Universul, iulie 1885 (Anul 2, nr. 258-281)

1885-07-04 / nr. 258

ANUL II. No—258 Apare în tots dilele de lucru, la 7 ore dimineta. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : CALEA DOROBANȚILOR. No. 8. BUCURESCI. ABONAMENTE: Pe an. In toată România leî 18.— 6 linii : » r » Ș —­ 8 luni: „ „ 4.50 lnserțiuni și reclame 2 leî linia Anunciarî pa pagina 4-a 60 bani linia. Scrisori nefrancate se refusă. Articole nepublicate nu se înapoeză. A apărut No. 5 din „Tesaurul Fa­miliei“ care cuprinde urm­toarea ma­terie: Activitate și Instrucțiune. — Precepte igienice și morale.—După cortină, (schi­ță).— Sci­ița în familie. (O trâmbiță care nu cântă).—Amintiri.—Felurimi.—Legen­da (Melevant).—Moda.—Ilustrația nostra. —Sciința casnică.—Petreceri. (Sfinx—A­­ritmogrife—Șarade, deslegări din nume­lui precedent. Anecdote).—­Mulțumiri.— Poșta redacției. Onorea Dianei, roman în 8 pagine se­parat. Ilustrațiuni.—Figura de modă și Mo­numentul lui Alex. Dumas tatăl. Pentru un an lei 3.—Pentru 6 luni lei 1.75. gipflp* In provincie se trimite, gratis și franco, numere de probă la ori­ce personă care ne va cere. Bucuresci, 3 Iulie 1885. Reforma instrucțiune! Cu ocasiunea esamenelor și a împărțirea premielor s’a vorbit mult despre instruc­țiune. Era și natural, căci resultatele obți­nute la examenele din Iunie trecut nu pot să nu îngrijescă pe ori­ce om care cunosce valorea instrucțiune­ pentru un popor. Ca tot­deauna, unii s’au mărginit a a­­cusa guvernul, alții a’l apăra; cu chipul acesta chestiunea a fost deplasată și ni­mic de folos nu s’a spus. Din tote cele scrise un singur lucru merită atențiune, și anume asigurarea dată de mai multe organe, că actualul ministru al învăță­mântului, d. Dumitru Sturdza, pregătesce reforme seriose, pe cari le va supune parlamentului și țerei întregi în sesiunea de la tomnă. Nu stim în ce direcțiune și până unde merg reformele plănuite de ministru; voim să atingem însă un punct care tot­deauna a fost neglijent pretutindeni și de care târnă ne e că nu se va ține în destul sămă. Voim să vorbim de învățământul civic. Până acum s’a învățat în școli ori ce, numai cu privire la viața publică nu s’a învățat nimic. Așa că numai cel ce stu­diază șciința dreptului sunt adevărați ce­tățeni, toți ceilalți, imensa maj­ori­tate a celor ce se mulțumesc cu patru clase pri­mare, numărul destul de însemnat al ce­lor ce se opresc la liceu sau intră în în­vățământul profesional, chiar cel care fre­­cventază facultățile, în afară de cea de drept, intră în viața publică cu totul nepregătiți. Cu tote acestea, un stat modern, un stat egalitar ca al nostru, numai atunci e pus pe adevărate și trainice temelii, când toți membrii sei, sau cel puțin majori­­tatea din ce în ce crescândă, au consei­­ință de drepturile și datoriile lor. In speranța că actualul ministru al în­vățământului recunoște acesta și vede relele resultând din neglijarea instrucțiunei civice, încheiam rugându­l să nu o uite în reformele ce plănuește. S .S^.3STI IUST TQ­^TLIJk. aJZÉHK­A. JOUI, 4 IULIE 1885. DIN MADRID Corespondența „Universului“­ 27 Iunie. Relațiunile dintre Francia și Maroc sunt de câtă­va vreme obiectul unei a­­tențiuni aprope gelose din partea Spaniei către castele occidentale ale Africei și a­­supra Marocului, și sunt în­de­ajuns spre a explica campania pe care societatea a­­fricaniștilor și câte­va f­iare au început-o contra acțiunei diplomației franceze în Statele lui Manley Kassan. Deci sosirea la Paris a unei ambasade marocane e vin comentată aici. Guvernul spaniol părea mai liniștit după plecarea lui Ordega, ministrul cel mai activ pe care l-a avut Republica franceză la Tanger. (1) Dar succesorul lui Ordega, care cunoște bine țările și caracterul ma­hometanilor, a lucrat cu mai puțin sgo­­înot, dar cu eficacitate egala cu a lui Ordoga în favorea influenței franceze. Cu drept cuvent sau nu, totuși acum se crede în Spania că misiunea marocană are de