Universul, octombrie 1885 (Anul 2, nr. 334-358)

1885-10-03 / nr. 334

Said îl însărcinase să prepare o otravă și să i-o dea. Sultanul, în­dată ce căpătă probe des­pre atentat, se hotărî să aresteze pe Said pașa și pe Osman gazi, apărătorul Plevnei. * La 20 curent a’a inaugurat cu mare pompă monumentul de granit de Raveno care a fost trimis din Italia spre a se ri­dica în cimitirul catolic de la Tenikeni, în onorea soldaților morți în timpul răs­­boiului din Crimea­­ în spitalul din Te­nikeni. Ultima oră Se vorbește că ambasadorii vor cere o mai largă facultate de discuție, spre a putea stabili casa unui acord. Radu Spuce din țară Nenorocirea de la Brăila.—Despre a 40 de omeni întâmplare,­­pe care am anunțat’o, găsim aceste amănunte în zia­rul „Bomba“. Pe la orele 3 în dimineța de joi fiind încă nopte și întunerec, în contra regulamentului portului și fără a­­sistenț­a nici unui impiegat al Poliției por­tului, vaporul Eagles Athelstone a înce­put a-și așed­a punțile ca să începa opera­țiunea încărcărei prin transbordament dintr’un alt cal ce acostase lângă denlul. După ce se așezase puntea principală care avea un capăt pe malul Dunărei și pe când de către muncitori se transportă o ghilă mare pentru construirea celei de a doua punte de la un vas la altul, pun­tea cea mare fiind năvălită de mai mulți muncitori care se grăbeau a intra în lu­cru, s’a rupt după la mijloc, și toți câți erau pe deasa, au fost înghițiți de valu­rile Dunărei, scăpând numai vr’o 7 din ei. Domnul Procuror al Trib, informat despre acesta, a încheiat un proces-verbal și a raportat cazul Procurorului general după datorie. De la sinistru și până astă­zii nu mai știm ce s’a făcut, se ț­ice însă că Poliția ar fi făcut sondaje, că nu s’a găsit nici un cadavru și că nu s’a arătat nici o re­­clamațiune pentru disparițiunea veri unui om.—Poliția și Căpitănia Portului răspân­­desce vorba că nu s’a înecat nici un om, și suntem informați că d. Căpitan de port ar fi și raportat ministerului în acest sens. Aci se bănue că în acestă nenorocită întâmplare fiind angajată responsabilitatea mai multor persone influente, s’ar fi că­­rend a se tăgădui disparițiunea victimelor pentru a scăpa de răspundere cei vino­vați. Numărul victimelor este necunoscut.— Ceea ce putem însă a afirma, este că d. Procuror însuși ne a declarat că 6 mun­citori din cei căzuți în Dunăre caii au ’s a declarat Înecați sunt peste 30. împrejurarea că nu s’a arătat nici un cadavru până acum a treia $1, după pă­rerea multora este, că cei înecați fiind UNIVERSUL!!—(3 OCTOMBRE 1885) atrași sub vapor, și cele­l’alte vase din port, și că locul de unde ei a căd­ut for­mând un anafor în Dunăre, cadavrele nu pot eși de­cât după plecarea vaselor. j­u­­x— Incendiu —In sara de 26 Septembre pe la orele 7 p. m. în orașul Peatra s’a aprins și a ars grajdul de la casele d-lui Grigore Isăcescu. Focul amenința a lua proporțiuni mari, numai lipsa de vânt și puternicul concurs dat de publicul pom­pierilor care de astă dată a venit la timp, a putut face ca focul să fie localizat mar­­gininduse la arderea numai a acelui grajd. Paguba d­lui Isăcescu este conside­rbilă, pe lângă mult material compus din dulapuri scânduri, tumurugi de stejar, ce i-au con­sumat focul, apoi i-au ars și doi cai ce nu s’au­ putut scote din grajd. In sara de 27 Septembre pe la orele 10 p. m. asemenea s’a aprins și a ars fe­­redeul jidovesc din același oraș, împreu­nă cu o casă de lângă el, situat mai la deal de piața iarmarocului lângă cuejdiu. Nici aici nu se scie cum a luat foc, clă­dirile­ erau­ asigurate la „Națională“. —x— Omor.—In­­ ziua de 14 curent, Mitrică Ion și Nicolae Popa din comuna Desa, județul Dolj, luându­se la curtă pentru descărcarea unui car de fân cu Mitrică Siancu, Marcu tot din Desa, a împuns în pept pe acest din urmă cu o furcă de fer în partea stângă, pătrunzând până la inimă, din care cauză a încetat îndată din viață. —x— Accident.