Universul, iulie 1888 (Anul 5, nr. 170-195)

1888-07-01 / nr. 170

Uni­versul No. 170, al lui Carol al XII-lea și considerând că acest lucru nu e potrivit cu ideile veacului, când tote poparele are cel mai mare respect pentru vech­ile mo­numente istorice și de arte, propun ca, în loc de a se dărâma turnul, se fie restaurat în stilul său original. Acesta mai ales, adaugă petiționarii, că turnul restaurat ar fi și folositor ca punct de observație pentru foc. Ei conchid rugându­se să nu se facă în București o profanare ca aceea de a se dărîma turnul Colțea. Acum, când cererea nu mai vine de la o gazetă-două numai, ci de la o sumă de cetățeni, socotim că autoritatea comunală va renunța la ideea ei dărî­­mătoare. Am mai face o mică rugăciune pri­măriei. Se se îngrijească, dacă ,se poate, și de celelalte monumente pe cari le a­­vem în oraș, se nu le lase în neîngri­­jirea asta care le face să se dărapene pe zi ce trece. Acesta ar fi un motiv, poate, ca mâ­ne înfățișând întreg aspectul unor ve­chituri, vre­un alt consiliu comunal— sau chiar acesta ■— se ia măsuri și pen­tru dărâmarea lor. DIN RUSIA Petersburg, 27 iunie. Rusia redevine asiatică Pe aici a început să sufle de cât­va timp un vânt de reacțiune grozavă. Din câte­va trăsături de condeiii, mai tote reformele împăratului Alexandru II au fost anulate, tote instituțiile liberale create de densul desființate. De curând, ministrul de interne, con­tele Tolstoi, a supus consiliului impe­riului un proect care tinde­a mărgini și chiar a nimici administr­ația autono­mă locală și rurală. Numai mulțumită împotrivirii înver­șunate a unor consilieri liberali, proectul acesta nu a trecut în sesiunea trecută, însă puternicul ministru nu se ține bă­tut cu asta și e sigur că’l va readuce în sesiunea viitóre, când va trebui să și treca. In cas dacă consilierii liberali își vor pune în cap să continue cu opoziția, împăratul pare să’l trimită în­dată pe acasă și să’l înlocuescă cu alții. Până să se desființeze însă și umbra­ de autonomie administrativ­ă, funcționarii împărăției au ordin să bată din picior la primari. Ast­fel, deunăzi, guvernato­rul din Odesa, generalul de Ropp, a poftit la sine pe consilierii comunali și le-a declarat că guvernul nu vede cu ochi buni apucăturile lui de neatâr­nare. Consiliul comunal din Odesa în mai multe ocasiuni, nu numai că n’a susținut guvernul, dar i-a făcut opo­ziție. Generalul a sfârșit asigurând că ministrul va reprima pe viitor cu e­­nergie cele mai mici mișcări de na­tură a împiedica mersul lucrurilor așa cum se înțelege la Petersburg. Cum plătesc oamenii bir p­en niște sate din jurul orașului An­gern în Curlanda funcționarii locului s’au dus să ceră birul de la oameni. Aceștia au rămas forte surpinși, fiind-că nișce evrei trecuseră pe acolo cu o lună înainte dându-se de cei mai buni prietini ai generalului Radolini, și le luaseră câte patru ruble de om ca să stăruiască să se ierte birurile acelor sate pentru tot­deauna. De alt­fel dânșii nici nu aveau parale și au dat să înțelagă funcționarilor ca sa ’i lase în pace dacă nu vor să mănânce bătaie. Aceștia au venit cu soldați să’i execute dar sătenii au pus mâna pe topare, pe case și pe seceri și s’au re­pezit ca nisce turbați asupra soldaților cari au trebuit să tragă focuri, opt­­spre­zece săteni au căzut răniți. E te­mere ca răscula să nu se întindă și în alte sate, apucate de bir. Alungarea evreilor După întâmplarea de la Angern, gu­vernul a început o nouă gonă contra evreilor. Alaltăieri vr.o sută de fami­lii evreești din Wesenberg, Angern, și alte localități au primit la mănă­teș­­crierea polițienescă că au