Universul, aprilie 1886 (Anul 3, nr. 482-490)
1886-04-02 / nr. 482
Universul No. 482, de un colorit destul de reușit. In detail însă, lasă de dorit ca manieră de execuțiune, și, ceea ce lovește cu deosibire vederea, sunt figurile de pe bolte care par, din cauza înălțime, prea mici în dimensiunile ce li s’au dat. E de condemnat însă gustul de a scrie, și încă în litere mari, deasupra fiecărui grup de figuri, maximele ori explicările date înfățișării fiecărui tablou, adaogă acelaș jliar. Efectele noului imposit asupra rachiului.—După ce s’a auzit prin comunele din Prahova despre taxa ce se pune asupra rachiului din fructe, ținându-se și taxa asupra pogonelor, țăranii s’au pus să’și tae prunii, făcendu’l stînjeni de lemne, zice „Democratul“. Așa la Valea Mantei, lângă viea d-lui Costescu-Comăneanu, deputat, un proprietar- țăran, ’și-a desființat livedea de pruni. — Și tot așa a făcut și un altul din comuna Mălăesci după Telejen. Fapte preoțești.—Preotul Costache din comuna Urichești jud. R Sărat, în ziua de 7 ianuarie anul curent, după săvîrșirea serviciului divin eșind din biserică, în drumul de comunicație întâlnind pe locuitorul Simion Bolboceanu tot din acea comună, s-a aplicat deocamdată trei palme, în urmă dîndul cu un băț mai multe lovituri peste cap și față, sau făcut mai multe sesiuni în fața a o mulțime de ómeni. S’a reclamat cașul primăriei respective, însă acesta a pus petiția la dosar. —♦— Angina Difterică continuă în comunele Micrina și Dediulesci din R. Sărat și a încetat în comunele Drag, Plainesci și Dragosloveni, acelaș județ. —4— Cadavru.—In ziua de 26 Martie curent, pe teritoriul comunei Vața, județul Olt, s’a găsit cadavrul unui om necunoscut, în etate ca de 50 ani, având patru semne negre în frunte. Den cercetările făcute s’a constatat că el nu avea usul rațiunei sale. Cașul i’a comunicat parchetului spre a proceda împreună cu medicul la autopsie. —♦— Cum înșală cineva pe Stat. — La cele două poduri de pe calea națională Ploesca Brașov, unul pe apa Câmpiniței și altul peste rîul Prahova, antreprenorul a întrebuințat lemne de cele vechi, din care unele chiar putrede. Acum spre a le putea preda definitiv și a-și primi garanția, el a pus de le vopsesce cu catran pentru a treia ora, astupând cu gips crăpăturile și vechitura spre a nu se putea cunosce, zice „Democratul“. —■ [UNK]— O idee a cârciumarilor.—„R-Sărat“ zice că în urma votării legilor, asupra spirtaselor și a licenței, legi ce au pus comercial în cea mai tristă posițiune, circulă zgomotul prin acel oraș că comer ț — cianul ar fi luat hotârîrea a se desface de debitele parțiale de băuturi și a se grupa câte 10 — 12 la un loc, a deschide un singur local de debit și a pune marfa în comun. Cu modul acesta ei ar plăti o singură licență și ar împărți plata ei asa 10 —12 capete. Iată unde ne poti duce măsurile nechibzuite și vexatorii, când pofta și nesațiul de bani înlătură orice scrupul. Dacă hotărîrea de mai sus se va pune în practică, ea va fi o adevărată lecție pentru guvern, adaogă acelaș jlarif.Furt prin spargere.In naptea de 25 — 26 curent, făcătorii de rele au spart casa preotului Sava Ieremia, din cătunul Miclăesei de jos, jud. Prahova, luând 120 lire otomane, 15 napoleoni, 20 hârtii a 100 lei, 115 hârtii a 20 lei, 30 ft. mărunțiș și obiecte de casă. Delapidare.—Perceptorul Stefan Vlădescu din jud. Buzău a fost arestat pentru că a delapidat suma de 3400 lei. Un vot de blam.— Consiliul comunal de la T. Severin, în ședința de la 27 curent, a dat vot de blam primarului urbei, pentru reaua administrație a afacerilor orașului. Cașul s’a pus în cunoștința ministerului de interne, scrie „Drapelul Severinean“. —♦— Sfirșitul unui nebun.