—Stanciu Buzatu din comu­na Grosu, județul Vlașca, călărași cu schimbul, în etate ca de 25 ani, ducân­­du-se în de 16 curent la orașul A­lexandria cu căruța încărcată cu meiu, a alunecat de pe dânsa și a că­zut jos în­tre boi, cari au trecut cum și ra­za de d’înainte și cea de pe urmă pe gâtul și peptul său. El a încetat din viață peste 2 ore. —x— Bandit.— Locutorul Neculai Testan din comuna Răucești, jud. Neamțu în ziua de 9 a curentei întorcându-se de la Târgul-Nemțu, a fost prădat în drum de un sucman de nontenă, o pereche ciobote moldovenești și un sigil, de către un in­divid necunoscut, tuns la cap, cu opinci și sucman scurt îmbrăcat. — o — Paricid.—In dimineța zilei de 20 Sep­tembre Neculae Cojoc din mahalaua pre­­cistei orașul Peatra întorcându-se de la câmp cu fiul său unic Neculai în etate de vro 20 de ani, s’a luat la certă în urma căreia fiul aplicând cu un lemn mai multe lovituri a sfărâmat capul nenorocitului părinte, care până în sală a murit. Din ancheta făcută de d­r. Procuror rezultă acest băet des­pr’un an de zile nu se bucură de intregimea facultăților lui min­­tele, ceea ce a necesitat convocarea u­­nui consiliu de 3 medici spre a se pro­nunța asupra gradului lui de imputabi­­litate, îngropată de vie.—In Ziua de 20 Septembre curent, femeile Leanca Simion Fundeanu și Stana Vasile Radu din co­muna Mihai Vitezu, județul Ialomița du­­cându-se să scotă pământ dintr’o gropa afară din comună, pe când săpau s’a dărâmat malul peste ele și apucându-le în năuntru cea d’întâi a fost scosă cu viață iar cea de a doua marta. —­­o— Arsă.—In Ziua de 20 Septembre cu­rent, Safta, în etate de 3 ani, fiica lo­­cuitorilui Vasile Solomon din comuna Ce­tatea județul Dolj, fiind singură în casă, s’a aprins de la focul de pe vatră și ne­­având cine să ’i dea ajutor a încetat din viață. —x— Spăndurat.—In ziua de 23 curent s’a găsit spânzurat întiun nuc Gheorghe Ma­rin din comuna Finta, județul Dâmbovița. Tot în acea­­și individul Albert Țeler, morarul de la móra de fâină de pe mo­șia Băleni Români județul Dâmbovița, vo­ind a pune cureua la tăvălug și a alune­­­­cat piciorele și a căzut, astfel că a mu­­­­rit îndată. Loteria de la Roman.­Trăgându se loteria de bine­facere a școlii de meserii din urbea Roman, comunicăm cititorilor nume­r­le castigatore : 1250, 1199, 510, 1335, 881, 1115, 700, 491, 400, 95, 689, 720, 183, 936, 294, 1086, 831, 455,1054, 1066, 237,409, 1000,1053,­­ 1329, 1468, 854, 185, 154, 812, 1043, 2,­­ 787, 1124, 586, 517, 1478, 722, 1231, 499, 1450, 1320, 513, 892, 43, 1355, 493, 822, 889, 219, 230, 717, 463, 452, 752, 1425, 475, 25, 85, 27, 1.309, 924, 955, 1017, 1018, 976, 1392, 532, 1279, 979, 760, 1356, 89, 204, 458, 231, 1175, 1377, 1108 și 826 în total SO câștiguri din 1500 numere. 7EST cutăți Telegrafice Paris, 1 Octombre. Se afirma în cercurile politice că în­voiala nu e încă stabilită între Ru­sia și Austria în privința cestiunei Bal­canilor. Sofia, 1 Octombre. Din nișce informațiuni primite în ul­tima oră, reiese că în satul bulgar Iasse­­novici nu se găsesce nici un soldat bul­gar, dar că din contră în satul șerb mărginaș Vidin, a sosit din Austria 40­0 de cal cari au fost împărțiți țăranilor sârbi, dându­se acestora ordinul să fie gata să înainteze spre granița bulgară. Un fost expulzat șerb, numiit Petrono­­vici despre care se zice că el spion șerb sau agent secret al lui Carageorgevici, permițându-și să blesteme tot rel­e bul­gar, atacând în public guvernul prințiar, a fost expulzat ieri. D. D. Bolișev și Magiaroff, directori sub Gavril-pașa, au primit ordin să plece la Belgrad. Guvernul prințiar e hotărît să se pór­­te cu strășnicie contra