Universul, mai 1885 (Anul 2, nr. 206-209)

1885-05-01 / nr. 206

^aawanBMM Ma^awuTHHaw^­­—I---i­mimi ii njrjpT~M— den , dar nu e împărtășită mult de pu­blic. Nu e exact că Dufferin, vice­regele Indiei­, ar fi hotărât să -și dea demisia. E probabil că se va cere Camerei un vot de blam ministerului, dar resultatul pare fără îndoială favorabil cabinetului Gladstone. * Se z­iee că regele Christian al Da­nemarcei ar fi declarat că e gata să pri­­mesca sarcina de arbitru, dacă invitarea i­ se va face din ambele părți. * In urma defectelor ce s’au­ ved­ut, cu ocazia ultimelor înarmări, în organisarea marinei admiraliatul englez pregătește un proiect care va modifica radical flota engleză. Se va pune în construcție un mare nu­­măr de cuirasate mici, dar armate cu unul sau două tunuri puternice. Se vor construi trei­ jlece de asemenea cuirasate. Incrucișătorii vor fi îndoiți, asemenea și torpilierele. Italieni. UNIVERSUL IITc­u­toți Telegrafic. Petersburg, 26 Aprilie. Monitorul guvernului publică următorul comunicat : Nota publicată în numărul Monitorului de la 18 Aprilie a relatat asupra împre­jurărilor ce au provocat lupta dintre tru­pele ruse și afgane la fluviul Kușk. Din menționata expunere a resultat, că Ko­­marov, cănd a început acțiunea contra Afganilor cu intenția de a ’i face să pă­răsescă malul drept al fluviului, nu s’a pus de loc în contrazicere cu ordinile primite de la ministerul de resboiu. Con­form acestor ordine ’i era numai interzis de a ocupa Oaza Penjdeh, unde se așe­­zaseră trupele Emirului. Deci el a fost în drept să procede așa cum a făcut la 18 Martie, insă în urma incidentului a venit o divergință de opiniuni între gu­vernul imperial și cel al Majestății bota­nice, asupra cestiunii, care din cele două Cabinete interpreteza mai corect aranja­mentul, în puterea căruia nici o parte să nu facă vre-o mișcare ofensivă pană la soluțiunea cestiunii graniței. Era vorba de a se stabili, dacă instrucțiunile date lui Komarow erau intr’adevăr conforme cu aranjamentul sau daca, precum susți­nea Cabinetul englez, guvernul imperial­­ ar fi trebuit să însărcineze pe coman­dantul trupelor ruse de a se f­­i absolut de ori­ce atac asupra posițiunii afgane din momentul ce ar primi un ordin de a nu face o mișcare ofensivă. Nici unul din ambele cabinete n’a crezut că pate să-și părăsescă modul seu de a vedea asupra acestui punct. De aceea și spre a înlă­tura obstacolele, ce stătea în calea solu­­țiunii cestiunii graniței, s’a recunoscut, ca la nevoie punctul în litigiu să se supue sentinței unui arbitru. Tot odată cele doă guverne au convenit, să reîncepă nego­cierile pentru delimitarea graniței pe ba­­zele de mai înainte, cu deosebirea că punctele principale ale liniei de graniță să se stabilescă printr-o înțelegere prea­labilă între cele două guverne. Demarca­rea liniei la fața locului în amănuntele ei, precum și așezarea semnelor de gra­niță să rămâe reservată unor comisari, împuterniciți de ambele Cabinete. Spre a înlesni lucrările delimitării, avant­posturile ambelor părți ’și vor părăsi pozițiunile numai după sosirea comisarilor la fața locului și după ce se va fixa direcția li­niei de graniță. Punctele de graniță vor fi ocupate de trupele ambelor părți și a­­tunci ele vor avea să manție ordinea și liniștea în teritoriul ce li se va încredința. Cronstadt, 26 Aprilie. Alab­ă­rei­ i s’a deschis circulațiunea pe mare. E cu totul neîntemeiată scirea că portul comercial avea să fie încins, din potrivă, se fac tote pregătirile pentru primirea vaselor comerciale. Lemberg, 26 Aprilie. Przgland află din Petersburg urmato­­rele : „Cu totă perspectiva de pace înar­mările se m­iază cu mare repeziciune în Cronstadt. Ofițerilor de marină li s’au fă­­cut propunerea să se angagieze pentru serviciul torpilelor , un număr îndoit de­cât trebuie. De­și marea e desghețată, n’a sosit până acum nici un vas com­er­cial. Corespondenții trimiși de foile dan­­ceze la locul conflictului sunt pe drum de în­tor­ce­re.