Universul, noiembrie 1889 (Anul 6, nr. 249-274)

1889-11-01 / nr. 249

ÍTsdversul No. 249 Expoziția vo­cului XX Fără îndoială că Espoziția universală din Paris, care s’a închis zilele astea, pe ultima care s’a ținut acolo în veacul nos­tru. După cum se știe, Espozițiile univer­sale s’au ținut la Paris, până acum, din unspre­zece în unspre­zece ani : 1856 — 1867-1878-1889. Dacă se păstrează proporția aceasta, atunci nu se va mai ținea espoziția în capitala Franciei de­cât în anul 1900. Ce fel va fi această espoziție a veacu­lui XX? De­sigur că atunci espoziția de acum va părea un fleac, precum ni se pare nou e lucru de nimic ceea ce am apucat din secolul XVIII. Ar trebui multă fantezia pentru a pre­vedea ce va fi la espoziția viitoare. Un lucru e însă sigur . Puse față în față crea­­țiunile artelor și științelor din 1900 cu cele din 1889, aceste din urmă vor părea niște copilării. Galeria magmelor va fi fără îndoială de două ori mai naltă. Turnul lui Eiffel... ce va fi turnul lui Eiffel, dacă deja acum e vorbă să se construiască unul în Anglia, de 400 metri ? Dacă am socoti câte o sută de metri spor pe an, am ajunge, în 1900, la un turn înalt de 1,400 metri. Ca să te poți sui în vârful lui, o să trebuiască să-ți iei de jos aiei pentru respirat, căci altfel te­al asfirsia. Și ce blăni o să’ți trebuiască ca să nu degemi acolo sus! Dar telefoanele! Nu numai c’o să as­culți pe primadone acasă la tine, dar o Să le și vezi. Mai știi ? poate că o să fie cu putință să le -i dezmierzi... Poate că vom și mânca prin telefon, dar de­sigur că vom sta de vorbă cu oameni din New­ York și vorbele noastre spuse în aparat vor putea să facă înconjurul pământului și să ajungă iar la noi... Englezii se vor duce la Paris pe jos de plăcere, căci podul peste canalul Mâ­necii va fi construit, vor fi chiar trenuri directe de la Londra la Champs-de-Mars ca să nu mai fie siliți oamenii să iasă din vagon. Iar Americanii vor trece oceanul în ba­lon, sistem Ivois. Ideia celebrului aeronaut care pare atât de fantastică, va fi în cu­rând pusă în practică, și ea va reuși — uine se mai îndoiește de aceasta ? Și acum, puțină statistică. Dacă socotim că în ziua închiderii es­­poziției au fost 350 000 de persoane, a­­tunci avem peste tot ca vizitatori 25,313,834. In 1878 espoziția a fost vizitată de 12,653,746 de oameni. în 1877, intrările s’au ridicat la suma de 19,830,369. Diferența e deci foarte mare și ea do­vedește că, în ultimii 11 ani, atât cultura cât și buna starea materială is’a indoit în lumea întreagă. Ziua cea mai slabă a esposiției actuale a fost 11 Mai stil nou, când n’au fost da cât 41,879 vizitatori. Cifra ce­ a mai ridicată s’a atins la 11 Iuniu, 353 776 vizitări și la 13 Octom­­bre : 387,877 vizitatori. Ziua închiderei trebue să le fi întrecut pe toate, căci peste 400,000 persoane au vi­zitat espoziția. Pene în ziua închiderei, veniturile tur­nului Eiffd se urcau la frumoasa sumă de 6,459,589 franci. E în adevăr păcat că Espoziția s’a în­chis așa de curînd; putea să mai fie cel puțin cinci­spre­zece zile. CRONICA CAPITALEI Servitor fugit Servitorul Petrache Niculae a dispărut din serviciul dlui Ganovici, din str. Mu­nicipală no. 17, furându’i una pereche cisme ; el a fost prins și dus la secția 4. Ceasornicari S’a condus secției 7 Alexandru Petre, c’a furat un ceas de argint de la d. Bog­dan Iosif din str. Buzești. — De asemenea secției 9, Păuna, ser­vitoare la d-na Buvila, din str. Pitar-Moș no. 17, c’a furat stăpâniei un ceas de aur. — Secției 7 Nae Petre, c’a furat un ceas de la brâul lui Bogdan Zoică, în câr­ciuma lui Costache Rosca, din capul po­dului Mogoșoaei. Consiliu practic­ ­" Recomandațiile unui bunic nepotuhra»m. Nu întreba nici o dată mere da versta el; nu glumi cu i^^Ant de poliție; nu juca