Universul, decembrie 1886 (Anul 3, nr. 710-712)

1886-12-30 / nr. 710

Universul No. 710. — 2 — MOS CHACIUIT 5 ___ A sosit Moș Crăciun! Acest bătrân cu barba albă și având pe spate sacul plin de jucării, de stele, de bani, de flori și de alte bunătăți, după un drum destul de lung prin munți și prin văi, prin tro­­ene mari de zăpadă, a sosit pe prispa nostrá și ne-a zis : bună ziua! Și copiii, cu zîmbetul pe buze, șî-aîi pri­mit jucăriile, săculețele cu bombóne, căr­țile cu cadre, sărutările dulci ale părin­ților. Fetele șî-au­ isprăvit rochiele, la care au­ lucrat atâta vreme, și le îmbracă ac­e, rumene la obraji și palpitând de emoție și de fericire. Și cum se nu palpite! Vor fi văzute de prietinii sau logodnicii lor, voi­fi admirate, felicitate, lăudate; frumusețea lor va câștiga mult, vor dansa... Soldatul care a luat concedia a ajuns a­casă. O ! ce fericire! El e obosit, pră­pădit, căci de trei zile n’a stat locului, dar mai simte el osteneala! Nu și-a văzut pă­rinții d’un an și jumătate, nu și a văzut fetele din sat, n’a văzut satul, n’a văzut crângul d’alături, móra, biserica, cârciuma, n’a văzut, în sfirșit, d’atâta amar de vre­me, ce e mai frumos și mai scump în lume pentru sufletul lui. El plânge, pă­rinții lui plâng, megiașii plâng, odraslele plâng, dar toți plâng de bucurie ! Ce u­­șor și dulce e aerul din satul său! Ce blânde sunt cuvintele părințilo și cunos­cuților săi! își uită pentru un moment că e militar, își uită de aerul de cazarmă și de vorbe e aspre ale șefilor. Și cum să nu uite ! O așa zi de sărbătore îmbată min­tea mai tare decât or­ie băutură, farmecă sufletul, ne face pe toți copii, buni, blânzi, iubitori, iertători! Cel cu dare de mână se așeză la gura sobei, ascultă cântecele ce fiica sa îi cântă la piano, mângâie cu mâna părul bălan sau negru al micilor săi îngerași, privește în ochii frumosei sale soții, și cântecele tate sunt frumose, copilașii, în ziua asta, par mai cu­minte, mai veseli, în ochii so­ției citește fericire. Și par’că ’î vine să se întrebe : „Cum, fost’am eu vr’odată nefericit?“ I se pare ca durerile­ trecute au fost nu­mai niște iluzii, nu ceva întâmplat, ceva simțit! Văduva privește înduioșată la portretul reposatului ca soț. Dar de o dată frun­tea i se însenineză, mângâierea pare că tre­ce pe Ungă densa și o atinge pe frunte cu mâna’i albă. Ce este ? Unul din copii, scena vie a soțului ei, s’a apropiit de den­sa, a sărutat-o pe obraz și i a zis cu o voce îngerescă: „Nu mai fii tristă mamă, azi e Crăciunul!“ Lucrătorul a dat cea din urmă lovitură de ciocan, a ridicat cea din urmă așchie­­­i, îmbrăcat în haine de sărbătore, serbe paharul sau de vin și-și cântă cântecul de sărbătore. Bancherul își numără sacii cu3banî și-i rîde fața gândindu-se la dobânzile ce-l vor sosi îndată. El ascultă cântece cu note de aur. Sunt, pentru acesta zi, vorbe deosebite, priviri deosebite, strângeri de mâini deo­sebite. Dar tóte acestea numai pentru o­­­arte de lume. E o altă lume la care prea puțini se gândesc: lumea săracilor ! Și a­­ceștia sunt tot omeni, au aceleași simțuri, aceleași nevoi. Dar pentru ei Crăciunul e o zi ca tóte zilele. Și tóte zilele lor sunt zile de durere și de întristare. Pentru ei Cră­ciun însemnează totul iernei, și prin ur­mare lipsă desăvîrșită de tate, frig, bale, marte! O! și e așa de numerosă acesta lume și e așa de nemărginită suferința ei!... Pentru sufletele într’adever mari și bune, eu­ crez că cea mai mare fericire ce pote gusta cu prilejul acestei zile, este d’a îm­părtăși și pe cei în lipsă cu ceva din pri­sosul lor. Cuvintele de mulțumire ce vor primi vor fi muzica cea mai divină; zîm­betele de mulțumire ale nenorociților va fi tabloul cel mai frumos, cel mai vrednic de văzut!... Dorim tuturor acestă fericire. I­. Teleor. Crăciunul la Roma (Corespondenț­a particulară a „ Universului“) In dimineța