“ Salonic, 20 Aprilie. Valinul din Kossovo, cu două batalione, a plecat la Prizrend, spre a negocia cu șefii albanezi pentru asigurarea liniștei și ordinii. Londra, 26 Aprilie. Circulă zgomotul, că lordul Granville ar fi demisionat, pentru că privește a­ranjamentul cu Rusia ca o desaprobare a politicei sale. C­onstantinopol, 26 Aprilie. De­și a dispărut pericolul unui conflict armat anglo-rus, Porta e decisă să conti­nue cu energie lucrările de întărie și a­­părare ale Dardanelelor, fiiind convinsă că posițiunea ei politică în Europa stă mult în legătură cu starea în care ar fi de a apăra strîmtorile în caz de trebuință. Londra, 27 Aprilie. Hassan Fehmi-pașa s-a întors la Cons­tantinopol. Amiralitatea engleză a anulat un con­tract încheiat pentru transportul a 2000 de de omeni de trupă pentru Indii. Viena, 27 Aprilie. Se depeșeză din Bruxelles „Corespon­denței Politice“, că este privită ca sigură numirea d-lui Stanley ca guvernor al no­­lui stat Congo. Guvernul Congului va fi ast­fel compus: Dr. colonel Strauch, președinte, având sub direcțiunea sa departamentele de in­terne și de resboiu­—Vaned­velde, la co­mercitt; Vancuss, la Finance. Reședința ministerului va fi la Bruxeles. Viena, 28 Aprilie. Se depășeră din Paris .Noue­ Prese Libere Regele Danemarcei a acceptat într-un mod oficial rolul de arbitru în diferendul anglo-rus. Londra, 28 Aprilie. Consiliul de miniștri a discutat seci­cessiunea privitore la deșertarea Sudanu­lui de trupele engleze. Cea mai mare parte din miniștri sunt partizanii dezer­tării complete și imediate. Generalii com­bat acesta părere. Berlin, 28 Aprilie Dieta Prusiei s-a închis ieri­feta, după ordinul regal, de către vice­președintele Consiliului, ministru de interne, d. Putt­­kammer. Constantinopol, 28 Aprilie. D. Krupp fiu, însoțit de un inginer al uzinelor sale, va sosi mâine la Constanti­­nopol pentru a negocia cu guvernul oto­man o furnitură de tunuri. Pesta, 28 Aprilie. Budapester Tageblatt dă următorea știre de sensație: „după mortea principelui Alexandru Karageorgevici, a avut loc în Temișora un consiliu al familiei, în care Petru Karageorgevici, fiul cel mai mare al principelui Alexandru, propuse și mo­tivă publicarea unui manifest în care să revendice pentru sine corona Serbiei. Mem­brii familiei socotiră că momentul e puțin potrivit pentru asemenea manifest; în fond, ei primiră ideia principelui Petru, cu condiția sine qua non ca ea să fie pri­mită de Rusia. De aceea principele Petru va pleca de la Viena la Petersburg, pen­tru a sonda pe protectorii săi. Din Pe­tersburg principele se va duce în Mun­­tenegru, de unde va publica manifestul și va înscena o mișcare în Serbia. Textul manifestului a fost hotărât în consiliul de familie din Temișora.“ Hassan Fehmi-Pașa, rechiemat din Lon­dra, e așteptat necontenit. Știri din Albania semnalază o intensi­tate mai mare a agitațiunii anti­turcești. Circulă știrea că cei mai însemnați insti­gatori ai mișcării separative ar cere un prinț austriac ca șef. D. Nelidofi silește Poarta să sfivesca cu regulamentul indemnității de resboiu. Biuroul presei interzice fiarelor să vor­­besca de cestiuni religiose musulmane. F­ilipopoli, 28 Aprilie. O agitațiune gravă anti­elenică a îm­piedicat celebrarea serbării regelui Gre­ciei. Bătăi s’au­ întâmplat; un ore­care immer de drapele grecești au­ fost sfâșiate și căte­va magazine devastate. Mai multe persane au fost ușor rănite. Din Capitală * D. Dim. Sturdza a aprobat avizul consiliului permanent privitor la învăță­mântul privat din țară. *Se Zice ca d. Nic. Crețulescu ar fi ce­rut ministerului să-i încuviințeze retrage­rea din înnalta funcțiune diplomatică de representant al țerei pe lângă curtea Rusiei. * D. Cornoiu, doctor în Teologie de la Cernăuți, va fi însărcinat cu suplinirea nouei catedre de Exeges a Testamentului Nou la facultatea de Teologie, ce este în formațiune la Universitatea din Bucuresci. * Societatea „Carpațiî“ a hotărât asupra sărbătorii z­ilei de 3 Main în București, urmatorea programă: In ziua de 2 Maiț­, sărbătorea înălțărei Domnului. 