Universul, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 1-28)
1887-01-02 / nr. 1
Î Când acesta veni, găsi pe nenorocitul mor întins pe scânduri și scăldat în sânge. Pistolul îl vindecase de durere ! D. Teleor. *V iti» J. ir. a Dar el uită pe asasini pentru ca să ilustrația nostră De când vremea se numără după ani, de când întâiul poet și-a închipuit față față anul care vine cu cel care se duc anul vechili a fost asemănat cu un b trân gârbovit de apăsarea vremei, ar nou cu un copil care deschide pentru tâtaș dată ochii în lume. Un copil în adevăr e anul nou. Nue știi că o să-și facă și el vacul, dar zadar cauți să ghicești cum va eși, bt rău ? Sa fii profet nu ți-e dat: ți e peri numai să nadăjduești... Buletin Judiciar Un om căruia îi place recerea La anul nou totă lumea face câte un clefuuit pe socotela lor, alții pe a altora. Dar și între aceștia din urmă se afla două categorii: invitații și neinvitații. Pe Costache Cârlig nu ’I invitase nimeni in pivnița boerului Berescu, unde a fost prins tocmai pe când era in toiul „meralionului“. Vina, nu e vorba, nu e decât a lui, sau mai bine a firei lui prea vesele. Când vede o sticla plina, nu se póte opri să n’o golesca și după ce o golește nu se póte opri să nu cânte, uitând tóte necazurile lumea. Meastâmpărățit de sergenți, cari nu dau pace lumii nici în ziua de anul nou, nu'l lăsară sa’.A facă cheful. Ce e drept, e și cam ciudat lucru, mai cu semn pentru un sergent, să auză, la miezul nopții, eșind din sânul pământului note răgușite pe asta . Să trăiască vinul, Vinul și pelinul!... Iată cum ajunse bietul Cârlig în fața onor, tribunal corecțional, tot atât de puțin indulgent, fie zi de lucru fie zi de sărbatare, pentru ament de felul onorabilului. Sa ascultăm interogatorul: Președintele : Ce căuta în pivnița d-lui Berescu la miezul nopții ? Acuzatul: Apoi de, d-le președinte, era anul nou și.... Președintele: Și crezi că hoția e permisă în zile de sărbători ? Acuzatul: Ba nu, să vedeți. Am o nevastă, d-le președinte, de-ar scate per alb și dracului..... Eu sunt iute și când mă apuc la certa cu ea, m’aprind de mă iau tóte nădușelile... D’aia m’am coborât în pivniță ca să mă răcoresc. Președintele.—Și ai nimerit în pivnița altuia ? Bine, fiindcă ’ți plate atât de mult răcerea, o s’o gușfti 15 zile. Cârlig.—Poftim! mai fă ..revelion“ o» lumea dacă ’ți seciti 1. igiena școlilor, 2. a atelierelor, 3. a spitalelor) și V. Statistica și meteorologia. * * * Una din statisticele la modă în zilele nóstre, e statistica sinuciderilor. Fiecare oraș mare din Europa ’și o are pe a sa. —In Viena, în anul 1886, numărul sinucișilor s’a urcat la 358 persone : 280 bărbați, și 78 femei. Cel mai tânăr dintre sinuciși număra abia I1 ani, iar cel mai bătrân 83. Mizeria a fost cauza cea ma principală a sinuciderilor și spânzurătorea cel mai des obicinuit mijloc de a scăpa de viață, scrie la acesta revistă. Tot de o dată un comitet anume instituit va reînființa „Societatea Revista literară“, reorganizând prin țară vechile sale comitete. Ieri s’a ținut un consiliu de miniștri, sub președința Regelui. 3.C Corpul didactic din Ploești, într’o întrunire ținută zilele trecute, a decis să facă o petiție camerelor prin care să cera: Revizuirea legii pensiilor și întru ce privește pe profesori și să se reducă și J~ J *"■ [UNK]•? ca la militari și la tegravidü la 25 din 30, iar fi ani ; ze o casă școlară (ca atru ajutarea văduvelor și sfesori, în caz când pro înainte de a fi ajuns la e de legea pensiilor, ei care să se alcătuiască ie se pun profesorilor pentru sumele ce se economisee de catedre și din lumese reține profesorilor, pentru în funcție, afe ițile lor prătește cespune- i răspundă argumentațiilor legaților camerei, în ce prurile aduse proiectului de vețământ prezintat de d-sa. KL se creeze un club al gu 3fe 3 cu serviciul de depeși ais, mai multe ziare au hotăse ele im nou serviciu teles la Botoșani pentru indaplare în timpii alegerilor fost puși în libertate. Care sub acuzație n’a găsit ’î trimeță înaintea juraților, ei vor fi dați judecății tirecțional i 1“, ziar ministerial, anunță f vițtóre se va face o rematetului.Kroiza se va întorce în țară le. a Hotelului Kiriazi felicită , la clintela pentru anul nou români pentru negociarea Știri - Vespoziție de la