să părăsescă țara rusescă în termen de o săptămână. Țarul naș Regina Greciei se află aici, cum știți, găsduită în palatul imperial. Densa es­te însărcinată și se așteptă să facă din­­tr’o zi în alta, eveniment pentru care este așteptat aici și regele Greciei. Se asigură că țarul va boteza pe noul năs­cut. Densul a mai botezat deunăzi la Cetinie prin representantul său Arghi­­ropol pe cel d’Intein copil al principe­lui Petru Carageorge și al principesei muntenegrene Zorea, d’împreună cu marea principesă Maria Alexandrovna, ducesă de Edinburg, care a fost repre­­sentată de principesa Stana. Nu încape îndoială, că va veni rân­dul acestor cumetri să lucreze și ei ce­va pentru țar prin peninsula Balcanică. Sunt exemple în trecut că țarii ruși nu se fac de goba­nași. O poliție ciudată O faie mică provincială povestește cu tonul cel mai obicinuit că justiția din orașul Tula a pus în stare de a­­rest pe polițaiul locului, pe ajutorul de comandant de gardiști și pe cinci agenți inferiori, fiind­că au furat cel d’antel o mulțime de cai și alte ani­male în curs d’un an, iar ceî­ l’alțî, în tovărășie, o mulțime de cai, boi și oi, în același timp. Iată în adevăr o fru­­mosă poliție de siguranță 1 Kaminski: * D­r. Frunzescu, actual fiitor de registre în divizia comptabilităței din mi­nisterul școlelor, s’a trecut șef al biurou­­lui partitelor din aceiași divisie, în locul d-lui N. Demetrescu, demisionar, D. I. Căplescu, ve­chiu ajutor la biu­­roului cultelor, s’a înaintat țiitor de re­gistre, în locul d-lui N. Frunzescu. D. Ion Stănciulescu, arc­ivar al biu­­roului cultelor, s’a înaintat sub-șef al biuroului cultelor, în locul d-lui I. Că­plescu, înaintat. D. Ion Niculescu, actual copist, s’a înaintat arh­ivar la biuroul cultelor. D. Ion Petrescu, actual adjunct al casei de economie în serviciul casie­riei generale de Bacau, s’a numit aju­­tor­ comptabil la acea casierie, în locul d-lui V. V. Săvescu, trecut în altă func­țiune. ACTE OFICIALE D. Leonida Paciurea s’a numit di­rector la eforia spitalelor civile din Bu­­curești, în locul d-lui Simion Mihălescu de simionat. * D. loan Persu s’a numit casier la eforia spitalelor civile din București, în locul d-lui Simion I. Ștefanescu, de­misionat. * S’a numit din partea guvernului la administrația epitropiei bisericei „Ma­dona Dudu“ din Craiova d. Const. Carianopolu ca epitrop, în locul d-lui G. Peșicu, rămânând ca în locul d-lui G. C. Pașacov, demisionat, familia de­cedatului B. Golfineanu să-și alegă citi­torul represintant dintre membrii în drept ai familiei. — 2 Ii­templari din țară înecați Un individ necunoscut, ducându-se la basm­ul din portul Brăila spre a’șî spăla rufele, s’a înecat; cadavrul a fost scos și trimis la sala mortuară a spi­talului, după disposiția procurorului. — Copila Florea, în etate de 7 ani, din comuna Dobreni, județul Ilfov, ca­re era cu oile la pășune, căzând de pe malul canalului Sabaru, s’a înecat. I s’a găsit cadavrul. — In dreptul comunei Berteștii-de-Jos, județul Brăila, s’a găsit aruncat de va­lurile Dunărei cadavrul în stare de pu­­trefacțiune al unei femei necunoscute. După cât s’a putut observa, ea ar fi fost în etate de 21—22 ani; era fără nici o legătură la cap, perul negru, pu­țin rămas, îmbrăcată cu cămășă de ma­­dipolon, o polcuță albă peste cămașe, o altă polcă peste aceea, rochie de fla­­neluță de terg cadrilată cu cafeniu, șorț de stambă roșie și încălțată cu ghe­te noui de vax, fără ciorapi. — Vasile Mărgian Vișan, în etate de 20 ani, care venise la moșul său lan­ca Vișan din cătuna Manolea, comuna Uidești, județul Suceava, s’a dus să se scalde în iazul lui Adrian Macari și s’a înecat. 