Universul, ianuarie 1891 (Anul 8, nr. 5-24)

1891-01-24 / nr. 18

Universul No. 18 întâmplări din țară Foc la Brăila Vineri dimineața, pe la orele șase, au luat foc câte­va odăi din stagiul al II-lea de la Hotelul Orient. Focul era să devie general dacă Chiriașul Fainștein nu observa și pompele nu soseau la timp spre a-l loca­liza ; una din principalele cauze mai este și aceea că localul este foarte vechi, și în proaste condițiuni construit. Incendiul și-a luat începutul de la ca­mera No. 9, de la o sobă în care este lipit coșul de tavanul construit de scânduri. Proprietatea este asigurată la „Dacia- România“. Om norocos Citim în „Egalitatea Brăilei“ . DI­. Feingold, ceasornicar pe str. Re­gală No. 92, a câștigat 10.000 lei, cu lo­tul sârbesc No. 44, seria 3379 , banii, pri­­mindu-î,­­î-a și depus la Banca României. Angina Citim în „Voința Sucevei“. Angina decimează aprape de un an po­pulația din plasa Muntele. Cu toate a­­jutoarele medicale date, nu s’a stins cu desăvârșire. Ast­fel mersul boalei ne pre­­zintă următorul tablou, făcut de ser­viciul medical, la 1 Ianuarie 1891. Bolnavi în cursul anului 842. Morți, până la 1 Ianuarie 424. însănătoșiți.........................414. Rămași bolnavi la 1 Ianuarie 4. Adică 424 suflete secerate de epidemie. 13 i­n Argeș Corespondența part. a­farului „ Universul“ Hărsești, 90 Ianuarie. Un caz interesant In ziua de 3 Ianuarie, a venit la d-nul D. N. Petcov, mare proprietar și comer­­sant, locuitorul Tudor Petaru din Comuna Cochinești, plasa Cotmeana jud. Argeșu­l, aducând pe soția sa soița bolnavă de gâlcî în așa stare încât nu mai putea vorbi, ru­gând pe numitul comersant spre a-i da ceva doctorii. Domnul D. N. Petcov de mai bine de 30 de ani, pensula copii, fe­mei și bărbați cari erau bolnavi de gâlcî, cu o soluție de piatră acră arsă și topită în țuică; acest medicament ’1 da tot­dea­­una în mod gratuit și tot de la d-lum dă­dea copiilor câte o bucată de zahăr după ce’î pensula ca să nu plângă și să se asi­gure dacă soluția a făcut efect sau nuj ómenilor mari le da câte un covrig ca să vadă dacă pot înghiți și toate gratis fără nici un interes. D. Petcov vezând că­­ femeia este rea bol­navă, a refuzat pentru un moment, dar după multă rugăciune a soțului și vezân­­du-i desperat, a pensulat-o, dar nu a pu­tut atinge cu fulgul rana care era prea departe în gât, după 10 minute femeia ne­mai putând sta pe picioare a sărit pe brațele soțului ei care a dus’o în una din camerile d-lui Petcov unde a depus-o pe un pat ca să iasă să’șî dejuge boii de la sania cu care venise. In mai puțin de 5 minute de la punerea ei în pat, numita Joița și-a dat ultimul sfârșit. Tudor Petaru, soțul femeei, desperat, a luat-o și s’a întors în comuna Cochinești și primarul informat de acest caș a co­municat d-lui sub-prefect local, de unde i­ s’a și dat ordin să constate cașul și dacă nu există bănuieli să autorize înmormânta­­rea, ce se făcu în ziua de 5 curent, căci soțul decedatei nu avea bănuieli și nici pretențiuni asupra dlu. D. N. Petcov. Cine­va denunță însă cazul parcchetului de Argeș și imediat d. d-r. Hagiescu și d-l Balaban, ajutorul sub-prefecturei, con­form ordinului dat de parchet, procedară ori la desgroparea cadavrului și facerea au­topsiei. Locuitorii din comunele Hârsești, Marta­­logi, Stolnici și Cochinești au mers cu to­ții la mormânt și au asistat la autopsie și la interogatorul d-lui D. N. Petcov făcut de d-l Balaban. Mai bine de 300 de oa­meni veniți din toate comunele s’au pro­pus ca martori pentru a salva onoarea și libertatea