Universul, iunie 1887 (Anul 4, nr. 139-167)
1887-06-01 / nr. 139
Universul No. 139 Dușmănia germano-franceză Berlin, 29 Main. Se asigură aci că guvernul francez a întrebat, pe cale indirectă, dacă Germania ar fi dispusă să se alăture, în chestia egipteană, pe lângă opinia Franciei. Guvernul german ar fi răspuns, pe aceeași cale indirectă, că nu pate să ia o astfel de atitudine pentru că cu Englitera are legături prietenești cari nu există între Francia și Germania. — Mult! Toți ne-ați arătat cum trebue să murim pe câmpul de luptă.— Să vă aduceți aminte totdeuna de ofițerii voștri, zise regele. — îmi pare bine că te am cunoscut; ești un vitez. Și îl lăsă strîngându I din nou mâna. Peregrinagiu la Caprera.—Din Genua și Civitavechhia au plecat garibaldienii în obicinuitul peregrinagiu la insult. Caprera, locul de retragere și de odihnă al lui Garibaldi. Printre cei cari au plecat din Genua se afla și văduva Mario, îngerul consolator al voluntarilor garibaldieni, care a mântuit atâtea vieți pe câmpiile tuturor luptelor pentru libertate ; apoi colonelul Masocchi gloriosul ciuntir de la Calatafimi, și alți bătrâni garibaldieni. Mai mulți tineri triestini împărțeau efigii de ale statuei lui Lorenzetti „Sorortua“, strigând „Trăiască Triestul !“ Sosind la Caprera, cortegiul, de vr’o 4000 de persone, defilă înaintea mormântului și casei lui Garibaldi cu 146 steaguri și șase fanfare. Pe mormânt s’au depus 71 cununi, dintre cari multe splendide. Orașul Milan a trimis patru în bronz , Nizza nouă , de asemenea Venezia, Pacenza, Florenza și multe alte orașe italiene. S’au ținut mai multe discursuri pe cât de bine și de inimos rostite, pe atât de entuziast primite de mulțime. In deosebi au fost mult aclamate discursurile lui Masocchi, Cavallotti, Rovighi. In fața bustului colosal al lui Garibaldi, altă manifestație. Steaguri frumóse îl ""mpodobesc ; între ele se ridică unul mai impozant pe care sunt imprimate cuvintele : „Lui Garibaldi, Italia—5 iunie 1887.“ Frumose sunt cu deosebire și steagurile trimise din Neapol și Palermo. Familia Garibaldi se afla tota, afară de Riccioti, noul deputat al Romei, la Caprera. Din tote părțile a primit telegrame nenumărate, între cari și de la d-nii Mancini, Cairoli, Torlonia și alții. La mormântul eroului au făcut onorurile militare un pluton de carabinieri și jumătate de companie de liniă. Antigon, în Danzig, împăratul Wilhelm dorește ca se fie de față la întâlnirea și împăratul Austriei, dar chiar și dacă acesta n’ar fi cu putință, întâlnirea între împăratul Germaniei și țarul nu se va amâna. Corespondența Telegrafică (Serviciul telegrafic al „ Universului“). Cei trei împărați „Standard“ află că, în urma dorinței exprimate de împăratul german, e forte probabilă o întâlnire între el și țarul în luna Septembre, pe timpul manevrelor prusiene, și anume în Königsberg sau Londra. 29 Maiü — 2 — Boia împăratului Wilhelm Berlin, 29 Main. „Monitorul imperiului“ publică următorul buletin despre sănătatea împăratului : M. La a petrecut zilele din urmă aprope exclusiv în pat, suferind de niște dureri convulsive în partea de jos a stomacului; sufere asemenea de o afecțiune catarală a pleapelor. INTEMPLARE EDIST XTODIEIȚE O morte misteriosă.