Varșovia la 1 Acesta espoz țturi : I. Higiena -----, — .»a muzelor, Iii. a locuințelor, IV. igiena specială, și acesta se va subîmpărți în trei Detate și de pretutindea Amor de bătrânețe. — Pădurile de lângă Cârcei, în Transilvania, au teatrul unei drame misteriose. Două cadavre s’au descoperit vina al lui Ion Florea, din Cârcei, care se găna, spînzurat de o cracă de copac, al femeei Maria văduva care era capul rănit îngrozitor, în zăpadă. După tote probabilitățile, Florea al femeia și apoi și-a făcut singur semă. Florea era un bătrân de vre-o 50 ani, care se înamorase de Maria, fen de vre-o 45 de ani, și Se crede că g zia 1 a adus să săvesească acest omor ȘTIRI IC m01 „revista literară“ va apare de aci îni sub conducerea d-sale. Mare parte dii chil si actualii colaboratori vor ura ! ) VIE PARTEA A TREIA Mormentul gol XIV Ajunse în piața Maubert la vreme ca să vază mai mulți omeni suinduse într’o trăsură. . Vin să strige, dar emoțiunea îl împiedică să scotă un singur sunet. Trăsura o luase înspre cheu, când el intră pe strada Haut-Paré. Pălăria lui George, pe care o găsi pe jos, nu-i mai lăsa nici o îndoială desăvârșirea crimei. Dar ce se întâmplase ? Era are o răpire ? ori era un asasinat. El se opri la acesta din urmă ideie. încă o dată vor să strige ; dar, și acum, glasul se opri pe buze. Atunci se ridică în sus cu o energie sălbatică și se repezi în urma trăsurei. Alegând, nădăjduia sa întâlnesca pe cineva, dar la ceasul acela nu mai era nimeni pe stradă. Vântul îi luă pălăria, nu tați nimic. Ghetele îi alunecau pe pietrele p no de noroiu, le scóse fugend.Fugea din ce în ce mai repede. — O ! ticăloșii, își zicea el, am să-i urmăresc cât voiți avea suflare în piept. 4un să întâlnesc pe cineva. Sergenții ? !ande sunt? Ce bine e păzit Parisul! Deodată, văzu trăsura oprinduse pe podul Austerlitz, zări ce se petrecu prin negura roșie care acoperea ochii ca o perdea, dea ajutor lui George, înștiințat prea târziu, nu putuse nici să prerie pe George, nici să împiedice crima. Și chiar la post el nu știa dacă ajutorul lui nu fusese prea târziu venit. Doctorul era un bătrân și învățat profesor de la facultate. Se apropia de înecat și îl cercetă. Văzu urmele fricțiunii și dete din cap în semn de aprobare. Personele de față îl înconjurară. — Ce zici, domnule ? îl întrebă președintele Durangon. Doctorul nu răspunse, dar scose din buzunarele lui o trusă și vr’o două sticluțe. In genuchi, aplecat asupra tînerului, el îl făcu să înghiți vr’o trei picături dintr’un lichid galben care umplu postul de un miros asemenea cu al eterului și al absintului. — Urmați cu fricțiunile, porunci el. Și chiar el îl frecă pe piept și tot îi punea mâna pe caste în părțile plămânilor. — Să nădăjduim, zise d. Durangon la urechia lui Fragère. In același moment, George făcu o mișcare și toți văzură pieptul ridicându-i-se puțin. Doctorul îi apucă capul, destupă o a doua sticlă și îl făcu să înghită conținutul. De o dată, George vărsând de pe afară lichidul pe care îl înghițise împreună cu o mare cantitate de apă. Doctorul își ridică capul zîmbind. — Domnilor, zise el cu un ton modest, D-zeu, mai mult decât arta medicală, a scăpat pe acest tîrer. — Scăpat, scăpat esclama Frugére. Și căzând în genuchi, îi lua mâinile și începu să i le sărute văzînd și plăngend tot odată. XVI Postul poliției se compunea din trei camere: una în care era George, alta mult mare cu saltele de jur în prejur pe care puteau să se odihnesca omenii de pază, și a treia în care era cabinetul judecătorului de pace. In acesta din urmă comisarul introduse pe președintele Durangan și pe Frugère. Președintele vorbi cel d’întâiu. — Ieri, zise el, am prânzit și am petrecut sera cu un prieten cu care nu mă vezusem de mult și care locuește pe bulevardul Mazas. Vorbind, uitarăm de râsul plecărei și tocmai pe la douesprezice me gândii că trebue să plec. Prietenul meu trimese pe vizitiul lui dji pe o trăsură, căci ploua. Dupe o jumătate de ces, se întorse. Nu putuse găsi nici o trăsură. Atunci me hotorîi să plec pe jos și așteptai să înceteze ploia. In sfîrșit, plecaiu cu sluga prietenului meu. Străbateam piața Mazas când auzirăm zgomotul pe care -i face un corp greu când cade în apă, și apoi strigătul: ajutori Văzurăm și pe omul acesta suinduse pe parapet și sărind in