Universul, februarie 1889 (Anul 6, nr. 23-45)

1889-02-02 / nr. 23

Universul No. 23 început a fi din nou la ordinea zilei. In special cestiunea armatei a ajuns a fi o causă celebră în Ungaria. Nu este oraș, nu e sat în care să nu se vor­­besca de acesta cestiune. Ungurii țin morțiș ca armata să fie dualistă, adică cel de dincolo de Leitha să’și primească instrucțiunea în limba germană, și cei de din­cole de Lritha în limba ungurească. Afară de aceasta mai este cestiunea voluntariatului care ridică mult praf în viața socială un­gurească. Se pretinde ca acela care nu trece examenul de ofițer după un an, să servească în armată ca ori și­care altul. Noi românii suntem cu desăvârșire indiferenți. Tote lucrurile de care am vorbit însă, după cum sunt împrejurările în Austro-Ungaria, se decid la Viena, în cercurile din prejurul Curței. in fața a­cestora multe lucruri rămân dorințe de­șerte, căci ele au­ în vedere de a păstra unitatea în monarehie, care d’altmin­­trelea este singura condiție de tărie în Austro-Ungaria. Gestiunea armatei a sdruncinat rea posițiunea d-lui Tisza, primul ministru al Ungariei. D. Tisza s’a ridicat făcând gură mare, așa precum se potrivea cu urechia ungurească. Astăzi d. Tisza nu mai este omul cu urechia plecată. Scie că dacă voește să fie la putere nu are de a mulțumi acesta compatrio­ților săi, ci grației împăratului. Parla­mentul este recrutat numai prin faptul că se găsesce la putere. Majoritatea sa nu se compune de­cât din oameni eșiți după porunca supre­fectului. Unde însă d. Tisza este mai tare, unde isbutește la sigur cu ade­renții săi este Ardealul. Aci Românii, nu mai voiesc să alega represintanți— și trebuie notat, Ardealul are drept să aleagă 7 ® represintanți—și candidații d-lui Tisza se aleg cu 5 sau 6 voturi date de funcționari. Monarh­ul Austro Ungar la Buda­ Pesta Nenorocirea pricinuită în familia Habs­­burgilor prin moartea moștenitorului Rudolf, a făcut pe min. 11. să pără­­sesca Viena spre a -și alunga supăra­rea. Părinții arh­iducelui Rudolf au so­sit la Pesta, iar arh­iducesa Stefania are de gând să plece la Miramare. Ungurii au făcut împăratului o pri­mire din cele mai entusiaste. Pentru a­­­cest scop mai mulți cetățeni distinși au afișat pe strade un apel îndemnând po­pulația să se prezinte în număr cât se pate mai mare spre a servi drept o pu­ternică dovadă de stimă și de iubire pentru monarh­­ii în acelaș timp ova­­țiunile să fie ca o mângâere pentru sta­rea de întristare. Hoție la o casă de economii Niște pungași, după cum se comu­nică din Kudrița, comitatul Timișului, au spart casa de bani Wertheim, a so­­cietăței de economie din localitate și au furat 1089 de franci, iar polițele—iată o adevărată generositate — le au lăsat cum au fost. Hoții au fost forte dibaci. Spărtura au făcut’o pe la spatele casei de bani, zdrobind placa d’afară care era de 11 centrimetri și pe cea din lăuntru care era de 5 * 1­, centimetri. Sinucidere în cupe. Tocmai în momentul când ve selia, aflu că trenul sosit azi de la Iglau a adus un cadavru, un domn, în vârstă înaintată, cu părul alb, cu barbă în­cărunțită, și a dat un glonț în cap. Până acum nu se știe cine este. Horea. IPolij ®. ,„"CTxxl-vexsiaJ .u.l*-Moștenirea lui Drasch A compărut pentru a treia oră îna­intea tribunalului din București proce­sul succesiunea doctorului Drasch. Trei serii de succesori au prezintat cererile lor tribunalului spre a fi puși în posesia av­­rei, care se compune din mai multe creanțe în România și de două­zeci de moșii în Stiria, cari au fost evaluate de autoritățile austriace la suma de 97 mii de fiorini. Iată moștenitorii : Frații și surorile defunctului, prin procuratorul lor d­in S­chlesing­ r­ acela din Marburg (Stiria), care în­tinde că este legatură univer­sală a defunctului, și ministerul dome­­niilor care pretinde și el sa fie pus în po­seda avere­, pe care a acceptat’o sub be­­neficiu de inventar­ii, de­ore­ce pretinde că nici un moștenitor legal nu se pre­zintă. 