—In ziua de 25 curent, în răspântea unor drumuri din comuna Caragelele, județul Buzău, s’a găsit cadavrul unui om necunoscut, în etate ca de 60 ani, statura mijlocie, părul, barba, mustățile galbene, fața bălană, pe ambele mâini cu pete albe, îmbrăcat cu cămașă mocanesca, ciorcel de lână suri, zeghe căptușită cu flanelă, pe cap pălărie, tóte vechi; mortul, după aparență, se presupune a fi ungur. Lângă dânsul s’a găsit într’o traistă de pânză albă 1 cămașă de pânză de in de Brașov, 1 pereche ismene de americă, 1 șervet de in vechin, 1 brâu roșu de târg, 1 basma veche, 1 peptine, o bucată de pâine, 12 piese a 2 lei, 16 a 1 leu, 4 gologani , 10 bani, și 1 a 5 bani, în total lei 40, bani 45 și într’o basma veche niște hapuri. A înecat.—Locuitorul Dimitrie Sufaciu din comuna Hermeziu, jud. Iași, deși,amețit de băuturi spirtase, îi venise gust numai decât a se scălda în Prut. Cu tóte protestările unui frate al seu, el se aruncă în apă și se înecă. Nici până astăzi nu i s’a găsit cadavrul. Trăsniți.—In ziua de 23 Mai, curent, femeea Stana, soția locuitorului Dragu Nițu, din comuna Mărtinești, județul Râmnicu-Sărat, pe când se întorcea de la prășila porumbului cu un copil în brațe, însoțit de bărbatul ei, începând o plaie repede, a fost iubită de trăsnet, rămânând móre á împreună cu copilul , iar bărbatul după o oră de amețială și-a revenit în simțiri și se află bine. Lingurarul G. Toader din comuna Goroni, comuna Tomești, jud. Iași, are un lan de păpușoi la care pusese în ziua de 25 a. c. vre-o zece prășitori. Pe după amiază însă, venind un șuvoi de plcc cu fulgere și trăsnete, prășitorii se retraseră cu toții sub un nuc din apropiere, unde stăteau în piciore grupați în jurul trunchiului acelui nuc. Dar, din nenorocire, trăsnind în el, toți muncitorii căzură la pământ. Unul dintre dânșii, un băiat cu numele Vasile al lui Manole, în vâstă ca de 16 ani, a rămas pe loc mort, fără a se găsi urmele vre unei răni și având numai căciula luată de pe cap și făcută bucăți. O fată Marița, în vârstă ca de 16 ani, despre care se credea la început că e mortă, s’a deșteptat mai târziu, dar se află greu bolnavă, având durere la cap și la o mână. In sfîrșit, la alte trei fete li s’au bășicat piciorele, dar se află bine, împreună cu ceilalți, cari au scăpat neatinși. IDI3ST Teatru Dacia.—Trupa de la Dacia merge din succes în succes și merită totă încuragiarea publicului. Astă-sară, duminecă, se va juca : „Ursul nu bca de voie“ și „Unul cu șase“. Starea Civilă. Mișcarea populației capitalei pe ziua de 30 Maiü Născuți 9. Căsătorii nici una. Moițî 19 adică: Ioana Niță 80 ani, Iancu Maria Oprea 4/2 luii, Sava Ionescu 40 ani, Antonina G. Zamfirescu 8 ani, Ștefan Iliad 87 ani, Ioana Sandu Ionniță 16 ani, Hana Solomon 50 ani, Gustav Țan 41 ani, Dumitru Marfinschy 34 ani, Beți Albert l2 ani, Veta Rosa Andraș Cani născut mort, Ion Marin Dumitrescu 9 luni, Enache Ion 9 ani, Stanca Brăvulescu 8 luni, Vasilica Georga Stan 30 ani, Moritz Baer 56 ani, Lina V. Vasile 10 luni, Carol Josef Matias născut mort, Paraschiva C. Gheorghe 1 an și 4 luni. Știri prin poștă Ni se scrie din Seghedin. Nu numai împregiurimea comunei Földlak, ci însăși comuna e inundată. Casele slabe ale comunei s’au surpat în cea mai mare parte. Tot ținutul formeza o mare. Miliția lucreză cu multă încordare de puteri la clădirea stăvilarului de la Tisa mică, dar fără nici un resultat. Luni, 1 (13) Iunie 1887 Noul miistru de resbel al Franciei, d. general Ferron, susține un proiect de mobilizare totală a trupelor franceze, active, rezerve și teritoriale.