Universul, iulie 1888 (Anul 5, nr. 170-195)

1888-07-22 / nr. 187

Universul No. 187. Doctorul Leuthold a fost îndată chie­­mat și a declarat că momentul crizei este apropiat. S’a depeșat împăratului la Stokolm și tuturor membrilor familiei. In tim­pul acesta, pastorul curiei Koegel se închina cu alți popi în capela palatu­lui în fața întregii case imperiale pen­tru ușurarea mamei și norocirea nouei ființi. Cât costă mortea împăratului Principii de Thurn și Taxis au tre­buit să plătescă tesaurului suma de două milione mărci, ca proprietari fon­datori ai întinsului domeniu prusian de Krotoczin, în virtutea actului de proprietate care stipuleză că principii sunt datori către coronă, la morte a fie­cărui rege al Prusiei, cu suma de câte un milion mărci. Wilhelm I a murit, 1 milion. Frederic III a murit, alt milion. Dintre toți germanii, prinții de Thurn și Taxis trebue să se roage cu mai multă înfocare ca să trăescă împăratul Germaniei! Congresul suveranilor Un ziar de aici anunță din izvor sigur că toți suveranii pe cari i-a vi­zitat și­ î va vizita încă Wilhelm II, vor veni în același timp la Berlin, ca să înapoescă vizitele, ast­fel că, aflân­du-se cu toții reuniți aici, vor ține un congres în care vor sigila prietenia și pacea. Mișcarea de la bursă Mișcarea ce s’a observat de câte­va zile la bursa de aici a fost provocată de un zgomot venit din Franța că tru­pele franceze de la granița despre Ger­mania vor fi întărite, că trei generali desemnați ca comandanți de corpuri de armată în caz de răsboi vor face o ins­pecție în acea regiune și că diviziunea de Nancy va face o experiență de mo­bilizare. Zgomotele astea au fost totuși primite la Berlin cu o mare liniște. Meyer atatat că bolnava era lovită de pela­gră, care­ i atacase facultățile mintale.­ ­ Trăsnet In cuprinsul comunei Elisa-Stoeneș, județul Ialomița, a căzut o plae toren­țială însoțită de tunete, a trăsnit casa domului Nae Manolescu din acea co­mună. Lumina electrică a străpuns prin acoperișul tavanului în casă, dărâmând un perete și pârlind o scorță ce se afla pe acel perete. Numitul Manolescu, îm­preună cu soția, aflându-se în altă ca­meră, nu au­ suferit nimic din trăsnet. In­tâmplări din țară Doni frați înecați Copilul lui Gheorghe Bădiță, din co­muna Uda-de-Jos, județul Argeș, anu­me Ilie, în etate de 5 ani, ducându se să ia apă dintr’un eleșteu, a căzut în­­tr’ânsul și s’a înecat; sora sa, Floarea, în etate de 13 ani, voind să scape pe fratele ei, s’a înecat și dânsa, eleșteul fiind adânc. .­ Sinucidere. Femeea Zoița, soția locuitorului Ta­­sache Huțuluî, din județul Fălciui, e­­șind afară din casă, fără știrea soțului ei, s’a aruncat într’o fântână din apro­pierea casei, de unde apoi s a scos mortă. După cercetările făcute s’a con­­ ­ fr înecat într’un puț Copilul Abdul Hamid, în etate de 5 ani, nepotul văduvei Agire Cociora, din cătunul Turc-Murfat, pendinte de comuna Biul-Biul, județul Constanța, aflându-se singur pe lângă casă, a că­zut într’un puț și s’a înecat. 2*C Ars de vin Locuitorul Marin Ion Popa Marin, din comuna Vădăstrița, județul Rom­a­­nați, ducându-se la munca câmpului împreună cu soția sa și lăsând acasă o copilă ca de 7 ani cu foc de pae a­­prins. ’I a luat casa foc, arzând cu de­săvârșire. * Furtuni. Căzând grindină pe teritoriul comu­nei Glodeanu Cârlig, din județul Buzău, a distrus cu desăvârșire ca 179 pogone orz, cu 160 pogoane secară și cu 90 pogoane grâu, recoltă a locuitorilor din acea comună.