Universul, ianuarie 1891 (Anul 8, nr. 5-24)
1891-01-24 / nr. 18
Universul No. 18 întâmplări din țară Foc la Brăila Vineri dimineața, pe la orele șase, au luat foc câteva odăi din stagiul al II-lea de la Hotelul Orient. Focul era să devie general dacă Chiriașul Fainștein nu observa și pompele nu soseau la timp spre a-l localiza ; una din principalele cauze mai este și aceea că localul este foarte vechi, și în proaste condițiuni construit. Incendiul și-a luat începutul de la camera No. 9, de la o sobă în care este lipit coșul de tavanul construit de scânduri. Proprietatea este asigurată la „Dacia- România“. Om norocos Citim în „Egalitatea Brăilei“ . DI. Feingold, ceasornicar pe str. Regală No. 92, a câștigat 10.000 lei, cu lotul sârbesc No. 44, seria 3379 , banii, primindu-î,î-a și depus la Banca României. Angina Citim în „Voința Sucevei“. Angina decimează aprape de un an populația din plasa Muntele. Cu toate ajutoarele medicale date, nu s’a stins cu desăvârșire. Astfel mersul boalei ne prezintă următorul tablou, făcut de serviciul medical, la 1 Ianuarie 1891. Bolnavi în cursul anului 842. Morți, până la 1 Ianuarie 424. însănătoșiți.........................414. Rămași bolnavi la 1 Ianuarie 4. Adică 424 suflete secerate de epidemie. 13 in Argeș Corespondența part. afarului „ Universul“ Hărsești, 90 Ianuarie. Un caz interesant In ziua de 3 Ianuarie, a venit la d-nul D. N. Petcov, mare proprietar și comersant, locuitorul Tudor Petaru din Comuna Cochinești, plasa Cotmeana jud. Argeșul, aducând pe soția sa soița bolnavă de gâlcî în așa stare încât nu mai putea vorbi, rugând pe numitul comersant spre a-i da ceva doctorii. Domnul D. N. Petcov de mai bine de 30 de ani, pensula copii, femei și bărbați cari erau bolnavi de gâlcî, cu o soluție de piatră acră arsă și topită în țuică; acest medicament ’1 da totdeauna în mod gratuit și tot de la d-lum dădea copiilor câte o bucată de zahăr după ce’î pensula ca să nu plângă și să se asigure dacă soluția a făcut efect sau nuj ómenilor mari le da câte un covrig ca să vadă dacă pot înghiți și toate gratis fără nici un interes. D. Petcov vezând că femeia este rea bolnavă, a refuzat pentru un moment, dar după multă rugăciune a soțului și vezându-i desperat, a pensulat-o, dar nu a putut atinge cu fulgul rana care era prea departe în gât, după 10 minute femeia nemai putând sta pe picioare a sărit pe brațele soțului ei care a dus’o în una din camerile d-lui Petcov unde a depus-o pe un pat ca să iasă să’șî dejuge boii de la sania cu care venise. In mai puțin de 5 minute de la punerea ei în pat, numita Joița și-a dat ultimul sfârșit. Tudor Petaru, soțul femeei, desperat, a luat-o și s’a întors în comuna Cochinești și primarul informat de acest caș a comunicat d-lui sub-prefect local, de unde i s’a și dat ordin să constate cașul și dacă nu există bănuieli să autorize înmormântarea, ce se făcu în ziua de 5 curent, căci soțul decedatei nu avea bănuieli și nici pretențiuni asupra dlu. D. N. Petcov. Cineva denunță însă cazul parcchetului de Argeș și imediat d. d-r. Hagiescu și d-l Balaban, ajutorul sub-prefecturei, conform ordinului dat de parchet, procedară ori la desgroparea cadavrului și facerea autopsiei. Locuitorii din comunele Hârsești, Martalogi, Stolnici și Cochinești au mers cu toții la mormânt și au asistat la autopsie și la interogatorul d-lui D. N. Petcov făcut de d-l Balaban. Mai bine de 300 de oameni veniți din toate comunele s’au propus ca martori pentru a salva onoarea și libertatea d-lui