1. La ora 2 p. m., întrunire în clubul societății „Carpății“, strada Știrbei-Vodă Nr. 11. La ordinea ț­ilei: a) înființarea unui Cerc socialist. b) Gestiunea de a se face cotidiană „Unitatea Națională“. 2. După adunare, sfințirea drapelului Societăței „Carpați“, la biserica din apro­pierea Clubului. 3. Seara la 9 ore banchet în sala Orphen. * Alaltă­ieri, 28 curent, la ora 11, s’a făcut inaugurarea pimniței d­in Dobriceni. Pimnița era aranjată cu gust. Se afla o mulțime de lume, pe fețele cărora se citea mulțumirea, de a vedea încă un om care luptă pentru desvoltarea comer­­ciului național. Tóte fiarele din Capitală erau repre­­sentate, având­­ fie­care paharul sau cu numele țliarului. Visitatorilor li s’a dat o gustare din tóte soiurile de vinuri, atât streine cât și din țară- Acesta gustare era presidată de că­tre d. Cariagdi fost primar al Comunei Bucuresci. Au ținut cuvântări d. Cariagdi pentru luptători de la 1848 ; d. Paladi pentru memoria marelui patriot C. A. Rosetti; d. C. F. Robescu pentru presă; d. Do­briceanu a mu­lțumit presei pentru con­cursul ce ’î-a dat, și arh­itectului, care a ridicat pimnița. In tot timpul gustării nudul era directat de o cotă de lăutari. ACTE OFICIALE * Se deschide pe sema ministerului de interne un credit extraordinar de lei 25.000 asupra exercițiului 1885-1886, pen­tru plata cheltuelilor serbare­ naționale de la 10 Maru­ 1885. * Sântul sinod al sântei biserici autoce­fale ortodoxe române este convocat în sesiunea de primăvară pentru Ziua de 1 Maiu 1885. * S’a acordat dreptul de a purta me­dalia Virtutea militară de argint sergent tulul-adjutant Preda Ilie din regimentul 4 linie, pentru 12 ani de serviciu neîn­trerupt în gradul de sub­ofițer, calculat îndoit timpul de campanie, cu o pensiune viageră de lei 500 pe fie­care an ce i­ se va plăti, cu începere de la 16 Aprilie 1885, din fondurile casei de dotație a armatei. DIN JUDEȚE O barbarie. — „Democratul“ din Plo­­esci sc­ie că la Vălenii-de-munte s’au pe­trecut gheta acestea nisce grave neorân­­dueli din partea unui de institutore de la scala de baeți d’acolo, care, pe de o parte ar fi atentat la viața unui cetățan descărcând două focuri de revolver , iar T’oița, „XJrxi­ trers-al­u.1“ x 6 CĂLUGĂRIȚELE CELEBRE Maica Isolina de Santo Stefano Y (Urmare) Bietul tîner­­ desamăgirile, vrăjmășiile, resbunările mișelesci ale invidiei amărîrâ în curînd pașii cei d’întăm pe cari ’i făcu el pe drum­ul artei. Pe urmă fură despărțiți cu sila. Prigo­nit de mânia puternică a marchizului, și de urele poliției, care pe densul, pe pa­triotul liber, ’1 scrise în cartea bănuiților, trebue să plece în exil. Isolina se închise într’o mânăstire. Nici o scrie despre densa nu sosi până la Ruggiero în lungii ani ai exilului seu, dar el era sigur că, vie sau marta, Iso­lina era a lui, a lui în adîncul inimei, fie că va fi fost călugărită sau măritată. Acest amor al lui, care supraviețuise ne­norocirilor, despărțire­, și chiar speranței, devenise cultul tainic al sufletului seu, singura causă pentru care mai iubea viața. Cănd el revăzu după atăta vreme țâr­murile pământului său natal, și plecat pe ascuns, intră primit de frații săi răsculați inima lui s­au o palpitare care -l făcu să uite pentru un moment și patrie și liber­tate : Isolina! eu te voiu putea revedea ! In Sicilia află că ea se călugărise, și că trăia, dar nu’i putură spune în ce mă­năstire se afla. — O voiu găsi, o voiu găsi eu­ cugeta densul. Și rănit, aprópe