Universul, martie 1886 (Anul 3, nr. 457-481)
1886-03-02 / nr. 457
ANUL III.—No. 457. 5 Bani în Capitală.— IO Bani în Provincie Apare ia tóté dilele dejiiera la 7 ore dim íné ța. I REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA; ; CALEA DOROBANȚILOR. No. S. BUCURESCI. j giirii'rnfrinrrMfnimrniir iiniw nu iimmnTinniffTîrrTnr T-rrn—THi---t—r -rr-rT-i-nr -ini--nrrr^rri”'rrrr TTríritrirT rr,fmrrrrrrrar¥Tirr-rrit~-rnrnTi ABONAMENTE PENTRU JUDEȚE : Pe un an - - - - Lei 20 Pe șse luni- - - „10 Pe trei luni ... ” Pe 1 lună .... „2 ABONAMENTE PENTRU CAPITALA 1 Pe un an - - - - Le; ÎS Pe șase luni ... „9 Pe trei luni .... B 4.50 Pe 1 lună .... „ 1.50 Bucuresci 4 Martie 4886 ia Cel ce pradă, ucide, etc. este scos dintre semenii sei și aruncat în temniță, pentru câțiva ani sau pentru totă viața; mai înainte era ucis, se răsbuna societatea în sângele lui, spectacolele erau publice spre a se da exemple altora să nu facă ca densul; de când însă legiuitorii au observat că orî-cât de crude erau exemplele, nu împuținau decât într’un chip însemnat omorurile, căci dacă unii atentază la filele apropelui spre a’l fura, alții ucid orbiți de ură și patimă și fiindcă pe cît timp ura și patima vor fi în lume ele nu vor face pe om să fie minte grazul ca pildă, și să nu’și procure satisfacțiunea imediată care e atât de dulce în momentul de furie; de când apoi orașele mereu cresc și cu ele cresce și mizeria care pune pe mulțime de fințe în alternativa d’a fura și omorî sau d’a se sinucide, mizeria care rătăcesce judecata celor mai cumpătați și le ridică orice spaimă de streng, de atunci legiuitorii ai hotărât să nu mai ucidă pe criminali, reparând o morte printr’alta, dând societăței acelaș caracter vindicativ care tocmai se pedepseșce în eliminatul din patimă. Au alis sâ’iisoleze, să’i aducă la mai bune simțiri, la căință, să’I redea societățeî moralizați, stăpâni pe tote pornirile, în stare d’ași câștiga pâinea printr’o meserie. Acesta pentru cei condamnați pe timp mărginit, cât pentru cei condamnați pe viață ’’a hotărât a se forma cu el societăți aparte, astfel Francia și Anglia au format colonii înfloritore cu cele mai perverse ființe fiind c’au avut un sistem de moralizare, alte țări și au făcut pentru forterețe o populație întrepidă. Inchisorea pe urmă este o pedepsă mai rafinată, o adevărată pedepsă; nu e nimic a avea pe culpabil mort, dar e tot a’l avea vin, conșcient de crima lui și de faptul că’l ai în putere, a’l ucide nu este nici a’l repara greșala nici a scote vr’un folos practic pentru societate; din contra, cel mai mare folos este întâiul da nu’l o jmorî, pe urmă d’al întrebuința pentru scopul vieței. La isprava acesta au țintit practicii legiuitori cari au desființat pedepsa cu morte, înlocuind’o cu diferite alte sisteme penitenciare, sisteme ce n’au încetat încă un singur moment d’a atrage preot cu pațiunea celor ce ’și-au luat sarcina lor. Elveția întrebuințază inteligențele cele mai marcante ala el, și cele mai mari sume spre ajungerea scopului, și tot astfel , se face și aiurea. Numai la noi resultatele sunt cu totul altele decât cele menite la legile de care ne guvernăm. Fie din lipsa de temnițe sau de metodă în construirea lor, fie din chipul cum se administreză deținuții, și mai cu semn din împrejurarea că se caută a li se băga mintea în cap și morala în inimă prin bătae, numai moralisați nu es arestanții din temnițele nóstre ; nu numai nu es moralisați și nu fac us de meseria ce vor fi învățat, dar ei mai scelerați de cum au intrat, mai instruiți în modul d’a sparge și prăda, și d’a înfige cuțitul în beregată. In temnițele nóstre tîlharii sunt ținuți astfel că pot sta ecsuri întregi să sa sfătuescă, să’și comunice esperiențele și luminele lor, să comploteze contra gardianului ori a directorului. Lucru ne mai auziit, pot chiar să aibă la diapoziițe cuțite și alte instrumente cu care să sape tainițe și galerii spre a-șî înlesni evadarea, cu care să se răsvrătască și să comită noi crime în loc să se crescă de cele trecute. Resultatele acestei sisteme se