2 — Catastrofă pe drumu de fer La 29 Ianuarie s’a întâmplat o mare nenorocire pe drumul de fer la Niem­­burg lângă Halle. De la Halle pornise un tren cu muncitori care să curețe ză­pada. Aproape de Niemburg, când mun­citorii tocmai voiau să se dea jos, a sosit un tren de persoane, care se isbi de trenul cu lucrători. In urma acestei în­tâmplări au rămas morți 2 funcționari de la drumul de fer și 5 lucrători; alți 11 lucratori au fost greu răniți. Detalii asupra neliniștei din Roma Ieri am publicat telegramele, prin care se anunță, că în Roma au fost turburări. Turburarile au fost provo­cate de lucrătorii rămași fără treba din causa încetarea lucrărilor la palatul jus­tiției și la policlinică. Iată acum mai multe amănunte : Sâmbăta trecută au fost primite co­mitetele lucrătorilor de către subsecre­tarul de stat d­­ la ministerul de in­terne și de către primar. Cel d’întâitt a promis că va lua măsuri pentru luni, iar primarul a descris starea preotala a financelor statului, care nu permite esecutarea de construcții mari, îndată ce aceste răspunsuri au fost comunicate lucrătorilor cari așteptau pe muntele E­quilin, a isbu­mit un mare tumult. Se auziră strigăte : — Noi nu voim să fim purtați de nas! Revoluție ! Un lucrător a ținut­­ un discurs in­cendiar contra guvernului și a burge­­simei. — Și au bătut joc de noi, zise dân­sul, acum să’și primescă resplata. A sosit vremea ca să ne punem la lucru, înainte dar! Și, dacă vom cădea, alții ne vor resbuna. Acest discurs a fost însoțit de aplause prelungite. Mulțimea, vr’o 5.000 de óm­eni, se puse apoi în mișcare și a luă pa strade. Toți erau înarmați cu turnacape, cu lopeți, cu ciocane, și alte unelte. In­stigăte asurzitore o luară mai ânteiu pe strada „Quattro Fontane“. Cuvântul de ordine era : „Trăiască re­voluția“. Gardele militare s’au încercat să opresca mulțimea în mersul ei, dar mai pe urmă au trebuit sa se dea la o parte. După ce convoiul a sosit în Via Trit­one a început devastarea. Fie­care negustor care nu și-a închis prăvălia a fost jefuit,­ n’a rămas teafura nici o ferestra, nici o firmă, nici o lampă de pe stradă Pe strade se vedeai, femei și copii, alergând speriați și plângând. Tulbu­rătorii în acel moment erai stăpânii si­tuației, de­ore­ce guvernul, în urma declarațiunilor comitetelor lucrătorilor, nu se aștepta la nici o neliniște. In fine când mulțimea a voit să trecă de cea l’altă parte a Tibrului, peste po­dul „Ripetta,“ a intervenit armata, a a­­tacat cu baioneta pe înaintași și a ur­mărit mulțimea pe strade și piețe până când a împrăștiat-o. Cea mai mare pagubă ai suferit’o negustorii din­­ Via Frattina, acolo a fost în adevăr pârjol. Tulburările au fost începute de so­cialiști. Deputatul Costi încă chiar în ziua aceea a pus în vederea publicu­lui, în ziarul „Messaggero“ că proletarii ’și vor resteura amar. Aspectul orașului este forte posomo­rit. Mai toate prăvăliile sunt închise- Băncile sunt păzite de soldați. Tribunalul însă nu s’a putut pronunța asupra afacere!", din cauză că, după ce­rea Statului, a trebuit să anuSe cauza la 15 Martie, obligând pe reclamanți cari sunt străini să depun o cauție „judecatem solvi“ în sumă de două mii de lei. Foc în­ Roman Prăvălia d lui Emanoil Svarț a ars. Focul a provenit de la o lampă lăsată aprinsă în casă, pe când stăpânii erau la bal mascat. A plesnit cilindrul lampei și focul s’a răspândit răpede din causă că în casă erau o mulțime de haine pentru toaleta femeiască. Pompierii, sosiți la timp, au putut localisa focul. „Drapelul“ din Iași ne comunică ur­m­­itorele : Duminecă, 15 Ianuare, în Podul Haei, tînerul evreu Herșcu Engel, în urma unei neînțelegeri ce a avut cu locuito­rul Const. Frunză, a dat acestui