Universul, februarie 1889 (Anul 6, nr. 23-45)
1889-02-02 / nr. 23
Universul No. 23 început a fi din nou la ordinea zilei. In special cestiunea armatei a ajuns a fi o causă celebră în Ungaria. Nu este oraș, nu e sat în care să nu se vorbesca de acesta cestiune. Ungurii țin morțiș ca armata să fie dualistă, adică cel de dincolo de Leitha să’și primească instrucțiunea în limba germană, și cei de dincole de Lritha în limba ungurească. Afară de aceasta mai este cestiunea voluntariatului care ridică mult praf în viața socială ungurească. Se pretinde ca acela care nu trece examenul de ofițer după un an, să servească în armată ca ori șicare altul. Noi românii suntem cu desăvârșire indiferenți. Tote lucrurile de care am vorbit însă, după cum sunt împrejurările în Austro-Ungaria, se decid la Viena, în cercurile din prejurul Curței. in fața acestora multe lucruri rămân dorințe deșerte, căci ele au în vedere de a păstra unitatea în monarehie, care d’altmintrelea este singura condiție de tărie în Austro-Ungaria. Gestiunea armatei a sdruncinat rea posițiunea d-lui Tisza, primul ministru al Ungariei. D. Tisza s’a ridicat făcând gură mare, așa precum se potrivea cu urechia ungurească. Astăzi d. Tisza nu mai este omul cu urechia plecată. Scie că dacă voește să fie la putere nu are de a mulțumi acesta compatrioților săi, ci grației împăratului. Parlamentul este recrutat numai prin faptul că se găsesce la putere. Majoritatea sa nu se compune decât din oameni eșiți după porunca suprefectului. Unde însă d. Tisza este mai tare, unde isbutește la sigur cu aderenții săi este Ardealul. Aci Românii, nu mai voiesc să alega represintanți— și trebuie notat, Ardealul are drept să aleagă 7 ® represintanți—și candidații d-lui Tisza se aleg cu 5 sau 6 voturi date de funcționari. Monarhul Austro Ungar la Buda Pesta Nenorocirea pricinuită în familia Habsburgilor prin moartea moștenitorului Rudolf, a făcut pe min. 11. să părăsesca Viena spre a -și alunga supărarea. Părinții arhiducelui Rudolf au sosit la Pesta, iar arhiducesa Stefania are de gând să plece la Miramare. Ungurii au făcut împăratului o primire din cele mai entusiaste. Pentru acest scop mai mulți cetățeni distinși au afișat pe strade un apel îndemnând populația să se prezinte în număr cât se pate mai mare spre a servi drept o puternică dovadă de stimă și de iubire pentru monarhii în acelaș timp ovațiunile să fie ca o mângâere pentru starea de întristare. Hoție la o casă de economii Niște pungași, după cum se comunică din Kudrița, comitatul Timișului, au spart casa de bani Wertheim, a societăței de economie din localitate și au furat 1089 de franci, iar polițele—iată o adevărată generositate — le au lăsat cum au fost. Hoții au fost forte dibaci. Spărtura au făcut’o pe la spatele casei de bani, zdrobind placa d’afară care era de 11 centrimetri și pe cea din lăuntru care era de 5 * 1, centimetri. Sinucidere în cupe. Tocmai în momentul când ve selia, aflu că trenul sosit azi de la Iglau a adus un cadavru, un domn, în vârstă înaintată, cu părul alb, cu barbă încărunțită, și a dat un glonț în cap. Până acum nu se știe cine este. Horea. IPolij ®. ,„"CTxxl-vexsiaJ .u.l*-Moștenirea lui Drasch A compărut pentru a treia oră înaintea tribunalului din București procesul succesiunea doctorului Drasch. Trei serii de succesori au prezintat cererile lor tribunalului spre a fi puși în posesia avrei, care se compune din mai multe creanțe în România și de douăzeci de moșii în Stiria, cari au fost evaluate de autoritățile austriace la suma de 97 mii de fiorini. Iată moștenitorii : Frații și surorile defunctului, prin procuratorul lor din Schlesing r acela din Marburg (Stiria), care întinde că este legatură universală a defunctului, și ministerul domeniilor care pretinde și el sa fie pus în poseda avere, pe care a acceptat’o sub beneficiu de inventarii, deorece pretinde că nici un moștenitor legal nu se prezintă. 