Universul, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 1-28)

1887-01-02 / nr. 1

Î Când acesta veni, găsi pe nenorocitul mor întins pe scânduri și scăldat în sânge. Pistolul îl vindecase de durere ! D. T­eleor. *V­ i­ti» J. i­­­r. a Dar el uită pe asasini pentru ca să ilustrația nostră De când vremea se numără după ani, de când întâiul poet și-a închipuit față față anul care vine cu cel care se duc anul vechili a fost asemănat cu un b trân gârbovit de apăsarea vremei, ar nou cu un copil care deschide pentru­­ tâtaș dată ochii în lume. Un copil în adevăr e anul nou­. N­­ue știi că o să-și facă și el vacul, dar zadar cauți să ghicești cum va eși, bt rău ? Sa fii profet nu ți-e dat: ți e peri numai să nadăjduești... Buletin Judiciar Un om căruia îi place recerea La anul nou totă lumea face câte un clef­­uuit pe socotela lor, alții pe a al­tora. Dar și între aceștia din urmă se afla două categorii: invitații și neinvitații. Pe Costache Cârlig nu ’I invitase ni­meni in pivnița boerului Berescu, unde a fost prins tocmai pe când era in toiul „meralionului“. Vina, nu e vorba, nu e de­cât a lui, sau mai bine a firei lui prea vesele. Când vede o sticla plina, nu se póte opri să n’o golesca și după ce­ o golește nu se póte opri să nu cânte, uitând tóte neca­zurile lumea. Meastâmpăr­ățit de sergenți, cari nu dau pace lumii nici în ziua de anul nou, nu'l lăsară sa’.A facă cheful. Ce e drept, e și cam ciudat lucru, mai cu semn pen­tru un sergent, să auză, la miezul nopții, eșind din sânul pământului note răgușite pe as­ta . Să trăiască vinul, Vinul și pelinul!... Iată cum ajunse bietul Cârlig în fața onor, tribunal corecțional, tot atât de pu­țin indulgent, fie zi de lucru fie zi de sărbatare, pentru ament de felul onora­bilului. Sa ascultăm interogatorul: Preșe­dintele : Ce căuta­ în pivnița d-lui Berescu la miezul nopții ? Acuzatul: Apoi de, d-le președinte, era anul nou­ și.... Pre­ședintele: Și crezi că hoția e per­misă în zile de sărbători ? Acuzatul: Ba nu, să vedeți. Am o nevastă, d-le președinte, de-ar scate per alb și dracului..... Eu sunt iute și când mă apuc la certa cu ea, m’aprind de mă iau tóte nădușelile... D’aia m’am coborât în pivniță ca să mă răcoresc. Președintele.—Și ai nimerit în pivnița altuia ? Bine, fiind­că ’ți plate atât de mult răcerea, o s’o gușfti 15 zile. Cârlig.—Poftim! mai fă ..revelion“ o» lumea dacă ’ți seciti 1. igiena școlilor, 2. a atelierelor, 3. a spitalelor) și V. Statistica și meteo­rologia. * * * Una din statisticele la modă în zilele nóstre, e statistica sinuciderilor. Fie­care oraș mare din Europa ’și o are pe a sa. —In Viena, în anul 1886, numărul sinu­­cișilor s’a urcat la 358 persone : 280 băr­bați, și 78 femei. Cel mai tânăr dintre sinuciși număra abia I1 ani, iar cel mai bătrân 83. Mizeria a fost cauza cea ma principală a sinuciderilor și spânzurătorea cel mai des obicinuit mijloc de a scăpa de viață, scrie la acesta revistă. Tot de o dată un comitet anume instituit va reînființa „So­cietatea Revista literară“, reorganizând prin țară vechile sale comitete. Ieri s’a ținut un consiliu de miniștri, sub președința Regelui. 