Universul, august 1893 (Anul 11, nr. 180-205)

1893-08-05 / nr. 183

ANUL XI. — No. 183 Jeur, 5 (17) August 1898 „UNIVERSUL POLITIC“ deschide un nou­ abonament cu IN­ PIEI EXTUDIDIBIlI cu începere de la 15 August­­ w—+ 1§©$ t-IV“ Pen­tru 3 luni *® ® In Capitală, let 6.00.—In județe, let 8.60 PREMII 1 frumos tablou colorat »Mignon» sau «Carmen» de renumitul pictor italian Fontana, mărimea : 71 centimetre înăl­țime și 43 centimetre lățime. — Ori­ginalele acestor tablouri s’au­ vîndut cu 30 mii lei. — In loc de tablourile de mai sus putem da portretele colorate ale defuncților I. C. Bratianu sau Va­­sile Alexandri. Aceste portrete, lucrate într-un mare stabiliment o­eografic din Berlin, sunt atâta de bine executate în­cât nu este nici o deosebire cu un portret care ar costa 500 lei. In loc de un table­ut sau de un por­tret putem da următoarele obiecte : 1 brățară aurită sau argintată, 1 ac de cravată, ultima noutate, și o pe­reche de nasturi auriți pentru manșete. In loc de brățări putem da o frumoasă broșă pentru dame. 2 volume din romanele nostre. BW* Por­ti<u 6 luni In Capitală let 12,60—In județe let 16.60 PREMII Unul din tablourile sau 1 din por­tretele de mai sus. 1 frumoasă broșă pentru dame, ultima noutate. 1 notes perpetue. 1 pereche nasturi auriu­ pentru man­șete . 1 frumos ac de cravată ultima nou­tate. 4 volume din romanele noastre. Pentr­u 1 ît­ In Capitală, loi 27.10.—In județe, let 35.10 PREMII 3 tablouri, adică: Mignon, Carmen și Timpul trandafirilor. Acest din urmă tablou­ este al renumitului pictor ger­man Thumann și este în mărime de: 88 centimetre înălțime și 64 centi­metre lățime.­ Originalul acestui ta­blou s'a vîndut cu 35 mii lei. In loc de două din aceste tablouri putem da portretele colorate ale lui I. C. Bra­tianu și V. Alexandri. O frumoasă perie pentru mustăți. 1 frumos termometru de masă, forma de ancoră. 1 notes perpetuo. 1 frumos briceag. 1 frumoasă broșă pentru dame. 7 volume din romanele noastre. Pe lângă premiile de mai sus se mai dă noilor abonați și un evantalin chi­nezesc". N.B.—Toți abonații ziarului «Univer­sul» politic, primesc gratis »Universul literar» colorat, săptămânal. Costul Abö Barentului M Premii Ip dlipitu­lit : Pentru un an­ , Lei 20.10 Pentru 6 luni. ..... » 10.60 Pentru 3 luni.................... » 5.60 In provincie: Pentru un an................Lei 28.10 Pentru 6 luni. . . . • « » 14.60 Pentru 3 luni. . . . . . » 7.60 IPI?' Toți nouii abondtu dări voi plăti, peste doctul uscoiifim cu­* titlul, Ici 6 în clUpitălă și lei 'T­ jfo în provindie, voi primi franda, a­­fară de pri miile de nii­i și un frumos ,,dea$oiind“ pen­tru mu­șa da deșteptător*, minutar* și optitoi Și plătind lei &.­0 în Capitală și lei 6.­0 în provindie, voi primi flinco un deaȘoi nici de undifel de buzunar. Săl­ii Șe voi trimite diredt prin mandat poștal ia administra ai aiu­lui 1 strada Stezoianu ]Nro. 11, Suduiești. Premiile se dau îndată ce se prime­șt costul abonamentului. Cine nu va lua premiul până in­tri o lună de la data de când începe abo­­­­n­amentul, perde dreptul la acel premii CALENDAR PE 1893 O­rtodox Miercuri. 4 August — Sf. 7 coconi din Efes. Catolic Mercuri, 16 August — Rod­u.