D. N. Petcov, oameni cari în lipsa altui ajutor medical au alergat la d-lum spre a le face bine dându-le acel medicament gratis. Ancheta s’a terminat în cea mai mare liniște și actele luate se vor înainta parchetului. Până aci a ajuns acum afacerea, ve voi ține în curent cu mersul iei. C. O scenă oribilă Din Belgrad ni se scrie, cu data de 26 curent: Pasagerii trenului care plecase alaltă eri de la Belgrad la Niș fură, la doi kilometri de stația Ripanje, martori la o scenă îngrozitoare. O țărancă cu un copil mic în brațe se afla alaltă era dimineață pe drum înspre satul Ripanje, când se vezu urmărită de un lup. In groaza ei mortală, femeea scăpă copilul din mâni și fugi înspre sat. Dar lupul o ajunse și apucând-o de ceafă o trânti la pământ. In același moment trecu trenul și mașinistul opri imediat locomotiva pentru a putea sări împreună cu ceilalți pasageri ai trenului în ajutorul țărancei. Era însă deja prea târziu. Bestia flămândă sfîși ase victima mai înainte ca pasagerii să poată ajunge la locul nenorocirii. Aceștia nu putură scăpa decât copilul. Guvernul sârbesc a organizat gene de lupi. REVOLTA DIN PORTUGALIA (Prin fir telegrafic) Lisabona, 21 Ianuarie. Răsculații din Oporto se bazau pe revoltele simultanee de la Coimbra, de la Baraga, de la Vizen; ei așteptau depărtarea trupelor din Lisabona pentru provincie ca să provoace o revoluțiune și în capitală. Trei lupte sângeroase au fost pe diferite puncte între insurgenți și trupele guvernului. Mai multe edificii, mai cu seamă Primăria, au fost stricate. Insurgenții arestați au fost transportați la Lisabona. Ziarele „Patria și „Debates“ care apărea și la Lisabona au fost suprimate. Doi șefi republicani refugiați la Braga au fost arestați. Liniștea domnește pretutindeni. 225 de puști părăsite de insurgenți s’a găsit în împrejurimile Primăriei din Oporto. In timpul celei d’ântăiă lupte oamenii din popor cadeau în genuchi înaintea gardei municipale, cerând grație.Cea mai mare parte a locuitorilor din Oporto se arată din ce în ce mai alipiți stării de lucruri actuale. Sfâșiat de lupt Croitorul Hermann Zeitung, despre care cititorii noștriî își aduce aminte că a făcut într’o ladă călătoria de la Hamburg la Londra, nu s’a îmbogățit se vede cu ideia sa. Publicul din Londra nu-i dădu nici o atenție și nenorocitul croitor era amenințat să mură de feme, dacă nu dădea peste proprietarul unei menagerii din Rózal Aquarium. Inventivul croitor făcu următorea ofertă ciudată: Să’și puc o cuirasă peste care să îmbrace niște haine umplute cu carne. Astfel pregătit să fie aruncat de două ori pe zi în mijlocul lupilor. Fearele se vor răpezi asupra lui îi vor rupe hainele și carnea de pe corp, până ce dresorul îl va smulge din ghearele bestiilor. Proprietarul mesageriei primi și în curând visitatorii aquariului vor avea spectacolul unui om sfâșiat de lupi. Dacă nici ideea aceasta nu’l va îmbogăți nu’î remâne genealului croitor altceva de’făcut decât să reintre iar în lada lui și să se îngrope. [ 2 — Un sfat pe zi Țesăturile devin aproape incombustibile, când le mutăm într’o disoluție foarte slabă de clorură de zinc sau clorură de calciu. Hainele cari au fost muiate în una din aceste soluții cu potarde cu flăcări, ci se consumă numai cu încetul, neputând răspândi focul asupra obiectelor de prin pre■ilir mmi lui crispi (Prin fir telegrafic) Borna, 21 Ianuarie. Regele a conferit de dimineață cu d-nul de Rudini, care s’a declarat gata să formeze un cabinet, însă Regele nu l’a însărcinat încă. Viena, 