­­ Asemenea pe teritoriul comune­lor Coșovenii-de-Sus și Coșovenii-de-Jos din județul Dolj, căzând grindină, dis­truse cu desăvârșire la Coșovenii de- Jos 200 pogone porumb, 300 pogone vii și 50 pogone grâu ce se afla ne­secerat , iar la comuna Coșovenii de-Sus grâul nesecerat. Vântul aruncând snopii în depărtare, babele s’au scuturat, iar parte din vii și chiar din trupini au fost distruse. 4» Un mort în secară. In comuna Piscu, din plasa Siret, în ziua de 15 Iulie curent, s’a găsit un om mort aruncat în secara locuitorilor. Parchetul și doctorul au­ fost avertisați pentru a face cercetările legale. D’ale Armatei S’a înaintat la gradul de colonel, în arma infanteriei , locotenentul-colonel Macca Petre, șeful statului-major al di­viziei III de infanterie, în postul de comandant al regimentului 16 dorobanți și al brigadei 15 de infanterie, vacant prin mutarea colonelului Fotea Alec­­sandru. S’a înaintat la gradul de locotenent­­colonel, în arma infanteriei, maiorul Vicol Nicolae, din regimentul de Do­robanți Dobrogea, la vacanța ce este în regimentul 5 linie, prin mutarea lo­­cotenentului-colonel Ivanovici Mihail. S’au înaintat la gradul de locotenent­­colonel, în arma cavaleriei; Căplescu Constantin, din regimentul 11 călărași, comandant al școalei fiilor de militari Craiova, loc vacant prin mutarea loco­tenentului colonel Tătărescu Nicolae . Odobescu Constantin, din statul-major regesc, în același serviciu la vacanța c.“. este creată prin buget. Locotenentul-colonel Merișescu Con­stantin, comandantul regimentului 25 dorobanți, fiind numit prefect de județ, s-a trecut în posiție de disponibilitate, ca pentru concediu mai mare de 6 luni. IEFTIN»»TOT In calea Moșilor No. 29 bis la Mara Națională se vinde făină, zahar, cafea, unt­de­lemn franțuzesc, săpun pentru spălat rufele, luminări de stearină și multe altele trebuinciuse casei, cu pre­țul Mai ieftin de cât ori­unde Mare depou de hârtie de tipar CALEA MOȘILOR No. 2­9 bis. cronica capitalei Hota Ciudată potriveală.­­ ** v ' Și Maria Dum­itrescu, și Ținea­gescu, care nici în clin nici în pânișă, n’au una cu alta, cari nici niftii auzit de nume, au avut inspiria­i%*sa fure, în aceiași zi, adică lerijf* tream din­tâi o păreche de ghete de la d -na Eliza Georgescu, a doua tot o păreche de ghete de la d-na Matilda Miaș. Unde pai că aceste două hoațe lo­cuiesc, una în calea Văcăreștilor, iar cealaltă pe strada Corăbiei, tocmai la Episcopie. Pikmann singur ne-ar putea explica misterul. — Heinrich Tărnovski a voit se moș­tenească prea curând pe tatăl său, și de aceia l-a șters 6 franci, cu cari s’a dus să facă chef. Prins înainte de vreme, Heinrich e arestat.­ n Vagabondaj O căruță cu un cal fiind „uitată“ —precum să vede—de către stăpânul seu pe stradă, a fost dusă la secția 28. — O iapă murgă, fără de căruță, a fost dusă la secția 39. r Vineri, 22 Iuliu (3 August)" 1888 CurierT judiciar Holera și pieile de iepure. Tița Tulei și Katzi Bortz sunt ve­cine și sunt certate pentru zece lei de parale, cu tote că înainte erau bune prietene. Acum sunt în fața tribunalului co­­recțional. Prezidentul.—Care va să zică d­na, Tița Tulei, zici că n’ai dat în d-neei cu cotorul măturii nici l-ai azvârlit în obraz apa din gălată, cu care spe­­lau scândurile ? Tița.