șah cu o vod^^Nnu plictisi pe un bâlbâit; când te duci la bal ia tot­d’auna cea mai veche pălărie pe care o ai; la prânz, așa să-te lângă acela care taie puiul, curcanul, etc. Cel mai iute cal Ni se scrie cum­ că colonelul Conley, din Chicago, a cumpărat deunăzi, pe preț de 525 de mii de lei, un cal, „An­teil,“ care are în America o reputație extraordinară. El face o milă în 12 minute și 12 se­cunde, adică un k­ilometru în 83 de se­cunde, ceea­ ce întrece puțin iuțeala mer­sului trenului. ACCIDENT MORTAL A fost omorît de o mașină, ce mane­vra în gara Ploești, un lucrător de la calea ferată. Isbit la mână și picior, ce i s-au rete­zat de botul mașinei, a fost aruncat în fața mașinei, încât moartea i-a fost instan­tanee. Știri prin poștă Proprietarul ziarului „Universul“, d. L. Cazzavillan, ne telegrafiază din Paris: „Serbarea închiderii espoziției a pro­dus incidente curioase ; între altele e fap­tul că d. Carnot, președintele Republicei, voind să se ducă pe câmpul lui Marte, a găsit­­ pe podul lenei o mulțime atât de compactă, încât a fost nevoit să înd­răp­­teze, în mijlocul zgomotelor colosale de „Trăiască Republica! Trăiască Carnot!“ „Președintele a fost viu emoționat de a­­ceastă mare ovație:„* * * "Ni se scrie că d. Curtopas și ministru al Italiei în București, se afla la Roma, unde petrece în familie. * * * La 13 Noemvre se va face o mare în­trunire antiesclavagistă la Colonia; ea va fi sub patronajul societății coloniale L 7 4 — germane și a întrunirii africane. Mai m­ulți călători africani vor lua cuvântul. *■ * In Noul­ Ju­xio (Statele Unite) furtune îngrozitoare de zăpadă au facut pagube colosal­e. Sate și •ra’lșe au fost îngropate subt zăpadă. Sunt­ foarte mulți morți. * * / * • Un incendiu colosal a consumat a pa­tra parte din orașul New­ York. Căte­va sute de case din mahalaua Pe­tersburg au ars. Mii și mii­­ de oameni au rămas pe drumuri. H­AZ Cine­ va întreba pe mai mulți studenți: Cum se deosebesc profesorii estraor­­dinari de cei­ ordinari ? Unul din ei răspunse repede : Cei or­dinari nu știu­ nimic estra-ordinar, iar cei estra-ordinarî nu știu nici ce este or­dinar. „ Sinucis în cimitir O dramă lugubră s’a întâmplat la Pa­lermo. Un nenorocit, părinte al unei familii compuse din șapte copii și o soră, ră­măsese fără de lucru. El era sculptor, și încă de mare ta­lent. Fusese nevoit să-și lase familia doue zile fără de mâncare. Alergă la dreapta, la stănga. Nu găsi nci un ajutor. Atunci, se hotărî să­ se omoare. Sa duse la cimitir și, culcăndu-se­­ mormântul mamei sale, se împușcă. Nenorocitul muri pe loc. O cerere curioasă Ni se scrie ,din Berlin : O fată dintr’un pensionat d’adi a tri­mes, acum câtă­va vreme, o scrisoare împăratului Wilhelm rugându-i să dea or­din ca să se reprezinte „Wilhelm Teil“ la teatrul regal și să-i trimeată iei un bilet gratis. Ea motiva această cerere pe faptul că profesorul îl dăduse să scrie o compoziție asupra lui Wilhelm Teil și ca pănă nu o vedea reprezentația, nu poate s’o facă. împăratul chiemă pe intendentul gene­ral a teatrelor și-i comunică rugăciunile fetei. Intendentul spuse însă că nu e cu putință, de vre­ ce artiștii erau ocupați cu studiarea unor piese noi. Atunci împăratul răspunse fetei, că nu poate să-i împlineacă cererea, dar îndată ce sa va putea reprezenta Wilhelm Tell, ea va primi un bilet; mai mult, profeso­rul trebui să -i amâne tema până după re­prezentație. Și împăratul s’a ținut de cuvânt. Lucruri din toată lumea Cerșetori bogați­—In orașul Myrland din America, acum cinci­ ani cerșetorii și-au înființat un club la care depuseră în patru ani atâția bani în­cât acum un an clubul începu să dea sume mari cu împrumut și m­otecă. Primăria a mestfraș, având trebuință de un capital eStof introducerea ilumi­­nărei cu gaz, a