2 — Catastrofă pe drumu de fer La 29 Ianuarie s’a întâmplat o mare nenorocire pe drumul de fer la Niemburg lângă Halle. De la Halle pornise un tren cu muncitori care să curețe zăpada. Aproape de Niemburg, când muncitorii tocmai voiau să se dea jos, a sosit un tren de persoane, care se isbi de trenul cu lucrători. In urma acestei întâmplări au rămas morți 2 funcționari de la drumul de fer și 5 lucrători; alți 11 lucratori au fost greu răniți. Detalii asupra neliniștei din Roma Ieri am publicat telegramele, prin care se anunță, că în Roma au fost turburări. Turburarile au fost provocate de lucrătorii rămași fără treba din causa încetarea lucrărilor la palatul justiției și la policlinică. Iată acum mai multe amănunte : Sâmbăta trecută au fost primite comitetele lucrătorilor de către subsecretarul de stat d la ministerul de interne și de către primar. Cel d’întâitt a promis că va lua măsuri pentru luni, iar primarul a descris starea preotala a financelor statului, care nu permite esecutarea de construcții mari, îndată ce aceste răspunsuri au fost comunicate lucrătorilor cari așteptau pe muntele Equilin, a isbumit un mare tumult. Se auziră strigăte : — Noi nu voim să fim purtați de nas! Revoluție ! Un lucrător a ținut un discurs incendiar contra guvernului și a burgesimei. — Și au bătut joc de noi, zise dânsul, acum să’și primescă resplata. A sosit vremea ca să ne punem la lucru, înainte dar! Și, dacă vom cădea, alții ne vor resbuna. Acest discurs a fost însoțit de aplause prelungite. Mulțimea, vr’o 5.000 de ómeni, se puse apoi în mișcare și a luă pa strade. Toți erau înarmați cu turnacape, cu lopeți, cu ciocane, și alte unelte. Instigăte asurzitore o luară mai ânteiu pe strada „Quattro Fontane“. Cuvântul de ordine era : „Trăiască revoluția“. Gardele militare s’au încercat să opresca mulțimea în mersul ei, dar mai pe urmă au trebuit sa se dea la o parte. După ce convoiul a sosit în Via Tritone a început devastarea. Fiecare negustor care nu și-a închis prăvălia a fost jefuit, n’a rămas teafura nici o ferestra, nici o firmă, nici o lampă de pe stradă Pe strade se vedeai, femei și copii, alergând speriați și plângând. Tulburătorii în acel moment erai stăpânii situației, deorece guvernul, în urma declarațiunilor comitetelor lucrătorilor, nu se aștepta la nici o neliniște. In fine când mulțimea a voit să trecă de cea l’altă parte a Tibrului, peste podul „Ripetta,“ a intervenit armata, a atacat cu baioneta pe înaintași și a urmărit mulțimea pe strade și piețe până când a împrăștiat-o. Cea mai mare pagubă ai suferit’o negustorii din Via Frattina, acolo a fost în adevăr pârjol. Tulburările au fost începute de socialiști. Deputatul Costi încă chiar în ziua aceea a pus în vederea publicului, în ziarul „Messaggero“ că proletarii ’și vor resteura amar. Aspectul orașului este forte posomorit. Mai toate prăvăliile sunt închise- Băncile sunt păzite de soldați. Tribunalul însă nu s’a putut pronunța asupra afacere!", din cauză că, după cerea Statului, a trebuit să anuSe cauza la 15 Martie, obligând pe reclamanți cari sunt străini să depun o cauție „judecatem solvi“ în sumă de două mii de lei. Foc în Roman Prăvălia d lui Emanoil Svarț a ars. Focul a provenit de la o lampă lăsată aprinsă în casă, pe când stăpânii erau la bal mascat. A plesnit cilindrul lampei și focul s’a răspândit răpede din causă că în casă erau o mulțime de haine pentru toaleta femeiască. Pompierii, sosiți la timp, au putut localisa focul. „Drapelul“ din Iași ne comunică urmitorele : Duminecă, 15 Ianuare, în Podul Haei, tînerul evreu Herșcu Engel, în urma unei neînțelegeri ce a avut cu locuitorul Const. Frunză, a dat acestui din urmă o