Universul, septembrie 1891 (Anul 8, nr. 228-255)
1891-09-19 / nr. 245
^ULITA No^1145 CALENDAR PE 1891 Ortodox Miercuri, 18 Septembre— Părintele Bujteaie, Catolic Miercuri, 30 Septembre. — Ieronim. Răsăritul soarelui la 5.57. apusul la 5.42. ^IL------------------------------------------------- București, 18 Septembre 1891. ASOCIAȚIUNEA Nu stăm câtuși de puțin la îndoială ca să socotim ca un fel de termometru al gradului de civilizație a unui popor, dezvoltarea spiritului de asociațiune. Cu cât mai mult propășește un om pe calea inteligenței, cu atâta își dă samă că fericirea sa e legată de fericirea celorlalți oameni. De aceea, vedem un simptom foarte îmbucurător în țara noastră. Se formează mereu asociațiuni de tot felul. Vedem deja, mai ales in București, o sumă de societăți; mai pe fiecare săptămână, „Universul“ are plăcerea de a înregistra formarea altora nouă. Azi avem încă o dată bucuria aceasta. Exista deja, în rudiment, dar nu se făcuse încă cunoscută, o societate a corpului didactic din România. Oricine caută să-și dea samă de importanța pe care o are învățătorul de la sat, în dezvoltarea culturală a unui popor, va vedea cât de necesară era întemeiarea unei asemene societăți, învățătorul de la sat, din cauza izolării in care e pus, prin faptul că e supus mai mult nevoie decât celelalți profesori, din pricină că e supus la capriciul notarului, al primarului, al perceptorului, trebuia să înțeleagă o dată că unirea face puterea. Numai apropiându-se unii de alții, garantându-șî reciproc existența și putând, nițî, să ’impue diferiților administratori drepți, își vor îmbunătăți soarta. * * * Iată o schiță de organizația Societății corpului didactic rural, concepută la conferințele învățătorilor din Brăila, în care s’a alcătuit proectul de statute . Societatea se va considera constituită când numărul membrilor cari aderează va fi de cel puțin o mie. învățătorii rurali din fiecare județ se constitue în câte o societate, cu administrația ei deosebită. Un comitet județan va fi în capul fiecăreia. Administrația generală va fi făcută de membrii fiecărei societăți județene. Acest comitet va avea deci 96 de membri. Sediul e în județul în care locuește președintele general al societății, ales de membri. Societatea se întrunește, o dată pe an, pe județe, cu ocazia conferințelor; tot o dată pe an va fi o adunare generală, numită „congres didactic rural,“ după o convocare specială publicată în „Monitorul oficial.“ Scopul este: Ajutarea mutuală a învățătorilor, în caz de infirmitate sau dare afară din funcțiune; îngrijirea educației și instrucției fiilor învățătorilor; de a veni în ajutorul familiilor învățătorilor, în caz de nenorocire. Mijloacele: 1 leu pe lună cotizație; donațiuni eventuale. * * * Cum am spus mai sus, această socie o nu e încă constituită. Pentru ajungerea scopului, trebuiește multă stăruință și propagandă. ‘‘ Doritori, ca întotdeauna, de a vedea realizându-se ideile bune, îndemnăm pe inițiatori să lucreze cu hărnicie, să nu se descurajeze de greutățile pe cari la început orice încercare le întâmpină. 5 Bani in Capitala—10 Bani în Județe Joții, 19 Septembre (20 Octombry)_1891|| Sosz o conferință lungă între prințul-episcop Kopp, mardasul de Baguehem, ministrul de comerciü austriac, și arhiducesa Stefania. Vorba a fost despre căsătoria acestei din urmă, grabnic dorită. Un om care vrea să se ucidă și-i e frică Calfa de bărbier Carol Schratzberger din Viena a umblat toată vara asta cu gânduri de sinucidere. Și-a procurat hârtia cu marginile negre și a scris rudelor și cunoscuților epistole pline de durere. Pe urmă se hotărî să-și procure un revolver. Neavând bani, fură ceasornicul unui prieten și’l puse amanet pentru 10 fiorini. Cinci fiorini îi fură de ajuns să’șî cumpere arma cu cartușele respective. Dar când o avu încărcată gata, îi fu frică de ea. In loc să se împuște amenință pe alții. Astfel speriă pe un prieten al său care nu voise să’î împrumute un fiorin. Amenință pe o servitoare care nu voise să-i asculte propunerile de dragoste. Din cauza asta fu arestat și deunăzi a compărut înaintea judecătorului sub acuzația de răpire de bani prin amenințare, de înșelăciune și de purtare de arme nepermise. La întrebarea judecătorului a răspuns că scrisorile de dolifi le-a trimis ca să poată scoate ceva bani de la rude, dar că n’a avut niciodată gândul de a se omori. Jud. — De ce ai cumpărat atunci revolverul ? Acuz. — Eu singur nu știu. Mi-a fost totdeauna frică de revolver și umblam cu el foarte încet ca să nu se întîmple vr’o nenorocire. Dar martorii au declarat că densul avusese în adevăr gânduri de sinucidere, dar îi fusese întotdeauna frică de orî-ce armă ca și de apă. Bărbierul a fost condamnat la patru luni închisoare. Halos. H. Vi&de Protojîopesp.»I.