4* Explozie Alexandrina Nicolau, servitóre la ho­tel Stănescu, în Craiova, voind apune dintr’o tinichea gaz în lampă, al căre­ia fitil era aprins, pe când turna gaz în basmn, gazul a luat foc făcând ex­­plosie, arzând’o *iar pe tot corpul și mai cu semă pe obraz. Pacienta fiind trimisă în cura spitalului, în ziua de 22 curent a încetat din viață. Ea es­te de origină din orașul Ploești. Un asasin în sera de 24 curent, Mihalache Mal­­coci și Vasile Simeon Țupu, din co­muna Calu-Iapa, județul Nemțu, pe când mergeau pe drum împreună, întâlnindu­­se cu Lazăr G. Țupu, tot din acea co­mună, și luându-se la certă, acest din urmă a scos un cuțit din brâuî și a înjunghiat pe Mihalache Malcoci în cósta stângă și la un picior, iar lui Vasile Simeon Țupu ’i­a spintecat pân­tecele așa că îi au eșit afară intestine­le. Ambii pacienți au fost trimiși în cura spitalului , iar făptuitorul, fiind ur­mărit la casa sa, a fost gâsit și el în­junghiat la un picior și plin de sânge arătând că a fost lovit de pacienți, ce­ea ce, după cum s’a constatat, nu este adevărat, ci însuși el­­ și a făcut rana. Ast­fel fiind, s’a trimes și acesta în cu­ra spitalului, înaintându-se parchetului lu­crările de constatare. Casa de depunere Direcția casei de Depuneri anunță urmatorele : Consiliu de administrație, în ultima sa ședință, a fixat dobânda de 7 și juni. la sută pe an, cu începere de la 1 iulie 1887, pentru tote împrumutu­rile de bani către particulari. Efectele de stat ce se vor depune ca garanție pentru aceste împrumuturi se vor primi cu 20 la sută mai jos de­cât cursul zili. Acțiunile băncii naționale ce se vor depune asemenea ca garanție se vor primi după cursu zile, și nici o dată mai sus de 1000 lei bucata (socotit pe bilete de bancă). Casa primește asemenea în depozit efecte publice, acte, bijuterii și ori­ce alte obiecte pe care localul le­ permi­te a se păstra cu siguranță. Depună­tori vor plăti în schimb câte 5 bani pe lună la­­ 1000 lei, calculat după valorea nominală a efectelor depuse. Taxa se achită la restituirea depo­zitului. Curier judiciar TRIBUNALELE STREINE Procesul unui otrăvitor La tribunalul corecțional din Tulon s’a început desbaterile contra contelui de Villeneuve, fasificator de vinuri. Acuzatul are aprope patru­zeci de ani. E învinovățit că din lăcomie de câș­tig a pricinuit mortea a două sute per­­sane și înbolnăvirea altor patru­zeci. Villeneuve admite că fabrica vinul adăugând pe lângă struguri var, zahăr și acid tartric, neagă însă că a pus vre­o­dată arsenic în vinurile sale. A adus într’adevĕr, 750 kilograme de arsenic dar numai cu scopul de a vindeca și preserva inele de filoxeră. Dacă s’a constatat arsenic în vinul vândut de mi­ne, zice acuzatul, atunci trebue să pre­supun că vre­unul din impiegații mei a aruncat din nadins arsenic în vin, pen­tru a me ruina. Primarul din Hyères anunță că în comuna sa se află aprope 500 de per­­sone bolnave cari dacă nu vor muri dar de­sigur vor rămânea parali­­zați încetul cu încetul. Doctorii Roux și Marche afirmă că de mult timp au în cură pacienți otră­viți prin vin și cred că se vor consta­ta încă alți morți. Doctorul Lambuc, ca­re a făcut autopsia a unspre­zece ca­davre desgropate declară că a găsit în intestine urme de arsenic. Desbaterile continuă. TRIBUNALELE DIN ȚARA Procesul serarului Bleimayer, incul­pat că ar fi pricinuit spânzurarea unuia din ucenicii săi, s’a judecat ieri de tri­bunal secția 4. D. Bleimayer a fost condamnat la 500 lei amendă și la 2000 lei despăgubiri civile. D. procu­ror Costescu în rechizitoriul seu a ce­rut maximum pedepsei, adică 5 ani de