Universul, iulie 1888 (Anul 5, nr. 170-195)
1888-07-01 / nr. 170
Universul No. 170, al lui Carol al XII-lea și considerând că acest lucru nu e potrivit cu ideile veacului, când tote poparele are cel mai mare respect pentru vechile monumente istorice și de arte, propun ca, în loc de a se dărâma turnul, se fie restaurat în stilul său original. Acesta mai ales, adaugă petiționarii, că turnul restaurat ar fi și folositor ca punct de observație pentru foc. Ei conchid rugânduse să nu se facă în București o profanare ca aceea de a se dărîma turnul Colțea. Acum, când cererea nu mai vine de la o gazetă-două numai, ci de la o sumă de cetățeni, socotim că autoritatea comunală va renunța la ideea ei dărîmătoare. Am mai face o mică rugăciune primăriei. Se se îngrijească, dacă ,se poate, și de celelalte monumente pe cari le avem în oraș, se nu le lase în neîngrijirea asta care le face să se dărapene pe zi ce trece. Acesta ar fi un motiv, poate, ca mâne înfățișând întreg aspectul unor vechituri, vreun alt consiliu comunal— sau chiar acesta ■— se ia măsuri și pentru dărâmarea lor. DIN RUSIA Petersburg, 27 iunie. Rusia redevine asiatică Pe aici a început să sufle de câtva timp un vânt de reacțiune grozavă. Din câteva trăsături de condeiii, mai tote reformele împăratului Alexandru II au fost anulate, tote instituțiile liberale create de densul desființate. De curând, ministrul de interne, contele Tolstoi, a supus consiliului imperiului un proect care tindea mărgini și chiar a nimici administrația autonomă locală și rurală. Numai mulțumită împotrivirii înverșunate a unor consilieri liberali, proectul acesta nu a trecut în sesiunea trecută, însă puternicul ministru nu se ține bătut cu asta și e sigur că’l va readuce în sesiunea viitóre, când va trebui să și treca. In cas dacă consilierii liberali își vor pune în cap să continue cu opoziția, împăratul pare să’l trimită îndată pe acasă și să’l înlocuescă cu alții. Până să se desființeze însă și umbra de autonomie administrativă, funcționarii împărăției au ordin să bată din picior la primari. Astfel, deunăzi, guvernatorul din Odesa, generalul de Ropp, a poftit la sine pe consilierii comunali și le-a declarat că guvernul nu vede cu ochi buni apucăturile lui de neatârnare. Consiliul comunal din Odesa în mai multe ocasiuni, nu numai că n’a susținut guvernul, dar i-a făcut opoziție. Generalul a sfârșit asigurând că ministrul va reprima pe viitor cu energie cele mai mici mișcări de natură a împiedica mersul lucrurilor așa cum se înțelege la Petersburg. Cum plătesc oamenii bir pen niște sate din jurul orașului Angern în Curlanda funcționarii locului s’au dus să ceră birul de la oameni. Aceștia au rămas forte surpinși, fiind-că nișce evrei trecuseră pe acolo cu o lună înainte dându-se de cei mai buni prietini ai generalului Radolini, și le luaseră câte patru ruble de om ca să stăruiască să se ierte birurile acelor sate pentru totdeauna. De altfel dânșii nici nu aveau parale și au dat să înțelagă funcționarilor ca sa ’i lase în pace dacă nu vor să mănânce bătaie. Aceștia au venit cu soldați să’i execute dar sătenii au pus mâna pe topare, pe case și pe seceri și s’au repezit ca nisce turbați asupra soldaților cari au trebuit să tragă focuri, optsprezece săteni au căzut răniți. E temere ca răscula să nu se întindă și în alte sate, apucate de bir. Alungarea evreilor După întâmplarea de la Angern, guvernul a început o nouă gonă contra evreilor. Alaltăieri vr.o sută de familii evreești din Wesenberg, Angern, și alte localități au primit la mănăteșcrierea polițienescă că au