Universul, februarie 1890 (Anul 7, nr. 25-48)

1890-02-01 / nr. 25

Universul No. 25. — Sunt om cinstit. In fata ghilotinei, a început din nou­ să plângă și a vorbit căte­va momente cu pre­otul. Dus la instrument, ajutorul de călăi­ a trebuit să-l ia de urechi ca să-î bage capul în gaură. — Clanț­a și justiția omenească a fost satisfăcută. Brutus. UN FAPT GRAV Citim în „Fulgerul“ din Iași. Vineri 26 Ianuarie s’a întâmplat următo­rul fapt destul de grav : D-l Christofovici, proprietar al mai multor mașini de trier, a­­vea de primit de la d-l N. Catargiu o su­mă de mai bine de 1000 lei pentru serviciile ce-i adusese. Cum d-l Catargiu a refuzat să plătească această datorie, d-l Christofovici i-a făcut acțiune. Procesul a fost câștigat de acest din urmă și sentința, rămânând defi­nitivă, d-l Christofovici a căutat s-o esecute prin portărei. Vineri 26 curent unul din por­tărei, însoțit de 2 jandarmi și de d l Chris­­tofovici, se prezeață la d-l Catargiu, încer­când să-î aplice sechestru. Acesta însă îî so­­mă să părăsească domiciliul sen, somațiune la care cei ce-și făceau datoria nevoind să dea ascultare, d-l Catargiu luă un revolver și dădu un foc asupra jandarmilor și portă­relului. Glontele din fericire nu lovi pe ni­meni. D-l Christofoviei se repezi atunci a­­supra d-lui Catargiu, îi apucă mâinile pe la spate și încercă a-l dezarma, în tot cazul a-1 opri de a mai descărca și alte focuri de re­volver. Un servitor al d-lui Catargiu însă, cum și d-na Catargiu, tăbărăsc asupra d-lui Christofovici și-l maltratează în mod brutal, în timp ce portărelul și jandarmul au fugit să dea de știre parchetului și po­liției. D’ALE ARMATEI Oficierii superiori și inferiori, din armata infanteriei, al căror nume urmeză, s’au tre­cut în posiție de retragere din oficiu, cu începere de la datele arătate în dreptul fie­căruia, spre a se bucura de drepturile la pensiune, după anii de serviciu ce au: Colonel Costa-Foru Vasile, pe ziua de 1 Aprilie 1890; locotenent-colonel Nicolau A­­lexandri, pe ziua de 1 Aprilie 1890 ; loco­tenent-colonel Burchi Nicolae, pe ziua de 1 Aprilie 1890 ; locotent-colonel Araim loan, pe ziua de 1 Februarie 1890; maior Tudo­­rache Ilie, pe ziua de 1 Februarie 1890 ; maior Eremia Vasile, pe ziua de 1 Febru­arie 1890; căpitan Scriban loan, pe ziua de 15 Aprilie 1890; căpitan Boșman loan, pe ziua de­ 1 Februarie 1890 ; căpitan Ghica Ioan, pe ziua de 1 Februarie 1890; căpitan Georgescu Christache, pe ziua de 1 Aprilie 1890; căpitan Ștefanovici loan, pe ziua de 1 Aprilie 1890 ; căpitan Papurică Ștefan, pe ziua de 1 Februarie 1890; căpitan Mi­sir Dimitrie, pe ziua de 1 Februarie 1890; căpitan Dimitrescu Ilie, pe ziua de 1 Fe­bruarie 1890 ; căpitan Rădescu Dimitrie, pe ziua de 1 Februarie 1890; căpitan Crâm­bu Ștefan, pe ziua de 1 Maiu 1890; căpitan Marotineanu Petre, pe ziua de 1 Aprilie 1890; căpitan Nicolaevici Ioan, pe ziua de 15 Iunie 1890; căpitan Predescu Tache, a­­flat în posiție de disponibilitate pentru in­firmități timporale, pe ziua de 1 Februarie 1890; căpitan Bănceanu George, pe ziua de 1 Aprilie 1890. * S’au trecut în poziție de retragere din oficiu următorii ofițeri superiori și inferiori din arma cavaleriei, cu începere de la datele notate în dreptul fie­căruia: Colonel Arion Gheorghe, pe ziua de 15 Iunie a. c.; col. Formac Constantin, pe ziua de 1 Aprilie a. c.; căpitan Ferechide Gheor­ghe, pe ziua de 16 Mai; căpit. Conduratu Alexandru, pe ziua de 1 Februarie a. c. ; căp. Anghelescu Dănuță, pe ziua de 1 Fe­bruarie a. c. ; căp. Solom­onescu Ion, pe ziua de 1 August a. c. * Locot.