—Să fiu­ a­stafiiî, să’mî crape nepata, că fată n’am, să mi se usuce osele... Prezidentul.—Dacă ai dat, nu e așa ? Tița.—Taman așa !... Zeu, să fiu a lui Ucigă’s toca, să mă mănânce... Prezidentul.—Ei, acum ajunge. Tița.—Că bine zici, zeu, de nu mi-î crede nici acum... Katzi.—Fir’ar al traculi, daca eu nu am rușine te tumnalul tot, atunci iu­bite cum un bukhlih!... Prezidentul.—Spune tribunalului cum s’a întâmplat de ce a bătut ? Katzi.—Asta ești prost, domnu pre­zident... asta început, puntăr nișe pi debur... Tița.- -D-le, scrie acolo la catastif că te a făcut prost ca toți proștii... ce, d-ta ești ca ăilalți ?... Katzi.— Nu ești prost d-nn prezident, început ești prost, nu nimic tot, puntăr nișe pi debur. Prezident.—Pi debur? Ce e aia? Katzi.—Asta ești pi... Ce ia lumeta nu ști ce asta este? Tița. Niște păcătoșe de piei de e­­pure, d le. Katzi.—Ta, tomule, ie pui asta la gem puntăr usuci. Tița.—O femee care trăiește cu e­­puri, ti ! Prezident.—Taci din gură, d-ta ! Katzi.—Io faci ce poți tomule! Tița.—Atunci mănâncă’ți­epurii cu peî cu tot că ’ți țin cald pe dinăuntru și nu mai mirase casa, ca acum. Prezidentul.—Dar las’o să spuie ce are de spus, că ’ți vine și d-tale rân­­,fiul. Tița.—Câte șase piei la o ferestră, și atârn alături, lipite, nu pot să deschiz și gu gemul să ’mi mai răcoresc odaia, t­ ă mi se umple odaie de muște.­­ Prezidentul. In sfârșit ce s’a întâm­plat ? (prevenitei) Taci din gură, îți mai spun odată. Katzi.—Tomule, ești dator la turne­iéi. Tița.—Alta acu, păi nu spui eu ?... ci că d-ta ’mi ești dator... O, bată te scârba de nebună ! Katzi.—­aruncându’i o privire fulge­­rătore) Sece franc, tomule. Tumncel me cer mereu, sici ești mailus... ia a­­sta nu știi ce e^. Tița.—Ia auzi, d-le te face și mofluz acu... Prezidentul.—Taci, or ?... Katzi.—Atunci pui în mân la to­maéi asta torpe: ești un porc și un b­ine ! Prezidentul.—Mai bine’i punei zece lei ce’i datorai. Tița.—Bravo, d-le, bravo, aici ai a­­dus’o de minune, bravo ! Prezidentul (bătând cu pumnii în masă) Taci! Katzi.— Și pu urm, lumeaeî­­ chint tot siaa mit­emn trompete ! (rîsete). Prezidentul (prevenitei). Cânți cu trompeta ? Tița.—Asta e treba mea ! cine ce­­are cu mine ? Katzi.—Al traculi!... are funchi de c­oler. Tița.—îmi era rău la burtă și nu­mai cu cântatu mi-a trecut. Katzi.—Ai comperat la un haine vechi, puntăr seci franc, a fasut la jur­nal, arama ești pun la c­oler, puntăr asta că nu am avut ban atunc și nu am dat. Prezidentul. —Dar cu cotorul măturii, cu apa cum s’a întâmplat? Katzi. —Asta fost mai tersiu, ai mo­torât în etaie și ai spalat schintul și atunci chind i- am eșit afar, lumeae- ai făcut poc, un motur la spate al meu, și sfat un ap la obraz al meu. Tița.—Minciuni spui! me jur pe... ia, să mă mănânce urșii, când m’oiú duce în pădure, de am dat eu în ea! (adresându-se către Katzi) : Ptiu ! rușine să-ți fi !... Tribunalul delibereză. Katzi.