tuturor acelora, cari înainte de 6 Septembre propoveduiau unirea și cari acum din cauza spiritului de oposiție sau din causa slăbiciunii, suferă influența presiunilor străine și întorc spa­tele guvernului, criticând actele sale. Peste tota granița între Timok și Pirot, nu se întâlnesce nici un soldat bulgar. Atitudinea guvernului, prin­iar față cu Serbia e mai mult ca corectă. Niș, 1 Octombre, împrumutul e încheiat. Tractatul s-a semnat ieri seară. Guvernul sârb a confiscat niște pro­­clamațiuni, ai căror termeni implică o înaltă trădare. Proclamațiunile sunt sem­nate Pașici și Peco Pavlovici și datate din teritorul serb, dar ele au fost aduse din Bulgaria. ..în Paris, 1 Octombre. O depeșă adresată din Viena Ziarull „Desbaterilor“ spune că trupele sârbești înaintează spre Les­kowatz și Ak Palansia pe granița bulgară. Pare că e cu neputință de a împedica acțiunea militară a Serbiei. Roma 1 Octombre. Buletinul sanitar de la 12 : orașul Pa­lermo 104 cașuri, 47 morți. CRONICA BUCURESCEANA Mercuri, 2 Octombre. M. S. Regele la Craiova.—Cum am publicat în numărul nostru de ieri, M. S. a plecat ieri dim finiță la 11 ore la Craiova cu un tren special. M. S. este însoțit de d. mi­nistru Radu Mihai și Fălcoianu. La plecarea M. S. Regelui, se aflau la gara Cotroceni și toți d-nii miniștrii pre­­senți în capitală, d. Moruzzi, prefectul po­liției , d. general Cernat, mai mulți ofi­țeri superiori din garnisonă și alte per­sone de distincțiune. După câte ne depegâză coresponden­tul nostru din Craiova, M. S. a sosit a­­colo la 4 ore p. m. și a descins la d-na Glogoveanu. AZ. M. S. va inspecta tru­pele din corpul I de armată. — o— Plecare. — D. Cortazzi, prefectul jud. Dorohoi, după o ședere de 2 zile în capi­tală, s’a reîntors Luni fără la postul seu.­­ Sosiri.­Au sosit în capitală d. Al. A. Plaginol, prefectul jud. Putna; d. Ciru Economu, procuror la înalta Curte de Casație ; d. Al. Degre, membru la înalta­­ Curte de Casațiune și d. general Fotino,­­ directorul general al serviciului sanitar, I D. dr. Fotino a fost Zilele trecute și la i Pesta unde a visitat cu deamănuntul toté­­ spitalele civile și militare din acel oraș. j —o— I Exposițiune de bele-arte.—AZh Mier­­­­curi, se va espune în sala de la Stavro­­■; poleos lucrările de concur­s ale tinerilor I. Bălănescu, Gheorghe I. Jam­ai și Alexan­­­­dru Bănulescu absolvenți, ai scalei de­­ bele-arte din București, pentru premiul ■ cel mare de străinătate al numitei scale. Exposițiunea va dura 8 Zile­­— 6 — Spoita. „TTniveravLirLi, M I E T T A DOAMNA JO.ltAMIE XXII Prisoniera 286 ZP T1 ZK .A» {Urmare) Noptea era înaintată. Lucian auzise bă­tând ora la mai multe ceasornice. Intr’a­­cea mahala depărtată a Parisului, în de obice, lumea se culcă de vreme; la fe­restrele caselor nu se vedea nici o lumi­nă ; fără îndoală, temnicerii Miettei se culcaseră și dorminzi. Lucian se gândi că putea pătrunde fă­ră primejdie în grădina și că se putea a­­propia de casă, ceea ce nu îndrăsnise să facă ziua. Și fu ușor să găsescă gaura, pe care o făcuse în ulucile terenului necultivat; in­tră mai întâi; apoi, după ce trecu prin gaura din zid, se află în posesiunea dom­nului Farfouillet. Inima îl bătea cu pute­re și era așa de emoționat, în­cât fu si­lit să se oprescă ca să respire ; de alt­minteri mult timp piciorele ’I remaseră paralisate. In sfîrșit, isbuti să ’și vie în fire. Atunci, hotărît să se apere în­potriva ori­câruî a­­tac, își băgă stiletul în buzunarul panta­lonilor și, cu curaj, cu precauțiune, ascul­tând cu urechea, porni spre casă, ale că­rei oblane erau închise atât la etaju­l de jos cât și la cel de sus. Tăcerea era adâncă, chiar și greenul. tacea Noptea, fără lună, era aprope întune­­cosă ; de altminteri visitatorul nocturn era ocrotit și de umbra copacilor, după cari