lovitură în cap cu o țepușă de la o sanie, lovitură în urma căreia Const. Frunză a încetat imediat din viață. Dramele amorului Contele X...., un tîner din cea mi mare aristocrație berlineză, și a zbun deunăzi crierii în urma unei drame intime din cele mai eludate. El avuse relații de mare prietenie cu familie în care se întâlnea în fiecar sară cu fiica stăpânilor cas I și cu ale două domnișore, prietene ale acesteii Deodată, fără vre o cauză știută, că* într’o adâncă mâhnire și în sfirșit s sinucise. Nimeni n’ar fi gîcit cauzele aceste sinucideri, de nu s’ar fi găsit o scrisore cu următorul cuprins : „Iubesc pa cele trei fete cu care mă întâlnesc mereu cu o dragoste egs de puternică ; dar, fiindcă nu e un poem în Turcia, îmi place mai bine, ca să înlătur o nenorocire mai mare, ”să rezolv chestia așa cum Alexandru "a deslegat nodul gordian“. Î_ timpul din urmă, minuunea nu s’a gândit sa mărească ieșirile. Din causa îngustimei ieșirei, mulți s’au nenorocit. STEEX MUU POȘTA Iu bisericile ortodoxe din Ardeal s’a ținut săptămâna trecută din ordinul mitropolitului un parastas pentru mortea archiducelui Rudolf.N ik * Wi se scrie din Belgrad că regele Milan a interzis fiului său, Alexandru dreptul de a corespunde cu regina Natalia. Regele a luat acătă măsură fiind că regina, în scrisorile ei, întărită pe prințul Alexandru în contra tatălui sei. * * Din Bologna (Italia) vine știre că directorul Băncii naționale, baronul C..., un om forte deștept și bogat s’a sinucis, împreună cu tânăra sa soție, asfixiându-se cu mangal aprins. « * * . O graznica furtună a bântuit New Yorkul (Statele Unite). La Omaha, vântul a dărâmat școlla primară, un edificiu colosal, pe când erau mii de copii într’ânsa, făcând nenumărate victime. * Afacerea Asahi Studenții Facultățea de medicina, întruniți în ziua de 30 ianuarie 1889, exprimându-și profunda lor recunoștință către Camera deputaților, care a dat o deosebită atențiune petițiunea ce i-a fost adresată de ei, convinși că representanții țării vor traduce în fapt cererile de a crea institutul de chirurgie și de a statua stabilitatea tuturor institutelor de instrucțiune, hotărăsc cele ce urmează : 1) . A se reîncepe cursurile, cari au fost suspendate de când d. dr. Asaki a demisionat din postul de profesor. 2) . O delegațiune de nouă studenți va ruga pe d-n. dr. Asaki a și reîncepe cursul. 3) . Delegațiunea va lucra pentru a se realiza pe deplin cererile, cari s’au făcut de studenți Camerei deputaților. 4) . Delegațiunea va convoca pe studenți oricând va crede acesta de necesitate. Visele In Austro-Ungaria a fost la 29 ianuarie mare viscol; comunicația a fost întreruptă în mai multe direcțiuni.Viscolul a fost atât de puternic încât a mânat trenul înapoi. Intre alte orașe mari pagube s’au pricinuit la Brașov. O mulțime de case au rămas fără înveliș. Mare viscol se semnalează și din Enghitera. Aci s’au întâmplat nenorociri și pe mare și pe uscat. S’au cufundat două corăbii la țărmul scoțian și toate persoanele care erau pe bord s’stu înecat. La Pembrok s’a răsturnat un vapor și s’au înecat 9 persoane. La Bolton s’a derîmat coperișul unei mari fabrici și în cădere a distrus 2 case mai mici. Au murit 2 femei și patru copii. Impérat iubitor de bărbieri Nina scrie din Berlin că împăratul Wilhelm a dat un ordin care a surprins foarte mult lumea. Toți ofițerii și soldații din gardă au primit ordinul de a se duce la bărbieri să se radă, căci altfel vor fi rași „din oficiu“ de către bărbierii regimentului. Acei ofițeri cari ar ține prea mult la barba lor, ar fi rugați să-și dea demisia ; soldații cari ar face nasuri, ar fi băgați la arest gr—după ce ar sta cinci zile la carceră vor fi răni cu sila. Se zice că Wilhelm vrea să generalizeze măsura și, în curînd, se vor vedea militari germani cu