—Și indie tomule, mai ești ce­­va. Temeei linei vas de la pucheterie și saci în gur­ban de aram și freci tro­m­pet aici în port, știi risi... risi al tarculi... cum un bucklich, tocma! sici nu fine mai mult choler! la purt­ai turnee!! Tribunalul condamnă pe prevenită la 16 lei amendă și cheltueli de judecată. Titza (eșind înfuriată), Las’c’om ve­dea noi... să vedem, póte așa, cine o vrea, să otrăvescă lumea cu piei de iepuri! Katzi, — Știi, și taca indhiii trompet in purt puntăr nu prinși eholeri, ciind fine, tot prinși, puntăr ai fine. ACTS " OFICIALE * D. Mihail Deleanu s’a numit șef de depozit de tutunuri, în locul d-lui Va­sile Periețeanu, care se lasă în dispo­nibilitate. * D. căpitan Constantin Vasiliu s’a numit șef de depozit de tutunuri, în locul d-lui F. Aur, lăsat în disponibi­litate. * D. Apostol C. Demetrian s’a nu­mit șef de depozit de tutunuri, în lo­cul d-lui Ilie St. Vlădoianu, demisionat. * D. ministru al finanțelor a încu­viințat numirea d lui P. Negreanu, fost controlor, ca controlor fiscal, în locul d-lui I. Curtius, demisionat, ș­tiai para fosta Persecuțiile în contra irlandezilor sau proporții monstruoase. Ancheta deschisă asupra morții de­putatului parnelist Mandeville, arată că moartea a fost pricinuită de sălbateci lovituri. Jurii condamnă sistema tratării criminalilor politici mai rău decât a celor ordinari. Universitatea siberiană se va deschide la Tomsk, după ordinul țarului, la 22 iulie curent, când este și ziua onomas­tică a împărătesei Maria Feodorovna. Toate ministerele precum și Curtea vor trimite representanți la această serbare. •K * * # Ni se scrie din Paris că d. Lockroy, ministrul instrucției, va rosti la distri­buirea premiilor, la Sorbonne, un mare discur­s. D. Lockroy va vorbi contra încăr­cării prea mari a programelor, pentru restrângerea studiilor așa-zise clasice, în folosul dezvoltării studiilor științi­­fi­ce și a limbilor vinî. Ambasadorul german din Paris a pri­mit ordin grabnic să plece la Berlin, unde are să primescă instrucțiuni. Se crede că e la mijloc cestiunea dezar­­mărei.* * * Scrii din Rio­ de Janeiro spun că mor acolo pe fie­care zi câte 50 de ómeni de friguri galbene.* * * Țarul a primit în audiență pe d. Gr. Ghica, cumnatul reginei Natalia. D. Gr. Ghica a raportat țarului amă­nunte privitore la procesul de divorț dintre regele și regina Serbiei. Se asigură că Alexandru III a pri­mit escesiv de bine pe d. Ghica. ** * * * * -polța, „argivers-a­ 1­u­ i“ 27 Tainele Poliției PARTEA INT­RIA XIII _Nu ți s’a trimis, de azi dimineță, un agent al serviciului de siguranță ? — Ba da. — Atunci, unde este ?... Nu’l văd. Gardianul, înainte de a răspunde, măsură cu un ochiu bănuitor pe acest întrebător înfocat, și, in fine, cu un ton îndoelnic, zise : — Ești și d-ta pate ?... Acesta frază fu pusă în circulație în epoca în care prosperau nerușinații agenți provocatori, sub Restaurațiune, ea se aplică numai de poliție. — Sunt, răspunse tînărul polițist, sco­țând carta în ajutorul afirmațiunei sale. — Și cum te numesc­ ? — Lecoq. Fisionomia șefului de gardiani deve­ni zîmbitore. —Dacă ’i așa, zise el, am o scrisoare pentru d-ta , ea mi’a fost dată de ca­maradul d-tale care a fost nevoit să plece... Iat’o. Tînărul agent rupse numai de cât pli­cul și citi : „D-le Lecoq...“ Domnule L.­acestă simplă formulă de politeță aduse pe buzele sale un zim­­bet ușor. Nu era ea din partea lui moș Absent o recunoștere explicită a supe­riorității colegului său? Tînărul poli­țist ghici aici un devotament câinesc. Cu toate astea el își urmă citirea. „D-le Lecoq, eram de pază chiar de la deschiderea salei, când, pe la 9 ore, văd de o dată intrând 3 t­neri la braț. Dânșii aveau mutre de impiegați de magazinuri. Când s’au apropiat de morți, unul din ei s’a făcut galben ca turta de ceară și, făcând din cap, al putut sa zică numai atâta: Gustav, „îndată, cei l’alți ’i-au pus mâna la gură, repetând fie­care : Nătărăule ! ce, vrei să faci să mergem pe la icoane ? Ce treabă ai ca să te amesteci ? „Pe urmă eșiră toți și ești și eu după dânșii. „Insă cel care zisese Gustav era așa de turburat în­cât de abia se mai ți­nea pe picioare și a trebuit să ’i ducă cei l­ alți într’o cârciumă. Am intrat și eu acolo și pe când îți scriu aceste rânduri, mă uit cu coada ochiului la ștrengari, înțelegi că, urmărindu’i de aproape, am să aflu cine sunt și unde stau. Șeful gardienilor îți va da scri­soarea asta și ’ți va explica lipsa mea „Ales.“ Scrisoarea era foarte rău­ scrisă, așa că de abia se putea descifra și greșe­­lile de ortografie se țineafi când , însă înțelesul îi era limpede și trebuia să deștepte cele mai dulci speranțe. Figura lui Lecoq exprima o mare bucurie când se reurcă în trăsură. Birjarul nu se putu opri de a ’1 în­treba : — Ei, merg toate după dorință ? Lecoq Íi impuse tăcere printr’un gest prietenesc. I se părea că toată băgarea de seamă nu ’i este de ajuns ca să o­­rânduească în spiritul sau informațiunile cere nouă. Dându-se jos dinaintea palatului jus­tiției, îi trebui o muncă de câine ca să trimită la naiba pe birjar care voia cu ori­ce preț sa’l aștepte spre a’l mai duce în căruță. — Nu mai am trebuință să mă duc azi nicăieri, îi zise în sfârșit Lecoq pornind pe gangul palatului. Atunci Papillon se rădică în piciore pe capră și’l strigă din urmă : — Ține minte, la d. Trigault!... Să nu uiți, ai auzit ?... Pe mine mă chiamă Papillon și am la trăsură No. 998 !!... Pe urmă, punând mâinele d’amândouă părțile gurei, strigă mai tare: — No. 998 !!... O mie fără doi! Ajungând în galeria instrucțiune!, Lecoq se adresă unui odăiaș zicendu’i: -—­ D. d’Escorval este în cabinetul seu, nu’i așa ? Odăiașul clătină capul cu tristeță. — D. d’Escorval, respinse dânsul, n’a venit azi și cred că n’are să vie în curs de mai multe luni. — Cum­ ce vrei să zici ? ! — Aseră, pe când se scobor­a din cupeul seu, a căzut jos și și-a frânt un picior. XV. Ești bogat, ai cai, trăsuri, vizitii... și când treci pe stradă, tologii pe pe­rinele de catifea, toți cei de pe jos te rîvnesc. Insă ce se póte întâmpla ? Vizitiul a tras o înghițitură mai mult și te res­­tornă când îți e lumea mai dragă, sau caii iau zăbala între dinți și te duc să te isbesca de ziduri și de stâlpuri, sau în fine, preocupat de multe gânduri, pui piciorul alăturea de scară și cazi de te sfărâmi. In tote zilele se întâmplă așa acci­dente ba încă lista lor e așa de lungă încât, trebue ca ea să fie o mângâiere pentru mergătorii pe jos cari sunt la adă­post de asemenea nenorociri. Cu tote astea, auzind de întâmplarea d-lui d’Escorval, Lecoq făcu o mutră așa ridiculă încât odăiașul puțin de rîs. — Ce te miri atâta ? îi zise dân­sul. — Eu?... nu mă mir. Lecoq mintia. Dânsul fusese isbit de ciudata concidența între aceste două evenimente încercarea de sinucidere a ucigașului și căderea judecătorului. Insă nu lăsa ca bănuiala ce-i trecuse prin spirit să prindă rădăcină. Ce ra­port ar fi­ putut să existe între aceste două fapte?... Deosebit de asta, nu vedea nici o pa­gubă pentru sine ci póte din contra. Până atunci el nu cunoștea axioma a­­cesta că cine­va trebue sa se păzescă forte mult de ceea ce pare că-i favori­­seză dorințele secrete. Sigur este că tînerul agent nu se bu­

Next