— Se crede că parlamentul nu va primi acest proiect. * » * Se scrie din Mulhouse (Alsacia) că deputatul Lalance, membru al partidului protestăres, a fost expulsat din acel oraș. D. Lalance se va întorce la Berlin ca să-și ia locul în Reichstag. ** * Musulmanii din Tunisia au format un comitet pentru serbarea în chip grandios a aniversării revoluționare de la 14 iulie. Șeicii s’au pus în capul acestui comitet. * * * Ni se scrie din Bruxelles că guvernul belgian a comandat la fabrica Krupp tunuri pentru suma de 16 milione. * Din Paris se scrie că la Moulin d’Amboise, în comuna Ormessin, a făcut explozie o fabrică de cartușe. Patru femei caii lucraț în fabrică au fost sfîșiate în bucăți. O altă femee și trei lucrători au rămas greu răniți. Extrema stângă a camerei franceze a otărît desființarea senatului. Inse, pentru că lucrul nu se pare deodată, ea va prezintă o propunere prin care—deocamdată—se va cere alegerea și a senatului prin sufragiul universal. * * * Vestitul scamator Hermann, care a dat mai multe reprezintații și în București, a murit la Karlsbad. Consiliu practic Un mijloc fóte ușor și relativ ieftin de a face ca o stofă, de orce fel, să nu pota lua nici odată foc, evitându-se astfel multe primejdii de incendiu . Sa ia fosfat de amoniac, care se găsește la toți fabricanții de produse chimice cu 8 franci kilogramul (în străinătate , la noi probabil e ceva mai scump). Se disolvă în apă în proporție de 10 la sută, adică 100 grame ,ie fosfat într-un litru de apă. Stofele se zmaie în acesta presparație după ce au fost spălate, dacă e trebuință, și mai î nainte de a se usca și călca In chipul acesta stofele, chiar și cele mai,fine, nu mai iau foc. Dacă apropiați o astfel de stofă de flacăra unei luminări, veți vedea că stofa se negrește, se carbonizază, dar nu se aprinde, ci rămâne carbonisată numai în locul care a venit în atingere cu flacăra. A apărut No. 13 din revista literară ilustrată „Hoțul“. I . I Foița, „‘Cixii Treisu.lu.v“ 7 . ff Romanul unei Crime ROMAN DE EDMOND TARBE PARTEA INTEZA — Nu, nu strigă deodată Mauriciu, respingându-l. Nu vreau să te atingi de Ramonet. Nici tu, nici altcineva nu-l va tăia. Ș’apoi, mortea asta ciudată m’a tulburat; lasă-mă singur... te rog... du-te... — Bine, zise Ștefan, luându-și pălăria. Dar ne vedem cisară. Vii la masă, nu e așa ? — Da, desigur. La revedere... Mauriciu împingea pe prietenul său spre ușă, care rămâie mai repede singur. După ce plecă Ștefan, chimistul se întorse la canapeaua pe care zăcea cânele. Atunci, cu brutalitate, apucă de piciure corpul animalului, și-l aruncă pe masă. — Haide, dobitocul e! zise el. Dacă ai voit să crapi, să fie măcar de un folos. Și, luând un cuțit, începu a tăia cadavrul. Cine ar fi văzut, plecat asupra corpului aceluia spintecat, umblând cu mânile printr’ânsul și căutând cauzele morții, acela ar fi crezut de sigur că se află în fața unui medic legist de la depunerea căruia ar fi atârnat o condamnare capitală sau o achitare, execuția unui vinovat sau libertatea unui nevinovat. Și, cu cât examinarea înainta, cu atât bucuria frumosului provențal i se zugrăvia mai bine pe față. Ochii lui aveau un fel de scânteiare forte ciudată. — Ala! poftâscă toți învățații oficiali, cari se fac arbitrii sortei și ai onorei omului, poftâscă, îi desfid! Se voi arăta dobitocul ăsta mort și voi râde de dânșii, întrebându-I asupra cauzelor morții lui. Astfel, dacă ași vrea azi, ași putea ucide jumătate din Paris fără ca cu ea la altă jumătate să mă bănuiască vre-o dată sau să mă dea de gol! Când atunci din umeri, el urmă: — Tate să dorm, în pace, jumătatea Parisului. La ce mi-ar folosi să mă desfac de densa ?... Văzuse tot ce voise să vadă. Cadavrul lui Ramonet nu i mai era demel un folos. El îl apucă și-l aruncă într’o cutie mare de plumb, în care arunca de obicei produsele infecte ale experiențelor sale. După un moment, nu mai era nici