­lies, soarelui 5 5. Ap. soarelui 7.2. #* tri ** t 5 bani in capitală...10 bani în județe Redacția și Administrația: STRADA BREZOIANU 11. BUCURESCI (Corespondența particulară a ziarului „Universul“) Roma, 30 Iulie. O întâlnire regală. — Starea în ț ară. Regele Umberto se va duce într’una din zilele acestea la San Rossore, lângă Pisa, unde — după cum s’a anunțat — va vizita pe prințul Henric de Prusia, care va rămâne multă vreme în Italia. Știrea telegrafică însă a fost greșită din următoarea cauză: Regele și prințul nu se vor întâlni, cum se hotărîse la început în Neapol, ci la Spezzia. Acestei întâlniri i se dă o mare în­semnătate politică, căci se crede, că îm­păratul Wilhelm II a trimis anume pe prințul Henric, ca să discute unele ches­tii politice, privitoare la tratatul Triplei­ Alianțe. De altmintrerea democrații din Italia sunt biruitori în alegerile municipale. Sentimentele franco­file se întăresc și se arată pe față. Se desminte svonul despre o criză financiară. Afacerile co­merciale merg bine. Exporturile de vi­nuri sunt foarte mari. Guvernul și mai ales serviciul vămilor încasează sume enorme de bani. Starea sanitară în Italia e bună. Ici și colo se manifestă 2—3—6 cazuri de holeră. Populația Bornei. In urma ultimelor raporturi date de primărie asupra mișcării populației Ro­mei, rezultă că cetatea eternă număra :până la 31 Decembre 1891, 436,179 de­­ locuitori și în sfîrșitul anului 1892, 440,596 de locuitori; iar în ziua de 30 Iunie a­­nul ciment s’a constatat, că sunt 459,732 de locuitori. Prin urmare populația Romei s'a în­­mulțit în timp de 18 luni cu 13,560 de oameni. Așa­dar Roma se populează pe zi ce merge și o să ajungă ca în vremea an­tică când număra 7 milioane de locui­tori. O căsătoria romantică. Se scrie din Udine . Intr- una din serile trecute locotenen­tul de cavalerie A. Tani, din Udine mergând acasă, găsește îngenuchiate pe scările palatului unde ședea el două femei, cari păreau că sunt călugărițe, dar nu știau­ o fotă italienește. Una era foarte frumoasă și tânără, iar ceia­l­altă mai bătrână. Ținându-se cu mâinile de pălim­arul scărilor, amândouă femeile se rugau­ cu multă evlavie. Ofițerul văzându-le le spune că acolo nu e biserică, dar cum era om de trădăt le oferă respectuos ospitalitate. Cele două dame, după un moment de dezi­­s­tare, primiră. In dimineața următoare ele au au­ scu­­­lat și au­ plecat după ce au mulțumit, și și-au­ lăsat cărțile de vizită. Ele erau din Polonia germană; cea mai tânără aparținea unei familii foarte bogate și foarte considerate. Un frate al ei e căpitan în armata germană; cea­­­la altă damă era guvernanta ei. Ele se reîntorceau dintr'un pelerina­­gist la Roma și porniseră spre Polonia. O corespondență întinsă s’a început între tânărul ofițer și fata cea frumoasă.­ Intr’una din zilele trecute aceasta în­soțită de fratele seu­ și de guvernantă, a venit la Udine, și s’a căsătorit cu lo­cotenentul, aducându-i ca zestre 120.000 , de fr. O cLraraa la­ piascăria Intrim­a din zilele trecute s’a întâm­­­plat la Neapol o dramă emoționatoare. Oreste Mariotti, un om foarte onora­bil, contabil la ospiciul de alienați din­ Roma, obținuse—mulțumită unui înalt funcționar de la minister — autorizația­ de a se duce la pușcăria din Nisida, ca­ să vază pe tatăl său, condamnat acum­ 30 de ani la muncă silnică pe viață­ pentru omor. Oreste era numai de 5 ani când a fost condamnat tatăl său și de atunci nu-l mai revăzuse. Când a văzut pe bătrânul pușcăriaș­ —care mereu zicea că e nevinovat —­ tânărul om a căzut