—In ziua de 24 a curentei s’a înecat în apa Prutului pe teritoriul Comunei Sculeni jud. Iași, un individ necunoscut. E aprope sigur orice „Lupta“ că causa acestei înecări e singur victima care suferea de alienație mintală căci dîndu-i se ajutor ca să scape, el ’ a respins respungând că „se duce de bună voie pe calea apucată.“ Cadavrul acestui nenorocit nu s’a putut găsi nici până astăzi. Omor între bețivi.—In ziua de 27 a curentei locutorii din satul Românești: Stavar Tescovină și Costache a Lisabetei luînduse la sfadă pe când se întorceau de la crîșmă din acel sat, se vede că Costache a Elisabetei fiind beat a lovit pe Tescovină cu un cuțit în cap fâcându-i mai multe răni grave din care causă a fost transportat la Spitalul Sf. Spiridon din Iași într’o stare deplorabilă. Bigamie.—loan N. Matei din Păstrăveni, județul Neamțu, fiind însurat și luat în armată s’a dus fără semne , terminându’și anii de serviciu nu s’a mai întors acasă ci s’a dus în serviciu particular în județul Iași unde s’a căsătorit pentru a doua oră. In urma denunțărei femeei celei d’întâiiî s’a pus mâna pe vinovat și astăzii el stă în prevenție. ■ ■ .......................... .............................. Corespondența Telegrafică (Serviciul particular al Universului) Munich, 28 Martie. Rudele, cari până aci au stat în reservă, vor face representații pe lângă rege ca să -și reguleze datoriile, căci situațiunea ce și a creat prin atâtea risipe nu este de onorea coronei. Se crede însă că regele nu va accepta nici o presiune în acesta privință, astfel că posibilitatea unei abdicațiuni se discută din nou cu multă vioiciune. „Ședința Camerei“. Oratorii oposițiunei au reprobat guvernului că n’a preparat mai dinnainte națiunea pentru un resboiu eventual. Discursul deputatului oposiționei Theodokii, care vorbi despre neputința materială a Greciei de a susține un resboiu, a fost primit cu fluerături din partea galeriilor. Președintele a pus imediat să se dezerte galeriile. Deputații ministeriali au lăudat energia guvernului. Un deputat originar din Creta a zis că Cretenii se vor răscula îndată ce Grecia va declara resbul. Cu acesta ședința s’a ridicat. Camera este animată de un sentiment reaboinic. Berii», 30 Martie. Reichstagul a oferit aici spectacolul neobicinuit de a da o majoritate conservatore pentru un proect al guvernului, pe când centrul a rămas isolat în minoritate. E vorba de dreptul împăratului de a lua singur tate disposițiunii în privința coloniilor, drept combătut de centru, deorece nu trebue a se mări puterea preșidenției federale. Brunii»«, 30 Martie. Grevele iau din nou o față amenințătare. Aici a isbucnit o grevă în orașul Gent. Poliția a confiscat tote exemplarele ce a putut afla din cunoscutul catechism popular, precum și o nouă scriere a lui Desaisseaux ce era să apară în curând. Din tote părțile vin cereri pentru întăriri militare. Foia socialistă „Peuple“ amenință cu isbucnirea unei mari revoluții politice. 1 Filipopol, 20 Marti». Ziarul „Nesavi»imost“, organul partidului ce ține puterea în Bulgaria și Rumelia publică un articol contra Rusiei și prin care aprobă atitudinea principelui Alexandru. Articolul cere ca guvernul bulgar să îndrepteze o notă cabinetelor prin care să declare că nu pote primi arangjamentul turco-bulgar astfel cum a modificat. Dacă guvernul nu se simte destul de tare pentru acesta, n’are decât să convoce pe deputații Bulgariei și Rumeliei într’o Sobranie și el ’l vor da fără îndoală o putere deplină. In aceeași fare Zaharia Stoianov cere să se ridice starea de asediu căci acum ordinea interiora în Bulgaria și Rumelia nu mai e amenințată de nici un pericol, și agitațiunile zancovite nu mai găsesc teren în populațiuni. Eyub pașa, comandatul trupelor turce de la graniță, a învitat pe generalul grec Atena. 