Universul, august 1889 (Anul 6, nr. 171-196)

1889-08-01 / nr. 171

Abrí VI.—No. 171 Ä Suni Ist Címűaî în «Bildete ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLAMELE SE PRIMESC NUMAI LA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI b­ucurești strada brezoianu is, bucurești ILPIm­IE TOTS ZILELE SI 7 ORE LIM­EEATA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, STRADA BREZOIANU II, BUCUREȘTI a TRE3 CAPI'­N JUDEȚE: Pe un sn . i.... 24 Le I Pe S Inni mi ... 12 „ I Pe 3 Inni' .' -' ini . . . 6 „ CAllWDAK F® IS»» Ortodox Luni 31 Iulie.—• SL Eudochia. 17 C­a­t o 11 o Luni 12 August. — Clara­ Bucuresci, 30 Iulia Intr’unul din nume­rele noastre trecute am vorbit în treacăt des­pre obiceiurile admi­nistrative din țara nos­­tră, cari lasă foarte mult de dorit. Ie în a­­dever mai mult decât regretabil că masa func­ționarilor noștri se con­sideră ca un fel de stă­pânî al publicului. Să vedem acum și cea­l­altă față a me­daliei. In afară de msgis­­tațî, cari sunt în alte­­ condiții, nu credem să existe funcționar public care să nu fi făcut o durerosă experiență ori de câte or a venit în contact cu un cetățean care are pretenții — mai mult sau mai pu­țin fondate — la oare­care vază în socie­tate. Aprope totdeauna, un asemene cetățean va considera pe func­ționarul cu care are a­­face ca pe un servitor al său personal, față cu care demnitatea sa nu i permite să se porte alt­fel decât brusc și în chip jefuitor. Dacă funcționarul nu sare repede în piciore, dacă nu stă într’o po­ziție umilită, dacă cum­va are „îndrăzn­ila“ să nu satisfacă cererea ce­tățeanului pentru că legea ie prea precisă­­«au­ nedreptatea lui prea mare, atunci ie vai ș’amar! Cetățeanul se face foc, critică în termeni forte severi au­toritatea „care nu se bună la nimic“ și a­menință pe funcționar să reclame în contra­ i la superiorii lui. f * * * Un exemplu dintr’o mie, și încă unul hazliu. Un onorabil cetățean din București se supără ca un servitor al său și, ca să -și verse necazul, îl trimite la secția respec­tivă. Servitorul se prezintă înaintea comi­sarului și următorul dialog se stabilește : — M’a trimes d. cutare, stăpânul meu, ca să me țineți aci. — Pentru ce ? — De, știu și eu ? S’a supărat că a gă­sit gunoi în curte. — N’ai furat nimic ? — Nu, d-le, ferească d zeu. — N’ai făcut vr’un scandal ? — Nu, și­ Atunci, pleacă sănătos. Servitorul se întoarce acasă și spune stăpânului că n’au voit să-l ție la secție. Acesta se face foc și binevoiește a-și da osteneala să vie: — D’apoi bine, d-le comisar, zice el mânios, cum să poate să nu faci ceia ce spun eu? De­geaba sunt un proprietar și alegător? D’aia plătesc eu impozite? Am să me duc să mă plâng prefectului poli­ției ! Și așa mai departe. Comisarul, om pacînic, și a dat toată osteneala să explice cetățeanului că nu poate să aresteze pe un om fără ca a­­ceasta să fie vinovat de ceva. Osteneala i-a fost vise zadarnică. * * * Câte §i câte scene d’astea se întâmplă zilnic în toată țara! Acesta dovedește că nici publicul nu-și da bine sema de pozițiunea sa față cu organele publice și, ori se lasă să fie ti­ranizat, ori tiranizeză la rîndul său. Ie un mare rol că funcționarii publici nu știu­ să fie corecți față cu publicul și să nu abuzeze de pozițiunea lor. Dar ia tot atât de rea că publicul nu știe să sa fie în marginile drepturilor sale. In amândouă aceste direcțiuni, trebuie să ne dăm cu toții