Universul, noiembrie 1888 (Anul 5, nr. 274-298)

1888-11-01 / nr. 274

Universul No. 273. o Rsai în ©apit >ani m Marți, 1 (13) Noembre țgg BUCUREȘTI STRADA BRE7 Calendar zîînir pe 1888. fură l«ațî în timpul nopței de prin locuin­țele lor și duși la arest de un mare număr de soldați. Patru alți stu­denți au sărit pe fe­restre în momentul când poliția strica vi­tele și au dispărut putând fi descoperiți nici până azi. La Sevastopol s’au făcut de asemenea des­coperiri importante în privința unui complot contra țarului, complot care trebuia să sime­­nescă în timpul șede­rei familiei imperiale în Caucas, dar­­ are, din pricina prea mari­lor măsuri de pază, lu­ate de indivizii însăr­cinați cu executarea lui, n’a putut să a­­jungă la scop. Luni 31 Octo»­­pogtolii fHeh>" Șirele vii m., ar ju­te Plevna ■* jartea ma­ Nicolae prin .iS sa ce predea. «iști 31 íme De mult am consta­tat că organizarea actu­ală a serviciului tele­grafic și poștal lasă mult de dorit și că se impune o completă și temeinică reorganizare a sa. înșine am propus mai multe reforme, din­tre cari, principala, e scădere a taxelor poș­tale și telegrafice, care va aduce nu numai fo­los publicului, ci chiar avantagii bănești ad­ministrației de care ne ocupam, căci este evi­dent că scăderea­ taxe­lor ar aduce un spor considerabil al nume­ralul telegramelor, scri­sorilor și altor trimi­teri. Din nenorocire, n­’am fost ascultați. Constatăm acum cu plăcere că o ore­care agitație incepe a se face asupra chestiei și că nu mai suntem sin­gurii cari să cerem o reorganizare a servi­ciului telegrafo-poștal. A apărut, chiar zi­lele acestea, o bro­șură : „Chestii economice privi­to­re la esploatarea telegrafelor, poștelor și căi­lor­ ferate“, în care chestiile sunt serios­e și pe larg discutate. La noi, zice în esență autorul bro­șurii, lipsește personalul strict trebuin­cios, iar „cel existent este torturat ca cu munca silnică cu serviciul, fără a avea cel mai mic avantaj din munca cea mare ce se pune în serviciul s­e­­cietățeî. La noi lipsește poșta rurală cum se cade, lipsește o rețea telefonică, co­respondența oficială se transmite gra­tuit, și totuși telegraful și poșta produc escedent pe fie­care an. Acesta pen­tru că taxele sunt mari, în dauna co­mercialaii și a publicului, pentru că func­ționarii sunt neîndestulători și munciți în mod neomenos cu serviciul, și pen­tru că nu se face nimica, fie pentru îmbunătățirea morală, fie pentru cea materială a serviciului. Femeile telegrafiste sunt grozav ne­dreptățite la noi; ele nu pot fi main­tari și sunt condamnate—ele mai slabe ,să muncescă tot atât cât și bărbații și să fie vecinic mizerabil plătite. Aceste sunt relele pe cari le află d. Coteacu în organizmul telegrafo-poștal, și ele sunt numai cele mai bătătoare la ochi, și încă nici aceste tóte. Ori­cum, iată reformele principale pe cari se cere autorul broșurii, un tîner funcționar de mult merit. 1) Introducerea „serviciului telefonic în țară ; 2) Eftinirea tarifului telegrafo-poștal cu 30 °­ C, mai ales pentru mesagerii; 3) Sporirea personalului actual cu cel puțin 7% și înlesniri de concedii pentru căutarea sănătaței fără plată de ramplasant ;­­4) Acordarea de Indemninări de lo­cuință și misiuni pentru funcționarii telegrafo-poștal!; 5) Bucurarea femeilor din corp de aceleași drepturi ca și bărbații. Tote aceste cereri sunt drepte, dar noi am vrea nu numai reforme par­țiale, ci o reformă completă a siste­mului administrației telegrafe poștale. Vom arăta altă dată cum înțelegem ca ea să se facă. Palatul congresului din Wash­ington în care s’a ales președintele Statelor­ Unite, dr. Mariuson. NU se semnaleza o mare nedreptate ce se face