Universul, iunie 1888 (Anul 5, nr. 141-169)
1888-06-10 / nr. 150
Amil V.— No. 150. APAR SEIST TOATE ZILELE LA 7 ORE DIMINEAȚA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: BUCUREȘTI, STRADA BREZOIANU 19 BUCUREȘTI in i «.I ix*județe Pe an nj.“. irfif? ; toțl «n . . 24 Lei I.. Pe 1> Imilii •iSfârnyil ! .e/6!l1"' •••'» Pe 3 luni .'I SL—V !:î • *^%W^r v----------------: ECLASE ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI SE PRIMESC NUMAI LA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI BUCUREȘTI STRADA BREZOIANU 1 9. , BUCUREȘTI Calendar Zilnic pe 1888 Joi 9 Iunie. Sfântul Kiril are hiepiscopul. Șirele răsare la 4 ore 15 m. apune la 7 ore 48 m. EFEMERIDE 9 Iunie 1877. Românii de la Gârla Mare fac din nori o recunoiscere spre Florentin și constată că este evacuat, de trupele turce. — Români din Calafat încingi un nou atac de arilerie spre Vidin și opresc pe turci de a clădi nouă fortificații. 5 hani în Capitală.—10 hani în suflețf* BUCUREȘTI, 9 IUNIU 1888 Datoria ne face să revenim asupra chestiilor de administrație comunală, atât de mult am fost păcăliți în trecut, atâta e de lucru în acesta ramură, încât nu să pote să vorbești ,,prea mult“ în astă privință. E curios cum, un oraș ca Bucureștii, de exemplu, — și celel’alte orașe nu sunt mai presus,—cu un buget mare care apasă prea greu deja asupra contribuabililor, e într’o stare atât de mizerabilă, cu strade pavate prost, cu maidane infecte în mijlocul orașului , cu casele nealiniate cum să cade, nici chiar în stradele noi. Streinul care ar veni de întâia oră -n acest oraș, ar crede că locuitorii nu vreau să chieltuiască bani mulți pentru "CurațiTi de piefufeT lóri ^ Și, cât de departe ar fi de adevăr ! Față cu populația orașului ; Având în vedere întinderea extraordinară a sa ; Ținând sema de faptul că locuitorii sunt în general forte săraci , Cutezăm s’afimăm că buget mai mare, contribuții mai grele ca aci nu există în nici un oraș din Europa. Cu tote aceste, în trecut nimic nu s’a făcut ;—cu tote aceste, în viitorul apropiat nu prea avem nădejde să se facă ceva. Orașul întreg trăește dintr’o cârpelă: când se drege într’un loc pavagiul, spre pildă, alături să strică, și în vreme de un an—dacă faci socotela— să face chiar de două ori întregul așternut cu patră din București, dacă nu mai de multe ori,— în unele părți privilegiate, lucrul îți sare în ochi și, dacă nu vrei să vezi, te apucă de gât. Când vre-o dată, într’o vară măcar, au fost stradele nedesfundate, nedeparate, ne drese și nestricate din nou? Ca să mergi prin acest nenorocit oraș, trebuie și gimnastică! Altfel, cazi într’un canal, aluneci într’o mocirlă , îți frâng piciorele, sau te îneci în noroi... Și gimnastica acesta, ăst noroi costă bani! In loc să se facă lucrul odată și bine fără avariție dar cu judecată, îl faci de zece ori! Numere cititorii noștri, pe o lungime de un metru de stradă, pietrele cubice cari se așeză real, —ca se se tocească mai repede,—cari se întorc și se învertesc de nenumerate ori. Ei, afle contribuabilii că fiecare din aceste pietre îi costă un leu nou, cele cari sunt aduse din străinătate (și pe stradele principale de aceste sunt mai ales) și peste 60 de bani, cele din țară.—Acești fără socoteala lucrului. Ei, de această sumă de bani, s’au obicinuit consiliile noastre comunale, inginerii noștri de la comună,—în ignorița sau reacredința lor,—să-și bată joc. E vremea ca lucrurile să se schimbe, zeü! căci altfel le schimbăm noi cetățenii! Un Sabin care ’și apără pe sora sa.