Universul, martie 1887 (Anul 4, nr. 54-82)
1887-03-01 / nr. 54
Universul No. 54. 40 ectare din frumosa pădure care acoperea muntele, erau în flăcări. Autorul incendiului e arestat. Daraiare—Se scrie din Terni că mai alastăieri un tren care transporta pe lucrătorii de la turnătoria din apropierea acelui oraș, a deraiat, nu se spune prin ce întâmplare. Un lucrător a rămas mort pe loc, alți șapte, între cari și trei ingineri, gretx răniți. Lombard. Corespondența Telegrafică (Serviciul particular al „ Universului“) Sultanul și regența bulgară Sultanul a felicitat, prin telegraf, pe regență, pentru grabnica înăbușire a revoltelor de la Silistra și Rusciuk. Sofia, 26 Fevruara. Condițiile alianței ltalo-germane-austriaoe „Temps“ desminte într-o telegramă din Roma zgomotul că Italia ar fi consimțit să intre în alianța germano-austriacă cu condiția ca să i se dea ajutor să reiși Ninza și Savoia , chiar regele HumbergSI a declarat că e dator memoriei părintelui său să nu caute a urmări astfel de planuri. „Tribuna“ asigură că alianța s-a încheiat între Germania, Austria și Italia pe cinci ani. Condițiile principale ale alianței sunt: Garantarea reciprocă a teritoriilor între puteri. Italia se obligă să dea ajutor Austriei, în caz de războiu cu Rusia, primind în schimb, după victorie, Trentinul se obligă de asemenea se dea ajutor Germaniei în contra Franciei, primind în schimb Tunisul, tot după victorie. Se zice că „Tribuna“ are aceste informații de la d. Cappelli, fost secretar general al ministerului de externe. Convocarea Sobraniei, liga patriotică Sofia, 26 Fayruara. Sobrania va fi convocată cu vechiul program, sau se prelungesc puterile regenței sau să alegă un prinț. Se zice că Alexandru de Battenberg ar fi declarat din nou, într’o scrisore particulară, că nu sfătuește pe bulgari să ’i realegă. Astăzi s’a constituit liga patriotică bulgară cu deviza: „Bulgaria za sebesi !“ (Bulgaria prin sine și pentru sine !) Paris, 26 Februare, Roma, 26 Fevruare Pentru armata rusescă Petersburg, 26 Fevruarș. Guvernul rusesc a luatotărîrea să introducă mitrailleusele în armată ; noile tunuri se vor împărți pe la diferitele regimente de infanterie. INTEMPLARI Omorul din Pitești. — Iată amănuntele pe care le dă „Dorința Argeșului“ asupra acestei crime, de care am pomenit și noi. Femeea Lenea, servitorea d. P. Pop din orașul Pitești, trăia de mai mult timp IDISSI TXTIDIETH — 2 în concubinaj cu un soldat din reg. 4 de dorobanți anume Constantin Ursovici. Da la o vreme încoce, amantul observă că iubita îl înșală, și ia hotărîrea de a-și resbuna. Duminica trecută, pe la orele 8 sara, se duce la casa stăpânului amantei sale și, după ce o scote în curte sub un protest óre care, pe când sta cu densa la vorbă, îl împlântă un cuțit de bucătărie în spate, care îi străpunge plămânul stâng, inima, și iese în partea cealaltă prin țîță. Nefericita a căzut jos, n’a scos decât un țipet și a expirat. Asasinul prins, într’un moment a tăgăduit comiterea crimei, dar mai pe urmă a mărturisit și asasinatul și mobilul care l a împins să-l comită. Parchetul, după ce a anchetat faptul, a trimis pe asasin autorităței militare, care este în drept de a-1 judeca. X5NT Contrabande.