să părăsescă țara rusescă în termen de o săptămână. Țarul naș Regina Greciei se află aici, cum știți, găsduită în palatul imperial. Densa este însărcinată și se așteptă să facă dintr’o zi în alta, eveniment pentru care este așteptat aici și regele Greciei. Se asigură că țarul va boteza pe noul născut. Densul a mai botezat deunăzi la Cetinie prin representantul său Arghiropol pe cel d’Intein copil al principelui Petru Carageorge și al principesei muntenegrene Zorea, d’împreună cu marea principesă Maria Alexandrovna, ducesă de Edinburg, care a fost representată de principesa Stana. Nu încape îndoială, că va veni rândul acestor cumetri să lucreze și ei ceva pentru țar prin peninsula Balcanică. Sunt exemple în trecut că țarii ruși nu se fac de gobanași. O poliție ciudată O faie mică provincială povestește cu tonul cel mai obicinuit că justiția din orașul Tula a pus în stare de arest pe polițaiul locului, pe ajutorul de comandant de gardiști și pe cinci agenți inferiori, fiindcă au furat cel d’antel o mulțime de cai și alte animale în curs d’un an, iar ceî l’alțî, în tovărășie, o mulțime de cai, boi și oi, în același timp. Iată în adevăr o frumosă poliție de siguranță 1 Kaminski: * Dr. Frunzescu, actual fiitor de registre în divizia comptabilităței din ministerul școlelor, s’a trecut șef al biuroului partitelor din aceiași divisie, în locul d-lui N. Demetrescu, demisionar, D. I. Căplescu, vechiu ajutor la biuroului cultelor, s’a înaintat țiitor de registre, în locul d-lui N. Frunzescu. D. Ion Stănciulescu, arcivar al biuroului cultelor, s’a înaintat sub-șef al biuroului cultelor, în locul d-lui I. Căplescu, înaintat. D. Ion Niculescu, actual copist, s’a înaintat arhivar la biuroul cultelor. D. Ion Petrescu, actual adjunct al casei de economie în serviciul casieriei generale de Bacau, s’a numit ajutor comptabil la acea casierie, în locul d-lui V. V. Săvescu, trecut în altă funcțiune. ACTE OFICIALE D. Leonida Paciurea s’a numit director la eforia spitalelor civile din București, în locul d-lui Simion Mihălescu de simionat. * D. loan Persu s’a numit casier la eforia spitalelor civile din București, în locul d-lui Simion I. Ștefanescu, demisionat. * S’a numit din partea guvernului la administrația epitropiei bisericei „Madona Dudu“ din Craiova d. Const. Carianopolu ca epitrop, în locul d-lui G. Peșicu, rămânând ca în locul d-lui G. C. Pașacov, demisionat, familia decedatului B. Golfineanu să-și alegă cititorul represintant dintre membrii în drept ai familiei. — 2 Iitemplari din țară înecați Un individ necunoscut, ducându-se la basmul din portul Brăila spre a’șî spăla rufele, s’a înecat; cadavrul a fost scos și trimis la sala mortuară a spitalului, după disposiția procurorului. — Copila Florea, în etate de 7 ani, din comuna Dobreni, județul Ilfov, care era cu oile la pășune, căzând de pe malul canalului Sabaru, s’a înecat. I s’a găsit cadavrul. — In dreptul comunei Berteștii-de-Jos, județul Brăila, s’a găsit aruncat de valurile Dunărei cadavrul în stare de putrefacțiune al unei femei necunoscute. După cât s’a putut observa, ea ar fi fost în etate de 21—22 ani; era fără nici o legătură la cap, perul negru, puțin rămas, îmbrăcată cu cămășă de madipolon, o polcuță albă peste cămașe, o altă polcă peste aceea, rochie de flaneluță de terg cadrilată cu cafeniu, șorț de stambă roșie și încălțată cu ghete noui de vax, fără ciorapi. — Vasile Mărgian Vișan, în etate de 20 ani, care venise la moșul său lanca Vișan din cătuna Manolea, comuna Uidești, județul Suceava, s’a dus să se scalde în iazul lui Adrian Macari și s’a înecat. 