Universul, iunie 1892 (Anul 10, nr. 127-151)

1892-06-10 / nr. 134

ANUL X No. 134. Cine se va abona la ziarul „Uni­­­­versul“ politic, pentru 3 luni, cu începere , de la 16 iunie viitor, plătind lei 7 în capi­­­­tală și lei 9 în provincie, va primi ca pre­­miu gratis și franco. O frumoasă pălărie de pâslă pentru vară, ultima noutate, neagră, grie sau maron, după alegere. (Această pălărie nu cântă­rește mai mult de 55 grame). 1 frumos ac de cravată, imitația dia­mantului, care se vinde cel puțin 10 lei, sauî o broșa, sau­ un ac de păr, imitația diamantului, 1 mic evantaliu și 2 romane de câte un volum. Cine se va abona pentru 6 luni, plătind lei 13 în capitală și lei 16.50 în provin­cie, va primi toate premiile de mai sus plus o pereche de cercei, imitația diamantului, puse într'o cutie elegantă. Cine se va abona pentru un an plătind lei 24 în capitală și 31 în județe va primi tote premiile de mai sus plus portretul­­­ marelui poet Alexandri, o frumoasă bră­țară, un frumos evantaliu de pânză zugră­vit cu panglică de atlas și în loc de 2 ro­mane va primi 6 volume. N.B.—Abonații din provincie ne vor tri­mite mărimea capului pentru ca să le tri­mitem pălăria după măsură și ne vor in­dica culoarea ce doresc. Toți nouă­ abonații,cari vor plăti, peate costul abo­namentului, lei 6 în capi­tală, și lei 7.50 în pro­vincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minu­tar și opritor. Banii se vor trimite direct prin mandat poștal la administra zia­rului UNIVERSUL, str. Brezoianui Ho. 11 (casa proprie), București. ggsg*­ Cine nu va lua premiul până în­­tr’o lună de la data de când începe abo­namentul, perde dreptul la acel premiu CALENDAR PE 1892 ORTODOX Marți, 9 Iunie. — Cuviosul Kiril. CATOLIC Marți, 21 Iunie. — Alois. Soarele răsare, 4.16. Soarele apune 7.47.­ ­ București, 9 Iunie 1892. Idei de luat in semn se pare, firește bine, când vedem dis­­cutându-se în chip serios unele idei ex­­­puse de noi — iar nu susținute cu pri­vire la chestiile relative la nevoile cele mai urgente ale zilei. In ce privește repaosul de duminecă, noi am pus o serie de întrebări, pentru­­ ca să înlesnim prin glasul interesaților, o rezolvare priincioasă. Am susținut și tot­deauna vom susține, că orî­ce om are nevoe de întrerupere în­­ muncă, de un răstimp de viață personală, cum am zis într’un articol trecut. Vorba e cum poți împăca, fiind­că vor­­­ba e de­o­cam dată de agitația funcțio­narilor comerciali, interesele negustorului iiu ale cumpărătorului ? 1 La această întrebare, găsim un răspuns­­ în Buletinul Camerei de Comerț, din Iași Vrednic de luat în seamă: , Iată ce scrie d. G. D. Șerban, în a­­castă chestie în Buletin : 5 Bani în Capitală—10 Bani în Județe zice că e evreu sau musulman, și va ține în Iuși deschis. Chestia e foarte complicată. Se pare bine că în Buletinul camerei de comerț din Iași se pune pe un teren Uippede, în care să nu intre patimi reli­gioase și prejudicii. Dar soluția eficace, credem, nu poate proveni de­cât prin facerea unei legi, după care, din șapte zile, una, sau chiar o ju­mătate de zi, să intre în „învoiala“ pe care o face funcționarul comercial cu patronul — lucru sprijinit de judecătorii, — iar alegerea timpului să se facă după libera învoială între ei a funcționarilor comer­ciali. O In­jifă teribilă* — (Vezi pag­­a[ — „De cât­va timp a început a se a­­j­­sta la noi in mod foarte curios chestiunea­­ repaosului de Duminecă. Acei, cari fac mai­­ mult zgomot în jurul acestei chestiuni, sunt­­ funcționarii comerciali. Dânșii pretind că, ca oameni trebue să aibă libertate măcar în una din cele 7 zile ale septemânei, pentru a se găsi în mijlocul familiilor lor sau pentru a se simți liberi de grija ocu­­pațiunei lor, în fine pentru a se repauza după 6 zile de muncă necontenită și obo­sitoare. Ast­fel, după cum se prezintă ches­tiunea, s’ar părea că nu este nimic de obiectat. Se înțelege, omul are nevoe de repaos după ori­ce muncă