-colonel Vasilescu Ion s’a trecut în posiție de retragere, după a sa cerere, cu drepturile la pensiune ce’i acordă legea. * Căpitanul Crăciunescu George s’a tre­cut în poziție de disponibilitate pentru in­firmități timporale. * Sergentul bacalaureat Călinescu Grigore s’a înaintat la gradul de sublocotenent în reservă. * D. Ion Teodorescu, sub-șef de biuron clasa I din administrația centrală a rezbe­lului, devenind infirm în timpul serviciului, s’a trecut la pensiune cu dispensă de vârstă și cu drepturile ce’i acordă anii de serviciu. * S’a înaintat la gradul de sublocotenent în rezervă, sergentul bacalaureat Filitis C. Nicolae, din regim. 1 roșiori, între ofițerii de rezervă ai corpului 2 de armată. * Locotenentul Herișescu Dimitrie, din arma infanteriei, pentru purtare rea din o­­bicenuință și greșeli grave contra onorei, se trece în poziție de reformă. Abdicarea unui prinț din Madrid vine știrea că contele de Pa­ris a abdicat pozitiv la drepturile sale aven­­tuale la coroana Franței, în favorea fiului său mai mare, ducele Philippe d’Orleans, actualmente arestat la Paris pentru încăl­carea prescripțiilor legii de exil a prinților. Acestă hotărîre s’a luat de curând în con­siliul de familie ținut în Andalusia, la du­cele de Montpensier, la care asistau contele de Paris, ducele de Chartres și contele d’Eu. S’a luat hotărîrea de a se începe o campa­nie puternică pentru restaurarea orleanistă în Franța și în Brazilia. Călătoria contelui de Paris la Cuba și la Mexic ar­­ fi în legătură cu acest proiect, Havana devenind centrul de acțiune al le­­gitimiștilor în contra instituțiilor republi­cane în Brazilia. Acest plan e bine văzut de câte­va gu­verne monarh­ice europene, între altele de Austro-Ungaria, Germania și Spania. Pare că partizanii Orleanilor, chiar la Madrid, speră că tinerul pretendent va căpăta repede po­pularitate, prin îndrăzneala cu care bravază legile republice­, ceea ce contrastează cu a­­titudinea puțin curagioasă a generalului Boulanger în 1889. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Naștere fecundă D-na Silvia Finkelștein, soția d-lui Haim Finkelștein, din strada Lucaci No. 15 bis, a născut 3 gemeni, dintre cari 2 morți. Mama este sănătoasă. # Brățări pierdute La balul dat de societatea funcționarilor publici în sala teatrului național cineva a pierdut două brățări. Păgubașa se se adreseze inspectoratului i­eatrului ca să-și capete obiectele pierdute. Un marchiz osândit Din Genova ni se scrie: înaintea tribunalului de aci se înfățișă un tînar cu fizionomie simpatică, cu maniere distinse și îmbrăcat cu mare lux. Era marchizul Alfredo Carretto, în vârstă de 21 de ani, din Chieti, acuzat de trei furturi. Nobilul pungaș face parte dintr-o familie forte bogată și—nizam-nisam—a plecat de la rude ca să alerge prin tota lumea și să comită furtișaguri peste furtișaguri. Marchizul a fost osândit la 2 ani și 15 zile recluziune. Acuzație la mormânt O scenă cum de­sigur nu s’a mai pome­nit, s’a petrecut zilele astea la Solnoc, în Ungaria. Conductorul de drum de fier Vacec fu­sese găsit mort, scăldat în sînge, în tinda casei sale. Vecinii bănuiră pe nevasta lui Vacec c’ar fi autoarea acestei crime, căci se