din urmă o lovitură în cap cu o țepușă de la o sanie, lovitură în urma căreia Const. Frunză a încetat imediat din viață. Dramele amorului Contele X...., un tîner din cea mi mare aristocrație berlineză, și a zbun deunăzi crierii în urma unei drame in­time din cele mai eludate. El avuse relații de mare prietenie c­u familie în care se întâlnea în fie­car sară cu fiica stăpânilor cas I și cu ale două domnișore, prietene ale acesteii De­odată, fără vr­e o cauză știută, că* într’o adâncă mâhnire și în sfirșit s sinucise. Nimeni n’ar fi gîcit cauzele aceste sinucideri, de nu s’ar fi găsit o scri­sore cu următorul cuprins : „Iubesc pa cele trei fete cu care m­ă întâlnesc mereu cu o dragoste egs de puternică ; dar, fiind­că nu e un poem în Turcia, îmi place mai bine, ca să înlătur o nenorocire mai mare, ”să rezolv chestia așa cum Alexandru "a deslegat nodul gordian“. Î_ timpul din urmă, minuunea nu s’a gân­dit sa mărească ieșirile. Din causa în­gustimei ieșirei, mulți s’au nenorocit. STEEX MUU POȘTA Iu bisericile ortodoxe din Ardeal s’a ținut săptămâna trecută din ordinul mi­tropolitului un parastas pentru mortea archiducelui Rudolf.N ik * Wi se scrie din Belgrad că regele Milan a interzis fiului său, Alexandru dreptul de a corespunde cu regina Na­talia. Regele a luat acă­tă măsură fiind că regina, în scrisorile ei, întărită pe prin­țul Alexandru în contra tatălui sei. * * Din Bologna (Italia) vine știre că di­rectorul Băncii naționale, baronul C..., un om forte deștept și bogat s’a sinu­cis, împreună cu tânăra sa soție, asfi­xiându-se cu mangal aprins. « * * . O graznica furtună a bântuit New­ Yorkul (Statele Unite). La Omaha, vântul a dărâmat școlla primară, un edificiu colosal, pe când erau mii de copii într’ânsa, făcând ne­numărate victime. * Afacerea As­ahi Studenții Facultățea de medicina, în­truniți în ziua de 30 ianuarie 1889, exprimându-și profunda lor recunoștință către Camera deputaților, care a dat o deosebită atențiune petițiunea ce i-a fost adresată de ei, convinși că represen­­tanții țării vor traduce în fapt cererile de a crea institutul de chirurgie și de a statua stabilitatea tuturor institutelor de instrucțiune, hotărăsc cele ce ur­mează : 1) . A se reîncepe cursurile, cari au fost suspendate de când d. dr. Asaki a demisionat din postul de profesor. 2) . O delegațiune de nouă studenți va ruga pe d-n. dr. Asaki a­ și reîn­cepe cursul. 3) . Delegațiunea va lucra pentru a se realiza pe deplin cererile, cari s’au făcut de studenți Camerei deputaților. 4) . Delegațiunea va convoca pe stu­denți ori­când va crede acesta de ne­cesitate.­ ­Vise­le In Austro-Ungaria a fost la 29 ia­nuarie mare viscol; comunicația a fost întreruptă în mai multe direcțiuni.Vis­­colul a fost atât de puternic încât a mânat trenul înapoi. Intre alte orașe mari pagube s’au pricinuit la Brașov. O mulțime de case au rămas fără înveliș.­­ Mare viscol se semnalează și din Enghitera. Aci s’au întâmplat nenoro­ciri și pe mare și pe uscat. S’au cu­fundat două corăbii la țărmul scoțian și toate persoanele care erau pe bord s’stu­ înecat. La Pembrok s’a răsturnat un vapor și s’au înecat 9 persoane. La Bolton s’a derîmat coperișul unei mari fabrici și în cădere a distrus 2 case mai mici. Au murit 2 femei­­ și patru copii. Impérat iubitor de bărbieri Ni­na scrie din Berlin că împăratul Wilhelm a dat un ordin care a sur­prins foarte mult lumea. Toți ofițerii și soldații din gardă au primit ordinul de a se duce la bărbieri să se radă, căci alt­fel vor fi rași „din oficiu“ de către bărbierii regimentului. Acei ofițeri cari ar ține prea mult la barba lor, ar fi rugați să-și dea demi­sia ; soldații cari ar face nasuri, ar fi băgați la arest gr—după ce ar sta cinci zile la carceră vor fi răni cu sila. Se zice că Wilhelm vrea să genera­lizeze măsura și, în curînd, se vor ve­dea militari