Universul, octombrie 1886 (Anul 3, nr. 630-657)
1886-10-24 / nr. 650
Universul No. 650. Ines Moștenitorul tronului, care suferea de o bolă de gât, e ceva mai bine. Doctorii sfâtuiseră pe țarul său l trimita la Nizza dar s’a renunțat la acest proect din causa amintirei durerose a morței fiului celui mai mare al lui Alexandru II în acel oraș.—Prințul a fost trimes în Crimea. Iarăși amenințări rusești Sofia, 21 Octombre. Ministrul de externe al Bulgariei a răspuns la cea din urmă notă a lui Kaulbars, că după cercetările făcute s’a dovedit cu siguranță că nici un supus rus n’a fost maltratat. Un singur agent provocător a fost arestat la Varna.Kaulbars a declarat la rândul său că nu e mulțumit de acest răspuns și că va părăsi Sofia zilele acestea. In cas când bulgarii ar opri vaporele rusești de la Varna să debarce, generalul a amenințat că rușii vor bombarda cazarmele și zidirile publice din acel oraș. Situație desperată Berlin, 21 Octombre. Ziarul oficios al prințului Bismarck, reproducând nota din urmă a lui Kaulbars, zice că situația e forte gravă, dacă și guvernul din Petersburg aprobă cele cuprinse în acea notă. INTEMPLARI 3XXXT TTX DEXXE: Frigul.—Pe la unele gcele din Galați copilele s’au îmbolnăvit de frig. Li s’a spus că, dacă voesc, să aducă cu rândul lemne de acasă, căci primăria n’a trimis lemne. Expoziția județiană agricolă și industrială din Iași este forte mult vizitată. Duminică cu deosebire afluența publicului a fost forte mare.K Tzurik.—O mădărniță se urcă în tren la gara Chitila. Trenul pornește spre București. Un câine al acesteia se ia fuga dupe stăpână-sa, el se ținea alături cu trenul. Stăpână-sa, ’1 certa să se înapoieze strigându’i. tzurik Hektor ! tzurik ! — Hektor însă nu asculta. Acesteia, tot aplecăndu-se se certe pe Hektor, ’i scăpă pălăria. Fidelul animal o luă, și’șî continuă drumul.—El sosi în București, asigură ,,Dorința Argeșului“, cu pălăria stăpânei sale, 3 ore mai târziu decât tronul. „ Arsă de vie.—In ziua de 16 Septembre expirat, copila Rada, fica locuitorului i D. Stănciulescu, din comuna Stănilești, județu Argeș, în etate de 5 ani, pe când voia se se încălzască la foc, i s’a aprins cămașa. Cu tote ajutorele date, a doua zi a încetat din viață. XOIXIT Nenorocire.—Un soldat de tren, fiind trântit ieri pe stradă de un cal, a fost ucis de furgonul care a trecut peste densul. Inspecție.—D. ministru de resboi și d. prim-ministru au inspectat ieri arsenalul armatei. b Consiliul comunal s’a întrunit asera. biu mizerabil.—Nu credem că e cineva în stare să susție că Costică Cârpaciu nu e o canalie. Acest individ a bătut alaltăierî crunt pe mamă-sa, fiind cam cu chief. El a fost arestat. Sfințirea bisericei catedrale DE LA CURTEA DE ARGEȘ Iată conținutul Chrisovului de fundațiune care s’a așezat în zidurile mânăstirii : „Sfințitu-s’a acest Dumnezeesc locaș „cu hramul Adormirea Maicei Domnului, „de către prea Sfințitul Episcop de Argeș Ghenadie, în al 20-lea an al domniei Regelui Carol I, față fiind Regele „Carol, Regina Elisaveta și o adunare numerosă de creștini din tote părțile Regatului, întru lauda și mărirea lui Dumnezeu A-Tot Puternicului, apărător al „țerei acesteia. „Curtea de Argeș, în 12 Octombre „1886.