu au deschis chil­ighiarilor. In loc de civilisațiune Ma­iarii sunt atât de orbi, în­cât cred că­­ forța lor nchipuită, vor mai cuceri pe marele supuse­lor. La 1 aprile a. c. *, înființase în Cluj o s­cieț te de maghiarism­re. Lucrul nu se uinesce aci. Sunt provocate tote co­mitatele Ungariei — și cele locuite de Români și S­agi, ca să oblige pe funcționari a se face un mbrii și a lua sub scutul lor societatea de maghi­arisare. Puținii Maghiari din Transilvania se ved tot în pericol, — de­și numai ei trag fe­lese de la stat. La societatea de maghia­­rizare se fac membrii cu sur­le. Kosuth din Italia și ba­­nul Szentkereszty— gi­né­ile lui „Florescu“ — se fac membrii, ca nu cum­va sa pierá Maghiarii. El alerga din țări streine cu obolul lor și încu ajora pe fanaticii de aici cari prin societatea de ma­­ghiari care au scopul: să maghiariseze Ar­dealul cu ori­ce preț. Aici tóte sunt iertate maghiarilor. Lucrul a mei s­lățindu-se Și in­fectând și cercurile maghiare, unde ar mai căuta omul ceva semn de civilisațiune. Universitățile ma­ghiare nu au rămas mai pre­jos cu fanatismul, și dau semn că alt­e Unguri nu ar un ce mai căuta după oa­meni cu mintea la loc. Să aduc numai două cașuri și cetitorul se va putea convingi", că la focarele de știință ale maghiarilo­r ar mai trebui multă lumină. La 10 Februa­ry 1885, tineri români de la universitatea din Cluj trimit domnilor Bai­u­ și Slavici, cari au fost achitați în două procese de p­esă — o telegramă cu cuprinsul: „Junimea universitara română din Cluj vă f­­i i­ă. In bine și în tău ca este tot deauna eu voi!“ In num­ le ju­nime!, Silvestru Mol­dovan. Pentru acesta tele­gramă senatul univer­sitar pre nouă (9) ti­neri români ’i tra­ge la cercetare disciplinară și ’i pedep­­e­sce aspru. Sunt admoniați înnaintea se­natului universitar, sau înaintea corpului profesoral, și perd bursele, ce ave­m, și dojana li se induce în absolutorie. Tinerii pedepsiți au perdut anul 900 fl. v. a. Unii au trebuit să părăsescă universitatea fiind­­ că erau săraci. Pe când tin­eii ro­mâni sunt ast­fel pedepsiți, pe atunci ti­nerii maghiari, caii trimit telegrame lui Kosuth răm­m­ân neatinși. Ba ce e mai mult universitarii maghiari în anul espirat 1884 la 3 Maiu batjocoresc familiale române din Cluj—fac demonstrațiuni contra na­țiunei române, și totuși nimeni nu-i pe­Civi pe să­i va­i al Austro-Ungariei frecările între popare se continuă și devin ma­i ji în­și. Cu deosebire în Uap elementul maghiar este la pute spre­z­ece ani, nemulțumirea,­­ și neîncrederea au ajuns la alti Maghiarii de la prim-miniști până la cel din urmă secuii fórae— gi-au luat de problema risarea cu ori­ce preț a elei maghiare.“ Ei! dar acesta nu semente­le nemaghiare. Ele s­untate. Croații deja dau dore o rupă cu maghiarii și ascés mentul dorit. Un port ehi

Next