scop rectificarea graniței provin­ciei Oran. Francia dorește să aibă pentru graniță în apropierea Mediteranei țărmul drept al fluviului Muluja, care se aruncă în mare lângă capul Aguna la o mică de­părtare de o fortăreță veche castilană. Impended se mânie la acestă veste, și cam are dreptate. Intr’adevăr, fluviul Muluja nu e, lângă mare, de­cât la 8 kk­ilometre departe de granița oranesă, dar în inte­rior descrie o curbă după care granița algeriană s-ar împinge la vre-o 40 — 80 ekilometre, câștigând terenuri fertile, bo­gate în pășuni și cu multe mine. Apoi acesta rectificare de graniță pe Muluja ar împinge avant­posturile alge­­riane în inima Marocului, în posițiuni stra­tegice forte bune, la 30 e­ilometre apro­pe de Fez și de alte orașe marocane im­portante. In fine, la Madrid se crede că diplomația franceză are de gând să în­tindă rectificarea așa ca să cuprindă pă­surile și oasele ce duc la Faffleh și la Draali, în regiunile Saharei, dincolo de o­­ceanul Atlantic. Dar, cu tote astea, preocupările pentru Madrid sunt de­o­cam­dată înăbușite de altele mai grave. Holera continuă a sece­ra în drepta și în stînga în nenorocita nostră țară. Apoi noua lege asupra dări­lor, care se resolvă în impozite noi și în ved­ări multe în sarcina cetățenilor, a pro­vocat tulburări într’unele orașe din pro­vinciile Granada, Cadix și Corogna. Intr’­­unele orașe din Mancia s’au stabilit cor­­dane sanitare. Țărani armați împiedică comunicațiile. Amenințările de complicări interne, la cari am f­ăcut alusiune în scrisorea mea precedentă, încep să se arate. A făcut a­­luzie la ele, în z­iua de 24 curent, Caste­­­lar, într’un discurs forte important ținut la Cortesi, și care a durat patru ore. El a trecut în revistă tote actele Ministerului conservator. Greșalele comise—a­­lis el— se datoresc tendințelor ultramontane ale lui Pidal. El a mai blamat și politica financiară și sanitară a Cabinetului, care a ruinat țara.A semnalat că simțimintele liberale pre­domină mai ales în capitală, ceea ce s’a ved­ut în alegerile municipale și în de­monstrațiile recente. Măsurile de caranti­nă nu opresc holera ș­i produc numai o scădere considerabilă în perceperile fiscale și aduc păgubi enorme comerciului. Politica conservatore primejduiesce în­săși monarhia. Castelul tăcu o paralelă între politica liberalilor dinastici, grupați în jurul lui Sagasta, politică pe care re­publicanii n’o pot combate de­cât pe te­renul legal, și politica actuală care pune pe republicani afară din lege și -i împin­ge la aventuri. El a sfîrșit declarănd că în Spania nu mai este altă alternativă de­cât revoluția sau puterea personală. Limbagiul seu fu vioiu, agresiv, dar în­­alt și nobil. Când el insista asupra unor fapte re­cente și asupra unor cuvinte imprudente și puțin constituționale pe care miniștrii responsabili le puseseră în gura regelui, majoritatea l-a întrerupt viu și președin­tele a avut multă muncă spre a restabili ordinea. După ce mai protestă pentru cea din urmă oră contra politicei ultramontane și contra atentatelor la libertate, el a de­clarat că democrația republicană și parti­dele liberale vor putea fi aduse într-o zii la desperare și vor putea recurge la mij­­loce diferite de acelea pe cari le dă legalitatea. Discursul a făcut o impresie vie. Ședința Camerei s’a închis în mijlocul unui zgo­mot nespus. * Ambasadorul spaniol la Paris a re­clamat filele trecute guvernului francez contra agitațiilor republicanilor spanioli, cari, la Paris și într’unele orașe de pe graniță, au format diferite comitete ce pregătesc o acțiune contra guvernului din Madrid. Reclamația se z­ice că a rămas fără nici un efect. Ultima ord­­ieri au fost aici șapte cașuri și sose li) Ar fi de dorit ca d. Ordoga, acum miniștrii al Franciei pe lângă guvernul nostru, să -și d­esfă­­­șure acea activitate mult lăud­ată spre a aplana conflictul nostru comercial cu­ Francia, iar nu spre a­­ 1 învenina. (N. R.)

Next