jos leșinat, iar tătăl său a început să'l sărute, să plângă și să strige: — Fiul meu, fiul meu­­­eu­ sunt ne-­­vinovat! Apoi a căzut și el la pământ fără cu­­­noștință. Nenorocitul Oreste a fost transportat, la spitalul Pelegrini, unde i s'au dat­ toate ajutoarele posibile. Doctorii însă n'au reușit săi aducă, în simțiri și nu cred că el va scăpa cu viață. Ca­ted­rala di­n. 1ra­rla Comisiunea instituită pentru conser­varea monumentelor, prezidată de pre­­fectul Gottia și convocată prin ordin ministerial, a votat deună­ zi decisiu­nea următoare: «Să se conserve părțile laterale ale fațadei bisericei sf. Maria del popolo și a sf. Ștefan. Aceste constitue fațada antică a fru­moasei catedralei din Pavia. S'a hotărît tot­ d­ o­dată ca fațada să fie separată. Se știe că biserica aceasta monu­mentală e vizitată în fie­care an de zeci de mii de vizitatori. Deraiarea unui tren iată câte­va detalii asupra deraierii trenului cu nr. 624 — despre care ați primit o scurtă știre telegrafică: Trenul mergea de la Treviso-Bellumee spre Alano și Duero și a deraiat când să intre în tunel. Mașina s’a prăvălit în fluviul Pi­ave. Fochistul și mașinistul au murit în­dată ; conductorul poștal a fost grav rănit, precum și șeful trenului și un ma­­cagiu. Pasagerilor nu li s’a întâmplat abso­lut nimic. Ei s’au ales numai cu spaima.­­A­ntig­on. € 5 sinucidere grosEnică. — (Vezi explicația) București, 4 August. Duelul și societatea In numărul trecut, ne am încercat să dovedim că legile trebuie să se aplice față cu aceia cari au încălcat articolele codului cari interzic duelul. Negreșit, sunt cazuri în care lipsa li­nei satisfacții de acest fel face pe om, față cu moravurile curente, descon­siderat. Zice-se­va. Dar e nedrept, să mă pun eu față cu un om care m’a brutalizat, ca să me brutalizeze înc’o dată, ame­­nințendu-mi viața. Bine. Dar când nu se găsesc în des­tule garanții în lege și când cinstea stă în vîrful unei specie... ce să faci? Dacă nu te bați, ești considerat ca o drojdie a societăței, iar bătându-te te faci ridicolo, chiar dacă scapi cu o mică rană. E aci un cerc vicios, din care cu greu se poate ieși. Ori se admite asasinatul, ori nu. Dacă da, faptul că doar-trei prieteni se fac complici cu tine nu-țî dovedesc dreptate. Dacă nu, ca în vremea veche, să se desființeze pedepsele pentru asasinatele cavalerești.* ❖ ❖ Liberul schîmbismu, în materie de o­­noare, e foarte nedrept, pentru că du­elul prea adeseori dă dreptate celui mai tare, iar nu celui cu mai multă dreptate. Unul dintre cugetătorii cei mai mari ai secolului trecut a dat câte­va păreri vrednice de luat în seamă în această chestie a răzbunării la cuțite. Dăm, aci, un pasagiu foarte instructiv în astă materie, a lui Jean-Jacques Rousseau. Cităm: «Păziți-ve să confundați sfîntul nume al onoarei cu prejudiciul feroce care pune toate virtuțile în vîrful unei spade și nu e în stare de a face de­cât bra­vii scelerați. In ce constă acest prej­udițiu­ ? In o­­pinia cea mai extravagantă și mai bar­bară care a intrat vre­o­dată în mintea omului, adică că toate datoriile socie­tății se suplinesc cu bravura; că un om nu mai e hoț, pungaș, calomniator; că e om de treabă, dacă știe să se bată în duel; că minciuna se transformă în adevér, că furtul devine legitim, perfi­dia onestă, necredința vrednică de la­udă, îndată ce susținem aceste toate cu spada în