d-lui D. N. Petcov, oameni cari în lipsa altui ajutor medical au alergat la d-lum spre a le face bine dându-le acel me­dicament gratis. Ancheta s’a terminat în cea mai mare liniște și actele luate se vor înainta par­chetului. Până aci a ajuns acum afacerea, ve voi ține în curent cu mersul iei. C. O scenă oribilă Din Belgrad ni se scrie, cu data de 26 curent: Pasagerii trenului care plecase alaltă eri de la Belgrad la Niș fură, la doi ki­lometri de stația Ripanje, martori la o scenă îngrozitoare. O țărancă cu un copil mic în brațe se afla alaltă era dimineață pe drum în­spre satul Ripanje, când se vezu urmărită de un lup. In groaza ei mortală, femeea scăpă co­pilul din mâni și fugi în­spre sat. Dar lu­pul o ajunse și apucând-o de ceafă o trânti la pământ. In același moment trecu trenul și mașinistul opri imediat locomotiva pen­tru a putea sări împreună cu ceilalți pa­sageri ai trenului în ajutorul țărancei. Era însă deja prea târziu. Bestia flămândă sfîși ase victima mai înainte ca pasagerii să poată ajunge la locul nenorocirii. Aceștia nu putură scăpa de­cât copilul. Guvernul sârbesc a organizat gene de lupi. REVOLTA DIN PORTUGALIA (Prin fir telegrafic) Lisabona, 21 Ianuarie. Răsculații din Oporto se bazau pe re­voltele simultanee de la Coimbra, de la Baraga, de la Vizen; ei așteptau depărta­rea trupelor din Lisabona pentru provin­cie ca să provoace o revoluțiune și în ca­pitală. Trei lupte sângeroase au fost pe diferite puncte între insurgenți și trupele guvernului. Mai multe edificii, mai cu sea­mă Primăria, au fost stricate. Insurgenții arestați au fost transportați la Lisabona. Ziarele „Patria și „Debates“ care apărea și la Lisabona au fost suprimate. Doi șefi republicani refugiați la Braga au fost arestați. Liniștea domnește pretu­tindeni. 225 de puști părăsite de insur­genți s’a găsit în împrejurimile Primăriei din Oporto. In timpul celei d’ântăiă lupte oamenii din popor cadeau în genuchi înaintea gardei municipale, cerând grație.­Cea mai mare parte a locuitorilor din Oporto se arată din ce în ce mai alipiți stării de lucruri actuale. Sfâșiat de lupt Croitorul Hermann Zeitung, despre care cititorii noștriî își aduce aminte că a fă­cut într’o ladă călătoria de la Hamburg la Londra, nu s’a îmbogățit se vede cu ideia sa. Publicul din Londra nu-i dădu nici o atenție și nenorocitul croitor era ame­nințat să mu­ră de feme, dacă nu dădea peste proprietarul unei menagerii din Ró­zal Aquarium. Inventivul croitor făcu următorea ofer­tă ciudată: Să’și puc o cuirasă peste care să îmbrace niște haine umplute cu carne. Ast­fel pregătit să fie aruncat de două ori pe zi în mijlocul lupilor. Fearele se vor răpezi asupra lui îi vor rupe hainele și carnea de pe corp, până ce dresorul îl va smulge din ghearele bestiilor. Proprie­tarul mesageriei primi și în curând visi­­tatorii aquariului vor avea spectacolul unui om sfâșiat de lupi. Dacă nici ideea aceasta nu’l va îmbo­găți nu’î remâne genealului croitor alt­ceva de’făcut de­cât să reintre iar în lada lui și să se îngrope. [ 2 — Un sfat pe zi Țesăturile devin aproape incombustibile, când le mutăm într’o disoluție foarte slabă de clorură de zinc sau clorură de calciu. Hainele cari au fost muiate în una din aceste soluții cu potarde cu flăcări, ci se consumă numai cu încetul, neputând răs­­pândi focul asupra obiectelor de prin pre­­■ilir­ mm­i lui crispi (Prin fir telegrafic) Borna, 21 Ianuarie. Regele a conferit de dimineață cu d-nul de Rudini, care s’a declarat gata să for­meze un cabinet, însă Regele nu l’a însăr­cinat încă. Viena, 