ved zilnic : ori arestanții sunt împușcați prin ordinul In diferite rînduri, au călătorit omenii noștri, prin țări strene să studieze sistema temnițelor, dar sau că ea a fost rea înțelesă sau că nu este aplicabilă întocmai la noi, sau că s’a aplicat rea, resultatele ei sunt mereu mai rele. Ar fi mai bine să ne punem a studia aci pe loc o sistemă proprie a zostra, conformă cu moravurile nóstre, și numai atunci vom fi siguri de aplicarea ei, vr’unul director neglijent sau neînțelegător de scopul celui ce a desființat pedepsa cu morte, ori câmpiile sunt mai infestate de hoți îndrăsneți cari au trecut prin școla cea mare ce sa numesce temnițele nóstre. Cât pentru cei condamnați pe viață, după sistemul nostru penitenciar de acii, ei ar putea forte bine să fie uciși, căci nu s’ar păgubi întru nimic nici pe dînșii nici societatea, și înțelesul acestor vorba se pote lesne cuprinde. Duminecă, 2 (14) Martie 1886. DIN MADRID (Corespondența particulară a „ Universului”) La 19 curent a avut loc afară din satul Santa Lucia, lângă cimitirile vechi ale Cartagenei, execuția capului rosealei ce a avut loc acum câtva timp într’acel oraș. Bartual, executatul, mult forte resemnat și cele din urmă frase ale lui au fost pentru copii și nevastă-sa, pe care ’I recomandă solicitudinea preoților ce ’i asistam o depeșă a văduvei generalului Fajardo—rămas rănit mortal când se presenta cu trupele spre a relua cetățuia din mâna răsculaților — făcuse pe populație să capete o speranță de iertare, deorece relata primirea bună ce -i făcuse regina regentă. Cu tote că consiliul comunal al Cartagenei, cercul comercianților, presa locală, clerul, alte corporațiuni și mulți particulari cerură telegrafic grația lui Bartual, grația nu veni și el fu esecutat. * Un redactor al ziarului „Progreso“ de aici, a avut o convorbire cu prințul Enric de Bourbon, duce de Sevilia, osândit la 8 ani de închisore pentru că încercase să intre în apartamentele reginei pe când comanda garda palatului. Dacă ce spune acest redactor. Sosind în temnița modei, găsit pe ducele ocupat cu amănuntele instalărei sale. Noul întemnițat ocupă o celulă în despărțirea arestanților politici. Mă primi cu bunătate și’i spusei pe dată scopul visitei. Reporter :—Aveți bunătatea d’ami spune ce va amănunte asupra transferărei divinnovostre aici ? Ducele : —La nouă și jumătate se presentă în închisorea militară un căpitan al gardei civile însoțit de un locotenent. Mă găsi în pat. lmî spuse că avea ordin să mă ducă în temnița model. Față cu vreo două fzeci de persone care se aflau în odaia mea și față cu vice-directorul închisorei militare, protestat contra acestei nedreptăți, întemeindu mă pe starea sănătăței mele. Dar tóte fură în zadar, căpitanul aprobat de vice-director, îmi ascultă protestul și’mi răspunse că trebuia să’și implinesca misiunea fără s’o discute. Vedănd că se hotărîse ca, cu bună voie ori cu sila, să intru aici, observîndu-le că cedam violenței, intrai într’o trăsură ce mă accepta la porta. — Și nu ați făcut un protest înscris ? — Nu, domnule , și nici nu cred că mi-ar fi permis, căci se grabiau. D’alungul drumului putui să observ marile precauțiuni luate de autorități. Trăsura era precedată de doi jandarmi călări și urmată de patru perechi de jandarmi tot călări. De la San Francisc până aici era un cordon de gardiști de al siguranței. Răspîntiile erau ocupate de jandarmi călări și de soldați. Sosind aici aflat, că ordinul nu era iscălit de guvernatorul civil și de căpitanul general. Pe dată formulai o plîngere față cu directorul și un funcționar contra viitorui inerent al acestui ordin și pe urmă scrisei despre acest lucru contelui de Xiguena. Spre a complace unor persone înnalte s’a întrebuințat cu mine un lux de asprime și de brutalitate, care nu se întrebuințeză cu cei mari făcători de rele. Atât mai bine , lucrul acesta depărteză de mine pînâ și umbra recunoscinței. Pe de altă parte ceea ce s’a făcut cu mine tinde să arăte o deosebire pe care doriam s’o stabilesc. Deosebirea dintre Bourbon și Bourbon 1. 24 Februarie.