Crăciunului, biserica d’Ara Coeli prezintă cel mai curios spectacol în Roma. Acolo se adoră „Sfîntul copilaș,“ o mică statuetă sculptată în o rădăcină de măslin de un călugăr, după cum spune tradiția, și colorată de sfântul Luca. Se povestește că ea a fost aruncată în mare pe cind dormea călugărul și dus­ă de va­luri până la gura Tibrului. In ziua Cră­ciunului se scote și se prezintă credincio­șilor divinul copilaș, înfășurat și acoperit întreg de pietre prețiose, de aur și de mărgăritare. „Copilașul“ își are trăsură,­­ servitorii săi, veniturile, pensiile și privilegiile con­stituite prin testamentele ómenilor pioși. Serbarea care se face în biserică, e o scenă de un caracter unic și adevărat italian. După săvîrșirea slujbelor biseri­cești, creștinii adunați asistă la un fel de represenație religiosă. Cortina se ridică și se prezintă ochilor o scenă aranjată cu multă măestrie. Iu o peșteră împodobită cu ramuri verzi, sfânta fecioră, acoperită cu un văl alb, îmbră­cată în albastru și roșu, ridică colțul vă­lului care acoperă pe copilul divin ador­mit pe genuchii ei și -i arată Martei și păstorilor. Asinul și boul, culcați pe pat, pare că admiră și el pe fiul lui Dumne­zeu. Sfîntul Iosif, cu un băț încununat de flori în mână, stă în piciore lângă sfânta Fecioră și un înger închide scena. La marginea peșterei de la drepta gru­pului stau păstorii. Totă scena e luminată splendid și e de un alb strălucitor. Peștera negră care o înconjură îi dă un farmec de necrezut și ilusia e desăvârșită. De-asupra peșterii, stau în atitudine sbu­­ratare cerurile heruvimilor, ale îngerilor și arh­anghelilor, iar tocmai de-asupra, sub un cer d’aurit, bunul Dumnezeu cu barba albă, îmbrăcat în haină albastră ca cerul și încungiurat de nori. In corul bisericei se pregătește un spec­tacol și mai curios: o scenă caracteristică romană. Lângă un stâlp îmbrăcat în roșu și aurit, e pusă o masă deasupra unui scăunaș. In jurul acestei mese se adună toți copilașii pe cari mamele lor i-a adus la biserică și o copiliță de șase ani se urcă pe tribuna improvisată. E „predica copiilor“; copiliță începe, cu gesturi adorabile, să vorbască micului I­­sus, să ’i trimiță sărutări, spunându’și îna­inte micul discurs, după cum un copil își răciteză felicitarea de anul nou. „Ce frumusețe! ce plăcere!.... o dulce copilaș!“... tote astea spuse cu accente ca­racteristice, cu priviri dulci, cu gesturi drăgălașe și cu mișcări graț­ase din cap, trebue să emoționeze și pe cel mai ne­simțitor, înainte de a sfîrși, mica predicatore în­­genuchie în o poză, pe care marii sculp­tori și pictori italieni au­ eternisat’o de mult, și se rogă cu acelaș glas argintiu și blând. In sfârșit ea se cobora, și ’și primește recompensa , un mic Isus de zahăr și să­rutările nesfârșite ale mamei sale. O altă fetiță, mai în vârstă, cu perul negru ca abanosul și cu o voce mai plină, mai femeiască, spune sau mai bine c­âtă, c­u o cântare bisericescă ci mai mult o legendă orientală, un r­omane­ro religios: „Luna strălucește ca un sore dulce, ste­lele se aprind pe cer, păstorii pe câmpie ascultă behăitul mieilor, rar­e aurite isbuc­­nesc din isoare, florile închise noptea se redeschid ca în zorile zilei și parfumeză aerul, o tremurare divină agită atmosfera întregă, o simțire dulce, deliciasá, cuprin­de' tóte' inimile... Un cântec armonios, cân­tec de amor, cântec de glorie se coboră din înălțimea cerurilor și vine să ’mi în­cânte urechia : „Mărire lui Dumnez­eu din înălțimea ce­rurilor și pace pe pământ între omeni!“ ...