mână; o insultă ar fi bine re­parată printr’o lovitură de spadă și ar avea tot­d­a­una dreptate față cu un om, dacă-1 omori. Cei mai mari oameni al antichității gânditu-s’ar să-și resbune injuriile per­sonale prin lupte în duel? Cesar tri­­mi­s’a oare un cartel lui Caton, sau Pompeiu lui Cesar, pentru atâtea inju­rii reciproce? și cel mai mare căpitan al vechii Grecii a fost oare dezonorat dacă a lăsat să fie amenințat cu un baston? Alte vremuri, alte obiceiuri, știți aceasta. Dar onoarea nu e variabilă, nu de­pinde nici de vremuri, nici de localități nici de prejudiciî, nu poate nici să trăcă nici să renască; își are vecinicul izvor în inima omului drept și care respectă neclintit datoriile sale. Dacă popoarele cele mai luminate, cele mai brave, cele mai virtuoase de pe pământ, n'au cu­noscut duelul, zic că nu e o instituție de onoare, dar o modă urâtă și barbară, vrednică de originea ei feroce. Rémâne de știut dacă, când e vorba de viața sa sau a altuia, omul cinstit se poartă după modă și dacă nu e mai mare curaj să o bravezi de­cât să o urmezi ? Ce ar face cel ce i s’ar supu­ne, în locurile unde domnește un obi­­ceiu contrar. La Messina sau la Neapoli s’ar duce s’aștepte pe om în colțul u­­nei strade și s’ar înjunghia. Aceasta se chiamă bravură în acele părți și onoa­rea nu constă în a te face să fii ucis de adversarul tău. Omul drept a căruia întreaga viață e fără de pată și care n'a dat dovadă de lașitate va refuza să’și mânjească mîna cu un omor și va fi cu atât mai mult o­­norat. Gata în­tot­dea­una să’și servească patria, să apere pe cel slab, să'și îm­plinească datoriile cele mai primejdi­oase și să susție ori­când ce e just și cinstit, ceia ce e scump, riscându’și viața, el pune în purtarea sa, nestrămu­tata sa tărie care e adevăratul curagiu. Cu conștiința sa curată, merge cu frun­tea sus și nu-și caută dușmanul, nici­­ nu fuge de densul. Se vede lesne că se teme mai puțin de moarte de­cât să facă réü și că se teme de crimă, iar nu de primejdie. Daca prejudițiile u­­­­rîte se ridică un moment, în contra lui i toate zilele vieței sale cinstite sunt tot atâția martori care le recuză; și într'o purtare așa de bine legată, judecăm despre o faptă după toate cele­l­alte. Oamenii atât de răutăcioși și gata de a proba repede pe alții sunt cele mai de multe ori necinstiți care, de teamă ca să nu li se arate cum­va disprețul, pe care lumea îl are pentru el, se si­lesc cu câte­va dueluri să acopere in­famia vieții lor întregi. Cutare face o sforțare și se prezintă pe teren o dată, pentru a avea dreptul să-și ascundă restul vieței. Adevăratul curagiu are mai multă statornicie și mai puțină grabă ; el e tot-d'a­una același; nu trebuie nici să'l­escităm nici sa­­ l reținem ; omul de bine îl poartă tot, d’a­ una cu el; la războiu contra dușma­nului ; într’o societate în favoarea celor ce nu sunt de față și a adevărului. Pu­terea sufletească e aceeași în toate vre­murile; ea pune virtutea deasupra eveni­mentelor și nu consistă în a se bate, ci a nu se teme de nimic. D­IN GALAT’* ZEmigrr&zile.— Detalii noi Se scrie din Galați: Sâmbătă după amiazi un vapor în­cărcat cu 40 de turci, armeni și per­sani venind din Brăila s’a abătut pe la cheiul nostru sub cuvânt de a lua niște saci cu făină. Dintre pasageri unii fug din Brăila, de frica holerei, alții pentru că nu mai găsesc de lucru.

Next