publicat prin ziar spre cunoștința banchierilor, că plătește atât dobândă pentru cutare sumă de bani, pe termen de șase luni până va putea să intre în stăpâ­irea unei sume de 300 mii dolari pe zi datorază o comp­a­nie de mineri. Clubul se oferi să dea suma. Primăria a primi și lucrările pentru instalarea ga­zului începură. Insă termenul pe care și-l luase primă­ria pentru înapoirea banilor trecu fără să poată face față angajamentului, din causa prelungirii procesului pe care-l avea cu minării. Atunci clubul săracilor puse stăpânire pe un demeniu­ al comunei, conform sti­pulațiilor contractului de împrumut și azi ori­ce locuitor din Midland care vrea să -și trimită vita la pășune pe domeniul pa care mai înaintea avea drepturi anumite, trebue să se ducă să se înțeleagă cu clu­bul cerșetorilor, care arendează imagul. Membrii clubului sunt azi precum au fost tot­deauna, cerșetori. Cei bogați au ajuns dar un fel de va­sali al cerșitorilor.­ Mântuirea tipografilor. O experien­ță foarte curioasă a fost făcută de doi învățați, anume de d. Lodge din Liver­pool în 1185 și de d. Himpel din Paris, anul acesta, la expoziție. Acești învățați au dovedit că un cu­rent electric curăță un loc plin de fum sau de părticele mici de alte materii ca plumbul precum este la tipografii și alte ateliere unde viața lucrătorilor este a­­tinsă. Experiența a’a făcut cu niște clopote mari de sticlă pline de fum și de părti­cele de plumb în suspensiune. In clopote era un fel de metal cu vârfuri ascuțite pentru scurgerea electri­­cității. Aceste vârfuri erau puse în comunica­ție cu mașine producătoare de electrici­tate statică: îndată ce fluidul a început să curgă în clopote, fumul și părticele de plumb care formau o atmosferă groasă, au înce­put să se miște repede ca niște vârtejuri și să se rărească. După câte­va minute, s’au ridicat clo­potele de sticlă și s’au găsit fumul și părticelele de plumb condensate pe bu­cățile de metal și pe firele conductoare de electricitate, iar aerul din clopote era fó­te curat. După aceste experiențe, un tipograf ma­re din Londra s’a apucat acum și a sta­bilit curente electrice in atelierele sale. In fie­care seră dânsul observă pe lungi­mea metalului conductor un strat de un milimetru de prumb care altfel trebuia să intre în plămânii lucrătorilor. It Norocos generos.— Fericitul câști­gător al lotului celui mare a expoziției din Paris, d. Fransens, trimisese un băiat din tipografia, Lahure să-i cumpere bile­tul și când văzuse că ’I căzuse No. 54629 îi mulțumii și ’I zise : — De voiü câștiga lotul cel mare, o să al zece mii de franci. Trecură căte­va zile după asta, băiatul umblând pa­lengă mașine, mâneca o fu prinsă de o roată care i-o trase și mâna și i-o strivi. Băiatul fu dus la spital. Eși după o lună, însă nu mai era în stare sa-și câștige hrana prin muncă și în­cepu să cerșească pe strade. D. Franssens și-a adus aminte de făgă­­duiala ce o făcuse, l-a chemat și i-a numă­rat deunăzi suma făgăduită de 10 mii de franci. Cu această sumă băiatul vrea să între­prindă o afacere negustorească cu care să se poată hrăni. ȘTIRI Marii Camera de Comerț din Galați publică următorul avis : Raporturi foarte îngrijitoare sosesc din străinătate asupra solvabilității unor case de comerciu din țară de la noi. Suntem mulțumiți a constata ca aproape nici una din firmele comerciale a cărora incorec­titudine ni s’a semnalat nu sunt firme ro­mânești, ci cu toate streine.