Universul, aprilie 1887 (Anul 4, nr. 84-110)

1887-04-01 / nr. 84

Universul No. 84. Corespondența Telegrafică (Serviciul particular al „Universului“) Nihiliștii Din depozitele de la Liban, îa Garland, s-au furat cantități enorme de dinamită. Ancheta făcută a dovedit că hoțiile se făceau sub ochii ofițerilor. Se crede că e vorba de o nouă conspirație în contra țarului; poliția e pe urmele ei. S’au făcut numerase arestări. Petersburg, 29 Marte Alt atentat plănuit contra țarului „Berliner Tageblatt“ primește din Petersburg știrea că s’a descoperit un nou complot contra vieței țarului. Atentatul trebuia se se facă miercuri pe Morskaia mare, când țarul se întorcea cu împărătesa sa Gacina. Atentatorul și o femee care-l însoțea au fost arestați cu câteva minute înainte de a trece perechea imperială prin Morskaia. Berlin, 29 Marte. Ratkof la minister Berlin, 28 Marte. „Post“ anunță, din Petersburg, că acolo s’a răspândit zgomotul că d. Katkof va fi numit în curând ministru al instrucției. Serbii și țarul Bruxelles, 29 Marte. „Le Nord“ anunță din Petersburg că asociațiile radicale din Serbia au trimis, cu ocazia aniversării nașterii țarului, acestuia o adresă în care spun că neatârnarea Sârbiei nu este decât opera sa, pentru care poporul șerb îi va fi vecinie recunoscător. INTEMPLARI IDIXTOTDEȚE Violare de domiciliu. — In comuna Țintea, jud. Prahova, primarul Vasile Teodorescu, însoțit de consilieri și alți omeni ca public curios, a mers în ziua de 8 ale curentei luni la casa femeei Niță C. Aricu din cătunul Dâmbu și în modul cel mai arbitrar au spart ușa care era încuiată. Ei au luat din casă o ladă plină cu mai multe rufării, în care erau și bani: trei napoleoni în aur și 16 lei în bani de aramă; lada au dat-o unui Marin Bodea, fără a se ști pentru ce. Din acesta siluire, o femeie Vinea, care se afla închisă în casă cu femeea Nița, însărcinată, speriindu-se au apucat-o niște convulzii și a născut înainte de timp un copil care a și încetat din viață. A O mare nenorocire s'a întâmplat mercuri la 11 Marte. Pe când se dărâma — 2 — biserica de la moșia Florești a d-lui George Gr. Cantacuzino, pe care d sa voește s’o reclădască, o parte din zid a căzut fără veste și a apucat dedesubt un număr de 10 lucrători pe cari ’i-a sfărîmat, așa că nu s’a mai putut cunoște nimic dintr’ânșii. Au rămas zece femei văduve și copiii de la 10 case orfani de tații lor. Nenorocire. — In ziua de 23 cor. la gara Ungheni, fiind aduse în vagone pietre mari, pentru întărirea malului Prutului ce se surpă din cauza apei, lucrătorii angajați pentru scoterea lor, pe când le rostogoliau pe schelea ridicată înadins, acesta rupându-se căzu de pe ea un lucrător și peste dânsul se prăvăli una din acele pietre colosale care l-a ucis la moment. Hoț prins.