21 Ianuarie. Ziarele constată cu unanimitate că tripla alianță, bazată pe voința monarh­ilor și a națiunilor care o compun, va supraviețui d-lui Crispi, căci nici un om politic al Italiei nu va voi isolarea țârii sale. Berlin, 21 Ianarie, „Nazional-Zeitung“ „Vossiche-Zeitung“, și „Kreuz-Zeitung“ exprimă încrederea lor că și viitorul cabinet al Italiei se va spri­jini pe tripla alianță. — D. di Rudini, înaintea d-lui Crispi, pledase pentru­ ade­rarea Italiei la tripla alianță. Paris, 21 Ianuarie. In cea mai mare parte a ziarelor se constată azi aprecieri mai cumpătate a si­­tuațiunei creată prin demisia d-lui Crispi. „Liberté“ crede că­ este greu de a presu­pune că Italia va modifica pe neașteptate politica sa exterioară, chiar dacă d-nul Crispi se retrage definitiv. Dar d-nul Crispi fiind un obstacol personal la resta­bilirea bunurilor raporturi între Francia și Italia, se poate aștepta la o îmbunătă­țire a acestor raporturi. Petersburg­, 21 ianuarie. „Novoie Vremia“ zice că d. Crispi a trebuit să se retragă din causa politicei sale străine. UN CÂINE TURBAT CARE MUȘCĂ doi băeți, un bou, o pisică și un cocoș. Acum câte­va zile la Redordesco, lângă Mantua, în Italia, un câine turbat a muș­cat doi băieți, o pisică, un bou și un cocoș. Autoritatea municipală a pus îndată să se ucidă pisica și cocoșul și a trimis la spital în Milan pe cei doi băieți ca să fie cur­risiți după metoda lui Pasteur. Mai alastăieri turbarea s’a declarat la bou într’un chip îngrozitor; el a dărîmat ocolul unde era închis, a dărîma­t colțurile la dăite case, a mușcat pe o femee și a împuns doui oameni. Șase pușcași s’au luat după el și abia l’a fi ucis cu vr’o 12 gloanțe. Un­ proverb pe zi Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă. (Românesc). Știri prin poștă Fr­anța.—O știre foarte ciudată ne vine din Paris. Pe când vaporul francez „Djemah“ pleca de la Melburn, (Oceania), vaporul german „Kaiser Wilhelm II“ sosind din Sidnei, întâmpină pe „Djemah“ cu cântecul „Mar­­siliezei.“ Comandantul lui „Djemah“ salută cu drapelul pe vaporul german. — Vinerea trecută, la Bordeaux, se a­­dunase lume multă pe strada Serrandoni, în jurul unui adunător de cârpe care u­­cisese un guzgan mare, îl jupuise și-l mânca —așa, crud—cu o poftă mare. Oribil!*­itî ite Italia. — Studenții de la universi­tatea din Catania se pregătesc pentru o mare agitație contra proiectului de lege prin care se reduce numeral universită­ților. — La castelul Bevilaqua, ținutul Vero­­nei, s’au spart pimnițile și s’au furat o­­biecte antice de o mare valoare, închise acolo de ducesa și marchizii de Bevilaqua. — Episcopul de Verona, marchiz de Ca­nossa și Cardinal, a tras în judecată pe 809 negustori din Monteforte d’Alpone ca să-i plutescă niște zeciueli, în virtutea unui act vechi­ din anul 1207, încheiat între episcopie și comunitatea de Verona. Suma ce pretinde episcopul trece peste 46 mi­­lione franci.* * * Germania.— Multe orașe industriale germane au început să sufere de lipsa de cărbuni. Criza amenință să ia proporții mari.­­ In vremea din urmă a luat o dez­voltare considerabilă, în toată Germania, o societate de femei care are de scop aju­torul elevilor săraci din școalele primare. Pe lângă îmbrăcăminte și cărți, societatea dă elevilor săraci, în multe orașe, o litră de lapte fiert în fie­care dimineață înainte de începerea clasei.­­ Ni se scrie din Berlin că, după zgo­motele ce circulă pe acolo, contele de Wal­­dersee, fostul șef al marelui stat-major ge­neral, va fi numit ambasador al Germa­niei la Petersburg, în locul generalului Schweinitz. Austro Ungaria.