Și se sfîrșește. Vineri, 26 Devem­bre (7 Ianuarie) 1686 Despre petrecerile cari uratază în casa încălzită, în jurul mesei, lângă pomul de Crăciun, de ce se mai vorbesc?... Veselia, sgomotosă sau liniștită, e aceeași :n tote țările. CRĂDIUM­­I. In Capitală, și la țară Cu câte­va zile înainte de Crăciun, se observă o mișcare deosebită în oraș. Stra­dele și piețile sunt pline de lume care aleg­­, se tocmește, cumpără , haine, cărți, lucruri d’ale mâncării și altele. Cei din provincie găsesc un prilej d’a vedea Bu­cureștii și d’a-și face diferitele lor torgu­­eli. Negustorii scot la ferestre mărfurile cele mai strălucitori, le așază în ordine, le eticheteză, le pun tăblițe cu prețuri , mulți schimbă firmele punând altele mai pompase, mai strigătore. Acestă mișcare crește forte mult în a­­junul Crăciunului, iar în sera acestei zile orașul ia un adevărat aspect de sărba­tóre. Tote ferestrele sunt iluminate și tote prăvăliile pline de cumpărători. Pe strade sunt așa de multe trăsuri și birji, încât caii abia se mișcă. Totă lumea, bogată și săracă, chiar de prin cele mai înfundate mahalale, ese pe stradă, mișună în drepta și în stânga, se îmboldește, să înghesue. Vădurile de lume curg de sus în jos și de jos în sus. Mulți umblă numai pentru plă­cerea de a­ vedea atâta lume, d’a auzi a­­tâta sgomot, atâtea rîsete. Negustorii de cărți frumose și cei de jucării gîsîe de multă oboselă. Prin băcănii­e și mai bo­­cănă, toți vor să târguiască lucruri de ale mâncării pentru trei zile. Pentru trei zile ! Nu e jucărie ! O dată cu înoptarea, încep să umble țiganii cu Vasilca și să cânte cântecele lor pe la ferestre. Alții cântă tot pe la geamuri cântece vechi cu Leroi, leroi domne ! Se aud mereu cântece de cimpoi, de fluer și de vioră. Acesta, ține până pe la ora 2 după mie­zul nopții, dup­ă care totul intră în tăcere. A doua zi, ziua de Crăciun, se anunță posomorită. Se aude, ici și colo, pe la o­­meni cu dare de mână, cântând muzica militară. Ziua nu se dă vizite. Cei mai mulți dorm bușteni totă ziua. Prăvăliile tate sunt închise și pe stradă nu se ză­rește decât prea puțină lume. Din când în când pe podul Mogogaiei trece în fuga măre câte o birjă încărcată Cu băeți de pe la prăvălii cari se duc la șosea, la Villa Regală, la Bordeiu, etc. Către sora, mulți din cei ce s’au săturat de dormit și de mâncare es pe uliță și se plimbă agale. Inoptăndu-se, încep a umbla băețiî cu IFoița, „TXni-'T-ersial'a.i * 34 ÎNGROPATA de VIE PARTEA A TREIA Morméntul gol XI — Ne vom ocupa de acesta mai târziu, zise Frugére , astăzi o să avem alt­ceva de făcut. D. George nu s’a înșelat. D nu de Borsenne a petrecut totă noptea și o parte din zi la Brunoy. Și pare că e și a­­cum tot acolo, însoțit de omenii lui. — Mi-e temă să nu atace astăzi villa. Casa e departe de s­a, cu puțin curaj cu multă îndrăsnelă — știți că d. de Bor­senne are domna Jeana pare să fie răpită fără ca nimeni să­ vie într’ajutor. — Adevărat, trebue să înștiințăm pe George. — Ba nu , eu­ sunt încântat că d-sa nu e la villă. Daca s’ar găsi față ’n față cu d. de Borsenne ar fi îngrozitor. Unul din doi ar muri. — Ai dreptate, e mai bine George să nu știe nimic. Ce să facem ? — Dacă vrei d-ta, să plecăm numai de­cât la Villeneuve. Și fiind­că nu știm ce o să se întâmple ar fi bine să ne în­rmăm, își aleseră fie­care câte un revolver și plecară. Era paza două coșuri și jumătate când sunară la porta vilei. Vezend că nu vine nimeni Fragere îngălbeni. — Vai, am ajuns prea târziu. Am cheia de la porta grădinei, ardem pe acolo, zise el. Și ocolind zidul văzură la vre-o cinci­zeci de pași o trăsură,­­ și un om lângă porta. — D-zen­e cu noi! strigă el. Sunt încă în casă. Nu isprăvise încă când trei omeni ie­șiră din grădină fugind. I am speriat sunând, zise Fragère. Scóse revolverul din buzunar. Gaston îl imită și se aruncară asupra bandiților. Dar aceștia o luase la fugă și se făcură nevăzuți printre pomi. Vizitiul care din ajun se supunea orbe­ște stăpânului seu, vezând pe P­tre că fu­ge­se înfricoșă și dând un bic­i cailor, ei porniră în fuga mare Ast­fel d. de Bor­senne râmase singur și trebui să părăsesca gândul unei întrepr­ideri atât de îndrăz­nețe. Jeana mulțumi celor cari o scăpase, dar îi rămase din vizita bărbatului său un fel de impresie durerosă care era să o facă fricosă și să -i turbure traiul printr’o frică neîncetată. George se întorse puțin mai târziu­ ca altă dată. Gaston și Frugère­t așteptase­ră. Se hotărîse să petrecă noptea la vin­ă. George fu aștiințat de ce se întâmplas­e. Păru mai liniș­ti dar, prietenii sei, simțâu durerea și mânia car îl cuprinsese, înfășură pe Jeana cu o privire in care era pusă întrega iubire pe care o avea pentru ea. El nu ’și perduse vremea la Paris. Gă­sise un apartament în strada Lacépe de N . 