știa că so­ții trăiau reu și se certau foarte des. Poli­ția însă arestă pe un individ, cunoscut duș­man al lui Vacec, care de mai multe ori îl amenințase cu moartea. La înmormântare, pe când toți i erau în jurul mormântului, conductorul Weiss, co­ — 2 — leg al răposatului, ținu un discurs funebru pe care-l încheiă cu această teribilă acuzare, rostită cu glas puternic : — Aci la mormântul tori­­stă soția ta, care se asasina­ta ! Văduva Vacec dete un țipăt și căzu jos leșinată. Toți cei de față i erau zguduiți de emoțiune ca și cum o bombă ar fi făcut ex­­plozie în mijlocul lor. Peste vr’o două zile, poliția, în fața ace­stei acuzări formale, procedă la arestarea fe­meiei Vacec, dar ea n’a mărturisit nimic până acum. Vacec­i era asigurat la o societate pentru suma de 6000 fiorini. Societatea a refuzat să plătească vederei această sumă. Născut în stradă întâmplarea produce adese­ori istorii nos­time. Acum trei zile, o doamnă trecea tocmai pe strada Breslau din Berlin, când fu apu­cată de durerile facerii. Ea căzu jos. Câți­va trecători o ridicară și abia avură vreme s’o ducă din antreul unei case, unde d-na născu. r Iată un adevărat copil de stradă. Acfi Oficiala D. Dimitrie Pironescu s’a numit contro­lor la casa de credit agricol din județul Râmnicu-Sărat„,în locul d-lui Alexandru G. Mateescu, trecut în altă funcțiune. D. I. Dumitrescu, actual ajutor arh­ivar în direcțiunea­­ contribuțiunilor directe, s’a numit agent de control cu salariul de 180 lei lunar, în locul decedatului Chr. Basgan. D. N. Sculi, actual agent de control la fabrica de spirt Islazul, din județul Brăila, s’a permutat în aceeași calitate și cu ace­lași salariu la, fabrica de bere Ma­ier din Brăila, în locul d-lui Al. Mihail, care va trece tot cu același salariu la fabrica Isla­zul, în locul d-lui N. Sculi. D. Vasile I. Minculescu s’a depărtat din funcțiunea de impiegat ce ocupa în servi­ciul taxei porturilor, pentru purtare rea din obicinuință. Nebunie la oglindă O servitore din Viena se arse cu gaz, voind să aprindă focul. Sticla făcuse explo­zie și gazul aprins i se răspândise pe față, pe piet și pe brațe, pricinuindu-i răni grave. Cu toate astea, fata scăpă, rănile se în­chiseră. In prima zi când putu să se dea jos din pat, fata se duse la oglindă să se privescă. Dar abia aruncase o privire și căzu jos, dând un țipăt sfâșietor: își văzuse fața pocită de rănile pe cari le avuse. Oamenii din casă alergară și o deșteptară din leșin. Dar nenorocita înebunise... T­ata a^ai^fi. O teribilă și neînțeleasă dramă emoțio­nează în momentul de față lumea din ora­șul unguresc Presburg. Bogatul proprietar rural Caracioni, din comuna Hodoș, aproape de Pitsburg, și-a asasinat în chip mișelesc fiul. Tatăl și fiul avuseseră o certă. LEPRA Corespondentul marelui ziar englezesc „Daily News“ la Calcutta (India) dă știrea că în acea parte lepra se întinde în chip groaznic. Prințul Albert­ Victor al Angliei, călăto­­rind pe acolo, a oferit o sumă de bani pen­tru construirea unui spital de leproși și, după exemplul acestuia, sir Durshaw Petit oferi și el un „lac de lupi­“ (240,000 fr.), pen­tru același scop. Pilda a mai găsit un imitator: Nababul Anagdad a dat bani ca să se creeze un sta­biliment analog la Kattywan, care va costa 500,000 fr. tm DUBL CU SILA SAU Mare ROMAN de sensație. 