­ La societatea me­dicilor din Viena, cunoscutul profesor uni­versitar dr. Moseltg a ținut o conferință care a produs senzație. Iel a comunicat că după un lung șir de experiențe, a desco­perit mijlocul de a vindeca definitiv teribila boală numită „cancer“, care până acum se socotea nevindecabilă. Museting vindecă cancerul cu „Pyod­aum“. — Ni se scrie din Pesta că, cu toată opoziția ce i se face din Viena, ministrul unguresc Baross­i e hotărît să-și execute până la capăt programul șefi de reforme în privința drumului de fier. — Ministerul de interne unguresc a or­donat să se facă o statistică exactă de toate accidentele mortale pricinuită de gerurile din vremea din urmă.­­[î­nf.] Anglia.—Ni se scrie din Londra că co­lonelul Nolan, în camera comunilor, a ce­rut guvernului să aloce doctorului Koch o sumă de bani ca recompensă pentru ser­viciile pe cari le-a făcut omenirii. Minis­trul Smith a răspuns că doctorul Koch e destul de recompensat prin gloria de a fi „cercat“ să vindece pe tuberculoși. Un de­putat a adaus că doctorul Koch va vindeca oftica ucizând pe ofticași. * * Rusia.—Ni se scrie din Petersburg. Chestia religioasă joacă un rol mare în noua compunere a ordinului advocaților în Rusia. S’a hotărît, în adevăr, ca numeral advocaților evrei tolerați în Rusia (excep­­ție făcându-se pentru Polonia) se nu trică de 10 la sută, pe lângă fie­care tribunal. La curțile de apel, nici un evreu nu va avea dreptul să pledeze. — La Petersburg s’a deschis testamen­tul generalului Seliverstof, victima nihi­listului Padlevski. Generalul lasă două mi­lioane pentru opere de binefacere. Averea lui întreagă se urcă la 8 mili **­oane.* * * Turcia. — Ni se scrie din Constan­­tinopol că în Fanar s’a început construi­rea unei mari biserici bulgărești. Ea se clădește alături cu biserica actuală, pe un teren de pe malul mării. * * * Bulgaria.—Mare senzație face în cer­curile politice de la Sofia faptul că sul­tanul a trimis, ca se se împartă săraci­lor din Filipopolî, 300 de lire turcești. Reșid-beî, care s-a dus la fața locului a distribuit în persoană ajutoarele. ** America.— Se scrie din New-York că acolo a murit deunăzi cumnatul împăratu­­lui Japoniei, în cea mai mare mizerie, la spitalul Carității de acolo. Cumnatul lui Mikado al Japoniei era un german anu­me Frideric Stein, pe care întâmplarea îl Jouî. 24 Ianuarie (5 Februare) 1891 dusese în Japonia. In 1879, luă de nevastă pe sora împăratului, iar în 1880 se pro­nunță divorțul și Stein fu expulsat din Ja­ponia. In anii din urmă, el colabora la un ziar anarh­ist. __________________ O cugetare pe zi In lupta pentru viață, care se grăbește se învingă, adeseori rămâne învins. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA High-life Lui A. Dimitrescu îi place să fie high­­life. De-o pildă, și de n’are parale, îi tre­­buesc mănuși­ cu mâinile în buzunar nu poate să umble. Ieri, a intrat în prăvălia No. 38 din str. Lipscani și a cumpărat.... fără parale, o pereche de mănuș­i de piele. Din zăpăceală însă a greșit numeral; un sergent de str. a observat aceasta și l-a dus pe Dimitrescu la secția I, ca să-i potrivească mănușile. Conversație Baleș Berdiu și Ianoș, din neamul lui Arpad, se aflau­ în casa lui Beleș Ianoș și stetean de vorbă. Berdiu, neinteresându-i conversația, s’a­­ pus să stea de vorbă cu buzunarele lui I Ianoș, în care se aflau 15 florini, și le-a spus vorbe atât de dulci, în­cât naivele monede nu s’au putut stăpâni și, într’un avânt, au sburat din buzunarele lui Ianoș , într’ale lui