osteneala de a aduce îndreptare. S­u­gerea teuéiu­lui rege Alexas­d­iu I, al Serbiei. (Vezi pag. 3). Marți 1 (13) August 1889 Faptele Greșala Republicei a fost că a proce­dat pe cale ilegală, dând­ generalului Boulanger dreptul de a vorbi cu atâta semeție. încolo, întru ce pri­vește faptele, anchetele ce s’au făcut dovedesc că în adevăr Boulanger a complotat contra formei actuale a sta­tului francez, făcân­­du-și o popularitate, caie începe acum să scadă, prin mijloace necorecte. Dacă Boulanger fi fost trimis în al unui tribunal orb ar fi fost osândit d­our, dar în chip li Tribunalul, adică alta curte alcătuit: tot senatul, nu va tea nici o­dată, câtă dreptate ar i să dea o sentință să fie primită de una publică. Aceasta vrea­litatea, înainte de i DIN FRANȚA o (<Corespondența part. a „ Universului“.) Boulanger Paris, 2S Iulie. In sfârșit, marea epopee a încercărilor de dărâmare a republicei pare a se firi. Generalul Boulanger, acela care ca mi­nistru de rezbovi s’a încercat a se face dictator și a provoca Germaniei războiu, în lipsă — de­oare­ce a fugit la Londra — va fi de­sigur osândit. El își va perde drepturile politice și civile, va fi izgonit pentru tot­deauna din Franța. Căci, ca soldat, Boulanger, fiind om vi­­­­teaz a voit să se folosească prea mult de această vitejie.—Alți omeni, cu inimă mare, au știut să se sacrifice pentru Franța fără ea să pretindă a cere, ca răsplată, să se facă stăpâni absoluți pe țară. Aperarea generalului E un document curios și care dovedește multă dibăcie din partea alor săi, acela pe care i publică, ca apărare, ziarele partizane lui Boulanger. Mai întâi, generalul—cu multă dreptate -zice că tribunalul cărei va judeca, fi­ind escepțional, nu e legal. Iată textual cuvintele lui Boulanger: „MS adresez tuturor omenilor onești și nu judecătorilor înaltei curți, căreia nu-i recunosc nici competing, nici imparția­litatea. „Acest tribunal escepțional, a căruia ho­­tărîre tostă Franța o știe dinainte, e dat de mine în judecata țării, care singură are dreptul de a da sentința în ultima in­stanță.“ Presa la Par D e sigur că o din lume în cai publică mai mult are, e Parisul. Știți, după o statistică, numere arelor, revistelor b­icațiunilor perin . cari ies în capitala Franței ? O mie cinci sute șapte zeci și trei! Ziarele politice de format mare sunt în număr de 55 , iar de format mic 35. Sunt, între altele, 65 ziare științifice, 24 de sport, 23 de teatre, 26 de arte, 60 de comerț, 78 de jurisprudență, 120 de medicină, 80 de modă. Ziarele ilustrate sunt în număr de 75. Cu așa de desvoltata­ presă, al de unde alege! Un nebun Un individ, ieri, ges­­­­ticula cu furie, în piața Carrousel, în Pa­ris. El avea un cu­țit mare în mână, cu care amenința pe toți aceia cari se uitau la dânsul. Din răs­timp în răstimp făcea câte un pas înainte, gata să se arunce asupra oamenilor care din ce în ce să adunau mai mulți apoi se răzgândea, se întorcea și izbea cu cu­țitul în gard, voind să omore pe o ființă nevăzută. Doi sergenți izbutiră să se apropie de densul— punându-și viața în primejdia — și i­legară. La secție, nenorocitul declară că e „ră­posatul Hamlet“ și că locuiește într-un balon. Brains. Ho i­m n 70 pa Un loc mare, situat Un VcUILoaks, în una din cele mai far­vorabile posițiuni din Capitală, este de vânzare. Amatorii sunt rugați a se adresa, pen­tru informații, la administrația zi­arului „Universul“.

Next