32 O CĂLĂTORIE DE PORUNCEALA VIII Dar n’avea pe nimeni în jurul ei, căci mătușa era bolnavă râu de cât­va timp. Nu se mai da jos din pat. La Malpalu, ar fi trăit câți­va ani mult. Viața Parisului o o­­morîse. Inteligența i se întunecase. Intre Mar­gareta și ea s’ar fi zis că e un voal care se îngroșea din ce în ce mai mult și era într’a­­devăr un voal, acela pe care moartea îl în­tindea cu încetul între ele. Margareta facu însă o încercare. — Mătușică, zise ea, luând una din mâi­­n­ele bătrânei și strîngend’o încet, mătușică, vreau să’țî cer un sfat... Infirma se uită la ea lung. S’ar fi zis că n’o recunoaște. — Sunt eu, mătușică, Margareta... Am nevoe de iubirea d-tale. Ai înlocuit pe mama în evenimente tragice și ași vrea să’mi spui astă­zi purtarea ce trebue s’o am. —• Ah! zise bătrâna, ai nevoe de mine ? — Da. — Și ce vrei ? Ce folos pot să’țî aduc ? — Frate-meu mă silește sa iau pe Geor­ges de Cheverny. — Nl cunosc... E un băiat cinstit, bun și distins. — Dar nu pot să’l iau. — De ce ? — Nu’ți aduci aminte ?... Julien ?... Ju­lien Remondez ? — Julien Remondez ? zise ea gândindu-se. Se silea să’șî aducă aminte. Apoi dete din cap : — Nu, nu știm — Oh ! mătușică! mătușică... zise ea plân­gând, nu te aveam de cât pe d-ta și acum și d-ta mă părăsești. —­ De ce plângi ? —­ Pentru că nu mă mai iubești. Bătrâna tăcu cât­va. Vorbele astea nu’i răzbise în creier. Apoi zise dând din cap : — Crezi, copilă, crezi ? — Sunt sigură. Nu zise decât o vorbă, cu o mișcare din cap. — Ah! —Și atâta tot. Nu mai înțelegea. Atunci ea descurajată, Margareta o lăsă. Mai resistă o lună. Se revolta ceva în ea gândindu-se să înșele pe Georges de Che­­verny. Georges așa de leal, și care o iubia așa de mult. Apoi, silită de frate-sou, perdută, fără a­­jutor, rostogolindu-se în viața ce i se făcuse ca un corp dus de curent, fu biruită. Și când Antoine o întrebă pentru a ze­cea ora:­­— Ce trebue să răspund lui Georges ? Zise c’o voce slabă, zdrobită de durere : —• Spune’I c’o să fiu nevastă-sa... Și, Antoine plecând, Margareta sfârși ștergendu’și ochii. — O să fiu nevasta sa și nimeni în lu­me n’o să fie mai respectat ca dânsul... Vi­ața mea e a lui... Și Julien, dacă mă vede și mă aude, mă va erta. Peste două luni, Margareta de Pontales era nevasta locotenentului Georges de Che­verny. Finele prologului CRONICA Situația europeană Englezii numără sterline In saci de pânză și’n cutii. Ar vrea să mușce ’n portugală, Ca s’o mănânce­ apoi felii. Dom Pedro a adus cu sine Și al republicei microb Căci Portugalia voește A fi republică pe glob. In Franța lupta nu’ncetează Cu Bulangiștii înfocați. Republicanii și aceștia Sunt pururea încă erați... Se smulge pér și se rup haine, își scot și ochii între ei, Iar generalul dă comanda Din insulă de la Jersey.... Rusia e amenințată de milione de chinezi Ce gata stau să năvălească... Atunci să vezi!... Atunci să vezi!.. Italia în doliu mare Pentru iubitul Amede­i, La carnaval nu mai gândește Și’nalță rugi lui Dumnezeu­. Bavaria o să înece­ze­și nu e mare putere, Germania și restul lumii Numai cu pictori și cu bere... Austria o să creeze —Credeți-mă că vă spui sincer — Fără zăbavă așa mare, Batalioane ’ntregi de gigeri... Ungaria răcnește, elijen !.. Intr’un vertiginos ciardaș, Și ’ntreaga Europă simte Mirosul cel de papapricaș... Iar în Bulgaria mănoasă Pe lângă alte multe flori, Pe lângă ceapă, praz și sfecle, Mai cresc acum conspiratori!... Trubadur. Un consumator periculos