3.C Corpul didactic din Ploești, într’o în­trunire ținută zilele trecute, a decis să facă o petiție camerelor prin care să cera: Revizuirea legii pensiilor și întru­ ce privește pe profesori și să se reducă și J~ J *"■­ [UNK]•? ca la militari și la t­egra­vid­ü la 25 din 30, iar fi ani ; ze o casă școlară (ca a­tru ajutarea văduvelor și sfesori, în caz când pro înainte de a fi ajuns la e de legea pensiilor, ei care să se alcătuiască ie se pun profesorilor pen­tr­­u sumele ce se economise­­e de catedre și din lume­­se reține profesorilor, pe­ntru în funcție, afe­­ iț­ile lor pr­­ătește c­espune- i răspundă argumentațiilor legaților camerei, în ce pru­­­rile aduse proiectului de vețământ prezintat de d-sa. K­­L se creeze un club al gu 3fe 3 cu serviciul de depeși a­is, mai multe ziare au hotă­­se ele im nou serviciu tele­s la Botoșani pentru ind­­­aplare în timpii alegerilor fost puși în libertate. Ca­­re sub acuzație n’a găsit ’î trimeță înaintea juraților, ei vor fi dați judecății tir­ecțional­ i­ 1“, ziar ministerial, anunță f vițtóre se va face o rema­tetului.K­­roiza se va întorce în țară le. a Hotelului Kiriazi felicită , la clintela pentru anul nou români pentru negociarea Știri - V­­espoziție de la Varșovia la 1 Acesta espoz ț­turi : I. Higiena -----, —­­ .»a mu­zelor, Iii. a locuințelor, IV. igiena spe­cială, și acesta se va subîmpărți în trei De­tate și de pretutindea Amor de bătrânețe. — Pădurile­­ de lângă Cârcei, în Transilvania, au­­ teatrul unei drame misteriose. Două cadavre s’au­ descoperit vina al lui Ion Florea, din Cârcei, care se găna, spînzurat de o cracă de copac, al femeei Maria văduva care era ca­pul rănit îngrozitor, în zăpadă. După tote probabilitățile, Florea a­l femeia și apoi și-a făcut singur semă. Florea era un bătrân de vre-o 50 ani, care se înamorase de Maria, fen de vre-o 45 de ani, și Se crede că g zia 1 a adus să săve­sească acest omor ȘTIRI IC m­0­1 „re­vista literară“ va apare de aci îni sub conducerea d-sale. Mare parte dii chil si actualii colaboratori vor ura ! ) VIE PARTEA A TREIA Mor­mentul gol XIV Ajunse în piața Maubert la vreme ca să vază mai mulți omeni suindu­se într’o trăsură. . Vin să strige, dar emoțiunea îl îm­pie­­­­dică să scotă un singur sunet. Trăsura o luase în­spre cheu, când el intră pe strada Haut-Paré. Pălăria lui George, pe care o găsi pe jos, nu-i mai lăsa nici o îndoială de­să­vârșirea crimei. Dar ce se întâmplase ? Era are o răpire ? ori era un asasinat. El se opri la acesta din urmă ideie. încă o dată vor să strige ; dar, și acum, glasul se opri pe buze. Atunci se ridică în sus cu o energie sălbatică și se repezi în urma trăsurei. Ale­gând, nădăjduia sa întâlnesca pe cine­va, dar la ceasul acela nu mai era ni­meni pe stradă. Vântul îi luă pălăria, nu t­­ați nimic. Ghetele îi alunecau pe pie­trele p no de noroiu, le scóse fugend.­­Fugea din ce în ce mai repede. — O ! ticăloșii, își zicea el, am să-i urmăresc cât voiți avea suflare în piept. 