barbă atâția câți sunt arși cu cada. Un teatru ars iar a mai ars un teatru. Edificiul pentru teatru din Aldershot, comitatul Surrey, Englitera, a fost prefăcut în cenușă până la temelie. Din norocire, represintația nu începuse înc», astfel că în sală se aflau puțini omeni. Focul a pornit mai întâi de la scenă, unde, d’altmintrelea, nu erau nici artiști nici lucrători. Numai după ce a luat foc cortina, a observat publicul nenorocirea. Panica cuprinse pe toți, și toți dădură năvală spre ușă. «Théatre Royal era o clădire vechie, și, cu tote nenorocirile întâmplate în Jour, 2 (14) Februare 1882 Ziaristica în Ungaria In „Vasárnapi Ujsag“ cetim o notiță statistică asupra literaturii ziaristice maghiare în 1888. In anul trecut au apărut 600 ziare ungurești, dintre care 267 în Budapesta, 331 în provincia și 2 în străinătate. Cel dintein ziar unguresc a apărut la 1780 cu numele „Magyar Hírmondó“, redactat de Mateiu Rath. In 1888 Maghiarii aveai 120 de ziare, aveau 201 în 1873, în 1879 aveau 324. In Ungaria apar 181 de ziare în diferitele limbi ale poporelor, astfel, după statistica numitului ziar, tot pentru câte 10.275 de Maghiari se numără un ziar unguresc, pentru 15.240 Germani un ziar german, pentru 79.895 Slavi un ziar slavon și pentru 82.992 Români un ziar românesc. UN PREMIU de 20.000 lei Cu începere de la 1 Fevruarie 18&9, administrația ziarului „Universul“ (politic cotidian), deschide un abonament cu urmatorele premii extraordinare : Abonații pe mi au vor primi gratis. I. Un bilet al Loteriei Române pentru Exposiția din Paris, cu care se pot câștiga 20.000 lei nouă. II. „Universul literar“ pe timp de 1 an. III. Calendarul „Universului“. IV. Calendarul umoristic. V. Calendarul american, cu foi zilnice. VI. Calendarul de buzunar. VII. Calendarul de părete—tote apărute în editura nostră. VIII. Romanul Vrajitorea (2 volume). IX. Romanul Fata Orbului (2 volume). X. Regina bucătăriei, cea mai bună carte de bucate. Abonamentul pentru un an costă , în capitală lei 20 , în provincie lei 24. Pentru francare și recomandare se va adăuga 2 lei peste costul abonamentului. Abonații pe 6 lani vor primi gratis . I Un bilet al Loteriei Române pentru Expoziția din Paris. II „Universul literar“ pe 6 luni. III Calendarul „Universului“. IV Calendarul umoristic. V Calendarul american, cu foi zilnice VI Calendarul de buzunar. VII Calendarul de perete. VII Unul din urmatórele romane, dupa alegere : Iubire, Onoarea Dianei, Crima din calea Moșilor, Testamentul lui Bismarck, Perul de aur. Abonamentul pentru 6 luni costă : In capitală lei 10, pentru provincie lei doisprezece. Pentru francare și recomandare 8« vor adăuga lei 1 și 20 bani. Abonații pe 3 luni vor primi: 1. „Universul Literar“ pe trei luni. 2. Calendarul „Universului“. 3. Calendarul umoristic. 4. Calendarul de buzunar. 5. Calendarul de perete. 6. Romanul „Iubire“. Abonamentul pentru 3 luni costă In Capitală lei 5 , pentru provincie lei 6. A se adăuga pentru francarea și recomandarea premiilor, bani 45. Isimisa cruni le la Pontamolisson Până acum nu s’a putut descoperi nimic în privința celor patru crime din Pontamousson. Au fost arestate vr’o 20 de persone, dar mai pe urmă neputându-se dovedi nimic contra lor au fost liberate. După cercetările făcute, reiese că a fost tâlhărie la mijloc. Tot 133 Tainele Poliției PARTEA A DOUA Da, știa și totuși nu se putu opri de a se duce să examineze ferestra .. Era apărată de două rînduri de drugi de fzr puși așa de aprope unul de altul încât îi fu cu neputință să scoță capul afară și să -și dea socotela de înălțimea la care se afla. Acea înălțime trebuia să fie considerabilă, judecând după întinderea vedere. carele apunea și în ceța violentă a depărtărei, bătrânul descoperi o linie ondulosa de deluri între cari cel mai înalt nu