­Casele din străinătate nu se pot plânge da comercial românn; dacă connaționali lor nu sunt co­recți, aceasta nu se poate restrânge asu­pra țărei noastre, căci și noi împreună cu cei din străinătate suntem victime morale și materiale ale acestor comercianți străini . Circulă știrea că d. Guilloux, fost direc­tor al căilor ferate române, ar fi pe cale de a se înțelege cu societatea de construcțiuni, pentru a lua asupra sa toate afacerile, prin cumpărarea tuturor acțiunilor după un preț ce se va stabili da Societate în înțelegere cu d-sa. 4* Cu începere de vineri 27 Octombre (8 Miercuri, 1~(13) Neem­bra 1889 Noembre) 1889, trenurile pe linia Cons­­tanța-Cernavodă circulă după cum ur­mează : Marți, Joi, și Sâmbătă vor pleca din Constanța la 2 ore p. m. și vor sosi la Cernavodă la 4 ore 19 minute. Se vor în­toarce în aceeași seară, plecând din Cer­navodă la 6 ore vor sosi la Constanța, la 8 ore și 18 minute. Aceste trenuri vor fi în legătură la Cernavodă cu vapoare­ de navigațiune pe Dunăre pentru poșta și pasagerii care circulă în sus. Marți, Joi și Duminică vor pleca din Constanța la 7 ore dimineața și vor sosi la Cernavodă la 9 ore 19 minute.. Și se vor întoarce în aceeași zi plecând din Cernavodă la 10 ore 30 minute și sosind la Constanța la 12 ore 48 minute după ami­azi. Aceste trenuri vor fi în legătură la Cer­navoda cu vapoarele de navigațiune pe Dunăre pentru poștă și pasageri care cir­culă în jos. Luni, Miercuri și Vineri vor pleca din Constanța la 9 ore dimineața și­­ vor sosi la Cernavodă la 11 ore 19 minutie. Dar de la Cernavodă se vor întoarcem 1 ore 15 minute și vor sosi la Constanța la 3 ore 34 minute. Aceste trenuri vor circula ca trenuri locale. 4. D. Gabrielescu, a fost angajat de Pri­măria din Iași, se elaboreze planul proect definitiv pentru școala comunală de meserii. Onorarul s’a fixat la 5000 fr. iar proectul va trebui să fie gata la 1 Martie viitor. La 12 Noembrie a. c. este sorocit un­­ proces de natură politică, privitor pe fostul prefect de Dorohoi D. P. IL Cor­­tazzi. Acesta se va judeca de către Curtea de apel secția NI. ft . fiu­ Marele proces al obștiei locuitorilor din Darabani (Dorohoiu) cu d. Cimara s’a înfățișat sâmbătă 28 Octombrie înaintea Curței de apel din Iași secția I. Ambele părți însă au cerut amânarea, ceea ce curtea a admis. Vineri, 3 Noembre b. c. bo împlinesc 25 de ani de când s’a înființat gimnasiul din Ploești (complectat cu Liceu acum 11 ani). Corpul profesoral a hotărît să serbeze acestă aniversare.­­ Naționalii-liberalii din Dorohoiu vor se apară în curând un organ de p Hi­blicitate în acel oraș. Ziarul va sub redacțiunea unui comitet, în capul căruia vor figura d-nii Cortazzi și Mo­­ruzi. It Instrucția, în afacerea escrocheriei de 37 mii lei, urmează: Impiegatul Gornescu, inculpat ca autor al acestei escrocherii, va fi adus din nou azi în cabinetul judelui de instrucție, unde i se va lua un interogatoriu. * Nu e întemeiată câtuși de puțin știrea dată că vestitul inginer francez Eiffal va veni zilele acestea în București. ft Vineri se întrunesc în Focșani aderen­ții pentru facerea unei statui domnitoru­lui Alexandru Ion­­ Cuza. Se vor discuta mijloacele pentru reali­zarea acestei idei. It Urmatorele vapore au sosit în portul orașului Galați : Vaporul rus „Rossi“ din Brăila cu măr­furi și pasageri.—Vaporul rus „Bulgaria“ din Odessa cu mărfuri și pasageri.—Va­porul italian „Simezo“ din Veneția cu mărfuri și pasageri. Vaporul otoman „Cri­S Foița. „“Ortal Treriului“ 224. A MOR­II si A SCHIOUCELUI RUDOLF SAU m R­a­m­a DIN CASTELUL MEYERLING Roman istoric contemporan de mare sensațiuni$. * CAP. CLXXII Salvatorul — Nu ie greu lucru; n’ai decât să te adresezi d-lui mareșal. — E vr’un loc vacant. — Ba nu, dar mareșalul are tot­deauna nevoie de oameni. — O să fii așa de bun să mă duci la fol ca să-i fac propunerea. — Cum nu! Chiar azi dacă vrei. Dar mai nainte, să mi faci un serviciu. Uită-te la omul care tocmai intră pe ușă. Nu !e el acela pe care l-ai văzut noaptea pe ca­pra trăsurii ? Kamimkhy intra tocmai pe ușă. Lin­coln îi privi. — Da, el ie ! — Iești sigur ? Sa nu fie vr’o