22, îl închinase sub numele d-nei Bontemps, și tapițerul trebuia să i-l dea gata și mobilat a doua zi la cinci coșuri. La șese, Jeana și cu femeia din casă, so­siră singure în strada Lacépede­gi’și luară în stăpânire apartamentul. Pentru ca să nu potă fi urmărită, ea trecuse Sena în barcă și luase drumul de fer care vine din spre Corbeil. A doua zi, Beppo luă aceleași îngrij­ii pentru ca să trimită culorile la adresa d­nei Bontemps. Se înțeleseseră ca în timp de câte­va zile George să nu vie în strada Lacépede, și Jeana să prim­escă în fie­care zi câte o scrisore care să o înștiințeze de ce fac prietenii lor și de ce se mai întâmplă. Trei zile după acesta un potop de hîr­­tie timbrate căzu în casa d-lui de Borsen­ne . Protestări de polițe și citații pentru judecată. Acesta era prefața celor ce era să i se întâmple d-lui de Borsenne. — Dacă me voiu lăsa, își zise d. de Borsenne, creditul meu e perdut și n’o să mai pot căpăta nici un ban în schimbul iscăliturii mele. Se duse să vază pe doi capitaliști cari, în cursul vieții lui, îi ve­niseră adesea în ajutor în asemenea crize. Aceștia se mirară vezend că clientul lor, pe care ’l credeț­ cu desăvârșire achitat, dar își schimbase creditorii. Cât despre un nou împrumut nu-l puteau ajuta, fiind amestecați în noul împrumut otoman. D. de Borsenne perzându-și mândria a­­lergă la vechia lui amantă. Aci îl înștiin­țară că d-șora Clara plecase în ajun la Hamburg. Se duse la portărel ca să obție o amânare. — Am ordine formale de la clienta mea, răspunse portărelul: D. Villard ! Nu pot să întârziez sechestrul măcar cu o zi ; nu puteți sa ’l înlăturați decât aducându-mi banii. D. de Borsenne se retrase furios ; era prins cu peștele în plasă. Brim-d’Azu își trimise făgăduiala, se răzbuns. Dar d. de Borsenne cunoscân­­du-i posițiunea întru­cât privește averea nu putea înțelege de unde a găsit ea pa­rale ca să’î cumpere creanțele­ De unde ? Datora ca aceste sumă generosității vre­unui nou amant? Se împrumutase? Nu’și putea el închipui că George Lambert cu acest prilej se făcuse tovarășul Clarii. To­tuși George era obiectul preocupării sale necontenite ; acesta ’î întreținea ura, și îi ținea sîngele intr’o fierbere necontenită. — Cu orî-ce preț trebue să ies din a­­cesta încurcătură, își zicea el: d’abia dacă mai am cincî­spre­zece zile. N’am­ să obțin­ nimic de la Jeana cât timp acest om va fi în viață. Deci trebue să mora! XIII D. de Borsenne se gândi la un duel, dar George era un duelist minunat, atât cu sabia cât și cu revolverul. Ce e drept și d. de Borsenne mânuia bine fleureta dar în fața unui adversar ca George și-ar fi perdut totă­l îndemânarea. Putea să -i omore pe amândoi, leg­a îi da dreptul prin articolele 324 și 366 ale codului penal. Dar era să mai adaoge un proces criminal celui civil pe care vrea să’l înlăture. Și apoi după victime aparea tata și mama, teribili și amenințători. Susținute de ei procesele fi­ vor ma pu­țin amenințătore ? Dar el nu vrea martea Jeane , o iubia, vrea s’o aibă. Căuta alt­ceva. (Va urm­a) Fotografia Universul In strada Brezoianu No. 19 s’a deschis pe­ntru public stabilimentul fotografic al Universului unde se esecută cu cea mai ma­re fineță fotografii de ori­ce mărime, cu pre­țurile cele mai reduse. Cititorii „Universului“ au un rabat de 10 °/ .

Next