“ CAROL ELISAVETA Un alt exemplar, păstrat în altarul bisericei, purta pe lângă semnăturile Majestăților Lor, încă și pe cele urmatore: Iosif, Mitropolitul Moldovei; Ghenadie, Episcopul Argeșului; Inocentie BuzSU ; Iosif, Episcopul Dunărei-de-Jos; I. C. Brătianu ; Dimitrie Sturdza, Ministru de culte și de instrucțiune publică; Eugenie Stătescu, Ministru justiției ; Mihail Pherekyde, Ministru afacerilor streine ; Anastasie Stolojan, Ministru domentilor ; Constantin Nacu, Ministru financelor ; Radu Mihaili, Ministru lucrărilor publice ; General Alex. Anghelescu, Ministru de resbel; C. E. Schina, Președintele Curții de casațiune ; G. Filitis, Procurorul general al Curții de casațiune ; General Gh. Anghelescu, Comandantul corpului I de armată; Ge nee neral Vladescu, Comandantul divisiei II Pitești; V. Alexandri ; M. N. Negulescu, Prefectul județului Argeș ; Daniil Sterescu, Primarul urbei Argeș; A. Leconte de Nouy, General adjutant Barozzi, Șeful Casei militare a M. S. Regelui ACTE OFICIALE * Oficiantul superior gradul III, Dumitrescu Ion I, s’a destituit din corpul telegrafo-poștal. * D. Stoicescu Petre, oficiant superior gradul I, s’a confirmat în postul de șef al divisiei administrative tehhnice din direcția telegrafelor și poștelor, în locul d-lui Vardala Dimitrie, care s’a trecut oficiant superior clasa I. Vineri, 24 Octombre (5 Noembre) 1886 Știri prin poșta Exploratorii spanioli Iuliu Corvera și Rizo, reîntorși de curînd din pustiul Saharei, au ținut zilele trecute la Madrid o conferință despre cele văzute pe unde au umblat. Au anunțat între altele că au legat în numele Spaniei relații politice și comerciale cu sultanul din Adrar și cu șefii indigeni din alte localități. In privința populațiunilor întîlnite în Sahara au comunicat amănunte curiose. Cele mai multe populații sunt mahomedane și poligame ; caracterul indianilor e puțin prietenesc. Negoțul cu sclavii se practică pe o scară întinsă; clima e destul de sănătosă, dar lipsa apei e pretutindeni simțită. * * * O victimă a științei.—Un doctor forte cunoscut la Paris, Auguste Fontaine, descoperise abia de câteva zile o mașină idraulică perfecționată. Voind să o încerce și nefiind póte cu destulă băgare de somn, rata mașinei pusă în mișcare îl lovi atât de tare încât îi sdrobi pieptul. Martea a fost instantaneu. * * * Măsuri forte aspre continuă a se lua în Germania în contra socialiștilor. Curtea din Lipsca a condamnat zilele trecute la trei ani închisore pe un lucrător tipograf, anume Brobner, numai pentru că a redactat și a tipărit un agș anarhist cu intenția de a ’l răspândi în public. * * * In America tribunalele sunt și mai aspre cu anarhiștii. Cei 7 anarhiști condamnați la marte de tribunalul din Chicago au făcut apel, dar li s’a respins și s’a fixat ziua esecutărei la 3 Decembre orele 10 — 12. Mai rămâne condamnaților dreptul de a face un ultim recurs. Consiliu practic Budincă de ciocolată.—Se piseza 40 dramuri zahar, se pune în întru 8 gălbenușuri și se amestecă o oră, se adaogă 20 dramuri ciocolată rasă, puțină vanilie pisată bine, se amestecă de ajuns, se face spumă cu trei albușuri, se amestecă împreună, se unge forma cu unt, se tornă totul în ea și se pune la cuptor cu foc fin. De tóte și de pretutindeni Impăratul Austriei nu mai fumeza.Din cercuri bine informate se anunță următorele : Pete va fi de interes a ști că Franz Iosef nu mai fumeza. Precum se știe, el a fost un fumător forte mare, și în fabrica de tutun din Hamburg se lucrau țigări forte tari, care au avut o influență rea asupra sănătății monarhului, și medicii au pretins, ca el în interesul sănătății, să se lase de fumat, împăratul s’a hotărît a lăsa fumatul de țigări, și acum de trei luni nu mai fumeza. De atunci s’a îmbunătățit starea lui sanitară. Numeroșii fumători, cari cred că nu se póte cine va lăsa de fumat, vor fi convinși prin acesta de contrarii. —Y— Un nebun.