4* Explozie Alexandrina Nicolau, servitóre la hotel Stănescu, în Craiova, voind apune dintr’o tinichea gaz în lampă, al căreia fitil era aprins, pe când turna gaz în basmn, gazul a luat foc făcând explosie, arzând’o *iar pe tot corpul și mai cu semă pe obraz. Pacienta fiind trimisă în cura spitalului, în ziua de 22 curent a încetat din viață. Ea este de origină din orașul Ploești. Un asasin în sera de 24 curent, Mihalache Malcoci și Vasile Simeon Țupu, din comuna Calu-Iapa, județul Nemțu, pe când mergeau pe drum împreună, întâlninduse cu Lazăr G. Țupu, tot din acea comună, și luându-se la certă, acest din urmă a scos un cuțit din brâuî și a înjunghiat pe Mihalache Malcoci în cósta stângă și la un picior, iar lui Vasile Simeon Țupu ’ia spintecat pântecele așa că îi au eșit afară intestinele. Ambii pacienți au fost trimiși în cura spitalului , iar făptuitorul, fiind urmărit la casa sa, a fost gâsit și el înjunghiat la un picior și plin de sânge arătând că a fost lovit de pacienți, ceea ce, după cum s’a constatat, nu este adevărat, ci însuși el și a făcut rana. Astfel fiind, s’a trimes și acesta în cura spitalului, înaintându-se parchetului lucrările de constatare. Casa de depunere Direcția casei de Depuneri anunță urmatorele : Consiliu de administrație, în ultima sa ședință, a fixat dobânda de 7 și juni. la sută pe an, cu începere de la 1 iulie 1887, pentru tote împrumuturile de bani către particulari. Efectele de stat ce se vor depune ca garanție pentru aceste împrumuturi se vor primi cu 20 la sută mai jos decât cursul zili. Acțiunile băncii naționale ce se vor depune asemenea ca garanție se vor primi după cursu zile, și nici o dată mai sus de 1000 lei bucata (socotit pe bilete de bancă). Casa primește asemenea în depozit efecte publice, acte, bijuterii și orice alte obiecte pe care localul le permite a se păstra cu siguranță. Depunători vor plăti în schimb câte 5 bani pe lună la 1000 lei, calculat după valorea nominală a efectelor depuse. Taxa se achită la restituirea depozitului. Curier judiciar TRIBUNALELE STREINE Procesul unui otrăvitor La tribunalul corecțional din Tulon s’a început desbaterile contra contelui de Villeneuve, fasificator de vinuri. Acuzatul are aprope patruzeci de ani. E învinovățit că din lăcomie de câștig a pricinuit mortea a două sute persane și înbolnăvirea altor patruzeci. Villeneuve admite că fabrica vinul adăugând pe lângă struguri var, zahăr și acid tartric, neagă însă că a pus vreodată arsenic în vinurile sale. A adus într’adevĕr, 750 kilograme de arsenic dar numai cu scopul de a vindeca și preserva inele de filoxeră. Dacă s’a constatat arsenic în vinul vândut de mine, zice acuzatul, atunci trebue să presupun că vreunul din impiegații mei a aruncat din nadins arsenic în vin, pentru a me ruina. Primarul din Hyères anunță că în comuna sa se află aprope 500 de persone bolnave cari dacă nu vor muri dar desigur vor rămânea paralizați încetul cu încetul. Doctorii Roux și Marche afirmă că de mult timp au în cură pacienți otrăviți prin vin și cred că se vor constata încă alți morți. Doctorul Lambuc, care a făcut autopsia a unsprezece cadavre desgropate declară că a găsit în intestine urme de arsenic. Desbaterile continuă. TRIBUNALELE DIN ȚARA Procesul serarului Bleimayer, inculpat că ar fi pricinuit spânzurarea unuia din ucenicii săi, s’a judecat ieri de tribunal secția 4. D. Bleimayer a fost condamnat la 500 lei amendă și la 2000 lei despăgubiri civile. D. procuror Costescu în rechizitoriul seu a cerut maximum pedepsei, adică 5 ani de închisore