—(Vezi pagina 3-a). Din parte ne îndemnăm pe învățători să -și dea seamă de foloasele mari ce le-ar aduce această vastă asociație. Ca ziar ne am făcut de astă dată datoria, și ne-o vom mai face. Nu ne îndoim că și alți confrați ne vor imita, lățind între cititorii lor învățători ideia asociațiunii. DIN AUSTRIA (Corespondența parte a ziarului „ Universul 11 Viena, 14 Septembre O conversație interesantă Se destăinuește acum un incident curios petrecut cu ocazia vizitei împăratului Germaniei la manevrele austriace. In urma manevrelor, arhiducele Albert a dat un prânz la care au asistat împăratul Germaniei, regele Saxoniei și un oarecare număr de ofițeri din armata germană și din cea austro-ungară. In cursul acestui prânz s’a ridicat o discuție asupra chestiunei de a se ști dacă din punctul de vedere militar, trebue ori nu să se lase unui dușman oarecare, nepregătit încă de la oră, timpul d’a ’și mări și de a ’și complecta forțele. Unul din generalii prezenți a zis : „ Eu cred că ar fi mult mai bine să se atace acest dușman pe neașteptate, mai înainte, să aibă câtuși de puțin timp să se pregătească de războiu. Numele de Rusia n’a fost pronunțat însă toți cari se aflau la masă știau că nu era vorba decât de această putere. . împăratul Germaniei, luând atunci cuvântul, zise cu glas tare așa ca să fie auzit și de oaspeții de la cele-lalte mese, că acel care ar începe un războiu, ar atrage asupră’șî o mare răspundere. — Eu nu voi sî începe nici o dată un războiu, adaogă densul. Dacă aș ști că dând timp dușmanului să se înarmeze, cu asta aș întârzia războiul cu un an sau doi, m’aș simți foarte fericit, căci din așa întârziere reiese un folos mare pentru pace. „Și când forțele și șansele de isbândă vor fi egale dintr’o parte și din alta, acela din adversari și le va mai spori încă care va întârzia războiul măcar cu câteva luni.“ Regele Saxoniei a aprobat pe împărat, declarând că sentimentele lui sunt tot astfel: împăratul la Praga Evenimentul cel mare al zilei este vizita lui Franz-Iosef la Praga. Cehii sunt beți de bucurie. La sosirea împăratului, capitala Boemiei era împodobită cu un raiu din povești. Totuși pe atâta bucurie e pată, o umbră, nu 1 trandafir fără spini. Contele Taafe, nevrând să însoțească pe împărat, ceea ce ar fi dat vizitei un caracter cu totul altfel politic, a mers cu șiretenia până a se preface bolnav și prefăcătoria asta se zice că se execută cu știrea împăratului. Primul ministru „s’a îmbolnăvit” cu o săptămână înainte. II visitează doi doctori, prieteni intimi ai săi, cu care se zice că joacă șah. Franz-Iosef nici n’avea cum să nu se ducă să vadă munca credincioșilor săi boemi, cât pentru Taafe, vizita lui ar fi fost un angajament pe care guvernul austriac nu vrea să și-l ia. Archiducesa Stefania Văduva lui Rudolf a fost cuprinsă din nou de dorul de a se mărita. De data asta înțelegerea ar fi făcută cu un arhhiduce din familia împărătească. Astfel dorința ferbinte a împăratului și împărătesei ca Stefania să remână pentru totdeauna în Austria se va îndeplini. . Săptămâna trecută a fost la castelul de UN MORT VIII Redactorul șef al ziarului „Pungolo“ din Neapole, d. Filippo Lattuada, a putut citi. Vinerea trecută, în propriul său ziar, știrea că e mort, cu toate că, în aceiași zi, el apăru la redacție sănătos tun. D. Filippo Lattuada se simțea de câteva zile cam bolnav și trebui să rămâie acasă. Pe timpul boalei sale, un alt redactor, d. Vincenzo Droghetti, se însărcină cu direcția ziarului și își împlini cu multă abilitate—după cum se poate vedea mai jos—misiunea sa. La 18 c., el vizită pe redactorul bolnav. Acesta se plânse că se simte foarte real și esclavpă: „Ah, prietene, simt că nu mai ajung ziua de mâine !“ „Până seara moare negreșit când apare ediția de seara a gazetei, el va fi deja mort!“ se gândi d. Vincenzo Droghetti, și ducându-se la redacție, scrise un necrolog mișcător. După câteva ceasuri, ziarul „Pungolo“ apăru încadrat în negru și aduse știrea despre moartea d-lui Filippo Lattuada. Acesta însă, nu numai că nu murise, ci se simțea din contră atât de bine, încât veni la redacție, când citi știrea că a murit, era cât p’aci să capete într’adever un atac de apoplecsie. Dar după ce prima spaimă i se potoli, d. Lattuada.isbucni într’un rîs homeric, în care fu acompaniat de toți membrii redacției. Se scoase apoi un supliment prin care se desminți știrea funebră. Răpitorii de copii Mai înainte nu se practica în America decât răpirea de cadavre. Așa, se știe, că corpul bogatului Stewart a fost furat într’o noapte din mormânt și bandiții cerură văduvei 100.000 de dolari pentru răscumpărarea răposatului. Văduva refuză să plătească suma aceasta și cadavrul furat nu se mai găsi de atuncea. Atentate plănuite asupra mormintelor președinților Lincoln și Grant au fost