—Se scrie din Madrid că o manifestație de două sute de femei și de copii s’a făcut în orașul Plasencia, în Estramadura, în strigăte de: „Trăiască Eustachiu Campo! Se i se dea ce i se cuvine !“ Acest Eustachiu Campo, care a făcut studii de drept, înebunise—și fusese închis în casa de nebuni de la San-Bandillo, în Catalonia, pentru că umpluse o pălărie cu apă și oferta trecătorilor să bea. Tatăl său murise, lăsând o avere de 58,700 fr. Acesta sumă fusese împărțită între ceilalțî membri ai familii, fiind-că casa de sănătate de la San-Bandillo anunțase mortea nebunului. Se adăugia că Eustachiu fusese chiar înmormântat de multă vreme. Pretinsul mort însă scăpă din închisore și se duse la rudele sale cerânduși averea. Tribunalul a dat dreptate lui Eustachiu Campo. ——— Un cerșetor milionar.—Desigur profesia de cerșetor aduce mai mult câștig decât multe altele. Nu trece un an fără ca, într’o țară s’au în alta, se a umóra câte un cerșetor, lăsând moștenitorilor câte-o sumuliță bunicică. Știrea urmatore însă, care se comunică din Rio de Janeiro întrece pe tote cele l’arte de acest fel Forța: „"Cuniversal vLi“ ................................ ...... '...........“251"'“ Milionele Domnului Jeramie PARTEA. A TREIA Moștenitor ea. XI Pentru ce doctorul Maugars n'a dejunat la ora obicinuită. Dar, abia după câteva momente, se întorse speriat și deto nărală ca un nebun în sala de mâncare în care bătrânul doctor intrase ca să se pună la masă. — Ei ! ce e ? întrebă doctorul vezend rezervitor galben, speriat și tremurând. Ia, domnule ! strigă Francisc ■ rânul. ..te și spune vii , ce r zice cineva frică rajnică. ț e frica, dar daca a, gii . — O să știu, daca vei spune. — Vin din pivniță, domnule. — Pete n’am mai găsit vin, zise d. Maugars zîmbind. — Am găsit... Nu știu ce am găsit , nu, nu știu ce e în pivniță. — Esplică te o dată, Francisc, nu înțeleg nimic din ce ’mi spui. — Ei bine, domnule, am auzit în pivniță țipete, oftăzi. — Și de asta te-ai speriat aga? — A, domnule, dacă le-ai fi auzit și d ta... — M’aș fi dus să văz ce e și nu m’aș fi speriat ca d-ta; oi‘I c- ai zice, ești speriat, sărmane Francisc, adaose doctorul rîzend, ți-a fost fiică de vr’o pisică.... — Nu, domnule,nu, era un glas de om și părea că ese de sub pământ. — Nu știi d-ta că pisicile imitezá câte o dată, când miorlăiesc, glasul omului ? — Da, d-le, dar pisica nu vorbește și eu am auzit forte deslușit vorbele, ajutor! ajutori — Aide, Francisc ! ești sigur de ceea ce spui ? — Da, domnule. — Eî bine, o să me cobor cu d ta în pivniță. Ai luminare ? — Mi s’a stins. Servitorul, care se mai liniștise puțin, își aprinse luminarea și plecă urmat de stăpânul său. Ajunși în pivniță se opriră și amândoi ascultară. — N’aud și nu văd nimic, zise doctorul. — Nici eu, domnule ; cu tote acestea ve asigur.... — Ți a’a părut, prietene, îți mai spun odată că n’a putut să fie decât o pisică. In acest moment un gemet surd se auzi. — Domnule, domnule, zise încet servitorul. D. Maugars tresări. — Am auzit, răspunse el, vorbind tot