Consumatorii cari se aflau în cafeneaua din str. Montmartre 146, la Paris, au scă­pat ca prin minune de o nenorocire. Un individ, forte bine îmbrăcat, părând a fi în vârstă de vre-o 40 de ani, intră în acea cafenea și ceru un rom. Acest om pă­rea a fi furios; el bombănia, înjurând, nu a­vea astâmpăr pe scaun și arunca priviri te­ribile în giur. Deodată, se sculă și, scoțând un revolver mare, strigă: — Mâine se va vorbi de mine în ziare. Aceste ziduri vor fi stropite cu sângele vo­stru. Splimentați, consumatorii o spughiră pe ușă și chemară poliție. Doi sergenți intrară în stabiliment ș’apu­­cară pe la spate pe turbat, dezarmându-l și l-au legat. In buzunarul lui, la arest, s’a găsit un act de identitate, dovedind că el se nu­mește Delahaye și că e profesor. Nenorocitul nebun a fost dus într’un os­­piciu. Moaște sfinte de pisici Se știe că, în vechime, pisicile i erau so­cotite ca Dumnezei, în Egipt; ele își aveau cimitirul particular, unde fie­care pisică i era îngropată, după ce fusese mai întâi parfu­mată și îmbălsămată. Cadavrele i erau îmbrăcate cu haine bătute cu aur și cu pietre scumpe. Intr’un cimitir, s’au găsit 180.000 de pi­sici îmbălsămate, având pe iele valori de mai multe milioane. Sculele s’au luat, iar cadavrele s’au vân­dut unui agricultor, pe suma de 75 franci, pentru îngrășăminte. Glorie și decadență! Joui, 1 (13) Februare 1890. Știri priin poștă Din Rieka (Muntenegru) se anunță că la un mare banchet dat de principele­­ Nikita au asistat și cei mai însemnați refugiați her­­zegovineni. Fostul șef al insurgenților, Stoia­r Kovacevici, a ridicat un toast în sănătatea ultimului fiu al lui Nicita, esprimând spe­ranța că va avea destulă viață pentru ca să combată cu prințul pentru liberarea Herțe­­go­vinei.* * * Din Viena se scrie că lumea e forte sur­prinsă aci de faptul că Austria n’a fost la vreme avizată de intențiile împăratului Wil­helm în privința chestiei socialiste. Guver­nul a fost mult mâhnit că Austria n’a fost numerosă între puterile cari eventual ar lua par­te la conferința proiectată, cu atât mai mult ca Reichsratul s’a ocupat de mai mul­te ori cu chestia muncitorilor. * te Zilele astea s’a ținut, la ministerul un­guresc de instrucție publică, o conferință din cele mai interesante. S’a discutat asu­pra higienei școlare și asupra educațiunii corporale a copiilor. Intre altele s’a propus să se introducă jocurile în școală și să se dea o mare dezvoltare gimnasticei. Se va crea un institut gimnastic al statului pen­tru a forma profesori de gimnastică. & * Din Sofia vine vestea că d. Stambulov, primul ministru al Bulgariei, are acum, în urma complotului în contra vieței sale, o gardă militară, care-i apără casa zi și nopte. Comandanții garnizoanelor din Burgas, Varna, Rusciuc, Vidin, Tîrnovo și Filipopol au fost chemați la Sofia, ca să reînoiască­­ jurământul lor de credință către prințul Fer­ Ăy­dinand. 500 de oameni din garnizoana capitalei au fost trimiși în alte părți. * ’ Studenții din insula Madera au făcut pe stradele orașului Funchal manifestații zgo­­motase anti-engleze. Colonia engleză din Ma­dera e forte numeroasă. Dintr’una din ca­sele locuite de englezi s’a aruncat apă a­­supra studenților; aceștia au aruncat cu pietre în geamurile casei. Provocarea venind din partea englezilor, d. Keene, consul al Angliei, s’a dus să’și prezinte scuzele guvernatorului. * * * Din Constantinopol se scrie că protocolul definitiv privitor la tratatul de comerț an­­glo-turcesc s’a semnat.