închisore corecțională. Sâmbătă, 1­713) Iuliu 1888 Un model de poliție Ziarul „Zombor és vidéke“ poves­tește cu multă flegmă, că în orașul Zombor trebile stau atât de încurcate, încât nici un „Deus ex machina“ nu le mai pute pune în rând. Căpitanul cetății e în cercetare criminală, primul vice căpitan e în cercetare disciplinară pentru unele abuzuri față cu locotenen­tul de poliție, care la rândul său șâde în temniță pentru purtarea necorectă față cu sergentul de poliție, iar sergen­tul de poliție are să platesca o sumă de bani pentru că a pălmuit­ pe polițiști, în urmă polițiștii au dat toți năvală pe acasă, ne mai putând să stea în slujbă. Autorități de siguranță!1 CRONICA CAPITALEI Până și mieii! Se știe că mielul, prin blândețea lui nesfârșită și prin sărăcia sa cu duhul, s’a luat drept simbol al bunătății. Așa fiind, închipuiți-vă, cum póte fi numită o poliție care aresteza pân’și mieii? Numele de las se i-1 dați d-vóstru. Eu re­dau numai faptul că n ziua de Sân-Petru a fost arestat, la secția 24, un miel alb, nătecit A fost dus la aceeași secție un copil de vr’o patru ani, găsit rătăcind pe cheuul Dâmboviței. * Lepădat Un copil de sex femenin, în vârstă de vr’o 6 luni, a fost găsit, lăpădat pe str. Vulturului. Copilașul a fost dus la secția 41. Original . , Sunt mulți omeni originali, dar ca Ion Gheorghe n’am mai văzut, înțeleg se furi două rațe, ca se le pui pe varză, ca Maria Văduva, care a fost arestată la secția 23-a. Dar, ca se furi, ca nea Ion Gheorghe... vre-o șase cunune de pe morminte de la cimitirul Belu, al dracului om tre­buie se fii! Ion Gheorghe, cu cunune cu tot a fost arestat la secția a 32 a. Arestul acestei secții semena ca un adevărat cimitir. Citești într’o parte : „Tatălui meu mult iubit“ ; într’alta „Drăguțului și neprețuitului meu Mitică“; într’alta chiar „Secret mele mult iubite.“—Curat caraghioslîc ! Căldurile Zapușela asta e o adevărată nenorocire. Ieri a fost dus la duba secției 38 Iordach­e Constantin, care făcea fel de fel de comedii pe stradă: juca, sărea, se lega de trecători... Nenorocitul înebunise. * Foc Un foc isbucnind în casa d-nei Tu­dora Negu, din calea 13 Septembrie 114, amenința se distrugă tot edificiul. Incendiul izbucni de la niște fân ca­re era în podul casei. Pompierii intervenind grabnic, focul a fost stins. X­ IE1 c­ita: „VJn.lTrers'u.l'u.i“ și Tainele Poliției PARTEA ÎNTÂIA IV Stătea pe butuc—care i se părea cald încă de corpul femeei,—își ținea fruntea în mâini și se gândea și se întreba în tot felul, cântărind resulta­­tele ce ar dobândi dintr’o parte și din alta. — Să mă iau după individ, mur­mura dânsul, n’o să aflu nimic mai mult de­cât ceea ce ’mi închipuesc , dânsul s’a dus de s’a tupilat în dru­mul patrulei, a însoțit’o de departe, s’a uitat cum tovarășul lui a fost bă­gat în arest și s’o fi mai învertit pe acolo cât­va timp. Dacă­ mă reped pe ur­melei lui, pot eu nădăjdui să pun palma pe el ? Nu, nu, prea mult timp a trecut la mijloc. Moș Absent asculta monologul a­­cesta cu aceeași curiositate și credință cu care un țăran ascultă pe o babă care ’i dă în cărți. — Să me iau dupe femei, continuă Lecoq,­­la ce o s’ajung ? Póte la o descoperire importantă, pate la nimic. De partea asta e necunoscutul cu tóte înșelăciunile, dar iarăși și cu toți sorții de isbândă. Și­ Două momente strecură încă și el se sculă hotărît. — Ei bine !... zise dânsul, aleg ne­cunoscutul. Tată Absent, plecăm pe urmele femeilor, vom merge atâta cât ne vor îndrepta.... Porniră înflăcărați amândoi de câte un dor , unul vedea la capătul expe­diției gratificația cu nenumăratele ei sticle de rachiu, cel l’alt