Berdiu. Neapărat, reclamație­­ și arestare la secția 11. Rătăcite La secția 23, o sanie cu un cal, la sec­ția 8, un îvânt roib. Executarea lui Ey­rand Cititorii noștri cunosc în amănunt afa­cerea Eyraud, care a făcut atât zgomot. Eyraud, în complicitate cu frumoasa sa a­­mantă Gabriela Bompard, după ce a atras la locuința acestei din urmă pe nefericitul portărel Gouffe—­am avut, tată a două fete dar cam desfrânat — l’a zugrumat ca să’l prade, a pus cadavrul într’un cofer negru și l’a transportat la Lyon, unde l’a lepă­dat afară din oraș în niște tufișe. Din dările de seamă ce am făcut, citi­torii cunosc greutățile descoperirii autori­lor, predarea de voe a Gabrielei, aresta­rea lui Eyraud, procesul și osândirea la moarte a acestuia. Atât din partea soției și fiicei asasinu­lui Eyraud, cât și din partea avocatului și chiar a juraților cari l’au osândit, s’au făcut numeroase demersuri pe lângă d-na Carnot, președintele republicei, ca să facă uz de prerogativa sa constituțională și să grad­eze pe Eyraud. Toate stăruințele au fost în zadar. D. Carnot n’a voit să îndulcească groaznica pedeapsă. Corespondentul nostru parizian ne tele­­grafiază­­ cu data de ieri 22 Ianuar, că în acea zi, la orele 7 și 20 min. dimineța, asasinul și-a luat pedeapsa. El a fost executat pe piața Roquettei, în fața unei imense mulțimi, care încă de cu noapte ocupase împrejurimile. In timpul toaletei, ca și în drumul de la închisoare până la ghilotină și până în ultimul moment, Eyraud s’a purtat cu cu­­ragiu. Corespondentul nostru ne promite amă­nunte interesante. Lucruri din tota lumea O săritură în mare.Din Kopenhaga nu se scrie: In noaptea de 27 c., un bărbat și o fe­meie, cari se aflau pe bordul vaporului care circulă între Nyborg și Korfer, săriră în mare în apropiere de Sproge. Ei avuseră mai întâii­ o conversație foarte animată. Bărbatul fu cel dintâiu­l, care sări în­­ valuri. Pasagerii îl văzură scoțându-și fără de veste pălăria și parde­siul și sărind peste bord. 23 Castelul Negru ROMAN DE Méné de Pout-Jest — Iți datoram semnul acesta de curte­­nie, doamnă, respinse gentilomul inclinân­­du-se și silindu-se să nu arate mirarea ce li pricinuiau frumuseța, tonul perfect și distincțiunea acelei femei, pe care n’o cu­noștea de­cât din zgomotele ce făcuseră odinioară aventurile ei galante. „Ori că relațiile noastre vor deveni mai intime, continuă ducele, ori că după pleca­rea mea d’aci vom fi ca două persoane care s’au întâlnit din întâmplare ; în ori­care din aceste două cozuri, îmi va părea foarte bine că am avut gândul bun d’a refuza propunerea ce mi-am făcut dintr’un exces de delicateță, d’a ne întâlni pe un teren neutru. Din partea unui nobil așa mare ca du­cele, tonul acesta de respect linguși a gro­zav pe d-na Fremerol; de aceea, ea se grăbi să respundă zimbind: — Atunci nimic nu împedică să vorbim imediat și cu inima deschisă despre pro­iectul ce a venit în gând amicului nostru comun. — Asta e și părerea mea și sunt gata să fiu tot atât de real ca și d-ta în con­vorbirea noastră, răspunse Robert. — Să trecem iute peste un punct, pen­tru ca să nu ne mai întoarcem spre el nici o dată. D-ta știi foarte bine cine sunt sau mai bine zis, cine am fost; iar eu știți despre d-ta tot ce era necesar să cunosc: nobleță casei d-tale, ilustrația rasei d-tale, calitățile personale ce posezi și dezastrele financiare care te-au hotărît să cauți o a­­vere nouă în afară de lumea d-tale, însă în așa condițiuni ca să nu poată nimeni să -ți impute ceva și mândria d-tale să nu fie atinsă. Așa este ? —­ întocmai. — S’a întâmplat ca notarul d-tale să fie și al meu. Am fost la el azi diminuță, înțelegi că asta era datoria mea. Nu ’i trebuință să’ți spun cum l-am luat pe de­­departe cu întrebările. De alt­fel dânsul nu mi-a spus alt­ceva de­cât ceea ce ’mi spusese d. Guerrard. Atunci am ho­tărât ca în loc de cinci milioane, fiică­ mea nu va primi ca zestre de la mătușa sa de cât 4 jum. milioane iar jum­ătate de mi­lion se va da înainte viitorului ei băr­bat pentru a’și regula afacerile. — Nu s’ar putea proceda cu mai multă delicateță; sunt cu adevărat atins. — Ceva mai mult, soții vor fi căsăto­riți sub un regim mixt, ținând de comu­nitate și de separație de averi; în chipul acesta soția o să fie tot­dea­una plăcută bărbatului ei, iar soțul va fi în realitate șeful acestei comunități. Cât despre moș­tenirea pe care ducesa de Blangy-Portal o va avea în viitor, aceea care î-o va lăsa va lua toate măsurile ca să nu poată ni­meni face vr’un comentariu răa­voitor. Iți par bine toate astea? — Nu pot să’ți exprim, d-nă, impre­­siunea ce simt de cuvintele astea ale d-tale nobile și reale. Guerrard mi-a spus despre caracterul d-tale, despre inima d-tale, des­pre spiritul d-tale, număr laude și acum văd că era mai pe jos de adevăr. Să în­cetăm dar d’a vorb în a treia persoană de acela care e gata să ia de soție pe fiica d-tale, dacă vei voi să i-o dai. Dacă e a­­devărat că încă­ieri căutăm o avere ca să repar dezastrele financiare de care o o să vie păzesc pe viitor, azi sunt convins că a­­micul nostru, punându-me în raport cu d-ta, a lucrat mai mult pentru fericirea de­cât pentru bogăția mea viitoare. Exprimându-se ast­fel cu un accent de sinceritate, ducele Robert își exagera sen­timentele, poate fără voia lui însă în rea­litate scepticismul sau obicinuit se topia ca ceara in fața atitudinei acelei mame care se silia să transforme o operațiune curat bă­nească într’o afacere de inimă. — Acum să vorbim ceva și de fiică-mea, urmă Genoveva cu un glas tremurător de iubire; n’o cunoști nici măcar din vedere, lat-o. Luase de pe cămin portretul Claudiei și’l presenză lui Robert care esclama: — Ah!­e răpitoare­ mai frumoasă de­cât cura mi-o descrisese Guerrard. Portretul acesta era o fotografie mare care represinta în picioare pe Claudia, în uniforma ei de monastire. Era cu nepu­tință de închipuit o ființă mai poetică, mai castă, mai fermecătoare. — Ei bine, copila asta pe care o ador, copila asta pentru care mi-aș da viața, vreau să ți-o dau și să n’o mai văd nici o dată, de va fi nevoie, pentru ca să’și țină rangul de care e vrednică. — O­ doamnă! să te condamn să nu mai îmbrățișezi pe fiica d-tale ? Cine ar îndrăsni să’țî impună asta ? Deosebit de asta, dânsa nu s’ar revolta oare contra u­­nei așa despărțiri? — Pe fiică-mea Claudia, d-le duce, am crescut-o după proiectele ce le aveam de mult pentru viitorul ei. I-am dat tot­dea­­una să înțeleagă că, dacă ’i vom­ găsi un bărbat dintr’o societate înaltă în care eu n’am putut pătrunde, atunci n’o să ne mai vedem. —• Și domnișoara Claudia ce a zis? — Mi-a răspuns mai întăi că nu vrea să ne părăsim. Am lăsat’o să zică, pe urmă spiritul seă, ca și al camaradelor sale de societate înaltă, s’a deschis la perspec­tivele viitorului, știind’o foarte bogată și cunoscându-i calitățile inimei, cele­l­alte școlărițe i-au dat oare­cum întâlnire în sa­loanele lor viitoare. Pentru toți, Claudia e o orfană care a moștenit averea de la bunicul său, și nu are de­cât o rudă, o mătușă bătrână,—sora acelui bunic,—care mătușă locuește la Verneuil. Va urma.

Next