germani cu barbă atâția câți sunt arși cu cada. Un teatru ars iar a mai ars un teatru. Edificiul pentru teatru din Aldershot, comitatul Surrey, Englitera, a fost prefăcut în cenușă până la temelie. Din norocire, represintația nu începuse înc», ast­fel că în sală se aflau puțini omeni. Focul a pornit mai întâi de la scenă, unde, d’alt­mintrelea, nu erau nici ar­tiști nici lucrători. Numai după ce a luat foc cortina, a observat publicul nenorocirea. Panica cuprinse pe toți, și toți dădură năvală spre ușă. «Théatre Royal era o clădire vechie, și, cu tote nenorocirile întâmplate în Jour, 2 (14) Februare 1882 Ziaristica în Ungaria In „Vasárnapi Ujsag“ cetim o notiță statistică asupra literaturii ziaristice ma­ghiare în 1888. In anul trecut au apă­rut 600 ziare ungurești, dintre care 267 în Budapesta, 331 în provincia și 2 în străinătate. Cel dintein ziar un­­guresc a apărut la 1780 cu num­ele „Magyar Hírmondó“, redactat de Ma­­teiu Rath. In 1888 Maghiarii aveai 120 de ziare, aveau 201 în 1873, în 1879 aveau 324. In Ungaria apar 181 de ziare în diferitele limbi ale popo­­relor, ast­fel, după statistica numitului ziar, tot pentru câte 10.275 de Ma­ghiari se numără un ziar unguresc, pentru 15.240 Germani un ziar ger­man, pentru 79.895 Slavi un ziar sla­von și pentru 82.992 Români un ziar românesc. UN PREMIU de 20.000 lei Cu începere de la 1 Fevruarie 18&9, administrația ziarului „Universul“ (po­­litic cotidian), deschide un abonament cu urmatorele premii extraordinare : Abonații pe mi au vor primi gratis. I. Un bilet al Loteriei Române pen­tru Exposiția din Paris, cu care se pot câștiga 20.000 lei nouă. II. „Universul literar“ pe timp de 1 an. III. Calendarul „Universului“. IV. Calendarul umoristic. V. Calendarul american, cu foi zilnice. VI. Calendarul de buzunar. VII. Calendarul de părete—tote apă­rute în editura nostră. VIII. Romanul Vrajitorea (2 volume). IX. Romanul Fata Orbului (2 volume). X. Regina bucătăriei, cea mai bună carte de bucate. Abonamentul pentru un an costă , în capitală lei 20 , în provincie lei 24. Pentru francare și recomandare se va adăuga 2 lei peste costul abonamentului. Abonații pe 6 lani vor primi gratis . I Un bilet al Loteriei Române pen­tru Expoziția din Paris. II „Universul literar“ pe 6 luni. III Calendarul „Universului“. IV Calendarul umoristic. V Calendarul american, cu foi zilnice VI Calendarul de buzunar. VII Calendarul de perete. VII Unul din urmatórele romane, dupa­ alegere : Iubire, Onoarea Dianei, Crima din calea Moșilor, Testa­mentul lui Bismarck, Perul de aur. Abonamentul pentru 6 luni costă : In capitală lei 10, pentru provincie lei doi­spre­zece. Pentru francare și recomandare 8« vor adăuga lei 1 și 20 bani. Abonații pe 3 luni vor primi: 1. „Universul Literar“ pe trei luni. 2. Calendarul „Universului“. 3. Calendarul umoristic. 4. Calendarul de buzunar. 5. Calendarul de perete. 6. Romanul „Iubire“. Abonamentul pentru 3 luni costă In Capitală lei 5 , pentru provincie lei 6. A se adăuga pentru francarea și recomandarea premiilor, bani 45. Isimisa cruni le la Pontam­olisson Până acum nu s’a putut descoperi nimic în privința celor patru crime din Pontamousson. Au fost arestate vr’o 20 de persone, dar mai pe urmă neputân­­du-se dovedi nimic contra lor au fost liberate. După cercetările făcute, re­iese că a fost tâlhărie la mijloc. Tot­ 133 Tainele Poliției PARTEA A DOUA Da, știa și totuși nu se putu opri de a se duce să examineze ferestra .. Era a­­părată de două rînduri de drugi de fzr puși așa de aprope unul de altul încât îi fu cu neputință să scoță capul afa­ră și să -și dea socotela de înălțimea la care se afla. Acea înălțime trebuia să fie consi­derabilă, judecând după întinderea ve­dere. carele apunea și în ceța violentă a depărtărei, bătrânul descoperi o linie ondulosa de deluri între cari cel mai înalt nu putea