21 Ianuarie. Ziarele constată cu unanimitate că tripla alianță, bazată pe voința monarhilor și a națiunilor care o compun, va supraviețui d-lui Crispi, căci nici un om politic al Italiei nu va voi isolarea țârii sale. Berlin, 21 Ianarie, „Nazional-Zeitung“ „Vossiche-Zeitung“, și „Kreuz-Zeitung“ exprimă încrederea lor că și viitorul cabinet al Italiei se va sprijini pe tripla alianță. — D. di Rudini, înaintea d-lui Crispi, pledase pentru aderarea Italiei la tripla alianță. Paris, 21 Ianuarie. In cea mai mare parte a ziarelor se constată azi aprecieri mai cumpătate a situațiunei creată prin demisia d-lui Crispi. „Liberté“ crede că este greu de a presupune că Italia va modifica pe neașteptate politica sa exterioară, chiar dacă d-nul Crispi se retrage definitiv. Dar d-nul Crispi fiind un obstacol personal la restabilirea bunurilor raporturi între Francia și Italia, se poate aștepta la o îmbunătățire a acestor raporturi. Petersburg, 21 ianuarie. „Novoie Vremia“ zice că d. Crispi a trebuit să se retragă din causa politicei sale străine. UN CÂINE TURBAT CARE MUȘCĂ doi băeți, un bou, o pisică și un cocoș. Acum câteva zile la Redordesco, lângă Mantua, în Italia, un câine turbat a mușcat doi băieți, o pisică, un bou și un cocoș. Autoritatea municipală a pus îndată să se ucidă pisica și cocoșul și a trimis la spital în Milan pe cei doi băieți ca să fie currisiți după metoda lui Pasteur. Mai alastăieri turbarea s’a declarat la bou într’un chip îngrozitor; el a dărîmat ocolul unde era închis, a dărîmat colțurile la dăite case, a mușcat pe o femee și a împuns doui oameni. Șase pușcași s’au luat după el și abia l’a fi ucis cu vr’o 12 gloanțe. Un proverb pe zi Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă. (Românesc). Știri prin poștă Franța.—O știre foarte ciudată ne vine din Paris. Pe când vaporul francez „Djemah“ pleca de la Melburn, (Oceania), vaporul german „Kaiser Wilhelm II“ sosind din Sidnei, întâmpină pe „Djemah“ cu cântecul „Marsiliezei.“ Comandantul lui „Djemah“ salută cu drapelul pe vaporul german. — Vinerea trecută, la Bordeaux, se adunase lume multă pe strada Serrandoni, în jurul unui adunător de cârpe care ucisese un guzgan mare, îl jupuise și-l mânca —așa, crud—cu o poftă mare. Oribil!*itî ite Italia. — Studenții de la universitatea din Catania se pregătesc pentru o mare agitație contra proiectului de lege prin care se reduce numeral universităților. — La castelul Bevilaqua, ținutul Veronei, s’au spart pimnițile și s’au furat obiecte antice de o mare valoare, închise acolo de ducesa și marchizii de Bevilaqua. — Episcopul de Verona, marchiz de Canossa și Cardinal, a tras în judecată pe 809 negustori din Monteforte d’Alpone ca să-i plutescă niște zeciueli, în virtutea unui act vechi din anul 1207, încheiat între episcopie și comunitatea de Verona. Suma ce pretinde episcopul trece peste 46 milione franci.* * * Germania.— Multe orașe industriale germane au început să sufere de lipsa de cărbuni. Criza amenință să ia proporții mari. In vremea din urmă a luat o dezvoltare considerabilă, în toată Germania, o societate de femei care are de scop ajutorul elevilor săraci din școalele primare. Pe lângă îmbrăcăminte și cărți, societatea dă elevilor săraci, în multe orașe, o litră de lapte fiert în fiecare dimineață înainte de începerea clasei. Ni se scrie din Berlin că, după zgomotele ce circulă pe acolo, contele de Waldersee, fostul șef al marelui stat-major general, va fi numit ambasador al Germaniei la Petersburg, în