în chipul recrutării contin­gentelor militare. Iată în ce constă acestă nedreptate: Să știe că contigentele de recruți se aduc la corp pe trei chhemări , adică o parte de recruți vin la corp în fe­­vruarie (chemarea l-a), altă parte în maiü sau iunie (chemarea a 2-a) și a treia parte în octomvre sau noembrie (chemarea a 3 a). Ce ar fi firesc ? Ca,—termenul legal, de trei ani, fiind pentru toți fără deosebire,— cei din l­a chemare să se libereze în fevruar după trei ani, acela din a 2-a în masa sau iunie, iar aceia din a 3 a în oc­­tombre sau noemvre... Ei, credeți că așa să procede ? Nici de cum ! Și din aceasta se face « chestie de hatîr și de gheșefi. In chemarea l­a sunt aduși cei fără bani sau protecție , iar amânarea pen­tru a 2-a sau a 3 a se face celor cari dau ori au protectori. In sfârșit, tot contingentul să elibe­rează în aceiași zi. Ast­fel, unii, fac trei ani deplin, sau— din cauza obicinuitelor amânări — chiar câte trei ani și 2 ori 3 luni pe când alții, cu „hatîr“ se întorc acasă numai cu 2 ani și ceva de oștire. N’ar fi ore și mai bine, și mai folo­sitor, dar mai ales drept, ca tóte rîn­­durile de chemări să se elibereze treptat, după termenul în care au fost ehhemate ? Ba ar fi nu numai drept și bine, ci și folositor, ca ei numai ast­fel, de­ore­­ce nouii chemați vin pe rînd, vom a­­vea în­tot­dauna cadrele complecte. De ce nu să face cum e drept și bine ? De ce nu să iau măsuri ca să ne proceadă cum e folositor !Sreî ? O ! „hatîr“ ! „hatîr“ !... mare și mi­nunată mai e ascunsa la putere în țara românească ! DIN RUSIA­ ­ Coresp. particulară a „ Universului“) Petersburg 24 Octomvre Iar atentatul asupra țarului In timp ce ziarele afirmă că catas­trofa de la Borki nu a fost de­cât ur­marea unei întâmplări, ziarele poloneze publică depeși care arată că a fost la mijloc un atentat urzit de mai multă vrem­e în Charkow, unde nihilismul a găsit tot­deauna trecere. O mulțime de arestări s’au făcut printre stu­denții universităței din acest oraș. Po­liția a interzis cu asprime ziarelor să vorbescă despre arestări sau să facă vre-o mențiune despre adevăratele «»ușe ale deraiărei. Acum patru zile, op« 1 ® studenți Ca amănunte m­ediu la catastrofă pot sa vă­dați încă pe aces­tea . Personele ce se a­­fau în trenul împă­rătesc presupuseseră că trebuia se se comită un atentat. Densele își exprimaseră acea­stă presupunere care se vede că fii auziți de mica principesă Ol­ga, fiica țarului, care zicea mereu în tren: — Nu me loviți de morte ! Frica ei d’a călător în tren era așa de mare încât imperatésa ___ nu mai avea altă grijă, de­cât cum s’o liniș­­tescă. Când vedea pe geamul vagonului o căpiță de pac sau de ten, începea să strige : „Iată ucigașii !“ Micul prinț Mihail nu se afla în mo­mentul deraiărei in sala de mâncare ci se afla în vagonul alăturat, care era sală de fumat ; se spune că densul fă­cea încercări să tragă fum dintr’o ți­gară. Abia după cinci minute a putut să fie scos dintre dărîmături. Impărătâsa a stat mult timp înge­­nuchiată lângă cadavrul bătrînului ser­vitor al împăratului, Lauter, it fi înarmările.­Dintr’un raport al mi­nistrului de resbel scot aceste rânduri care au o însemnătate specială în mo­mentul de față : „De astăzi înainte, Varșovia este cen­trul unui formidabil câmp întărit, și întreaga linie a Vistulei de mijloc nu se mai pute ataca din nainte. Insă a­­devărata primejdie care ne-ar fi ame­nințat în cas de resbel, era o mișcare cotită a armatei germane pe Niemen. De partea asta am ridicat deja cetatea Como gi vom mai ridica alte două ce­tăți. „Marina nu rămâne în urma arma­tei. Ea se ocupă acum de a înarma ne­învinsa cetate Cronstadt cu tunuri

Next