29 Martie. Ate uu, 30 Martie, 2 (14) Aprilie 1836 Săpun Zaky,? să golescă posițiunea de pe graniță de la Zaskos, pentru ca s’o ocupe el îndreptând pentru aceste și trupele necesare,jidar Sapuntaky nu a voit ci din contră a întărit mai mult posițiunea amenințată după ce primise ordin telegrafic de la Atena s’o ție cu orice preț. N’a avut loc nici un conflict. Eyub pașa s’a păzit d’a ataca pe greci. Avanposturile ambelor armate s’au apropiat forte mult. Ieri au fost nouă tulburări la răsărit de St. Luis. In lupta dintre greviști și agenții poliției au fost șase morți. New York, 29 Marti. CRONICA BUCURESCEANA Marți, 1 Aprilie. Plecări.—Au plecat din capitală. d. Ioan Cogălniceanu în Moldova, pentru a fi de față la logodna fiului său loan; d. D. Sturza ministrul de culte, cu trenul de Vârciorova; d. Al. Farra, consul român la Pesta, la postul seu. 310 So»iri.—Au sosit în capitală: d. loan Câmpineanu de la Berlin; drele Wanda și Jadwiga Bulovski, mari concartiste; d. White, ministru englez în [Bucurescî, cu soția sa de la Constantinopol; d. general Pilat; d. colonel Dimitrescu Maican. 1. Cum se vor vinde chibriturile. — In urma monopolului, chibriturile se vor vinde astfel : No. 1. cutii de 75 chibrituri, 5 bani; No. 2. cutii de 150 chibrituri, 10 bani. Chibriturile de lux se vor vinde : Regale, cutii de 250 chibrituri, 20 b. ; Salon, cutii de 300 chibrituri, 30 b.; Amorfi (Suedeze) cutii de 75 chibrituri, 10 b.; Bengale, cutii de Î0 chibrituri, 20 b.; de ceară cutii de 50 chibrituri, 15 bani (forma tivoli și tabatiăre). i Inaugurarea clubului austro ungar, numit Can in, s’a făcut cu mare pompă Sâmbătă »era, precum anunțasem, în sala băilor Eforiei. Au luat parte la acesta serbare peste 1500 persone. S’au ținut discursuri în limbele germană, ungară, boemă și română; discursul român a’a terminat prin a clamarea de : Trăiască regele și regina României, după care musica a intonat imnul național în timpul căruia toți asistenții au stat în piciure. S’au înfățișat S0 de tablouri transparente represintând momente însemnate din istoria împărăției Austro-Ungare ; la urmă s’a arătat un tablou viu represintând tóte naționalitățile din ace a împărăție.i Măcelarii de miel s’au adunat Sâmbătă de vr’o două ori și s’au du» la primar cerîndu’i să șterga disposiția d’a nu se mai tăia miel în capitală și să le dea mai multe locuri pentru ‘vîndarea cărnei în hală. Primarul le ar fi răspuns că și-a dat dimisia și să se ducă a se jelui în lE’oițe, „TJ’n.lvers-u.l’ia.i*4 TESTAMENTUL Mama §i jiul 93 PRINCIPELUI BISMARCK PARTEA DOUA Dasmoșteniții XXI — Ridici grele acasărî în contra părinților d-tale, zise ea. Pate că nu greșesci în unele din aceste puncte, dar gândesce-te că omul pate să remâe cinstit și în miserie. Afară de asta, scii are dacă ai dreptul să acuzi pe părinții d-tale așa cum faci? Pate că părinții d-tale n’au citit unde esc!! Pate că mama d-tale a cercetat pretutindeni pentru a te găsi, pate că te a dorit, te a plâns, te a iubit! „Henric cel bun“ pufin de rîs. — Mama mea a fost o femee rea ! Căcialtfel nu s’ar fi lepădat de mine nici chiar dacă săvârșiam cea mai mare crimă ! Am acruit că mamele cele bune nu se despart nici o dată de copiii lor. Și d-tră care sunteți o domnă nobilă, d-tră sciți dori că nici dobitocele nu lasă să li se ia puii și îngrijesc de ei. Rușine dar mamei care își lasă copilul în miserie și nu vrea să scie de el ! Rușine, de o mie de