—(Vezi p . II], DIN fbaSsia (Coresipon, particularii a „ Universului“) Paris, 6 Iunie. „Eroul suferinței“ Astfel numește d. Eduard Simon pe Frederic III într’un volum în care descrie viața acestui nefericit suveran. Vineri, 10 (22) Iunie 188 nostră o impresie de tristeță; ea este subiectul de conversație al tuturor cercurilor. După miniștri și înalții funcționari, o mulțime de militari și un număr mare de civili s-au grăbit să se ducă la palatul ambasadei germane ca să-și exprime sentimentele lor de sinceră condoleanțe. Până ieri la amiazi se înscriseseră peste trei mii de persone. In trei ore de la sosirea vestei se înscriseseră o mie. Acesta arată de ce simpatie se bucura reposatul printre francezi. D. de Munster a declarat că simpatiile ce i s’au arătat au fost în adevăr sincere și a și raportat în acest sens la Berlin. La liga patrioților știrea a suscitat regrete adânci, cu tote că liga acesta este formată precum șiiți din dușmanii cei mai înverșunați ai Germaniei. Cu tote depeșite alarmante, patrioții nu se așteptau la un sfârșit așa grabnic și consternația a fost generală. Consecințele morței împăratului Contele de Munster, fiind întrebat era în privința relațiunilor dintre Franța și Germania, a declarat că aceste relațiuni prietenești nu vor fi de loc schimbate prin martea lui Frideric. — Noi nu dorim ca să se isce certa, a zis ambasadorul, și sunt încredințat că nici francezii nu doresc. „Curtea imperială și toți germanii vor rămânea forte mult atinși de mărturiile de simpatie ce ni s’au arătat în Paris și aceste mărturii vor servi să strîngă prietenia dintre amândouă țările. Numele acesta’i va rămânea, căci a dat dovezi nenumărate de curagiu atât în contra durerilor fisice cât și a încercărilor morale, ce i-au fost preparate de supușii săi în ultimul timp. In fine acest erou și-a isprăvit martirul. Știrea a ajuns aici printr’o depeșe a ambasadorului francez din Berlin adresată ministrului de externe. îndată, d. Goblet a adus’o la cunoștința președintelui republi ei și s-a dus în urmă la ambasada germană unde a fost imediat primit de d. de Munster, întrevederea a fost dintre cele mai cordiale. Misiunea extraordinară Președintele republicei d’împreună cu toți miniștrii au decis în principiu să trimită o misiune extraordinară care să represinte pe Francia la înmormântarea lui Frideric. Șeful acestei misiuni nu s’a ales de la început, așteptându-se să se cunosca numele representanților celor l’alte puteri. Dar o depeșă primită azi din Berlin, cum că îngroparea se va face în cercul restrîns al familiei, a făcut să se anuleze ordinele. D. Corot a trimis mai multe depeșe de condoleanțe la Berlin. Miniștrii au însărcinat pe d. Herbette să esprime regrete. Impresiunea în Paris Vestea morței a produs în capitala O amintire între cei dintâiü ce s’au înscris pe registrele depuse în antreurile ambasadei germane, era și un venerabil bătrân cu barba albă, un general în rezervă al cărui nume îmi scapă din amintire. După ce acoperi un loc larg cu iscălitura sa, eși afară și povești unor cunoscuți următorea întâmplare din bătălia de la Wort, în 1870: „Colónele nóstre, [zise densul, fuseseră sparte de prusienî cari cutreerau câmpurile, beți de sânge și de fum. Eram rănit la amândouă pimerele și la uimer; îmi cursese o mulțime de sânge; îmi venea amețeală; m’am tărît lângă un gard și m’am lungit la pământ așteptând trecerea vr’unui car de ambulanță. Insă să făcuse nópte și ambulanțele nóstre nu mai treceau. D’o dată pământul începu să dudue și după câteva momente apăru în zare o cotă mare de călăreți ce veneau la gana. Ei intrară în sat și dădură foc la trei case; flăcările se urcară în înaltul cerului, un țipet de groză e și din pepturile locuitorilor ce mai erau în sat. Femeile fugiau pe lângă mine cu copii în brațe. Indignarea mă cuprinsese într’atâta că me gândit să’mi întrebuințez ultimele forțe spre a mă scula, a intra în cota de turbați, a tăia măcar pe unul din ei și a muri sub copitele cailor lor. Pe când voiam să-mi execut planul, auzii o nouă tropăitură și văzui altă cota de călăreți cari veneau tot la gona. Trâmbițele sunară la marginea satului și apoi auzii aceste ordine în nemțește : •— Stingeți focul ! Prin satul acela trece o gârlă; călăreții prusieni își legară caii de garduri și cu niște vase ce găsiră prin case, începură să care apă. Cu tote astea casele n’au put fi stinse; ele au ars de tot. Având curiositate se aflu din cine se compunea a doua ceată, m’am țârit pe lângă gard și la lumina flacă