vedea gloria isbânzei și înaintarea. Se duceau repede. La început era un fleac să se ție de urme care erau așa de lămurite încât le-ar fi urmărit și un copil. Insă curând trebuiră să ’și încetinescă mersul. Pustiul înceta și începeau să se a­­rate marginele civilisației, ca să zi­cem așa. La tot momentul, intipăriri streine se amestecau cu ale fugarelor și une­ori le ștergeau. Afară de asta, în multe locuri des­­ghețul, provocat de cață, mâncase ză­pada și lăsase pământul negru. Atunci urmele nu se mai vedeau și d’abia dacă era d’ajuns tóta înțelepciu­nea lui Lecoq și buna-voinț­a lui Ab­sent ca să le regasesca. In aceste ocazii, ex-gendarmul își în­tingea bastonul în pământ peste cea din urmă întipărire cunoscută și pe urmă amândoi agenții, ținând felinarul când sus când jos, cautau să descopere con­tinuarea urmelor, întocmai ca niște co­poi, cari au greșit drumul. Lumina felinarului făcea atunci miș­cările acelea ciudate ce inspaimântau pe vagăbonți. Cu totă marea băgare de lomn, de zece ori cel puțin dânșii ar fi perdut calea sau ar fi schimbat-o cu alta, fără ele­gantele ghete ale femeei cu piciorul mic. Acele ghete­­ lăsase­ă urme așa a­­dânci și așa de netede, "în zăpadă ca și în noroi", încât ori­ce înșelăciune nu era cu putință. Mulțumită acestor întipăriri, agenții descoperiră că fugarele nu merseră îna­inte pe strada Patay, cum s’ar fi aștep­tat ori­cine; negreșit, densele o crezu­seră prea iluminată. O străbătuseră nu­mai, ceva mai sus de strada Crucea Roșii și se folosiseră de un spațiu din­­tre două case spre a eși pe terenurile gole. ■— Blestematele cunoșteau bine locu­rile pe aici, murmură Lecoq. In adevăr, dansele știau așa bine si­tuația locului încăt, părăsind strada Pa­tay, apucaseră de o dată la drepta ca să nu dea în niște șanțuri săpate de că­rămidari. Cât despre întipăriri, ele deveniseră încă mai lămurite și ținură tot așa până în strada Chevaleret. Aci, d’o dată, urmele încetară. După puțină căutare, Lecoq mai gă­si vr’o opt sau zece urme d’ale picio­­­ fuim 'celui întT,dar TnéüJ'NT MelTSj * “ Nici locul nu era bun pentru explo­rații de așa soia. O mulțime de tră­suri umblaseră pe acolo și numai puți­nă zăpadă mai era pe lângă trotuare iar strada era transformată într’un rîu de noroi­. — Ce să fie ore ? zise Lecoq. Să se fi gândit în fine blestematele că ur­mele pe zăpadă se trădară și să fi apu­cat pe șosea? Era neîndoios că dincolo nu trecu­seră de ore­ce se întindea de partea cea­l­ altă zidul lung al unei fabrice. — Nu, zise Absent, am rămas mofluzi. Insă Lecoq nu era d’aceia cam­ pen­tru un lucru de nimic aruncă și mă­­nuchiul după teslă. Cu o turbare rece în suflet își re­începu cercetările și bine făcu. — Știri!... esclamă el d’o dată, ghi­cesc, văd! Tatăl Absent se apropie. — Ce știi, ce vezi ? întrebă el. — Uite-te aici, zise Lecoq. — Urme de rote, o trăsură a în­tors în loc. — Tocmai. Blestematele au văzut de departe, după felinare, o birjă care se întorcea încet din oraș, au aștep­­tat’o­ri trebue să fi dat birjarului un bacșiș mare de l’au hotărît să íntorca din drumul către grajd. Iată de ce ur­mele se isprăvesc aici. Esp­icarea asta lăsă nepăsător pe Absent. — El, și chiar dacă e așa, ce-am câștigat ? întrebă dânsul. Le con­dete din umeri. — Dar ce credeai, că o să ne ducă urmele prin tot Parisul, până la casa acelor femei? — Nu, da­r... — Cum nu’ți închipuești că eu a­­flu mâine pe birjar a cărui trăsură a stat în noptea asta în vr’un prajd din partea locului. Aflându’l, are să’mi spuie a­dus pe femei, căci nu cred să fi uitat că a fost luat de două femei în strada Chevaleret. Dacă ’mi va spune

Next