ori rușine, mumei mele ! Contesa simți că nu era destul de tare pentru a suporta acesta scenă. Voie dar să ’i puie capăt. Strângându’și tóte puterile ei, se sculă și Ulise : — Bine. Lasă că o să văd ce am de făcut cu d-ta ! Făcu un semn lui Seldi ca să scoță afară pe pușcăriaș. Acesta făcu câțiva pași și se prefăcu că vrea să împlinescă dorința contesei. Dar acesta întâlnire nu trebuia să se sfîrșescă astfel și pe când Seldi se apropie de băiat, îl făcu în acelaș timp un semn cu ochii ca să încapă a executa punctul principal al rolului său. „Henric cel bun“ înțelese semnul și dând pe Selci în lături cu mâna, bagă mâna în buzunarul vestei și scoțând un medalion țlise : — Ia așteptă puțin ! O asemănare ciudată m’a izbit aci, o asemănare între dmmmiael (arată pe contesa) și acest medalion ! Deschise iute medalionul și se uită la portretul închis în el. Apoi privi iar pe contesă și ca și cum s’ar fi convins, exlamăm de o dată cu un rânjet diavolesc. — Va să flică tot nu m’am înșelat ! Este dar adevărat! d-ta esc! ! Contesa se dăduse în lături îngrozită, și presimțind că avea să adă ceva teribil, se apropia de masa ce sta in mijlocul odăei și se rezemă de ea. — Ce... ce s unt? îngână contesa, ațintind pe tânărul pușcăriaș cu o groza nespusă. Acesta ridică în sus medalionul. — Sciî ce este asta ? strigă el. Este singurul suvenir ce ’1 am de la onorabila mea mamă! Acest medalion mi s’a dat și mi s’a spus că portretul din năuntru reprezintă pe mama mea ! Și ia priviți numai portretul. Este adevărat că reprezintă o femee mult mai tânără ca d-ta, dar totuși asemănarea cu d-ta nu e de tăgăduit ! Se repezi la contesă și ’I ținu medalionul înaintea ochilor. — Iacă-i strigă el, uită-te încoa și veții! d-ta esc! mama mea ! Și aruncă medalionul la piciorele ei. — D-ta esc! dar, strigă el furios, d-ta esc! acea femeă căzută care m’ai gonit din casa părintescă pe când eram încă copil și nu ’ți păsa dacă voiü muri de feme sau de frig ! D-ta esc! ființa pe care am blestemat’o de mai multe ori, deși credeam că mama mea este o sărmană prostituată care n’are singură cu ce trăi! Și acum trebue să constat că esc o damă mare, nobilă și bogată, care mai juca și rolul de bine-lacotare față cu mine! Rise cu un hohot sinistru. Apoi urmă: — Fireșce, fac’așa! Ai dreptate ! Pare că te mustră consciința, acum când e deja prea târziu! Ei bine, nns de la d-ta nu voi primi nici o para, chiar dac’aș fi nevoit să omor un om pentru o bucățică de pâine ! Dar lumea va afla că esc mama mea și că d-ta esc de vină iar nu eu că astă ji sunt un vagabond și un criminal. Contesa era cât p’aci să cadă leșinată. . Văduva o susținu și mângîind’o cu mîna pe obraz, ^ine : — Oh, Dumnezeule ! Liniștiți-vă, demnă contesă, și uitați acesta întâmplare. Sunt inconsolabilă că v’am adus pe acest om crud și stricat, dar nu ’mi puteți reproșa mie nimic, căci nu eu, ci d. Seldi l’a pus printre condamnații cari merită ajutor! Contesa și șterse lacrămile și se sculă. — Nu face nimic, cumea, nici d-ta și nici d nu Seldi nu sunteți vinovați. Eu singură sunt de vină, că nu mă pot stăpâni! Văduva urmă: — Cum pate îndrăsni acest vagabond a vorbi și a se pretinde fiul dură ? Și ridicând medalionul de jos, îl luă în mână și examină portretul. — Dar ce e drept, zise ea, portretul semănă mult cu fisionomia dură, demnă contesă! Și dete medalionul contesei. Acesta se uită și ea cu băgare de somn la portretul cel fatal. Era în adevăr portretul ei, dar se vedea că era făcut cu mult în urma nașterei fiului ei. Cum ajunsese acest medalion în posesia vagabondului ? Acesta întrebarea și făcu ea, dar nu găsi nici un răspuns. (Va urma)