obositoare, și necontestat funcționarii comerciali de ori­ce grad, muncesc, poate tot așa de mult, dacă nu chiar mai mult de­cât cei­l­alți funcționari administrativi, judecătorești, financiari etc., cari au ziua de Duminecă pentru repaos. Pe lângă aceasta apoi toți funcționarii publici se mai bucură și de alte zile de repaos, cum sunt vacanțiile, care în justiție se întinde și până la 2 luni de zile. Pe când funcționarii comer­ciali, sunt obligați a­tunci fără întreru­pere anul întreg, bucurându-se de repaos numai de 2 zile în sărbătorile Paștelor și ale Crăciunului și una a Anului Nou­.­­ Chestiunea privită numai sub aceste­­ puncte de vedere, neapărat că ori­ce om , recunoaște că dreptatea este în partea­­ funcționarilor comerciali, și că statul, care­­ e obligat a satisface ori­ce interese care ating în mod direct și simțitor o clasă a țerei, trebue să intervină cu legi care să reglementeze această stare de lucruri, care cere o urgentă soluțiune. Dacă însă vom întinde cercetările mai departe vom vedea că chestiunea aceasta care se prezintă sub o formă așa de simplă,­­ cuprinde cu toate aceste niște dificultăți , nu tocmai ușor de rezolvat. Chestiunea a­­­­ceasta trebuie privită încă sub alte 2­­ puncte de vedere, acel religios și acel e­­­­conomic. Religia creștină ortodoxă fiind­­ singura domnitoare in statul român va trebui pentru a se împăca și prescripțiile religioase, a se reglementa ca ziua de re­paos să fie aceia a Duminicei, și această dispoziție se va întinde asupra tuturor naționalităților ce compun statul român. In acest caz, întreb : vom putea noi o­­bliga pe cele­l­alte naționalități cu alte re­­ligiuni a respecta religia noastră prin ab­ținere de la lucru în zilele de Duminecă? Putem noi impune cui­va altă credință de­cât acea pe care o are moștenită de la părinții și străbunii sei? Căci, eu înțeleg că legea care va regula repausul de Du­minică, va zice că în această zi a Dumi­nicei, nimeni nu va lucra. Adică toate magaziile, atelierele, piețele, etc. vor fi închise, și nici un meseriaș sub nici un cuvînt nu va putea lucra. Nu cred, că le­giuitorul nostru va fi așa de ușor, să zică că repausul cuprinde numai pe o parte a muncei, iar alta nu. Adecă, nu cred că legea va ordona ca magazia de coloniale, manufactură etc. să fie închisă, iar cafe­neaua, birtul, pităria, piața etc., să fie deschisă. Căci in așa caz lucrul ar fi făcut numai pe jumătate, și e nedrept a acorda un avantagist asupra și a-1 refuza altora. Ast­fel fiind pusă chestiunea, vedem că sub punctul d­e vedere religios vom în­tâmpina o dificultate de oare­care însem­nătate, căci ni se va zice că s’a violat libertatea religioasă garantată prin Cons­tituția Statului Român. Dacă vom privi chestiunea din punct de vedere economic, aici vom găsi altă dificultate. Românul de la țară, săteanul, e ocupat în toate zilele septemânei cu munca câmpului, iar Dumi­nică și în zilele de sărbătoare vine la oraș, pentru a vinde produsul muncei sale, și a cumpăra necesariile traiului său și a familiei sale. Dacă vom reglementa ca Dumineca să fie ziua de repaos la orașe și târgușoare, atunci va trebui să regle­­­­mentăm în același timp ca săteanul să­­ stea pe loc, la el acasă ia toate Dumini­­­­cele și sărbătorile. Ei bine, când dar va­­ veni săteanul la oraș, pentru a ne aduce nouă orășenilor, virtualil8 atât de nece­sare traiului nostru ? Va trebui ca sătea­nul să vie la oraș Joia ori Sâmbătă, dar în așa caz el perde o zi de lucru, prea prețioasă pentru ogorul seu, saul pentru marele agricultor. Măsura aceasta apoi, mai prezintă și altă dificultate, ea se o­­pune unei stări de lucruri sociale vechi, care datează de secol, poate. Obicinuința poporului român este a vizita orașele mu­mai Duminicile și în zilele de sărbătoare. Putea-va statul legifera cu ușurință contra uzului, contra deprinderilor vechi ale po­porului ? Căci nu cred că legea aceasta a repaosului de Duminecă, va cuprinde