Universul, iunie 1888 (Anul 5, nr. 141-169)

1888-06-10 / nr. 150

Amil V.— No. 150. APAR SEIST TOATE ZILELE LA 7 ORE DIMINEAȚA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: BUCUREȘTI, STRADA BREZOIANU 19 BUCUREȘTI in i «.I­­ ix*județe Pe an­­ nj.“. i­rfif? ; toțl «n­ . . 24 Lei I.. Pe 1> Im­ilii •iSfârn­yil ! .e/6!l1"' •••'­» Pe 3 luni .­'I­ SL—V !:î • *­­^%W^r v----------------: ECLASE ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI SE PRIMESC NUMAI LA ADMINISTRAȚIA ZIAR­U­L­U­I BUCUREȘTI STRADA BREZOIANU 1 9. , B­U­C­U­R­EȘTI Calendar Zilnic pe 1888 Joi 9 Iunie. Sfântul Kiril are hiepiscopul. Și­rele răsare la 4 ore 15 m. apune la 7 ore 48 m. EFEMERIDE 9 Iunie 1877. Românii de la Gârla Mare fac din nori o recunoiscere spre Florentin și con­­stată că este evacuat, de trupele turce. — Români din Calafat încingi un nou­ atac de ar­ilerie spre Vidin și opresc pe turci de­ a clădi nouă fortificații. 5 hani în Capitală.—10 hani în su­flețf* BUCUREȘTI, 9 IUNIU 1888 Datoria ne face să revenim asupra chestiilor de administrație comunală,­ atât de mult am fost păcăliți în tre­cut, atâta e de lucru în acesta ramură, încât nu să pote să vorbești ,,prea mult“ în astă privință. E curios cum, un oraș ca Bucu­reștii, de exemplu, — și celel’alte orașe nu sunt mai presus,—cu un buget mare care apasă prea greu­ deja asupra con­tribuabililor, e într’o stare atât de mi­zerabilă, cu strade pavate prost, cu maidane infecte în mijlocul orașului , cu casele nealiniate cum să cade, nici chiar în stradele noi. Streinul care ar veni de întâia oră -n acest oraș, ar crede că locuitorii nu vreau să chieltuiască bani mulți pentru "CurațiTi d­e piefufeT lóri ^ Și, cât de departe ar fi de adevăr ! Față cu populația orașului ; Având în vedere întinderea extra­ordinară a sa ; Ținând sema de faptul că locuitorii sunt în general forte săraci , Cutezăm s’afim­ăm că buget mai mare, contribuții mai grele ca aci nu există în nici un oraș din Europa. Cu tote aceste, în trecut nimic nu s’a făcut ;—cu tote aceste, în viitorul apropiat nu prea avem nădejde să se facă ceva. Orașul întreg trăește dintr’o cârpelă: când se drege într’un loc pavagiul, spre pildă, alături să strică, și în vre­me de un an—dacă faci socotela— să face chiar de două ori întregul aș­ternut cu p­atră din București, dacă nu mai de multe ori,— în unele părți privilegiate, lucrul îți sare în ochi și, dacă nu vrei să­­ vezi, te apucă de gât. Când vre-o dată, într’o vară măcar, au fost stradele nedesfundate, nedepa­­rate, ne­ drese și ne­stricate din nou? Ca să mergi prin acest nenorocit oraș, trebuie și gimnastică! Alt­fel, cazi într’un canal, aluneci într’o mocirlă , îți frâng­ piciorele, sau te îneci în noroi... Și gimnastica acesta, ăst noroi costă bani! In loc să se facă lucrul odată și bine fără avariție dar cu judecată, îl faci de zece ori! Numere cititorii noștri, pe o lungime de un metru de stradă, pietrele cubice cari se așeză real, —ca se se tocească mai repede,—cari se întorc și se învertesc de nenumerate ori. Ei, afle contribuabilii că fie­care din aceste pietre îi costă un leu­ nou­, cele cari sunt aduse din străinătate (și pe stradele principale de aceste sunt mai ales) și peste 60 de bani, cele din țară.—Acești fără socoteala lucrului. Ei, de această sumă de bani, s’au obicinuit consiliile noastre comunale, inginerii noștri de la comună,—în igno­­rița sau reacredința lor,—să-și bată joc. E vremea ca lucrurile să se schimbe, zeü! căci alt­fel le schimbăm noi ce­tățenii! Un Sabin care ’și apără pe sora sa.