corecțională. Sâmbătă, 1713) Iuliu 1888 Un model de poliție Ziarul „Zombor és vidéke“ povestește cu multă flegmă, că în orașul Zombor trebile stau atât de încurcate, încât nici un „Deus ex machina“ nu le mai pute pune în rând. Căpitanul cetății e în cercetare criminală, primul vice căpitan e în cercetare disciplinară pentru unele abuzuri față cu locotenentul de poliție, care la rândul său șâde în temniță pentru purtarea necorectă față cu sergentul de poliție, iar sergentul de poliție are să platesca o sumă de bani pentru că a pălmuit pe polițiști, în urmă polițiștii au dat toți năvală pe acasă, ne mai putând să stea în slujbă. Autorități de siguranță!1 CRONICA CAPITALEI Până și mieii! Se știe că mielul, prin blândețea lui nesfârșită și prin sărăcia sa cu duhul, s’a luat drept simbol al bunătății. Așa fiind, închipuiți-vă, cum póte fi numită o poliție care aresteza pân’și mieii? Numele de las se i-1 dați d-vóstru. Eu redau numai faptul că n ziua de Sân-Petru a fost arestat, la secția 24, un miel alb, nătecit A fost dus la aceeași secție un copil de vr’o patru ani, găsit rătăcind pe cheuul Dâmboviței. * Lepădat Un copil de sex femenin, în vârstă de vr’o 6 luni, a fost găsit, lăpădat pe str. Vulturului. Copilașul a fost dus la secția 41. Original . , Sunt mulți omeni originali, dar ca Ion Gheorghe n’am mai văzut, înțeleg se furi două rațe, ca se le pui pe varză, ca Maria Văduva, care a fost arestată la secția 23-a. Dar, ca se furi, ca nea Ion Gheorghe... vre-o șase cunune de pe morminte de la cimitirul Belu, al dracului om trebuie se fii! Ion Gheorghe, cu cunune cu tot a fost arestat la secția a 32 a. Arestul acestei secții semena ca un adevărat cimitir. Citești într’o parte : „Tatălui meu mult iubit“ ; într’alta „Drăguțului și neprețuitului meu Mitică“; într’alta chiar „Secret mele mult iubite.“—Curat caraghioslîc ! Căldurile Zapușela asta e o adevărată nenorocire. Ieri a fost dus la duba secției 38 Iordache Constantin, care făcea fel de fel de comedii pe stradă: juca, sărea, se lega de trecători... Nenorocitul înebunise. * Foc Un foc isbucnind în casa d-nei Tudora Negu, din calea 13 Septembrie 114, amenința se distrugă tot edificiul. Incendiul izbucni de la niște fân care era în podul casei. Pompierii intervenind grabnic, focul a fost stins. X IE1 cita: „VJn.lTrers'u.l'u.i“ și Tainele Poliției PARTEA ÎNTÂIA IV Stătea pe butuc—care i se părea cald încă de corpul femeei,—își ținea fruntea în mâini și se gândea și se întreba în tot felul, cântărind resultatele ce ar dobândi dintr’o parte și din alta. — Să mă iau după individ, murmura dânsul, n’o să aflu nimic mai mult decât ceea ce ’mi închipuesc , dânsul s’a dus de s’a tupilat în drumul patrulei, a însoțit’o de departe, s’a uitat cum tovarășul lui a fost băgat în arest și s’o fi mai învertit pe acolo câtva timp. Dacă mă reped pe urmelei lui, pot eu nădăjdui să pun palma pe el ? Nu, nu, prea mult timp a trecut la mijloc. Moș Absent asculta monologul acesta cu aceeași curiositate și credință cu care un țăran ascultă pe o babă care ’i dă în cărți. — Să me iau dupe femei, continuă Lecoq,la ce o s’ajung ? Póte la o descoperire importantă, pate la nimic. De partea asta e necunoscutul cu tóte înșelăciunile, dar iarăși și cu toți sorții de isbândă. Și Două momente strecură încă și el se sculă hotărît. — Ei bine !... zise dânsul, aleg necunoscutul. Tată Absent, plecăm pe urmele femeilor, vom merge atâta cât ne vor îndrepta.... Porniră înflăcărați amândoi de câte un dor , unul vedea la capătul expediției gratificația cu nenumăratele ei sticle de