4un să întâlnesc pe cine­va. Sergenții ? !ande sunt? Ce bine e păzit Parisul! De­odată, văzu trăsura oprindu­se pe podul Austerlitz, zări ce se petrecu prin negura roșie care­­ acoperea ochii ca o per­dea, dea ajutor lui George, înștiințat prea târziu, nu putuse nici să prerie pe George, nici să împiedice crima. Și chiar la post el nu știa dacă ajuto­rul lui nu fusese prea târziu venit. Doc­torul era un bătrân și învățat profesor de la facultate. Se apropia de înecat și îl cercetă. Văzu urmele fricțiunii și dete din cap în semn de aprobare. Personele de față îl înconjurară. — Ce zici, domnule ? îl într­ebă preșe­dintele Durangon. Doctorul nu răspunse­, dar scose din buzunarele lui o trusă și vr’o două sti­cluțe. In genuchi, aplecat asupra tîneru­lui, el îl făcu să înghiți vr’o trei picături dintr’un lichid galben care umplu postul de un miros asemenea cu al eterului și al absintului. — Urmați cu fricțiunile, porunci el. Și chiar el îl frecă pe piept și tot îi punea mâna pe caste în părțile plămânilor. — Să nădăjduim, zise d. Durangon la urechia lui Fragère. In același moment, George făcu o miș­care și toți văzură pieptul ridicându-i-se puțin. Doctorul îi apucă capul, destupă o a doua sticlă și îl făcu să înghită con­ținutul. De o dată, George vărsând de pe afară lichidul pe care îl înghițise împreună cu o mare cantitate de apă. Doctorul își ridică capul zîmbind. — Domnilor, zise el cu un ton modest, D-zeu, mai mult de­cât arta medicală, a scăpat pe acest tîrer. — Scăpat, scăpat­ esclama Frugére. Și căzând în genuchi, îi lua mâinile și începu să­­ i le sărute văzînd și plăngend tot odată. XVI Postul poliției se compunea din trei camere: una în care era George, alta mul­t mare cu saltele de jur în prejur pe care puteau să se odihnesca omenii de pază, și a treia în care era cabinetul judecă­torului de pace. In acesta din urmă co­misarul introduse pe președintele Duran­­g­an și pe Frugère. Președintele vorbi cel d’întâiu. — Ieri, zise el, am prânzit și am pe­­tr­ecut sera cu un prieten cu care nu mă vezusem de mult și care locuește pe bu­levardul Mazas. Vorbind, uitarăm de râsul plecărei și tocmai pe la doue­spre­­zice me gândii că trebue să plec. Prietenul m­eu trimese pe vizitiul lui dji pe o trăsură, căci ploua. Dupe o jumătate de ces, se întorse. Nu putuse găsi nici o trăsură. Atunci me ho­torîi să plec pe jos și așteptai să încete­ze ploia. In sfîrșit, plecaiu cu sluga prie­tenului meu. Străbateam piața Mazas când auzirăm zgomotul pe care -i face un corp greu când cade în apă, și apoi strigătul: ajutori Văzurăm și pe omul acesta suin­­du­se pe parapet și sărind in ajutorul ce­­lui care se îneca. O trăsură se depărta în totă iarăla ce o pot avea doi cai în galop și doi omeni alergați în fuga mare spre grădina plantelor. Strigarăm și noi, ajutori... Niște sergenți de oraș alergară, se asvârliră în niște bărci și făcură a­­cestă îndoită scăpare. Cu un curaj de mirat, înainte de a -§i face depunerea, Jean Frugère schimbă o privire cu președin­tele. — Domnule comisar, zise el, lângă pia­ță, Mambert s’a întâmplat crima. Acolo d. George Lambert a fost atacat și a primit o lovitură în cap. Omorîtorii l’au pus în trăsură și eu m’am luat dupe ei. Ast­f­a am putut ajunge la vreme pentru ca să mă pot arunca în Sena, să apuc pe d. George și să ’i țiu să nu se înece ținen­­du­i capul d’asupra apei. (Va urma) convenției comerciale cu Austro-Ungaria s’au întors în București. Negocierile întâmpină mari greutăți. K­ D. Ion Ghica, ministrul țărei la Lon­dra, va sosi peste câte­va zile în Bucu­rești. K­ . , D. general Cantili a fost dat judecăței militare pentru faptul de rănire a unui doctor, pe care l-am povestit. Comanda provizorie a