fi de­cât câmpia Rechei. Marele întinderi negre ce zărea la drepta erau de­sigur pădurile de la Sairmeuse. In sfârșit la stânga, într’o îndoitură a delului, se ivi valea Oiselli și Es­corvalul. Sufltul se a sbura către acea veselă retragere, unde fusese așa de fericit, unde fusese iubit, unde sperase să mura de marte liniștită și senină a omenilor drep­ți... Și în amintirea fericirilor trecute, gândindu-se la visurile lui dispărute, ochii săi se umplură de lacrimi. Dar se uscă ÎDdată, când auzi bă­tând la ușa închisorei sale. Doi soldați se arătară. Unul din ei avea o luminare aprinsă, cel­ l’alt ținea un coș cu mai multe des­părțituri, în care se aduce mâncarea o­­fițerilor de gardă. Acei omeni eram forte mișcați și cu tote astea supunându se unui simțământ de delicatețe instinctivă, se prefăceau a fi veseli. — Ve aducena prănzul, domnule, zise unul din ei, trebue să fie bun fiind­că vina din bucătăria comandantului ci­tadelei. D. d’Escorval a înalți cu tristețe.... Unele îngrijiri ale temnicerilor ai o în­semnare sinistră. Totuși când se așeză înaintea mes­cierei pe care î-o pregătiseră, veau că-i era fere. Mânca cu poftă, și vorbi, aprópe ve­sel, cu cei doi soldați. — Trebue să speri, domnule, ti zi­­ceat bravii soldați... Cine știe ? S’ai văzut multe lucruri în iuine ! Sfârșind de mâncat baronul ceru să i se lase lumina și să se aducă hâr­tie, cernelă și condee. Făcută după dorințele lui. Râmase singur din nou, dar convor­birea cu soldații îi fuse folositare. Slăbiciunea spiritului său pierise, își recăpătase liniștea, putea să cugete. Atunci se miră să nu știe nimic des­pre d-na d’Escorval și despre Maurice. Nu-l lăsaseră să vie la el în închi­­sore? Nu, nu putea să credă,nu putea să’și închipuiască că se găsesc omen­ii destul de cruzi ca să împiedice pe un nenorocit d’a strânge pe inima sa înainte d’a muri, pe femeea și copilul seu... Prin urmare nici fiul său nu se în­­cercase să ajungă până la dânsul. Cum se făcea asta ? De­sigur că ți se în­­tâm­plase ceva !.. Dar ce ? închipuirea sa îi arăta cele mai gro­zave nenorociri. Vedea pe femeea sa pe marte, mortă chiar... Vedea pe Mau­rice nebun de durere îngenachiat lângă patul mamei sale.... Dar tot puteau veni... Tobele sunară retragerea, apoi, peste o jumătate de ceas, chemarea de seară... nimic... ni­meni !... — Ah! să mori ast­fel, se gândea a­­cel om nenorocit, este să mori de di­nc ori ! Și se pregătea să scrie, când niște pași răsunară în coridor, pași numeroși, zgomotoși. Niște pinteni sunați pe les­pezile de piatră, se auzia zgomotul ar­melor sentinelelor prezentând armele. Baronul se ridică palpitând și zise : — Ei sunt!... Se înșelase, pașii se depărtară. — O rondă­ murmură el. Dar în acelaș moment, două obiecte aruncate printr’o ferestrae din ușă, se rostogoliră până în mijlocul casei. D. d’Escorval se repezi la ele. I se aruncaseră două pile. Primul său simțimânt­au neîncrede­rea. Știa că sunt mulți temniceri carl’îi fac o fată să necinstesci pe prisonierii lor înainte de a’i da pe mâna execu­torului !... Cine’l încredința că nu voiau să’l vadă într’o încurcătură care nu’l va scă­pa ci în care își va lăsa dacă nu cin­stea, cel puțin renumele­ cinstei sale. Cei cari’îtrimeteau acele instrumente de scăpare erau ei prieteni sau vrăjmași? își aduse aminte de cuvi­ntele și de privirile lui Chantouineau dar asta nu-i liniști de loc. Rămase în piciure, cu fruntea încre­țită de silințele gând­rei, întorcând în­tre degete acele piese subțiri și tari, când săzi pe jos o hârtie îndoită forte mică pe care nu o văzuse până atunci. O luă repede de joc, o desfăcu și citi. „Prietenii d tale veghiază.. Totul * „gata pentru fuga d tele, grăbește-te ”* „pilește fiarele de la ferestră. Mauri** „și muma lui te sărută... Speranță, *u­­„ragiu!..“ Sub aceste rînduri nici o iscălitură, un M. (Va urma).

Next