locul generalului Schweinitz. Austro Ungaria. La societatea medicilor din Viena, cunoscutul profesor universitar dr. Moseltg a ținut o conferință care a produs senzație. Iel a comunicat că după un lung șir de experiențe, a descoperit mijlocul de a vindeca definitiv teribila boală numită „cancer“, care până acum se socotea nevindecabilă. Museting vindecă cancerul cu „Pyodaum“. — Ni se scrie din Pesta că, cu toată opoziția ce i se face din Viena, ministrul unguresc Barossi e hotărît să-și execute până la capăt programul șefi de reforme în privința drumului de fier. — Ministerul de interne unguresc a ordonat să se facă o statistică exactă de toate accidentele mortale pricinuită de gerurile din vremea din urmă.[înf.] Anglia.—Ni se scrie din Londra că colonelul Nolan, în camera comunilor, a cerut guvernului să aloce doctorului Koch o sumă de bani ca recompensă pentru serviciile pe cari le-a făcut omenirii. Ministrul Smith a răspuns că doctorul Koch e destul de recompensat prin gloria de a fi „cercat“ să vindece pe tuberculoși. Un deputat a adaus că doctorul Koch va vindeca oftica ucizând pe ofticași. * * Rusia.—Ni se scrie din Petersburg. Chestia religioasă joacă un rol mare în noua compunere a ordinului advocaților în Rusia. S’a hotărît, în adevăr, ca numeral advocaților evrei tolerați în Rusia (excepție făcându-se pentru Polonia) se nu trică de 10 la sută, pe lângă fiecare tribunal. La curțile de apel, nici un evreu nu va avea dreptul să pledeze. — La Petersburg s’a deschis testamentul generalului Seliverstof, victima nihilistului Padlevski. Generalul lasă două milioane pentru opere de binefacere. Averea lui întreagă se urcă la 8 mili **oane.* * * Turcia. — Ni se scrie din Constantinopol că în Fanar s’a început construirea unei mari biserici bulgărești. Ea se clădește alături cu biserica actuală, pe un teren de pe malul mării. * * * Bulgaria.—Mare senzație face în cercurile politice de la Sofia faptul că sultanul a trimis, ca se se împartă săracilor din Filipopolî, 300 de lire turcești. Reșid-beî, care s-a dus la fața locului a distribuit în persoană ajutoarele. ** America.— Se scrie din New-York că acolo a murit deunăzi cumnatul împăratului Japoniei, în cea mai mare mizerie, la spitalul Carității de acolo. Cumnatul lui Mikado al Japoniei era un german anume Frideric Stein, pe care întâmplarea îl Jouî. 24 Ianuarie (5 Februare) 1891 dusese în Japonia. In 1879, luă de nevastă pe sora împăratului, iar în 1880 se pronunță divorțul și Stein fu expulsat din Japonia. In anii din urmă, el colabora la un ziar anarhist. __________________ O cugetare pe zi In lupta pentru viață, care se grăbește se învingă, adeseori rămâne învins. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA High-life Lui A. Dimitrescu îi place să fie highlife. De-o pildă, și de n’are parale, îi trebuesc mănuși cu mâinile în buzunar nu poate să umble. Ieri, a intrat în prăvălia No. 38 din str. Lipscani și a cumpărat.... fără parale, o pereche de mănuși de piele. Din zăpăceală însă a greșit numeral; un sergent de str. a observat aceasta și l-a dus pe Dimitrescu la secția I, ca să-i potrivească mănușile. Conversație Baleș Berdiu și Ianoș, din neamul lui Arpad, se aflau în casa lui Beleș Ianoș și stetean de vorbă. Berdiu, neinteresându-i conversația, s’a pus să stea de vorbă cu buzunarele lui I Ianoș, în care se aflau 15 florini, și le-a spus vorbe atât de dulci, încât naivele monede nu s’au putut stăpâni și, într’un avânt, au sburat din buzunarele lui Ianoș , într’ale