Universul, septembrie 1888 (Anul 5, nr. 222-248)

1888-09-01 / nr. 222

Anni V No 222 4M IE Iff T01TE ZILELE 1 7 OEE EIMUIE ATI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: BUOURE^TI STRADA BREZOIANU I© BU^URETI ; DJ CAPITALĂ DJ JUDE­VE­I Pe 1m an . . . 20 Lei Pe 1 an . . 24 Lei 1­I Pe 6 luni 10 „ Pe 6 lnni . . . 12 „ Pe 3 luni . . . 5 „ Pe 3 luni . . 6 „ ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLALE SE PRIMESC A’UMAILA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI, BUCUREȘTI STRADA BREZOIANU 19, BUCUREȘTI Calendar Zilnic îees Meronrî, 31 August, Sfântul braü al Maicei Domnului. Sarele repare la 5 ore 35 m­., apu­­n­e la 6 ore 19 m. Efemeride 81 August 1877. Generalul Scobeleff este a­­tacat de un număr considerabil de turci și perde cele de mS­redute ce le îțse­­ în ziua trecută pe când românii bat de stâlcesc pe turcii ce se încercară să le ia Grivița îndârjit. 5 Bani în Capitală 10 Bani în Județe BUCUREȘTI, 81 AUGUST 1888 Este o vorbă românească, că „la lauda mare trebuie să te duci cu sa­cul mic“. Dar la laudele foilor ungurești, cu privire la nesinchisirea lor de rezulta­tele războiului vamal, trebuie să nu iei sac de loc. In articolul nostru de la 19 curent, ne am ocupat de atitudinea presei aus­tro-ungare cu privire la încercările de încheiere a unei convenții comerciale între noi și imperiul vecin. Am arătat, atunci, deosebirea între cei de dincolo de Le­tha și cei de din­coace. Unii, cel dintâi, își mărturisesc du­rerea în urma războiului vamal.Cel de al doilea, ca să­­ și-o as­cundă, „dau moartea în țigani“— cum se zice,— zic că noi suferim amar. Austriacii sunt sinceri; ei n’au­ stat împotrivă la încercările de învoire. Ungurii Vor se fie șireți,­­ dar se păcă­esc. Și Un copil Vede cât de ha­mesită e trufia urmașilor lui Arpad. La 19, am făgăduit să rupem masca de trufie de pe obrazul unguresc. Ne ținem de cuvânt. Or­cât ar face pe voinicii „Pester Lloyd“ „Egyetértés“, și alte foi ofici­oase ori șoviniste din Pesta, nu ne vom lua după denșii, ca să ne formăm o judecată. Reprezintanți direcți, ori ai guvernu­lui, ori a ideii pan-maghiare, sunt in­teresați în cauză. Ca să ți formezi i­­­dele sigură de realitatea lucrurilor, tre­buie să apelezi la organele “naționali­tăților“, neinteresate de cuvântul cinste națională maghiară și cari, suferind e­­conomicește n’aîi interes s’o ascundă. Tocmai ducendu-ne la acest izvor, constatăm că sârbii, ca și sașii, ca și românii, etc., cari fac parte din dom­nia sfântului St­fan, țipă, reclamă, se agită ca și cel din Viena, ca să în­­duplice pe „grofii“ de la Pesta se facă tot posibilul ca să reîncie­e o conven­ție comercială cu noi. In afară de faptul că ne-am format , astă convingere după reclamările presei „naționalităților“ de sub corona Sfân­tului Ștefan, gr­ații directe cu una din principalele „naționalități“ din Ungaria ne-au edificat asupra autenticităței lau­delor ungurești. Mulți români de peste Carpați, prie­teni ai noștri, ne-au arătat cât sufer, din închiderea granițelor, prin taxe mari, industriași­ din Ungaria Ei ne-au citat nume, și nume multe, cari dovedesc că nu puțini sunt acei cari, în părțile Ungariei dintr’acea, ar dori la vază reîncheindu-se o convenție. Aceste relații ne-au format convinge­rea că întrega industrie de obiecte fa­bricate mai brut,­­ pentru omenii mai nevoiași,—cizme ordinare, opinci, haine, fierării, etc., etc., care nu puțini bani transporta în Ungaria, a fost aprope ucisă de regimul tarifului autonom Și banii nu erau puțini...Până la cel din urmă țăran din România încălca opinca fabricată peste munți. Constatat să fie clar că laudele ungu­rești tot navada sunt și nimic mai mult. Maghiarii, făcându-se țanțoși, vor putea păcăli pe francezi, ori pe ruși, ori pe ital­eni, dar pe noi, românii, cari de veacuri ne hărțuim cu denșii, cari­­ cunoștem până la fundul inimei, nu ne vor păcăli. Aata să știe ungurii și—cu privire la chestia de care ne ocupăm—laudu-se cât vor, nu­ vedem cu o­chii cum sin­gura industrie unguresca piere. Dacă va mai dura doi ani răsboiul vamal, industria grosa singura industrie un­gara,—va fi trecut în domeniul archeo­logia. __________________________ Jonf. 1 (13) Septembre 1888 DIN TURCIA (co­­spondența particulară a Universului) Constantinopol 30 August. Vizita ducelui de Edimburg Comandantul suprem al flotei engle­ze din Mediterana, ducele de Edim­­burg, fiul reginei Victoria, a fost în vi­zita pe aici și i s-a făcut o primire ca la un împărat. Tunurile de pe apă și de pe uscat au dat nenumărate salve, portul era pavoasat și polițiștii au asudat oprind în câte­va zile d’a rândul circula­ția pe mai multe strade, și arătându-se așa grăbiți ca și cum s’ar fi sculat pro­fetul din giulgiul său de la Meca­gi ar fi venit să viziteze cetatea mare­lui padișah. Mulți se întrebară cu uimire, ce a­­tâta zarvă pentru sosirea unui coman­dant englez și nu putură să-și explice faptul de cât mai în urmă, mulțumită limbuției funcționarilor de la ambasa­da rusescá. Trebue să presupun că d. de Nelidot era gata să facă pe dra­cul în patru ca să afle de ce-a venit !

Next