asemă­­nare. — Nu, nu,­ie el. Il recunosc forte bine. — Haidem acum la poliție. Când intra Brown în cabinetul lui Bern­hard, acesta tocmai vorbea cu medicul de la sala morților. — Vra să zică ai făcut autopsia ? — Da, milord. Omul a murit de feme. — Dar femeia ? — La dânsa n’am putut constata nimic, fiind­că a putrezit prea mult. Iată și ra­portul. Medicul înmâna mărșăluia­ niște hârtii și plecă. — D-le marșal, Lincoln de la Castle- Garden a recunoscut în Toma Kaminski pe omul de pe capra trăsurei în care s’­a transportat cadavrele. — Ce spui ? Cada e Lincoln? — E aci. Ar vrea să intre în serviciul poliției. — Da ? Chiamă’l înăuntru. Brown aduse pe Lincoln și acesta re­peți declarația pe care o făcuse lui Brown. Bernhard rămase la gânduri ; vorbele lui Lincoln îi inspirau bănuieli, asemene și dorința lui d’a sa face agent polițienesc. — Și zici că vrei să intri în poliție ? — Da, milord. Funcția da la vamă e foarte urîtă. — Bine, te primesc. Ai să începi ca spion. Vei ajuta pe Brown în căutarea Elfridei Krause și ea să descoperiți cine e Lmeia a căreia cadavru s’a găsit. — Mulțumesc, milord, vei fi mulțumit de zelul meu. Cap. CLXXIII O vizită secretă Sir Jac Macdonald sta singur în luc soar a I cameră de lucru. Ca tot­dea­una, cănd se sfia singur, amintiri negre îl man­ceau­­ o dată tisuri. Ufa se deschisese și Dracolanti intrase în vârful degetelor. — De ce ai venit? îl întrebă Macdo­nald supărat. Dacă te-o fi văzut cine­va? — N’am întâlnit pe nimeni și trebuia numai­decât »și te văd. — Ce­ieste ? — S’au întâmplat lucruri grave. Știi că am dus pe Graz și pe E­frida... — De ce-mi aduci aminte de asemeni lucruri­­ întrerupse Joc supărat. — Aibi puțină răbdare. Am aruncat cadavrele în apă. Dar, cu ajutorul unor câni, s’a găsit urma trăsură de la casa izolată și până la apă. — Dar de acela n’au mai putut s’o urmărească .. — Cânii nu, dar oamenii. Marșalul a pus cufundătorii să caută cadavrele. — Și •• — Și la aț găsit. Două cadavre, unul de bărbat, altul de femeie» Macdona­d îngălbenise. — Dar până acum nu se nimic. D’aci înainte lucrurile sunt și mai grave. — Ca­re, ce s’a întâmplat ? — Cadravul lui Graz a fost recunoscut. S’a găsit la fel un ceasornic pe care iera săpat numele lui. Al femeiei n’a fost re­cunoscut­.. — Cum putea fi s’o recunoască dacă n’o cunoscuse nimeni ? — Nu ie așa. Franz de Meinhold se află aci și iei a declarat că cadavrul nu se al mafiei sale. — Dar se poate să nu fie al Elfridei ? Nu știm «ci pe cine am aren­at în apă? — Uit« se poate. M’am dus «ft însumi la sala morților și am examinat cadavrul. — El bine ? — Mi se pare că nu e al Elfridei și că Flaue are dreptate. — Omule ! Vrai să mă faci să înebu­­esci ? Se poate, una o» «ala? N’ai dus tu singur pe Elfrida și pe Graz în e**a iso­ata ? — Ba da. — Nu i-ai găsit morți pe amândoi și nu - ai strămutat în pivniță? — Așa este. Dar când am scos cada­vrele din pivniță nu ne-am mai uitat bi­ne la fața femeei. Macdonald sta ca trăsnit. Mii și mii de gânduri se frământau în mintea lui și, de asupra tuturor, unul îl spâimânta mai mult. Elfrida nu pierise. Elfrida trăia! Peri­colul plana asupra capului seu ca și mai nainte. (Va urma­­n ra n­p­­o­i de la sf. Gheorghe 1891; UÖ di Lu­Udi pe termen de 5 ani­Moșia Lâmotești-Călacă sau Frumușani» Custureni, plasa Negoești, județul Ilfov U jumetat* drumul între București și Ol­tenița — 2 ore de București, pe șoseaua Oltenița. Aproximativ 4000 pogoane, cea mai mare parte arabile; pământ de întâia ca­litate, moară de zid pe Dâmboviță cu 4 roate, reparat din nou, 2 Heleștae de pescuit, cu doue perechi case de locuitor pentru arendaș cu dependințe, Han, mai multe m­a­gazi. Incap­tare de bucate. Doritorii se pot adresa la d­e­n Lenș, Piața Amzi No. 2 înscre er­iei 8 10 di­mineața,

Next