se putea ascunde, și de ierburile înnalte în mijlocul cărora dispărea. Fără nici o împiedicare, ajunse până la casă, ea era î­nconj­urată de un soia­ de trotuar, făcut de lespezi de piatră, printre cari cresceau tot felul de ierburi, ca și în grădină. Cu tote astea, vreau să ocolască casa și, spre a evita zgomotul ce ar fi produs ghetele lui pe pietre, Lu­cian începu să umble pe genuchi și pe mâini. — Ea e în pimniță, se gândia el. — Și, fiindcă o pimniță are cel puțin o ferestruie, Lucian, cu cât înnainta, căuta acea ferăstraie. Găsi una, tocmai lângă pământ, largă abia cât mâna. Pe brâncă, cu urechea lipită de acea ferestruie, repnendu-și răsuflarea, ascultă. Tăcere adâncă. Porni din nou, mergând tot pe lângă zid. Găsi o altă ferestrae a pimniței, asemenea cu cea d’întâi, în jo­sul celor patru trepte de piatră de la ușa principală, apoi alta într’o parte opusă a­­celeia pe care o explorase. Dar, ca și întâia dată, pusese în zad iar urechea la ferestraie­­ era aceeași acere mormântală. De­și se sfinția forte descurajat, nu re­­nunță a face tot ocolul casei. Ajunse în colț , nu -i mai rămânea de­cât să co­­tescă al patrulea colț, spre a se afla acolo de unde plecase. De o dată, la diuoă metri departe de densul, văzu nisce mărăcini luminați slab de tot. Să fi fost c^e licurici pe acolo ? Lucian înainta. — Oh, bucurie ! Oh, fericire ! Lumina eșea pe o ferestraie. Deci, în acea pim­niță sau subterană era o luminare Ca și în momentul când intrase in gră­dină, Lucian simți că se înăbușia și că inima ’i bătea cu mare putere. j Era aprope de gaură, cu totul aseme­­nea celor­l­ alte pe care le veZuse ; acum nu numai că putea să asculte, dar își putea arunca­­ și privirile în subtoraă. I Cu tote astea, nu caută să asculte, și, tremurând, ținea ochii închișî și cum i-ar fi fost frică să se uite. Ce va ’i spunea că soră sa­u lapte era acolo, că o va vedea,» dar, Dumnez­ule ! în ce stare ? Nebună, nebună! Și lui ’i era într’adevăr frică. Intr’adevĕr Mietta era acolo. Stând pe parul el, o saltea aruncată pe nisce scân­duri, plângea, cu capul plecat pe piept, cu mâinile împreunate pe genuchi, plină de mâhnire. Din când în când scoția câte un oftat surd. In urma emoțiunilor teribile ce încer­case, Mietta leșinase înaintea domnei Jo­­rannie și a complicilor săi; având sufle­tul tulburat, o tulburare cerebrală, care­­ ar fi putut deveni fatală pentru o per­­sonă mai puțin rara de­cât dânsa și mai puțin bine organisată, o cuprinsese numai­de­cât. In prada unei mari exaltări nervose, totă noptea și Ziua urmatore a închide­rei sale, avusese multe accesuri de delir, care presentau tóte simptomele alienației mintale. Ea ar­uncase într’un colț, cu furie, mân­carea ce i­ se adusese, și, în timpul de do­i­zeci și patru de ore, stătuse fără să dorma, ghemuită pe pământ sau um­blând pr’împrej­urul închisorei sale scoțând țipete îngrozitore. Dar sora, pe la cinci, se sinușcise a­­prope fără­­ de veste, și când, la­­ opt, văduva Tamirei intră în subterană, ducând de mâncare sărmanei închise, o găsi întinsă pe saltea, dormind. Somnul mai puternic de­cât voință ei, o bi­ruise" Femeea nu crezuse de cuviință s’o scule. Puse pe pământ, în mijlocul sub­teranei, farfuria pe care se afla carne fiartă și o bucată de pâine, o sticlă plină cu apă culorată cu vin, și se retrase, lă­­sându­și lampa sa pe pământ, lângă mân­carea prisoniere­i. Mietta dormise bit.».. Când, pe la un­­sprezece, se desceptă. Râurile se sinuș­­ciseră și în creerii ei nu mai rămâneau acum alt nimic de­cât turburare și a­gitarea din orele precedente. Nu fără bucurie ’și vezu închisorea luminată. După ce se asigură bine că era singură, se sculă, în genuchie lângă farfurie, și, fiind­că ’i era fume, începu să mănânce cu lăcomie și goli mai tott sticla. (Va urma)

Next