—Ieri napte s’au prins cinci contrabande de gaz, în cantitate de 106 litri. Cu ocazia prinderii uneia dintre aceste contrabande, s’a constatat că mai mulți soldați s’au înrolat între contrabandiști. Intr’adevăr, o mare cantitate ,de gaz de contrabandă confiscat ieri napte i-a găsit într’o cotigă ce intra pe la podul Grozăvești și în care se aflau un caporal și un soldat din escadronul de tren. S’a mai prins asemenea și o contrabanda de spirt, în cantitate de 7 litri. Vasul în care se introducea spirtul avea forma unui cașcaval. ....... miTM ii.. ■ Duminecă, 1 (13) Marte 1887 Buletin Juchiar Crima de la Nicolina *) In dimineța zilei de 22 Noembre anul expirat 1886, o femee din vecinătate, mergând la crâșma lui Buium Leibovici din târgușorul Nicolina lângă orașul Iași pentru a cumpăra vin, a găsit crâșma închisă, dară fiind sâmbătă, când evreii au obiceiu a ține ușile închise, nu a bănuit nimica și a început a bate în ușă pentru a i se deschide. După mai multe lovituri aplicate cu putere, auzi că cineva din năuntru se nevoește cu multă greutatea deschide. Femeea de din afară strigă: „dan ce este, cum ați încuiat, de trebue atâta timp ca să deschideți ?“ Iasă la strigătul său nu se auzi nici un răspuns, decât necazul de a deschide. Ușa în sine fiind deschisă, femeea voind a intra, se văzu în fața unei copile ca de 9 ani, care o întrebă cu o voce tremurândă, că ce vrea ? Femeea i-a zis că vrea să cumpere vin, copila i-a răspuns : că nu are cine-i vinde, fiind-că bunicasăi Buium Leibovici și bunică-sa Hana Leibovici sunt omorîți în casă de către niște tâlhari, și, fără a putea vorbi mai mult, luă pe femee de mână, o duse în odae și-i arătă cadavrele. Femeea, speriată de ceea ce a văzut, e și repede afară, dădu de veste la vecini și astfel atât poliția cât și parchetul au fost încunoștiințați la moment și începură cercetările și urmăririle pentru descoperirea autorilor, înainte de a descrie ceea ce comisarul și procurorul au constatat la fața locului, credem necesar a arăta cine erau victimele și locuința lor. Buium Leibovici era de statură mică și constituție debilă, avea vârsta de peste 60 de ani, murindu-i soția din întâia căsătorie, cu care a avut mai mulți copii, se recăsători pentru a doua oră cu Hana Leibovici, femee cu mult mai tânără decât densul, de statură mijlocie, robustă și bine nutrită. Neavând copil din a doua căsătorie, au luat să crască pe o nepotă de fiu rămasă orfană de părinți, numită Rubla. Aprope tota viața și a petrecut-o ca cârciumar pe la țară, strămutându se în diferite comune din județul Roman, Iași și Vaslui, în care timp a fost de mai multe ori bătut și prădat. Interzicându-se evreilor de a ține cârciume la țară, el s’a retras la Iași, și pentru a nu se înstrăina de locuitorii mai multor comune, pe cari ’l cunoștea, luă o dughiană în târgușorul Nicolina pe drumul ce duce spre Voinești, două kilometri afară de barieră, unde deschise cârciumă. Casa pe care o locuia, după cum am zis, era la drum, se compunea din patru camere și o ogradă mare, unde trăgeau de obicei mai mulți omeni cu carele și căruțele la reîntorcere din oraș, unii pentru a poposi și a mai bea, alții pentru a dormi în timpul nopței. El afară de femee și nepătă nu mai avea nici un om în serviciu, cu tote că i ar fi fost necesar. Trecea în fața omenilor de bogat, pe când în realitate era sărac. Odaia în care dormea era în fund spre ogradă, avea înăuntru trei paturi, unul în fundul odăiei față cu ușa, altul la drepta și altul la stânga, pe care dormea de obiceiu Buium, la capătul cărui pat era o ladă mare de Brașov pe care dormea soția lui Hana, și un mic păzișor așezat de-a lungul sobei de formă nemțească, pe care dormea nepota lui. ..Procurorul însoțit de comisar transportanduse la fața locului, au constatat următorele: Tóte încuitorile de la lăzi, dulapuri și tejghea stricate, albiturile și hainele aruncate în mijlocul casei, argintăriile și celelalte obiecte casnice în cea mai mare desordine. Față cu ginerele victimei s’a constatat că nu lipsește nimic din albituri, haine, argintărie