putea fi decât câmpia Rechei. Marele întinderi negre ce zărea la drepta erau desigur pădurile de la Sairmeuse. In sfârșit la stânga, într’o îndoitură a delului, se ivi valea Oiselli și Escorvalul. Sufltul se a sbura către acea veselă retragere, unde fusese așa de fericit, unde fusese iubit, unde sperase să mura de marte liniștită și senină a omenilor drepți... Și în amintirea fericirilor trecute, gândindu-se la visurile lui dispărute, ochii săi se umplură de lacrimi. Dar se uscă ÎDdată, când auzi bătând la ușa închisorei sale. Doi soldați se arătară. Unul din ei avea o luminare aprinsă, cel l’alt ținea un coș cu mai multe despărțituri, în care se aduce mâncarea ofițerilor de gardă. Acei omeni eram forte mișcați și cu tote astea supunându se unui simțământ de delicatețe instinctivă, se prefăceau a fi veseli. — Ve aducena prănzul, domnule, zise unul din ei, trebue să fie bun fiindcă vina din bucătăria comandantului citadelei. D. d’Escorval a înalți cu tristețe.... Unele îngrijiri ale temnicerilor ai o însemnare sinistră. Totuși când se așeză înaintea mescierei pe care î-o pregătiseră, veau că-i era fere. Mânca cu poftă, și vorbi, aprópe vesel, cu cei doi soldați. — Trebue să speri, domnule, ti ziceat bravii soldați... Cine știe ? S’ai văzut multe lucruri în iuine ! Sfârșind de mâncat baronul ceru să i se lase lumina și să se aducă hârtie, cernelă și condee. Făcută după dorințele lui. Râmase singur din nou, dar convorbirea cu soldații îi fuse folositare. Slăbiciunea spiritului său pierise, își recăpătase liniștea, putea să cugete. Atunci se miră să nu știe nimic despre d-na d’Escorval și despre Maurice. Nu-l lăsaseră să vie la el în închisore? Nu, nu putea să credă,nu putea să’și închipuiască că se găsesc omenii destul de cruzi ca să împiedice pe un nenorocit d’a strânge pe inima sa înainte d’a muri, pe femeea și copilul seu... Prin urmare nici fiul său nu se încercase să ajungă până la dânsul. Cum se făcea asta ? Desigur că ți se întâmplase ceva !.. Dar ce ? închipuirea sa îi arăta cele mai grozave nenorociri. Vedea pe femeea sa pe marte, mortă chiar... Vedea pe Maurice nebun de durere îngenachiat lângă patul mamei sale.... Dar tot puteau veni... Tobele sunară retragerea, apoi, peste o jumătate de ceas, chemarea de seară... nimic... nimeni !... — Ah! să mori astfel, se gândea acel om nenorocit, este să mori de dinc ori ! Și se pregătea să scrie, când niște pași răsunară în coridor, pași numeroși, zgomotoși. Niște pinteni sunați pe lespezile de piatră, se auzia zgomotul armelor sentinelelor prezentând armele. Baronul se ridică palpitând și zise : — Ei sunt!... Se înșelase, pașii se depărtară. — O rondă murmură el. Dar în acelaș moment, două obiecte aruncate printr’o ferestrae din ușă, se rostogoliră până în mijlocul casei. D. d’Escorval se repezi la ele. I se aruncaseră două pile. Primul său simțimântau neîncrederea. Știa că sunt mulți temniceri carl’îi fac o fată să necinstesci pe prisonierii lor înainte de a’i da pe mâna executorului !... Cine’l încredința că nu voiau să’l vadă într’o încurcătură care nu’l va scăpa ci în care își va lăsa dacă nu cinstea, cel puțin renumele cinstei sale. Cei cari’îtrimeteau acele instrumente de scăpare erau ei prieteni sau vrăjmași? își aduse aminte de cuvintele și de privirile lui Chantouineau dar asta nu-i liniști de loc. Rămase în piciure, cu fruntea încrețită de silințele gândrei, întorcând între degete acele piese subțiri și tari, când săzi pe jos o hârtie îndoită forte mică pe care nu o văzuse până atunci. O luă repede de joc, o desfăcu și citi. „Prietenii d tale veghiază.. Totul * „gata pentru fuga d tele, grăbește-te ”* „pilește fiarele de la ferestră. Mauri** „și muma lui te sărută... Speranță, *u„ragiu!..“ Sub aceste rînduri nici o iscălitură, un M. (Va urma).