nu­mai orașele mari, lăsând pe cele mici li­bere ; in așa caz măsura ar fi nenorocită, căci ar nenoroci cu totul orașele mari. Iată pe scurt 2 considerații cari s’au scă­pat din vedere, și cari au rămas ne­atinse la discuțiile urmate asupra cerințelor func­ționarilor comerciali. Soluți­unea cea mai bună care se poate da acestei chestiuni este, ca să se lase de­plină libertate patronului firmei a se în­țelege cu funcționarul său comercial asu­pra zilei din săptămână când să poată fi liber a se repauza. Va fi de ajuns ca legea să recunoască funcționarului comer­cial dreptul, iar patronului îndatorirea u­­nei zile de repaos pe săptămână. Cu chi­pul acesta s’a satisfăcut dreapta cerință a funcționarilor comerciali. In ce privește meseriile a ei va trebui ca legea să oblige pe ori­ce meseriaș a respecta ziua de Du­minică ca zi de repaos“. Opinia aceasta a libertății între alegerea zilei nelucrătoare în cursul săptămânei am emis-o și noi, ne­susținend-o, însă, în chip absolut, de­oare­ce se vor găsi între lu­cr­ători unele persoane docile și între pa­troni uni­ cu mijloace mai mari ca să în­demne pe lucrător de a munci într’una. Apoi, cum și cine va face controlul ? Un negustor va ține poate deschis Sâm­băta zicând a »mmau, iar Duminica va Miercuri 10 (ga) Igale 1892 . DIN BELGIA (Corespondența part. a ziarului „ Universului Bruxel, 7 iunie. Revizuirea Constituției După ultima statistică, în Belgia sunt peste 5 jum. milioane locuitori (cam 200 pe un kk­ilometru pătrat). Dintre aceștia însă, conform constituției de la 1830, nu­mai 130.000 de cetățeni au dreptul de a alege și a fi aleși. Spiritul de civilizație a făcut pași uriași în Belgia, poporul s-a cultivat mult, el are o bună educație politică. Afară de aceasta, nici progresul tim­pului nu mai permite să se aplice consti­tuția de acum 62 de ani, care era foarte bună pe vremea aceia, dar în timpul de față e cu totul unilaterală și necorespun­zătoare aspirațiilor politice ale poporului. Ea e și cauza luptelor violente politice ce se manifestează în Belgia, în timpul pe­rioadei electorale. De aceia bărbații de stat au socotit că e foarte bine să se revizuiască constitu­ția, acordându-se drept de vot tuturor ce­tățenilor tereî. Deosebire de vederi Cea mai mare parte din clericali țin morțiș la constituția de la 1830. Ei știu, că o revizuire în sens demo­cratic a acesteia, le-ar nimici viața lui politică. Liberalii, ca să poată răsturna regimul liberal, au întreprins campania sufragiului universal. Mulți dintre ei însă s’au respândit și au revenit asupra acestei chestiuni. Ei au­ observat, că sufragiul universal va aduce în parlament și prin urmare în luptele politice, în administrația munici­piilor pe socialiști. De aceia ei se opun sufragiului univer­sal și admit numai sporirea numărului a­­legătorilor într-un mod limitat, iar nu a­­cordarea dreptului de vot tuturor cetățe­nilor. Prin urmare liberalii sunt despărțiți în două tabere. Referendum Regele Leopold II este unul dintre cei mai constituționali suverani din Europa. El a observat însă că nu-i de ajuns, ca un suveran să urmeze constituția pen­tru ca să poată face bine poporului său. Sunt partide politice, de ex. sunt ca­mere, cari într-un moment dat votează un proiect de lege de o valoare capitală care e oare­cum contrar binelui poporului.­­ Leopold II a voit să facă o îmbunată­­­­­țire radicală în privința aceasta.­­ El a zis, că dacă politicianii voesc să revizuiască constituția să-i dea și lui drep­tul de apel direct la popor în contra le­gilor votate de camere, despre cari legi, credința lui ar fi, că sunt contrare bine­lui obștesc.­­ Votul popular se opune, prin urmare , ca un corectiv votului parlamentar­—ceva i nou­ în monarh­ia constituțională. Aceasta e „referendum“ primit de ul­tima cameră cu 78 voturi contra 48. Unii clericali primesc referând unii alții ba. Prin urmare și el ca și liberala sunt despărțiți în două tabere.

Next