murind, el era dus tocmai într’o mănăstire de maici, și în­dată după aceea i-se arată fără de veste figura dulce, melancolică pasionată a ei, a Isolinei. Dar fost­a are adevărat, sau a fost nu­mai un vis, o alucinație pricinuită de lunga lui așteptare, o ilusiune a fantasiei, a­­prinse, ațîțată de entusiasmul luptei, de spasmurile durere! ? El se temea să nu fie ast­fel. El n’a mai reveZit acea formă femeesca, care ’l trecuse pe dinnaintea ochilor repede ca un fulger, în momentul în care suferința ’î era mai mare, și ochii lui erau să se întunece sub violența durerei. A întrebat pe călugărițe, și tóte s’au arătat că nu ’l înțeleg. Isolina fu întâiul nume care i’a eșit din buse, îndată ce a putut rosti un cuvânt, dar ’i spuseră că nu era nici una printre dânsele care să porte acel nume în mănăstire, sau care să ’i fi purtat mai înnainte d’a se călugări. întrebă de fiica marchizului de Santo­ Stephano, care s’a călugărit, și ’i răspun­seră că ea era stariță într’altă mânăstire din Sicilia, departe de Palermo, într’alt ordin monastic, și că aici nu fusese vă­­zută nici o dată. Și cu tote astea el o reduse! Ah ! a fost de­sigur un delir! El începu să se convingă despre acesta, dar în zadar că­uta să renunțe la acea credință, la sigu­ranța că o văzuse, adevărată, și în viață, acolo înaintea lui. Pare că maicele ’1 amageu, se gândea el. Ea vezându 1 fugise , ea se putea să fi­e*s celor­ l’arte ca să tăgăduiscă pre­­sența ei, și era ce­va firesc . Isolina era legată pentru tot­deauna de mănăstire și nu mai putea aparține omului iubit; nu ’1 mai putea revedea. La ce să -l vadă? Acesta ar fi fost fatal pentru amândoi. Ast­fel cugeta ea de­sigur. Fără îndoială acesta era causa dispariției Isolinei și a tăgăduelilor călugărițelor. Convins despre acest lucru Giorgi în­cepu să se prefacă , nu mai vorbi de Isolina, nici de apariția ei; se prefăcu a crede cele spuse de călugărițe, și așteptă să fie tămăduit, spre a descoperi cu ori­ce preț adevărul. El mergea repede în convalescență, și se întrema din ce în ce. Multe era mai cele care -l îngrijea , d­ar mai stăruitore de­cât tóte era o fată tânără, care nu lipsea nici o dată de la căpătâiul său­ și care, ca un înger de misericoi die, îl con­sola tot­deauna cu un zîmbet ceresc, cu vorbe dulci suave. Era o fată tânără și frumosă, o soră cu numele de Carmela. Ruggiero citi în cău­tăturile ei senine, în fruntea ei copilares ca suflet nevinovat și milos, și puțin câte puțin î&i puse tote speranțele într’ânsa. Intr’o Zi Pe când era singur cu fr­um­a­sa infirmieră, o apucă de mână, și uitân­­du-se drept în ochii ei, îi Z­ 8e • — Carmele, tu ești gingașe și bună. Spune-mi, dacă ai putea cu o singură vorbă să redai viața unui om, să’i scapi de cea mai mare nenorocire, Carmele, n’ar spune acea vorbă ? Fata se tulbură, și aprope îngânând, îl întrebă : — Ce vreți să spuneți ? — Tu mă înțelegi deja. Eu sunt acel om ; eu sunt acel­a norocit. Eu mă aflu pe marginea unei prăpăstii; judecata mă părăsește, înțelegi , sunt aprope să devini nebun ! Tu poți cu un cuvânt să redai lumina sufletului meu, liniște inimei mele, aide... spune deci, Carmelo, spune : Iso­lina e aici, nu ’i a^a? Isolina pe ca­reU o caut, după care suspin, pe care am venut’o... e aici, tu o­soli !... nu tăgădui nu ’ți íntâi ce ochi aiurea; aici privește­­mă, vorbește , nu mă face să mor de mâh­nire, Isolina e aici! nu mă arunca din nou în prăpastia îndoielei. Dă-mi o sigu­ranță consolatare. Dacă ai ști... buna mea Carmelo, dacă nî ști cât mă face să sufer acesta stare de nesiguranță chinuitore ! Spune mi adevărul! Am sperat, am avut atâta încredere în acest moment, pentru că tu ’mi paréi mai bună de­cât cole-l’alle. Carmela, cugetam ea va avea milă de­ mine.... nu’l așa ore ? Tot taci... Ah ! și tu ești fără milă. (Va urma). Italo Florentini. 1 \ ( \A

Next