—Ieri napte sergentul Petre Șerban a prins pe Gheorge Vasile, vestit spărgător de case, tocmai în momentul când voia să spargă casa d-lui Iohan Schinder de pe șoseaua Kisselef. Consiliu practic Digestive. Acesta denumire se aplică la tote medicamentele capabile a favoriza digestiunea (înlesni mistuirea). Ele sunt numerose: ne mărginim a recomanda aci aplicarea regulelor higienice ce am povățuit deja și luarea unui păhărel de un vin bun de quinquina preparat in casă, ori Quina Laroche, înaintea fiecărei mâncări. Aste pot fi privite ca cele mai bune remediuri digestive și minunate mijloce ale regularii funcțiunelor digestive. CRONICA ECONOMICA Cu totă bunavoința guvernului român, tratativele pentru încheerea unei convențiuni comerciale cu Austro Ungaria nu promit nici de astă dată o soluție definitivă. Delegații români s-au întors în București. Deși căzuseră în acord în principiu asupra tuturor punctelor atât tarifare cât și veterinare, totuși când a fost vorba de aplicarea principiilor stabilite, delegații imperiului vecin au pretins: 1) ca orice transport de vite din România să fie supus, la fruntarie, inspecțiunea veterinarilor austro-ungari, cari să-l puta refuza, chiar dacă certificatele veterinarilor români ar constata perfecta sănătate a vitelor : 2) ca transportul să nu se facă decât pe căile ferate, și 3) ca vitele să nu fie duse decât la abatoriile ce li se vor destina. Guvernul român a voit să se arate cu desăvârșire conciliant: propunerile delegaților români ar fi formulate, în general, cam în modul următor : 1) importul de vite din România în Austro-Ungaria să nu se facă decât pe căile ferate și pe alte câteva punte dinainte stipulate, unde nu există căi ferate. Deci cea d’Intaiü propune a Austro Ungariei găsește satisfacere, cel puțin în parte, în propunerile delegaților români ; 2) ca în caz de episodie în vreun punt de țară, să nu se libereze de către autoritățile române veterinare certificate de export vitelor se s’ar afla într’un circuit de 50 kilometri în giurul acelui focar de infecțiune ; 3) ca la fruntarii, vitele se facă chiar ore care carantină și dacă bele nu se vor ivi între ele, să aibă intrare liberă, numai la abatoriele de mai înainte indicate cum cere propunerea Austro Ungariei, d or unde neguțătorii români vor găsi mai de folos pentru dânșii. Starea. Oiurila. Mișcarea populației capitalei pe ziua de 30 Marte Născuți 83. Căsătorii nici una. Morți 18 adică: Nae Rădulescu, 35 ani; Ștefan Achimescu, 80 ani; Acsentie Fortunescu, 1 an 3 luni și 3 zile; Dumitru Ion Dinu, 5 luni; Radu Stanciu Stoian, 1 lună; Pavel Calobi, 40 ani; Ecaterina Petrache Ionescu, 8 ani; Alexandrina Sin Marin, 3 septemânî; Dumitru Drăgăduși, 35 ani; Anuța Greceanu, 69 ani; Marcu Herman, 58 ani; Marița C. D. Popescu, născută marta; Christache Ianoș Pencuști, 3 luni; Ilie Dumitrescu, 25 ani; Ganea Ilie Pandele, 6 ani; Anica Vv., 80 ani; Pavel Marin Gheorghe, născut mort. Nastasia Tudor Niță, 2 ani. Știri prin poștă La felicitarea adresată de comitetul central al ligei patriotice din Sofia Prințul Alexandru a răspuns astfel: „Rog comitetul să primesca intima mea mulțumire. Eu privesc în acesta ligă salvarea țetei și cea mai bună formă pentru ocrotirea tronului, căci ea oferă posibilitatea că țara să fie guvernată fără terore și pericol. „Grației situațiunei generale a Europei, țara în afară e asigurată și în întruntare, grație escelentului patriotism al poporului întreg, care însuși a creat liga. Basați pe acest patriotism puteți să așteptați momentul favorabil pentru resolvarea cestiunei bulgariei“. * * * Ni se scrie din Romar Un tren special s’a organizat pentru a se transporta la Miercuri, 1 (13) Aprile 1887 Roma de la Milan tot personalul artistic de la teatrul Scala care a representat noua operă a lui Verdi, „Otello“; în Roma representațiile vor începe la 4 Aprile, personalul întreg se compune din 168 persone.