lui Berdiu. Neapărat, reclamație și arestare la secția 11. Rătăcite La secția 23, o sanie cu un cal, la secția 8, un îvânt roib. Executarea lui Eyrand Cititorii noștri cunosc în amănunt afacerea Eyraud, care a făcut atât zgomot. Eyraud, în complicitate cu frumoasa sa amantă Gabriela Bompard, după ce a atras la locuința acestei din urmă pe nefericitul portărel Gouffe—am avut, tată a două fete dar cam desfrânat — l’a zugrumat ca să’l prade, a pus cadavrul într’un cofer negru și l’a transportat la Lyon, unde l’a lepădat afară din oraș în niște tufișe. Din dările de seamă ce am făcut, cititorii cunosc greutățile descoperirii autorilor, predarea de voe a Gabrielei, arestarea lui Eyraud, procesul și osândirea la moarte a acestuia. Atât din partea soției și fiicei asasinului Eyraud, cât și din partea avocatului și chiar a juraților cari l’au osândit, s’au făcut numeroase demersuri pe lângă d-na Carnot, președintele republicei, ca să facă uz de prerogativa sa constituțională și să gradeze pe Eyraud. Toate stăruințele au fost în zadar. D. Carnot n’a voit să îndulcească groaznica pedeapsă. Corespondentul nostru parizian ne telegrafiază cu data de ieri 22 Ianuar, că în acea zi, la orele 7 și 20 min. dimineța, asasinul și-a luat pedeapsa. El a fost executat pe piața Roquettei, în fața unei imense mulțimi, care încă de cu noapte ocupase împrejurimile. In timpul toaletei, ca și în drumul de la închisoare până la ghilotină și până în ultimul moment, Eyraud s’a purtat cu curagiu. Corespondentul nostru ne promite amănunte interesante. Lucruri din tota lumea O săritură în mare.Din Kopenhaga nu se scrie: In noaptea de 27 c., un bărbat și o femeie, cari se aflau pe bordul vaporului care circulă între Nyborg și Korfer, săriră în mare în apropiere de Sproge. Ei avuseră mai întâii o conversație foarte animată. Bărbatul fu cel dintâiul, care sări în valuri. Pasagerii îl văzură scoțându-și fără de veste pălăria și pardesiul și sărind peste bord. 23 Castelul Negru ROMAN DE Méné de Pout-Jest — Iți datoram semnul acesta de curtenie, doamnă, respinse gentilomul inclinându-se și silindu-se să nu arate mirarea ce li pricinuiau frumuseța, tonul perfect și distincțiunea acelei femei, pe care n’o cunoștea decât din zgomotele ce făcuseră odinioară aventurile ei galante. „Ori că relațiile noastre vor deveni mai intime, continuă ducele, ori că după plecarea mea d’aci vom fi ca două persoane care s’au întâlnit din întâmplare ; în oricare din aceste două cozuri, îmi va părea foarte bine că am avut gândul bun d’a refuza propunerea ce mi-am făcut dintr’un exces de delicateță, d’a ne întâlni pe un teren neutru. Din partea unui nobil așa mare ca ducele, tonul acesta de respect linguși a grozav pe d-na Fremerol; de aceea, ea se grăbi să respundă zimbind: — Atunci nimic nu împedică să vorbim imediat și cu inima deschisă despre proiectul ce a venit în gând amicului nostru comun. — Asta e și părerea mea și sunt gata să fiu tot atât de real ca și d-ta în convorbirea noastră, răspunse Robert. — Să trecem iute peste un punct, pentru ca să nu ne mai întoarcem spre el nici o dată. D-ta știi foarte bine cine sunt sau mai bine zis, cine am fost; iar eu știți despre d-ta tot ce era necesar să cunosc: nobleță casei d-tale, ilustrația rasei d-tale, calitățile personale ce posezi și dezastrele financiare care te-au hotărît să cauți o avere nouă în afară de lumea d-tale, însă în așa condițiuni ca să nu poată nimeni să -ți impute ceva și mândria d-tale să nu fie atinsă. Așa este ? — întocmai. — S’a întâmplat ca notarul d-tale să fie și al meu. Am fost la el azi diminuță, înțelegi că asta era datoria mea. Nu ’i trebuință să’ți spun cum l-am luat pe dedeparte cu întrebările. De altfel dânsul nu mi-a spus altceva decât ceea ce ’mi spusese d. Guerrard. Atunci am hotărât ca în loc de cinci milioane, fiică mea nu va primi ca zestre de la mătușa sa de cât 4 jum. milioane iar jumătate de milion se va da înainte viitorului ei bărbat pentru a’și regula afacerile. — Nu s’ar putea proceda cu mai multă delicateță; sunt cu adevărat atins. — Ceva mai mult, soții vor fi căsătoriți sub un regim mixt, ținând de comunitate și de separație de averi; în chipul acesta soția o să fie totdeauna plăcută bărbatului ei, iar soțul va fi în realitate șeful acestei comunități. Cât despre moștenirea pe care ducesa de Blangy-Portal o va avea în viitor, aceea care î-o va lăsa va lua toate măsurile ca să nu poată nimeni face vr’un comentariu răavoitor. Iți par bine toate astea? — Nu pot să’ți exprim, d-nă, impresiunea ce simt de cuvintele astea ale d-tale nobile și reale. Guerrard mi-a spus despre caracterul d-tale, despre inima d-tale, despre spiritul d-tale, număr laude și acum văd că era mai pe jos de adevăr. Să încetăm dar d’a vorb în a treia persoană de acela care e gata să ia de soție pe fiica d-tale, dacă vei voi să i-o dai. Dacă e adevărat că încăieri căutăm o avere ca să repar dezastrele financiare de care o o să vie păzesc pe viitor, azi sunt convins că amicul nostru, punându-me în raport cu d-ta, a lucrat mai mult pentru fericirea decât pentru bogăția mea viitoare. Exprimându-se astfel cu un accent de sinceritate, ducele Robert își exagera sentimentele, poate fără voia lui însă în realitate scepticismul sau obicinuit se topia ca ceara in fața atitudinei acelei mame care se silia să transforme o operațiune curat bănească într’o afacere de inimă. — Acum să vorbim ceva și de fiică-mea, urmă Genoveva cu un glas tremurător de iubire; n’o cunoști nici măcar din vedere, lat-o. Luase de pe cămin portretul Claudiei și’l presenză lui Robert care esclama: — Ah!e răpitoare mai frumoasă decât cura mi-o descrisese Guerrard. Portretul acesta era o fotografie mare care represinta în picioare pe Claudia, în uniforma ei de monastire. Era cu neputință de închipuit o ființă mai poetică, mai castă, mai fermecătoare. — Ei bine, copila asta pe care o ador, copila asta pentru care mi-aș da viața, vreau să ți-o dau și să n’o mai văd nici o dată, de va fi nevoie, pentru ca să’și țină rangul de care e vrednică. — O doamnă! să te condamn să nu mai îmbrățișezi pe fiica d-tale ? Cine ar îndrăsni să’țî impună asta ? Deosebit de asta, dânsa nu s’ar revolta oare contra unei așa despărțiri? — Pe fiică-mea Claudia, d-le duce, am crescut-o după proiectele ce le aveam de mult pentru viitorul ei. I-am dat totdeauna să înțeleagă că, dacă ’i vom găsi un bărbat dintr’o societate înaltă în care eu n’am putut pătrunde, atunci n’o să ne mai vedem. —• Și domnișoara Claudia ce a zis? — Mi-a răspuns mai întăi că nu vrea să ne părăsim. Am lăsat’o să zică, pe urmă spiritul seă, ca și al camaradelor sale de societate înaltă, s’a deschis la perspectivele viitorului, știind’o foarte bogată și cunoscându-i calitățile inimei, celelalte școlărițe i-au dat oarecum întâlnire în saloanele lor viitoare. Pentru toți, Claudia e o orfană care a moștenit averea de la bunicul său, și nu are decât o rudă, o mătușă bătrână,—sora acelui bunic,—care mătușă locuește la Verneuil. Va urma.