—(Vezi p . II], DIN fbaSsia (Coresipon, particularii a „ Universului“) Paris, 6 Iunie. „Eroul suferinței“ Ast­fel numește d. Eduard Simon pe Frederic III într’un volum în care des­crie viața acestui nefericit suveran. Vineri, 10 (22) Iunie 188 nostră o impresie de tristeță; ea este subiectul de conversație al tuturor cer­curilor. După miniștri și înalții func­ționari, o mulțime de militari și un număr mare de civili s-au grăbit să se ducă la palatul ambasadei germane ca să-și ex­prime sentimentele lor de sinceră con­doleanțe. Până ieri la amiazi se în­scriseseră peste trei mii de persone. In trei ore de la sosirea vestei se înscri­seseră o mie. Acesta arată de ce sim­patie se bucura reposatul printre fran­cezi. D. de Munster a declarat că simpa­tiile ce i s’au arătat au fost în adevăr sincere și a și raportat în acest sens la Berlin. La liga patrioților știrea a suscitat regrete adânci, cu tote că liga acesta este formată precum șiiți din dușmanii cei mai înverșunați ai Germaniei. Cu tote depeșite alarmante, patrioții nu se așteptau la un sfârșit așa grabnic și consternația a fost generală. Consecințele morței împăratului Contele de Munster, fiind întrebat era în privința relațiunilor dintre Franța și Germania, a declarat că aceste re­­lațiuni prietenești nu vor fi de loc schimbate prin m­artea lui Frideric. — Noi nu dorim ca să se isce certa, a zis ambasadorul, și sunt încredințat că nici francezii nu doresc. „Curtea imperială și toți germanii vor rămânea forte mult atinși de măr­turiile de simpatie ce ni s’au arătat în Paris și aceste mărturii vor servi să strîngă prietenia dintre amândouă țările. Numele acesta’i va rămânea, căci a dat dovezi nenumărate de curagiu atât în contra durerilor fisice cât și a în­cercărilor morale, ce i-au fost prepara­te de supușii săi în ultimul timp. In fine acest erou și-a isprăvit mar­tirul. Știrea a ajuns aici printr’o depeșe a ambasadorului francez din Berlin adresată ministrului de externe. îndată, d. Goblet a adus’o la cunoș­tința președintelui repub­li ei și s-a dus în urmă la ambasada germană unde a fost imediat primit de d. de Munster, întrevederea a fost dintre cele mai cordiale. Misiunea extraordinară Președintele republicei d’împreună cu toți miniștrii au decis în principiu să trimită o misiune extra­ordinară care să represinte pe Francia la înmormân­tarea lui­­ Frideric. Șeful acestei mi­siuni nu s’a ales de la început, aș­­teptându-se să se cunosca numele re­­presentanților celor l’alte puteri. Dar o depeșă primită azi din Berlin, cum că îngroparea se va face în cercul res­­trîns al familiei, a făcut să se anuleze ordinele. D. Cor­ot a trimis mai multe depeșe de condoleanțe la Berlin. Miniștrii au însărcinat pe d. Herbette să esprime regrete. Impresiunea în Paris Vestea morței a produs în capitala O amintire între cei dintâiü ce s’au înscris pe registrele depuse în antreurile amba­sadei germane, era și un venerabil bă­trân cu barba albă, un general în re­zervă al cărui nume îmi scapă din a­­min­tire. După ce acoperi un loc larg cu is­călitura sa, eși afară și povești unor cunoscuți următor­ea întâmplare din bătălia de la Wort, în 1870: „Colónele nóstre, [zise densul, fuse­seră sparte de prusienî cari cutreerau câmpurile, beți de sânge și de fum. Eram rănit la amândouă pimerele și la uimer; îmi cursese o mulțime de sânge; îmi venea amețeală; m’am tărît lângă un gard și m’am lungit la pă­mânt așteptând trecerea vr’unui car de ambulanță. Insă să făcuse nópte și ambulanțele nóstre nu mai treceau. D’o dată pă­mântul începu să dudue și după câte­va momente apăru în zare o cotă mare de călăreți ce veneau la gana. Ei in­trară în sat și dădură foc la trei case; flăcările se urcară în înaltul cerului, un țipet de groză e și din pepturile lo­cuitorilor ce mai erau în sat. Femeile fugiau pe lângă mine cu copii în brațe. Indignarea mă cuprinsese într’atâta că me gândit să’mi întrebuințez ulti­mele forțe spre a mă scula, a intra în cota de turbați, a tăia măcar pe unul din ei și a muri sub copitele cailor lor. Pe când voiam să-mi execut planul, auzii o nouă tropăitură și văzui altă cota de călăreți cari veneau tot la gona. Trâmbițele sunară la marginea sa­tului și apoi auzii aceste ordine în nemțește : •— Stingeți focul ! Prin satul acela trece o gârlă; că­lăreții prusieni își legară caii de gar­duri și cu niște vase ce găsiră prin case, începură să care apă. Cu tote astea casele n’au put fi stinse; ele au ars de tot. Având curiositate se aflu din cine se compunea a doua ceată, m’am țâ­rit pe lângă gard și la lumina flacă­

Next