și celealte obiecte, decât două ceasornice vechi de buzunar, probabil puse amanet de cineva, o curea ruptă de la cornul cu care se închina cârciumarul și care s’a găsit aruncat în mijlocul casei, și în fine banii, fără a se putea ști ce sumă. In odaia de culcare totul era răscolit și aruncat în mijlocul casei, plăpănul, saltele, perne și altele. Lada pe care dormea Hana era luată de la locul ei și pusă în mijlocul odăiei, cele mai multe din obiecte ce se conservau în ea, scóse și împrăștiate prin casă. In câteva locuri pe sub paturi s’au găsit mai multe săpături, ceea ce denotă că criminalii au căutat, dacă nu cumva vor gasi bani îngropați. In partea din stânga odăel aprope de pat, sta întins jos cadavrul lui Buium Leibovici acoperit mai tot cu perine și plapume, cu fața în sus, mâinile aduse mai mult spre gură, ochii puțin deschiși. Pe cadavru nu s’a găsit nici o lesiune, decât în jurul gâtului o echimoză care arată urmele unei sfori strânsă cu putere, asemenea la gură semne de violență pentru a împiedica respirația. Victima a murit prin înăbușire și fără a fi fost în stare a opune cea mai mică resistență. Pe păzișorul de lângă sobă, unde de obicei, dormea nepata, s-a găsit cadavrul femeei Hana Leibovici în următorea poziție: Trunchiul corpului pe păzișor, partea dreptă spre sobă și partea stângă spre casă, îmbrăcată cu cămașă, fustă de fknea și îmbrobodită cu un sălișor negru de lână, pieiorele lăsate în jos pe pământ și dezgolite până la brâu. Jos la capătul păzișorului o bălțigă de sânge, pe perete stropituri și urme de degete ale unei mâni pline de sânge. Pe cadavru s’au observat urmatorele sesiuni: pe palmele mânei drepte și mai cu samă ale mânei stânge și pe buricele degetelor s’au găsit mai multe tăeturi de cuțit. Pe față și mai cu samă pe obrazul stâng și la partea parietală, lovituri de cuțit, mai mult sau mai puțin profunda tăind chiar o arteră. Pe sin d’asupra țețelor mai multe împunsături dar care n’au produs decât echimoze. Pe sub bărbie o echimoză liniară, arătând urmele unei sfori grase strânse cu putere. Martea a provenit în urma unei mari hemoragii cauzată prin tăerea unei artere. Cadavrul, în genere privit, prezintă un aspect îngrozitor. (Va urma). 1) Acesta dare de semn o reproducem după „Liberalul“ din Iași. ACTE OFICIALE * S’a acordat medalia Bene merenti clasa I. P. S. S. Părintelui Ghenadie Enăceanu, episcopul eparhiei Râmnicului și al Noului Severin, pentru scrierile sale literare. * Archiereul Dositeiu Botoșeneanu s’a numit archimandrit de scaun la S-ta Mitropolie din Iași, în locul archimandritului Ieroteiu Maximescu, trecut în alt post. * D. G. Panaitescu-Cremineanu, licențiat, actual procuror la tribunalul Putna, s’a numit procuror la tribunalul Brăila, în locul d-lui Dimitrie Moisescu, înaintat. D. Dionisie Popescu, doctor în drept, actual substitut la tribunalul Putna, s’a numit procuror la același tribunal, în locul d-lui Gr. Panaitescu-Cremineanu, permutat. * D. Dimitrie A. M. Cantacuzino, licențiat, s’a numit judecător al ocolului Stavnic, județul Iași, în locul d-lui Șerban C. Negel. D. Dimitrie I. Băbeanu, licențiat al facultăței juridice din București, actual judecător al ocolului Buzeu, s’a numit procuror la tribunalul Romanațî, în locul d-lui T. Canari. SFcIța: „XXniversul tăi,, 66 DRAMELE GELOSIEI PARTEA TREIA Mamele XVIII Mór tăi Elena rămase încremenită de spaimă. — Dar eu nu vreau să moră, strigă ea cu glas sugrumat. — încă o dată, d-nă, zise Armand schimbându-și de o dată tonul și ținuta, vorbește încet or taci. Nu cumva ai avea de gând să te duci să mă denunți, vrei să vie magistrații aici