Universul, septembrie 1891 (Anul 8, nr. 228-255)
1891-09-15 / nr. 242
. ANUL VII. No. 242 Calendare pe 1892 Calendarul „Universului“ Va fi în adevăr popular. Materiile cele mai variate. Ilustrații splendide și de actualitate. Hârtie satinată. Litere nouă. Intr’o zi anumită, cine va cumpăra „Universul“ va avea acest frumos calendar cu 40 de bani. Prețul e fabulos de mic având în vedere bogăția materiilor și frumusețea lui. Calendarul de perete Va fi de o frumusețe extraordinară. Asemenea „Calendarul American“ și „cel de buzunar“. CALENDAR PE 1891 Ortodox Sâmbătă 14 Septembre. —- înălțarea Sf. Cruci. Catolic Sâmbătă 26 Septembre. — Ciprian. Soarele răsare la 5.53; apune la 5.49. București, 14 Septembre 1891. Femeile și școala Prin transformata actuala a societății, situația femeilor devine din ce în ce mai grea. De aci rezultă revendicările lor la drepturi egale cu ale bărbaților. >• Cei mai mulți iau în bătaie de joc această mișcare, dar greșala lor este mare. Nu există în lume un lucru care să n’aibă și el o cauză. Prin concurența industrială, din ce în ce mai mare, prin greutatea de a trăi, etc., femeile sunt nevoite să îmbrățișeze meserii cari altădată erau considerate ca bărbătești.* * * In toate timpurile nu toate femeile puteau se trăiască pe socoteala averii sau a muncii bărbatului lor. Dar mai înainte, o femee avea câștig bun, facându-se croitoreasă, țesând, brodând , o mulțime de meserii mici cari dădeau hrană la multe femei și fete. Dar acum, concurența grozavă pe care o fac industriilor acestora fel de fel de mașini, a redus grozav numeral acelor femei cari trăiau din munca cu mâna. Trebuiesc, totuși, neapărat găsit debușeuri pentru această parte a omenirii. * * * Unul e și găsit. Prin firea ei, prin dragostea fiziologică pe care femeia o are pentru copil, ea poate fi educatoare. Femeile pot fi escelente profesoare pentru copii,de li s’ar da educația cuvenită și dreptul de a fi profesoare în clasele primare, urbane și rurale. Acest drept îl au în parte, dar s’ar mai poarta întinde. De această părere a fost și minoritatea comisiunii Consiliului general al instrucției, care a discutat proectul ministrului Poni.* * * Iată partea din raportul acestei comisii, referindu-se la chestia pe care o tratăm noi: „Majoritatea comisiuneî, compusă din d-nii Praga și sub-semnatul, a propus să nu se excludă femeile de la școalele mixte, deoarece știința pedagogică constată că femeea este educatoarea naturală și cea mai bună a vârstei mici. In importanta lucrare „Memoriul profesorilor din Iași“, la care s. conlucrat d-nii Poni și Pallade, se cerea admiterea femeilor la școalele primare de băeți chiar. „Nu se poate zice că experiența făcută la noi cu învățătoarele este defavorabilă acestora. Dacă unele au lăsat de dorit, mai ales ca moralitate, aceasta se datorește în mare parte posițiunei lor de a fi prin lege la discrețiunea tuturor celor ce reprezentau administrațiunea, situațiunei pișore dispare prin proectul de față.“ ♦ . * * 5 Bani în Capitală—10 Bani în Județe Noi mergem însă mai departe decât d. Praga și Bădărău. Pretinsa imoralitate a institutoarelor e tocmai cauzată de goana ce se dă pentru ocuparea câtorva catedre. Deschide-li-se însă loc larg; puse-se in lege drept egal al femeilor cu al bărbaților de a concura la orice școală primară, și va fi altfel. Alt avantaj ar mai rezulta din aceasta. Ne tot plângem că învățătorii sunt siliți a fi agenți electorali ai guvernelor. Am scăpa și de această plagă. Crim^ DIN AUSTRIA Corespondența part. a ziarului „ Universul“ Viena, 11 Septembre. Stâlpul păcei cade Un personaj diplomatic s’a exprimat deunăzi aci, într’un cerc de intimi, în chipul următor asupra politicei rusești și a păcei: „Consider pacea ca un stâlp greu pe care câțiva inși îl ția în echilibru drept în sus, de cinci ani încoace, cu sforțări extra-ordinare. Se pare acum că acești câțiva inși au obosit într’atâta că stâlpul va cădea. Conflictul va isbucni în Asia. Trupele ruse înaintează cu grăbire spre India. Mai multe lupte pe care le-au avut cu kurzii sub pretext de revoltă, nu au în realitate alt scop decât să slăbească micile popoare din acele părți și astfel densele să nu poată opune nici o rezistență la un moment dat. Intrigile rusești printre micii domnitori de la nord-vestul Indiei au reînceput cu mai mare tărie, ca oricând. Călătorii și exploratorii englezi sunt opriți de a pătrunde pe teatrul de acțiune rusesc. Astfel noi, noi, în Europa nu putem avea știri despre cele ce se petrec în Asia decât prin vr’un indigen trădător, învoirea dobândită de Rusia d’a transporta trupe prin Dardanele n’are de scop aprovizionarea Vladivostokului cu forțe militare, ci putința d’a arunca pe neașteptate un corp de armată în golful Persic. „Grămădirea de trupe spre granițele austriace, române și germane se face numai pentru a se atrage atenția interesaților de la punctul unde va isbucni atacul și în același timp pentru a se garanta siguranța graniței. Se pare că Rusia vrea să profite de momentul în care Anglia nu s’a alipit încă la tripla alianță într’un chip formal. Istoria unei ovații V’am anunțat că s’au făcut manifestări de simpatie franco-slavă la Agram. Iată cum s’a întîmplat faptul: Consulul francez din Fiume, d. Sauvaire, are dureri teribile la picioare și la spate. Censul s’a dus la Viena să consulte niște doctori. La întoarcere s’a abătut pe la Agram pentru o recreație pe care și-o credea necesară. Vizitând expoziția a fost recunoscut de un individ. Curând consulul se văzu urmărit de vr’o patru oameni cari vorbiau în șoptă. Oamenii voiau să se asigure mai întâi dacă cu adevărat dânsul e consulul Sauvaire. L’au urmărit și la oțel și au dat un bacșiș chelnerului ca să le spue dacă are în gazdă pe consulul francez din Fiume. Chelnerul a crezut de datorie să vestească mai întâi pe consul și apoi să dea răspuns. D. Sauvaire ghici planul necunoscuților și fiindcă îl reapucase durerile de picioare și vu avea chef să fie purtat pe mâni, porunci chelnerului să spună că consulul de la Fiume a fost acolo și a plecat. A doua zi ceata de indivizi se afla iar înaintea otelului, ea se mări cu alți șase oameni apoi cu o mulțime de trecători cari se apriră din curiositate. Consulul e și pe o ușă dosnică a otelului ; indivizii îl zăbiră și se luară după dânsul, strigând: „Trăiască Francia! Trăiască amicii fraților noștri ruși! Donsulul, fu nevoit atunci să se oprească. Dânsul se descoperi și ridicând pălăria în sus, strigă: „Trăiască Croația! „Zivila Hrvatska! Apoi când gălăgia se mai potoli, dânsul adăogă: „Sunteți o națiune amabilă care ați făcut progres pe terenul artelor și al științelor. A strîns manile celor patru inși care urmăreau din ajun și s’a depărtat. Astfel a fost manifestația despre care foile rusești spun o mulțime de prăpăstii.'