* * * După grozava explozie de la minele din Abrsydhan, s’a procedat la scoaterea cada­vrelor. S’au scos 40 de morți dar, după a­­pelul nominal, mai lipsesc 170 de oameni ale căror rămășiți se caută în dărâmături. * * ^ Ziarele europene au vorbit des, în vremea­­ din urmă, asupra unei receli ce s’ar fi ivit între țarul Alexandru III și cunoscutul pro­curor al sinodului, d. Pobedonoszev. Asupra acestei răceli se dă, din sorginte destul de seriosă, următorea explicare : Acum un an muri ministrul de marină Șestaccff. Marele duce Alecse fu însărcinat să cerceteze hârtiile reposatului ministru și astfel dete de o scrisoare a lui Pobedonos­­zew de pe vremea când Alexandru II îl numise guvernor al fiilor săi, moștenitorul care a murit foarte tiner și actualul țar A­­lexandru III, al doilea fiu­. In acea scrisóre, Pobedonoszew spune lui Șestacoi­: „Merit în adevăr să fie­ felicitat pentru numirea mea ca profesor al moștenitorului, care e un principe foarte talentat, cuminte și cu adevărat nobil. Dar tot atât sunt de compătimit, pentru că sunt și profesorul fratelui său (actualul țar Alexandru III), o ființă prozaică, puțin talentată, indiferentă, care nu promite nimic“. Marele duce Alecsi, care e dușman a lui Pobedonoszev, s-a dus numai­decât și al a­­rătat țarului scrisoarea. De atunci, supărare. O fată norocoasă Se anunță din Elveția că lotul cel ri‘e (500,000 lei) al tombolei expoziției ^ Pa­­ris a fost câștigat de o tînără e4Peza> in PARTEA ANTEI Sub­ofițerul Jacques I Tata Routard plecase din pădurea de la Bussy chiar a doua zi dimineață. Aurora nu apăruse încă și măgarul era deja pus la tră­sură, gata de plecare. In ajun s poitorul își isprăvise lucrul, se dusese în cătunele și fer­mele vecine, curau­ lingurile strălucitoare, furculițele, tingirile cari luceau ca argintul cel nou, așa că nimic nu’l mai ținea în lo­calitate. Căruța străbătu Chambord în trupul mă­garului, învățat cu așa plimbare de dimi­neață. Boutard nu se opri decât să detuneze, fugind de Chambord, fugind de pădure, fu­gind de aceia, care vrând să omore copil putea să urmărească și să ajungă pe bunul om care-l luase sub protecțiunea sa. Căci acesta era singurul motiv al plecării, al fugii sale mai bine. Când, slab în fața lacrămilor și țipetelor Marjolenei, induioșat în fața copilașului care murea de frig, se hotârîse să-l adopte, nu mai avu decât un gând, să plece mai iute. Nu spuse la nimeci întâmplarea care­­ fă­cea tatăl unui băi*t care­­ 1 picase din cer. Om escelent și inima de aur sub o înveli­­toare vulgarii, iubea deja pe copil. Văzuse de la început situațiunea.­­­ Acest copil e victimă. Vor să dispară. Să dispară dar. N­ iau , și luându’l, îl zmulg de la dușmanii lui,—căci are dușmani, săr­manul, și îl scap. Dacă spun cuiva ceva, îl perz... Se scărpină în cap. Se codea puțin. — Ar trebui să declar copilul ăsta! Ar trebui să spui tot. Tate gândurile astea îi trecea și prin cap, pe când sta întins pe salteaua din căruță. In jurul lui, vântul bătea așa de tare și câte­odată răbufnelile erau așa de puternice, că sguduiau­ să rupe coviltirii. In nopțile frumoase de vară, măgarul, prietenul acestei familii nomade, se culca afară, legat de vr’un arbore. Dar iarna Bou­tard găsia pentru bunul dobitoc câte un grajd sau magazie. (va urma)

Next