încet. Un nou gemăt se auzi, urmat de strigătele : — Ajutor! ajutor! La rândul seu, doctorul îngălbeni. — Ei bine, domnule, mă înșelasem ? întrebă servitorul. — Nu, nu te-ai înșela , e în apropierea nostră un nenorocit în primejdie de marte. — S’ar părea că e în pământ, sub piciorele nóstre. — Așa s’ar parea dacă sub pivnița asta ar mai fi una, dar se pare ca strigătele să vină de dincolo de zid. — Atunci trebue să fie undeva o crăpătură în zid. — Se pare să fie. Stăpânul și servitorii începură să inspecteze zidurile. D. Maugars descoperi curând crăpătura; în locul acela se vedea a fi fost o gaură, astupată cu altfel de piatră prinsă numai cu tencuială în loc de ciment. El nu se îndoi că strigătele se auzeau din acea parte. Trimise numai decât pe Francisc să aducă tărnacepe. Rămas singur, d. Maugars își lipi urechia de locul unde crepătura era mai largă. Auzi încă un gemat, dar cu mult mai slab decât cele de mai nainte. — Curaj, strigă el, curaj, o să ’ți venim în ajutor. Auzi un răspuns ; dar pe urmă nu mai auzi nici gemete nici strigăte. Francisc sosi cu instrumentele și numaidecât cei doi omeni începură să spargă zidul cu tărnăcopele. D na Eglantina, care nu’și putea da samă de ce se petrecea și se temea să nu i se arză friptura, începu se se neliniștască. — Domnule Francisc ! Domnule Francisc! strigă ea din capul scărei de la pivniță. — Ce vrei? răspunse doctorul. — A! d-ta ești în pivniță, domnule doctor ? — Da, și ea și Francisc. — Domnul nu vrea se detuneze ? — Nu încă, am altceva de făcut acum. — O se seartă bucatele. — Lasă, lasă, nu face nimic. Intorcete în bucătărie și nu te îngriji de mine. Bucataresa se depărta murmurând : — Ce dracu fac ei acolo ? După un sfert de ceas de muncă, d. Maugars și Francisc isbutiră se facă în zid o gaură măricioă. Doctorul întinse luminarea și văzu că îndărătul zidului se afla o suzerană. Nu se miră, căci de la cele d’intâiu lovituri de târnăcop observase că zidul suna a gol. Nu se mai auzea nimic și doctorul se întreba cu neliniște dacă n’a sosit cumva prea târziu în ajutorul nenorocitului. Fransisc se puse din nou pe lucru lărgind deschizătura la fiecare lovire nouă. Doctorul dădea la o parte pietrile și zidul căzut. In sfârșit, deschizătura se lărgi destul ca se puta trece un om. Francisc întinse, la rândul seu, luminarea. — Domnule, e un om! strigă el; îl ved,e întins pe pământ și nu se mișcă de loc. — Repede, Francisc, răspunse d. Maugars, treci dincolo cu lumânarea, te urmez. Francisc trecu. Și, când, după un moment trecu și bătrânul, văzu pe servitor plecat asupra unui corp inert, întins pe spate. — A, d-le, zise Francisc cu lacrămile în ochi, e prea târziu, s'a sfârșit... Pe când noi spărgeam zidul și a dat sufletul. Ce nenorocire, Domne, ce nenorocire! Și e un om tînăr de tot!... Uite domnule doctor, uite ce palide ; suferințele agoniei sunt încă întipărite pe fața lui și ochii pare că ’i sunt eșiți din cap. Fără să zică nimic, dar cu o emoțiune lesne de priceput, bătrânul doctor îngenunchiă lângă nenorocitul Lucian, și ’i pripăi multă vreme. — E rece deja, zise Francisc. — Da, dar nu săceala morții. — Nu ?! — Trăește încă , îi simt bătăile slabe ale inimei. Pierzându-și tóte puterile, nenorocitul tiner a leșinat. Cine știe dacă n’a stat aci zile și nopți întregi fără să mănânce nimic. Aide, Francisc, să ne grăbim să ’l scotem din gaura asta. (Va urma)