* . * * Intr o întrunire numerosa ținută zilele trecute la Filipopol, s’a luatotărîrea ca liga patriotică se pregatesca poporul pentru proclamarea prin plebiscit a prințului Alexandru de rege al Bulgariei unite. Noutăți Hazlii Nicușor e forte milos. — Mamă, zi soru-mea să nu omore musca de pe geam. — Da ce, Nicușor ? — Fiind-că vrea s’o omor eu. De tare și de pretutindeni Sinuciderea unui copil.—O dramă din cele mai triste s’a întâmplat într’o casă din avenue Parmentier (Paris) în care locuiau soții Ardouin. O fetiță, în vârstă de șase ani, le muri fără veste de friguri. Fratele micei nenorocite, în vârstă de opt ani, întorcându-se de la școlă și văzând pe sora sa întinsă pe pat, tu cuprins de un acces violent de durere. Incet-încet, sărmanul copil se apropie de pat și sărută pe mica marta , dar fugi numai decât, speriat, cu ochii rătăciți și tremurând. Trebuiră să-1 ducă în altă odaie, unde cu greu mama sa putu să ’1 liniștescă. A doua zi se rugă să ’i lase să-și mai vază o dată sora. Apropiindu se încet de pat, îi zise sărutând-o : „La revedere, curând, dragă soriera!“ Apoi se reîntorse în ceal altă odaie. După un cer, d-na Ardouin, având sa caute ceva în bucătărie, găsi acolo pe fiul ei spânzurat cu un șervet, de ferastră. Nenorocitul copil, ca se ajungă la ferestră, se urcase pe un scaun pe care îl îmîmpinsese pe urmă cu piciorul. Tóte îngrijirile ce i s’au dat au fost zadarnice. ȘTIRI Marți. M. M. L. L. Regele și Regina, în timpul săptămânei mari și a sfântelor sărbători ale Paștelor, nu vor primi în audiență. A . „Monitorul“ publică regulamentul și programa concursului pentru trimiterea mai Foița: „Universului,, 86 DRAMELE GELOSIEI PARTEA A PATRA Fiecare după fapte II Un vechiu protector Am perdut la cărți de trei ori tot ce aveam; vr’o două milione cu totul, dar vreau să-mi iau revanșa. Am găsit eu un mijloc... în trei luni sunt milionar iar. Cine știe, pare că într’o zi voi fi iar Romeo al téa. In acest moment, slujnica veni repede și spuse că vine baronul. Cleric ori Julieta sări în sus, deschise repede o ușă, și zise iute slujnicei: — Du pe domnul în sala de baie, unde va dormi la nopte, dă-i să mănânce și —tăcere! — Ascult. — Repede, aud pe baron. Bărbatul și slujnica se făcură nevăzuți. Miresa Clerie închise ușa. Era și vremea. Nepotul bătrânei Artemisa intra pe partea ceal altă. III Domnișoara Clerie Baronul era încruntat. Se înțelegea ușor că sa petrecea ceva neobișnuit. Așa era de când se întorsese de la Compiegne unde fusese dezarmat de două ori de protivnicul său. Nu se putea mângâia că-și găsise stăpânul, nici ierta pe James Lincoln că nu se lăsase sä 1 omore spre a-i păstra lui numele de duelist desăvîrșit. Altul î-ar fi admirat mărinimia și ar fi căutat să se împace, să se facă prieteni chiar, căci prietenia unui om ca James e prețidsă unui om de inimă. Dar inima lui Antonin era greu înjosită, nu înțelegea simțimintele mărinimose. Ura îi da sfaturi miselnice. Nu se gândea decât la răzbunare. — Oh! îmi voi răzbuna, zicea