o urmă, în laboratoriul său, de accidentul ce se întâmplase și de cercetările medico-chirurgicale care fuseseră urmarea lor. Mauriciu era să se puie din nou la munca sa obicinuită, adică la cercetarea unui element nou de căldură și de lumină. Privirea i se opri asupra ceștei în care aruncase, față cu Ștefan Noel, lichidul scos din ela pe care o flersese și din care Ramonet băuse câteva momente înainte de ibucnirea violentei bele care-l omorîse. — A gândi el, uitam ceea ce e mai important. Luând cașca, vărsă conținutul ei într’o sticlă, pe care o astupă și o pecetlui bine. Lichidul era incolor; cu un moment mai nainte, Mauriciu constatase că era fără de miros. — Parcă ar fi curată apă destilată! zise tânărul învățat cu admirație. Dacă otrăvitorea de Brunvilliers ar putea să învie din mormânt, mult mi-ar plăti pentru o sticluță ca asta ! Apoi, strângând într’un dulap periculosul produs, gândi : — Desigur! e forte frumosá descoperirea mea. Dar ce o să fac eu dânsa ? S’o comunica ademiei de medicină? Se mă acopere de laude proste ori să mă escomunice vre-un rutinar dintre cei cari cred că mersul lumii se oprește acolo unde s’au oprit ei. Ș’apoi? Avea voi după asta măcar un bilet de cinci sute de franci? Abazäü nu ! Ași fi prea prost. Descoperirea e a mea și mi o păstrez până în ziua când, dând o pe față, voi putea câștiga mult, până când voi avea póte nevoie să mă slujesc de acestă descoperire ! Iu aceste lucrări și cu aceste cugetări, vremea trecuse. Mauriciu, care de mult nu mai avea cosornic, pe care-l amanetase, avea însă un cosornic mare de perete în laboratoriul său. Cosurile erau aprope cinci. — Am lucrat destul pentru azi. N’ași mai putea face nimic bun. Ș’apoi, trebuie să mă duc să-mi joc rolul de amorez ! Un fulger de ură îi brăzdă obrazul. El amenință cerul cu pumnul. — A zise el schimbându-șî hainele, nu știîi ce se va întâmpla, dar, ceea ce e sigur, e că o să-mi plătască ea odată acesta !... Ea era Cecilia, blânda și iubitarea fată, de care vorbea așa. Acesta era crima pe care o făcea Cecilia iubindu-i și dându-i lui tată viața sa . Intre aceste, se îmbrăcase cu alte haine. El aruncă în giurul său o privire cercetátore, ca să vadă de nu uitase ceva; văzu că tóte erau în ordine și ieși închizând ușa cu cheia. Când ajunse la logodnica sa, văzu că fata plânsese. — Ce ai domnisara, suferi ? o întrebă ei cu o îngrijire prefăcută. Copila îl privi cu dragoste. — Ștefan mi-a povestit, răspunse, întâmplarea cânelui d tale. Am crezut că ești mâhnit și am plâns de mâhnirea d tale. In fiecare zi, dragostea Ceciliei pentru logodnicul ei creștea. Pe cât mai întâi n’avuse nădejde de a fi iubită de dânsul și de a fi soție, pe atât inima ei simțea acum pentru Mauriciu o dragoste și o recunoștință mai mari. Ea se cutremura gândindu-se că nu-i va da póte destulă dragoste ca să-l iesplutesca pe dânsul, atât de frumos, de inteligent, de puternic, că o iubia pe dânsa, atât de slabă și de nevrednică, aprope schiloda. Și totuși, i se părea că era altfel acum decât odinioră. Cu tote că nu fusese nici odată cochetă, i se întâmpla acum să se privescă în oglindă. Neînțelegând că fericirea ei adâncă o înfrumuseța, era totuși silită să recunoscă că un fel de schimbare se făcuse într’ânsa și că acesta schimbare creștea mereu. Privirile trecătorilor în stradă îi aduceau omagii care-i mareau bătăile inimei. Odinioră, când ochii unui necunoscut se opriau asupra sa, i se părea că vede o bătaie de joc sau cel mult milă. Și pleca capul, îngălbenea și simțea că lacrimile î umpleau ochii. (Va urma) ...... L