ajutorul celui care se îneca. O trăsură se depărta în totă iarăla ce o pot avea doi cai în galop și doi omeni alergați în fuga mare spre grădina plantelor. Strigarăm și noi, ajutori... Niște sergenți de oraș alergară, se asvârliră în niște bărci și făcură acestă îndoită scăpare. Cu un curaj de mirat, înainte de a -§i face depunerea, Jean Frugère schimbă o privire cu președintele. — Domnule comisar, zise el, lângă piață, Mambert s’a întâmplat crima. Acolo d. George Lambert a fost atacat și a primit o lovitură în cap. Omorîtorii l’au pus în trăsură și eu m’am luat dupe ei. Astfa am putut ajunge la vreme pentru ca să mă pot arunca în Sena, să apuc pe d. George și să ’i țiu să nu se înece ținendui capul d’asupra apei. (Va urma) convenției comerciale cu Austro-Ungaria s’au întors în București. Negocierile întâmpină mari greutăți. K D. Ion Ghica, ministrul țărei la Londra, va sosi peste câteva zile în București. K . , D. general Cantili a fost dat judecăței militare pentru faptul de rănire a unui doctor, pe care l-am povestit. Comanda provizorie a diviziei Focșani s’a dat d-lui colonel Hulban. Consuiü practic Printre carele pentru bala ce au copiii, gușterul, este și aceea despre care doctorul Dubheil făcu un raport către academia de medicină din Paris. „E de trebuință, zice doctorul Dutheil, să se aprindă lângă patul bolnavului o amestecătură de terebentină și de catran vegetal; odaia se umple îndată cu un fum des și negru, așa că asistenții nu se mai văd, dar nu încerca nici o supărare. „Pe dată peltide false din gât se desfac și sunt scuipate în formă de flamă. „Intr’acelaș timp trebue apelat gâtlejul cu calce și evaltar (nu de cărbune fosil). In doue-trei zile bolnavul e vindecat repede. „Asemenea afumări dezinfecteza, vindecă și feresc personele ce se apropie de bolnav, ferind chiar și pe ceilalțî copii de acesta bolă grozavă.“ .Noutăți Hazlii Deorece nu ploua e de mult, un boier vrând să rîză de un biet țăran, îi zise : — Ai face bine să te spovedești, știi? pentru că de nu va ploua multă vreme, vor muri tóte vitele. — Mă voia ruga lui Dumnezeu, răspunse țăranul, ca să te cruțe măcar pe dna, cucóne. TESTE Berlin, 30 Decembre. Ședința Reichstagului.—D. de Bismarck, într’un lung discurs des aplaudat, demonstra că forța armată a Germaniei nu este suficientă pentru a garanta siguranța imperiului. Relațiile Germaniei cu tote puterile, în special cu Austria, sunt bune. Tot astfel este și cu raporturile ei cu Rusia. Cât despre Bulgaria, flermanist îî este tot una de a ști cine domnește acolo.. Amiciția Rusiei îi este mai importantă decât a Bulgariei. Relațiunile cu Francia sunt asemenea bune , dar e mai greu să le menținem ca atare, fiindcă trebue încă mult timp până ce tote dificultățile să fie aplanate. Germania nu va ataca nici o dată pe Francia, dar trebue să fie urmată în prevederea unui atac; nu se pute conta pe o pace durabilă cu Francia, căci de a dați cutare guvern pate obține puterea, cari să ne aducă a face război. Francia e o putere forte și solidă, ci o armată brava și gata a se bate. Victoriei ar aduce pe Germania în timpurile de la 1807 până la 1815. Trebue deci ca Reichstagul să accepte proiectul de leg cu o durată de 7 ani. In caz contrar, guvernul va face im bine apel la alegători. Despre politica orientală, d. Bismarc constată că Germania și Austria susțin acolo interesele lor mutuale. Dar, adaog d. de Bismarck, fiecare putere are asemnea niște interese, cari nu sunt interesele celeil alte, și unde trebuie să se apere ea însăși. Intr’un război eventual e Francia, nu ne putem bizui pe alții. Discuția va continua mâine. Hue, 31 Decembr Un detașament franco anumit voind asedieze un sat fortificat, n’a putut revierderile sale sunt de 13 morți și răniți. Berlin, 31 Decembre Reichstagul a reluat discuțiunea probtului legii militare. D-nul de Moltke, apărând proiectul a spus : „Dacă un stat póte lucra, neavu decât pacea ca obiectiv, Germania e C £ se găsește în defensivă. Dar pentru a sigura pacea, trebue să fim tari și armi Dacă, fără voia nóstru, vom fi tîrîți ti’un rezbel, vom putea, proiectul fi votat, să’l ducem la un bun resultat. Di vom respinge proiectul, atunci resbelu sigur. D. de Moltke a făcut apel la triotismul Reichstagului și a recomandiu acceptarea proiectului de lege.