diviziei Focșani s’a dat d-lui colonel Hulban. Consuiü practic Printre carele pentru bala ce au copiii, gușterul, este și aceea despre care doc­torul Dubheil făcu un raport către aca­demia de medicină din Paris. „E de trebuință, zice doctorul Dutheil, să se aprindă lângă patul bolnavului o amestecătură de terebentină și de catran vegetal; odaia se umple îndată cu un fum des și negru, așa că asistenții nu se mai văd, dar nu încerca nici o supărare. „Pe dată peltide false din gât se des­fac și sunt scuipate în formă de fl­amă. „Intr’acelaș timp trebue apelat gâtlejul cu calce­­ și evaltar (nu de cărbune fosil). In doue-trei zile bolnavul e vindecat re­pede. „Asemenea afum­ări dezinfecteza, vin­decă și feresc personele ce se apropie de bolnav, ferind chiar și pe cei­l­alțî copii de acesta bolă grozavă.“ .Noutăți Hazlii De­ore­ce nu ploua e de mult, un boier vrând să rîză de un biet țăran, îi zise : — Ai face bine să te spovedești, știi? pentru că de nu va ploua multă vreme, vor muri tóte vitele. — Mă voia ruga lui Dumnezeu, răs­punse țăranul, ca să te cruțe măcar pe d­na, cucóne. T­ESTE Berlin, 30 Decembre. Ședința Reichstagului.—D. de Bismarck, într’un lung discurs des aplaudat, de­monstra că forța armată a Germaniei nu este suficientă pentru a garanta siguran­ța imperiului. Relațiile Germaniei cu tote puterile, în special cu Austria, sunt bune. Tot ast­fel este și cu raporturile ei cu Rusia. Cât despre Bulgaria, flermanist îî este tot­­ una de a ști cine domnește acolo.. A­­miciția Rusiei îi este mai importantă de­cât a Bulgariei. Relațiunile cu Francia sunt asemenea bune , dar e mai greu să le menținem ca atare, fiind­că trebue încă mult timp până ce tote dificultățile să fie aplanate. Ger­mania nu va ataca nici o dată pe Fran­cia, dar trebue să fie urmată în preve­derea unui atac; nu se pute conta pe o pace durabilă cu Francia, căci de a dați cutare guvern pate obține puterea, cari să ne aducă a face război. Francia e o putere forte și solidă, ci o armată brava și gata a se bate. Victori­ei ar aduce pe Germania în timpurile de la 1807 până la 1815. Trebue deci ca Reichstagul să accepte proiectul de leg cu o durată de 7 ani. In caz contrar, guvernul va face im bine apel la alegători. Despre politica orientală, d. Bismarc constată că Germania și­­ Austria susțin a­colo interesele lor mutuale. Dar, adaog d. de Bismarck, fie­care putere are asem­­nea niște interese, cari nu sunt interese­le celei­l­ alte, și unde trebuie să se ape­re ea însăși. Intr’un război eventual e Francia, nu ne putem bizui pe alții. Discuția va continua mâine. Hue, 31 Decembr Un detașament franco anumit voind asedieze un sat fortificat, n’a putut rev­ierderile sale sunt de 13 morți și­­ răniți. Berlin, 31 Decembre Reichstagul a reluat discuțiunea prob­tului legii militare. D-nul de Moltke, apărând proiectul a spus : „Dacă un stat póte lucra, neavu decât pacea ca obiectiv, Germania e C £ se găsește în defensivă. Dar pentru a sigura pacea, trebue să fim tari și armi Dacă, fără voia nóstru, vom fi tîrîți ti’un rezbel, vom putea, proiectul fi votat, să’l ducem la un bun resultat. Di vom respinge proiectul, atunci resbelu sigur. D. de Moltke a făcut apel la triotismul Reichstagului și a recoman­diu acceptarea proiectului de lege.

Next