rachiu, cel l’alt vedea gloria isbânzei și înaintarea. Se duceau repede. La început era un fleac să se ție de urme care erau așa de lămurite încât le-ar fi urmărit și un copil. Insă curând trebuiră să ’și încetinescă mersul. Pustiul înceta și începeau să se arate marginele civilisației, ca să zicem așa. La tot momentul, intipăriri streine se amestecau cu ale fugarelor și uneori le ștergeau. Afară de asta, în multe locuri desghețul, provocat de cață, mâncase zăpada și lăsase pământul negru. Atunci urmele nu se mai vedeau și d’abia dacă era d’ajuns tóta înțelepciunea lui Lecoq și buna-voința lui Absent ca să le regasesca. In aceste ocazii, ex-gendarmul își întingea bastonul în pământ peste cea din urmă întipărire cunoscută și pe urmă amândoi agenții, ținând felinarul când sus când jos, cautau să descopere continuarea urmelor, întocmai ca niște copoi, cari au greșit drumul. Lumina felinarului făcea atunci mișcările acelea ciudate ce inspaimântau pe vagăbonți. Cu totă marea băgare de lomn, de zece ori cel puțin dânșii ar fi perdut calea sau ar fi schimbat-o cu alta, fără elegantele ghete ale femeei cu piciorul mic. Acele ghete lăsaseă urme așa adânci și așa de netede, "în zăpadă ca și în noroi", încât orice înșelăciune nu era cu putință. Mulțumită acestor întipăriri, agenții descoperiră că fugarele nu merseră înainte pe strada Patay, cum s’ar fi așteptat oricine; negreșit, densele o crezuseră prea iluminată. O străbătuseră numai, ceva mai sus de strada Crucea Roșii și se folosiseră de un spațiu dintre două case spre a eși pe terenurile gole. ■— Blestematele cunoșteau bine locurile pe aici, murmură Lecoq. In adevăr, dansele știau așa bine situația locului încăt, părăsind strada Patay, apucaseră de o dată la drepta ca să nu dea în niște șanțuri săpate de cărămidari. Cât despre întipăriri, ele deveniseră încă mai lămurite și ținură tot așa până în strada Chevaleret. Aci, d’o dată, urmele încetară. După puțină căutare, Lecoq mai găsi vr’o opt sau zece urme d’ale picio fuim 'celui întT,dar TnéüJ'NT MelTSj * “ Nici locul nu era bun pentru explorații de așa soia. O mulțime de trăsuri umblaseră pe acolo și numai puțină zăpadă mai era pe lângă trotuare iar strada era transformată într’un rîu de noroi. — Ce să fie ore ? zise Lecoq. Să se fi gândit în fine blestematele că urmele pe zăpadă se trădară și să fi apucat pe șosea? Era neîndoios că dincolo nu trecuseră de orece se întindea de partea ceal altă zidul lung al unei fabrice. — Nu, zise Absent, am rămas mofluzi. Insă Lecoq nu era d’aceia cam pentru un lucru de nimic aruncă și mănuchiul după teslă. Cu o turbare rece în suflet își reîncepu cercetările și bine făcu. — Știri!... esclamă el d’o dată, ghicesc, văd! Tatăl Absent se apropie. — Ce știi, ce vezi ? întrebă el. — Uite-te aici, zise Lecoq. — Urme de rote, o trăsură a întors în loc. — Tocmai. Blestematele au văzut de departe, după felinare, o birjă care se întorcea încet din oraș, au așteptat’ori trebue să fi dat birjarului un bacșiș mare de l’au hotărît să íntorca din drumul către grajd. Iată de ce urmele se isprăvesc aici. Espicarea asta lăsă nepăsător pe Absent. — El, și chiar dacă e așa, ce-am câștigat ? întrebă dânsul. Le condete din umeri. — Dar ce credeai, că o să ne ducă urmele prin tot Parisul, până la casa acelor femei? — Nu, dar... — Cum nu’ți închipuești că eu aflu mâine pe birjar a cărui trăsură a stat în noptea asta în vr’un prajd din partea locului. Aflându’l, are să’mi spuie adus pe femei, căci nu cred să fi uitat că a fost luat de două femei în strada Chevaleret. Dacă ’mi va spune