mâine ? Vrei să mă tîrască jandarmii prin stradele orașului și să mă ducă în închisore ? De vrei așa, strigă, chiamă’țlemenii și spunele tuturor : — D. de Carmeille, stăpânul vostru, a otrăvit pe Valentina. Dacă nu vrei, păstrază taina celor ce ai văzut, și pentru că vreau să te ascult și să-ți răspunz, vorbește încet și fără zgomot ca să nu deșteptăm pe nimeni. Ceea ce am făcut, d-nă, am vrut s’o fac, și am avut câteva momente de codire când mă gândeam la urmările faptei mele. Iți mai spun odată, Valentina de Carmeille nu mai pute trăi. Lasă-me pe mine să fac ce știu. D-ta n’ai aface. D-na Carmeille plângea. Bărbatul urmă: — Nu, nu m’am oprit în fața urmărilor faptei mele, cum nu te ai oprit nici d-ta în planul de a te depărta de mine acum 19 ani. Elena se ridică în sus și ochii săi speriați se uitară la soțul său. El urmă: — Și cu tote astea, d-nă, ai avut nouă luni de gândit. — Ah ! știe tot! murmură Elena perdută. — Da, știă tot... Ce -ți pasă ce am făcut eu, dacă nu ești d-ta muma Valentinei ! Nenorocita își frîngea mâinele. — Oh ! reluă bărbatu', ți-ași fi înțeles durerea și nu m’aș fi mirat să te văd frângându ți mâinile cu o deznădejde de mumă de ai fi fost muma Valentinei. — O iubesc, Armand, o iubesc ! — Ei, o iubeam și eu, pe biata nenorocită pe care m’ai făcut d-ta s’o iubesc ! Elena căzu în genuchi înaintea bărbatului său. —• Ertare, ertare Armand, zise ea rugându-se cu mâinele împreunate. Să trăiască Valentina și să mor eu! Da, eu trebue să mor, căci sunt vinovată, singură vinovată. Iartă o pe Valentina ! In numele lui D zeu, în numele fiului tău, iartă pe fata nevinovată ! Pedepsește pe femeia nenorocită care te-a înșelat... Sunt o ticăldsă, o infamă ! Pedepsește pe soția nelegiuită... Rezbună-te Armand, omora me, da, omora-me, sunt vrednică să mor ! Bărbatul era cuprins de o emoțiune mare. — Am eu înfățișarea așa de cumplită, zise el întristat; am eu înfățișarea unui judecător fără milă ! — Ah! iartă, iartă ! — Nu, Elena, nu iert încă. Nu aștepta iertarea mea până în ziua când -ți voi putea-o da, facă pedepsa vinei tale. Vezi că nu zic că ce ai făcut e o crimă. — Ah ! Armand, de a ști cât am suferit ! — îmi închipuesc. — Câte lacrămi am versat ! — Le-am ghicit. — Te înșelasem pe tine, pe care te iubiam, pe care te adoram. Eram nebună, Armand, nebună eram ! Gelozia ’mi zăpăcise judecata... Iubirea ce aveam pentru tine, Armand, aceasta m’a împins să greșesc. De când am săvârșit faptul, nu am mai avut un minut de odihnă. Trăiam chinuită de părere de reü, rósa de remușcări. Oh ! să mint într’una !... Să te mint pe tine în tóte zilele, în fiecare minut, ce chin cumplit ! Am suferit acest chin , era o resburare ! — Dacă ești vinovată, Elena, tare vinovată, ești și vrednică de ertare. Aide, scula te! — Nu, vreau să stați în genuchi înaintea ta ca să te mai rog. Dacă îți par vrednică de ertare, atunci ai tot sentimentele tale mărinimase... Armand, Valentina, Valentina nevinovată e vrednică de ertare. — Nu’mi mai vorbi de dânsa, răspunse Armand încruntându-ți sprîncenile. — Am făgăduit, am jurat să o iubesc, să o fac fericită. — Nu -ți poți ține întreaga făgăduială pentru că e nenorocită, ai făcut un jurământ nesocotit. — Nu e greșala mea, dacă e nenorocită. — Oare e a mea ? — Nu, Armand, nu. Dar de ce vrei să moră ? Nu e vinovată ! N’a făcut nimic... Te iubește cum o iubești și tu, e copila ta !... — Copila mea ! zise Armand cu amărăciune. — Armand, în numele amintirii respectate a tatălui și mamei tale, lasă-ți planul grozav, scapă pe Valentina ! — D nă, nu mă mai ruga. (Va urma) Citiți urmarea romanului „Vrăjitoreau, pe pag. 4 a. A, V