el adesea scrîșnind din dinți. Ii trebuia sânge. Ii era sete de sânge. Clerie, care îl iubea mai mult pate decât pe cei dinaintea lui, fiindcă ’î dădea mai mult, îl primi zîmbind cu iubire. Ii zise : „bună ziua, drăguță“, o strînse de mână și se puse pe canapea. Clerie se puse lângă el, și și puse capul pe umărul lui. — Tot supărat ești, Antonin ? Ce ai! Nu mă mai iubești ? îi zise ea. — De nu te aș mai iubi, n’aș mai veni pe aici. — Așa e. Și pe urmă la pădure ai fost forte drăguț, nu erai supărat. Ai făcut râude te-ai dus să mănânci cu prietenii. — Da, ar fi fost mai bine să stau cu tine. — De câte ori îți petreci cu prietenii, vii supărat. — Ce, ai băgat de somn ? — Da, și că ești așa de când ai avut duelul cu urîciosul acela de american. — Nu-mi mai vorbi de duelul acela, nu-mi mai vorbi de James Lincoln niciodată! strigă baronul cu un ton înfricoșător. Clemie se uită la el neliniștită. — Bine, dragă Antonin. — Ticălosul aala de copil din flori nu mă lasă să dorm în pace, îl visez în tote nopțile. Peste tot locul aud vorbindu-se de el, lăudândui toți. Când mă văd pe mine, îmi zîmbesc în nas zîmbete de batjocură. Ah! de ce nu l-am vîrît spada în inimă... Nu știu ce aveam în ziua aceea... m’a dezarmat de două ori; de am mai începe o datai... Ah!... Și, cu dispreț, obraznicul a zis înaintea martorilor: „Nu am trebuință de mortea omului acesta, îl las să trăiască.“ Ah ! cum îl urăsc! — Și eu îl urăsc. Dar tu nu mă lași să vorbesc de el și de duel și tu vorbești într’una. N’avem altceva mai plăcut să vorbim ? — Ai dreptate, Clerie. — Așa e ? — Să vorbim de altceva. — Antonin. — Ce? — Te iubesc. — Adevărat? — Răutăciosule, par’că nu știi! Spune ’mi și tu că mă iubești. — Te ador. — Și mă vei iubi mereu ? — Da. Ea îl sărută. — Ia sfîrșit te-ai mai liniștit, îi zise, vezi... Ai dar cu feciorul ce ai făcut ? — ’L-am gonit azi de dimineță. Era un bețiv. — Bine ai făcut. Dar ai rămas fără fecior. — Până mi-o aduce altul. — Ai zis să -ți trimită ? — Nu, mâine... — Am să -ți recomand eu unul. — Tu ? — Da. — Cum ? — Mi l-a recomandat și mie o prietenă. — Ce cusururi are ? — N’are nici unu. — Atunci e o minune ! — E deștept. — Bun de tot. — E de vr’o 40 de ani. In sfîrșit ca să fac plăcerea prietenii mele, bagă’s în locul celui care a plecat. — Cum ’1 chiamă ? — Laurent. — Spune prietenii tale, să ’i zică să vie mâne pe la 11, la mine. — Ce drăguțești ! — Știi bine că nu -ți pot refuza nimic. — Așa e. — Și pe urmă slugile pe care ți le trimit birourile sunt tote rele, pe câtă vreme dacă ți le recomandă cineva, știi, poți avea încredere. Nu e zi în care să n’auzi de bcții , chiar de omoruri săvârșite de slugi asupra stăpânilor. Eu n’am a mă teme, ștică toți banii și valorile mele sunt lui Banca Frunții. Ei, iacă îmi adusei aminte o pildă ! d-na Cadore, n’ai auzit, au găsit’o sugrumată în mijlocul odăii. — Te înflori, nu altceva când auzi, dar de crima acesta n’am auzit nimic. — Ce fel ? Va să zică nu citești jurnale ? — Ba da, dar citesc numai foiletonele. — înțeleg. — Zic! că d-na Cadore ?.. — A fost omorîtă. — Vr’un servitor a omorît’o ? — Nu, bărbatul säu. — Bărbatul säu ! — Care o lăsase acum câțiva ani și de care nu se mai auzea vorbindu-se. (Va urma).