Universul, septembrie 1888 (Anul 5, nr. 222-248)
1888-09-01 / nr. 222
Anni V No 222 4M IE Iff T01TE ZILELE 1 7 OEE EIMUIE ATI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: BUOURE^TI STRADA BREZOIANU I© BU^URETI ; DJ CAPITALĂ DJ JUDEVEI Pe 1m an . . . 20 Lei Pe 1 an . . 24 Lei 1I Pe 6 luni 10 „ Pe 6 lnni . . . 12 „ Pe 3 luni . . . 5 „ Pe 3 luni . . 6 „ ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLALE SE PRIMESC A’UMAILA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI, BUCUREȘTI STRADA BREZOIANU 19, BUCUREȘTI Calendar Zilnic îees Meronrî, 31 August, Sfântul braü al Maicei Domnului. Sarele repare la 5 ore 35 m., apune la 6 ore 19 m. Efemeride 81 August 1877. Generalul Scobeleff este atacat de un număr considerabil de turci și perde cele de mSredute ce le îțse în ziua trecută pe când românii bat de stâlcesc pe turcii ce se încercară să le ia Grivița îndârjit. 5 Bani în Capitală 10 Bani în Județe BUCUREȘTI, 81 AUGUST 1888 Este o vorbă românească, că „la lauda mare trebuie să te duci cu sacul mic“. Dar la laudele foilor ungurești, cu privire la nesinchisirea lor de rezultatele războiului vamal, trebuie să nu iei sac de loc. In articolul nostru de la 19 curent, ne am ocupat de atitudinea presei austro-ungare cu privire la încercările de încheiere a unei convenții comerciale între noi și imperiul vecin. Am arătat, atunci, deosebirea între cei de dincolo de Letha și cei de dincoace. Unii, cel dintâi, își mărturisesc durerea în urma războiului vamal.Cel de al doilea, ca să și-o ascundă, „dau moartea în țigani“— cum se zice,— zic că noi suferim amar. Austriacii sunt sinceri; ei n’au stat împotrivă la încercările de învoire. Ungurii Vor se fie șireți, dar se păcăesc. Și Un copil Vede cât de hamesită e trufia urmașilor lui Arpad. La 19, am făgăduit să rupem masca de trufie de pe obrazul unguresc. Ne ținem de cuvânt. Orcât ar face pe voinicii „Pester Lloyd“ „Egyetértés“, și alte foi oficioase ori șoviniste din Pesta, nu ne vom lua după denșii, ca să ne formăm o judecată. Reprezintanți direcți, ori ai guvernului, ori a ideii pan-maghiare, sunt interesați în cauză. Ca să ți formezi idele sigură de realitatea lucrurilor, trebuie să apelezi la organele “naționalităților“, neinteresate de cuvântul cinste națională maghiară și cari, suferind economicește n’aîi interes s’o ascundă. Tocmai ducendu-ne la acest izvor, constatăm că sârbii, ca și sașii, ca și românii, etc., cari fac parte din domnia sfântului Stfan, țipă, reclamă, se agită ca și cel din Viena, ca să înduplice pe „grofii“ de la Pesta se facă tot posibilul ca să reînciee o convenție comercială cu noi. In afară de faptul că ne-am format , astă convingere după reclamările presei „naționalităților“ de sub corona Sfântului Ștefan, grații directe cu una din principalele „naționalități“ din Ungaria ne-au edificat asupra autenticităței laudelor ungurești. Mulți români de peste Carpați, prieteni ai noștri, ne-au arătat cât sufer, din închiderea granițelor, prin taxe mari, industriași din Ungaria Ei ne-au citat nume, și nume multe, cari dovedesc că nu puțini sunt acei cari, în părțile Ungariei dintr’acea, ar dori la vază reîncheindu-se o convenție. Aceste relații ne-au format convingerea că întrega industrie de obiecte fabricate mai brut, pentru omenii mai nevoiași,—cizme ordinare, opinci, haine, fierării, etc., etc., care nu puțini bani transporta în Ungaria, a fost aprope ucisă de regimul tarifului autonom Și banii nu erau puțini...Până la cel din urmă țăran din România încălca opinca fabricată peste munți. Constatat să fie clar că laudele ungurești tot navada sunt și nimic mai mult. Maghiarii, făcându-se țanțoși, vor putea păcăli pe francezi, ori pe ruși, ori pe italeni, dar pe noi, românii, cari de veacuri ne hărțuim cu denșii, cari cunoștem până la fundul inimei, nu ne vor păcăli. Aata să știe ungurii și—cu privire la chestia de care ne ocupăm—laudu-se cât vor, nu vedem cu ochii cum singura industrie unguresca piere. Dacă va mai dura doi ani răsboiul vamal, industria grosa singura industrie ungara,—va fi trecut în domeniul archeologia. __________________________ Jonf. 1 (13) Septembre 1888 DIN TURCIA (cospondența particulară a Universului) Constantinopol 30 August. Vizita ducelui de Edimburg Comandantul suprem al flotei engleze din Mediterana, ducele de Edimburg, fiul reginei Victoria, a fost în vizita pe aici și i s-a făcut o primire ca la un împărat. Tunurile de pe apă și de pe uscat au dat nenumărate salve, portul era pavoasat și polițiștii au asudat oprind în câteva zile d’a rândul circulația pe mai multe strade, și arătându-se așa grăbiți ca și cum s’ar fi sculat profetul din giulgiul său de la Mecagi ar fi venit să viziteze cetatea marelui padișah. Mulți se întrebară cu uimire, ce atâta zarvă pentru sosirea unui comandant englez și nu putură să-și explice faptul de cât mai în urmă, mulțumită limbuției funcționarilor de la ambasada rusescá. Trebue să presupun că d. de Nelidot era gata să facă pe dracul în patru ca să afle de ce-a venit !