Universul, februarie 1894 (Anul 12, nr. 25-48)

1894-02-01 / nr. 25

­to Universul Ko. 25- Persoanele care tușesc sau­ sufer, de influență, astm, laringită, durere de gât, bronehită, catar, inflamații intes­tinale, le sfătuim a cumpăra renu­mitele HAPURI de CATRAMINĂ ale «e­rului Bertelli, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de consiliul sani­tar superior al României și al Italiei. Aceste hapuri­­ vindecă în câte­va zile #zi ee tuse. In Italia unde bântue in­fluența, toate celebritățile medicale în­trebuințează cu mare succes HAPURILE de CATRAMINĂ. De vânzare la toate farmaciile din țară. Depozitul principal ia drogheria centrală M. Stoenescu, str. Academiei No. 2, București. In Ploești Sunt de vân­zare la Frații I. F. Chris­tescu, droghiști. — Se vinde eta îl lei și IIf» Smui esseisa. — Teiste cutiele ce lim veti avea pe «lin afară peceta adm­inistra­ția ziarulii invIVEHSIJli să pe din&genteti o Siastri seț­time iin româneș’e tot cu­ pecete sla­­vului DJrill BHSUfi. se vor refiza ea S’a­șin­eate. Domniile întrebuințând «Hapurile de Catramină», ale i­iului Bertelli în timp de o lună m’am vinde­cat de o tuse cronică ce o aveam de vre-o 4 ani. In consecință vă mulțumesc și vă îndemn «a și de aci înainte să recomandați publicului »sem an ca miraculoase medicamente. Primiți asigurarea considerației mele.. Ștefan Polychroniade. Calea Dorobanților, 122 București. 25 Ianu­are 1894. D-le doctor, întrebuințând până acum 4 cutii Hapuri de l­atumină, mii simt destul de bine, de aceea Vă rog să bine-voiți a’mi mai trimite încă 4 ca­ii și primiți costul prin mandat poștal. N. Teleman, învățător Iălmușeni, comuna Bildășeni, jud. Suceava. D-le doctor, Urmând cu Hapurile de Catramină și vezân­­du-me mai bine voi rog" a’mi mai trimite 3 cu­tii. V’am trimis costul prin mandat poștal. Nae Dim­itrescu Pitești, strada Trivali No. 22, Pitești.­­­V . 19 O COPILĂ ARSà έE VIE Parsischiva Vasile Mare», din Bota Aa*I, avea o copilă frumoasă și drăguță, în vîrstă de 4 ani. Ca toate mamele, ea teoria­ fetiței un viitor strălucit , întruna, din zilele trecute zeisă, o mare ni­norocire i-a risipit toate ilusiile. Ea tribu­se un foc bun în odae și apoi a­ugit afară din casă pentru niște afaceri.­­ Copila, numită Maria, rămânând sin­gurii­ a început să se joace prin odae. Ea s’a apropiat prea tare de foc în­dată i s’au aprins hainele de pe ea. Fetița început să strige puternic, dar până să vre că ea flăcările i-aui ars grav corpul. Ea a fost dusă la spitalul de copil, unde a și încetat din viață. UN PROVERB PE ZI Cu prea multă grabă nu faci bună ispravă. ___________(Românesc). ...............■■«'■-aMiiMjoMjttuga3SggK5E^BS^5SSS3KS?A=aigacBagwaf».«»««<~».ii»-.ii ■ ——» Un copil înecat în Dunăre Stoian Dobre din Mahmudia, județul Tulcea, spunea merei­ copilului său Nedu, în vîrstă de 7 ani, să nu se ducă la Dunăre, ca să se dea pe ghiață. — O să cazi și-ți spargi capul, îi spu­nea Dobre, ori cazi în apă și te îneci... — Nu-țî fie frică tăticule, că nu mă duc... răspundea Nedu. Nedu era sburdalnie și nu se ținea de vorbă. Când tatăl său nu­­ observa el fugia repede la Dunăre și începea să se dea vesel pe ghiață. Așa a făcut și deună zi, dar pe când se juca mai bine de­odată a căzut în­­tr’o bolboacă și a dispărut sub ghiață. Cadavrul lui n’a fost găsit. to test ne­ ciudat descoperit in­ Capitală Un confrate istorisește următoarele : Mai deună­zi, un îndoit doliu­ a lovit pe d. Budișteanu, fost consilier la Curte și membru al baroului din București. Mai întâi mama și după 24 ore sora sa, au­ murit aproape subit. D. Budișteanu care locuia în aceiași casă, voind a părăsi acel domicilii­ care ’i reamintea­ în fie­care moment suvenir! dureroase, a dispus sa vândä mobilierul. Dar a­ducându-și aminte că mai de mult timp sora sa îi vorbise de un testament ce ar fi făcut ea, a căutat zadarnic acel act prin toate sertarele și cutiile mobi­­erelor. Tocmai când cumpărătorul mobi­lierului se pregătea să se desfacă spr­it se transporta s’a observat­ pe dosul unui sertar de la un dulap de lemn câte­va rânduri scrise cu creionul. A­­cesta era testamentul defunctei, a cărui cuprindere este cam următoarea: «Doresc ca, după moartea mea, casele mele din strada Griviței No.... să re­mie fratelui meu Nicolae Budișteanu.» 29 Aprilie 1892. (Semnătura). Legea nepunând nici o obligațiune celui care face un testament de aT scrie pe hârtie, ci el fiind valabil chiar dacă ar fi scris pe lemn, pe piatră și ori­unde, destul numai ca să fie scris, subscris, și datat de testator, Tribunalul Ilfov, a găsit că testamentul este în regulă, dar a cerut originalul. D. Budișteanu presintase de o cam­­da­tă o fotografie după scriptura găsită pe dosul sertarului; a fost nevoit însă în cele din urmă, să tae bucățica de scândură pe care sta scris testamentul și a o presinta drept original. — 2— RLSSS«,Marți, 1 (13) Februare. LUCRURI DIN TOATA LUMEA O scrisoare lui Napoleon.— Gene­ralul Bonaparte a scris, într’un timp când era căzu­t în disgrație, marelui tra­gedian Talma: «Scumpul meu Talma. «M’am bătut ca un leu­ pentru Repu­blică, și ca recompensă sunt lăsat să mor de foame. Am ajuns la extrem. A­­cel mizerabil Aubry me lasă în sărăcie, cu toate că ar putea să mă ajute. «Ei sunt capabili de a întrece pe ge­neralii Santerre și Rossignol. «Tu ești fericit! Reputația ta nu de­pinde de nimeni; două ore petrecute pe parchetul scenei te pun în prezența publicului care te glorifică. Noi mili­tarii, trebue să câștigăm gloria pe o scenă mult mai vastă de­cât acea pe care te arăți tu. Nu te plânge deci de starea ta ; romul pe teatrul meu; cine știe dacă eu­ vre­odată voi apărea pe scena teatrului meu. ? «Toți îmi fac­­ frumoase promisiuni, dar le vor menține ? Mă îndoesc. In a­­cest timp însă ,m’ați redus la ultima lăs­­cae. Ai ceva bani să me împrumuți? Iți promit a ți-i da îndărăt îndată ce mă voiți sui pe primul regat ce-i voiți căpăta cu ajutorul săbiei mele. Adio. Bonaparte. . Moartea lui Alexandru Dumas. — Cu ocazia unei noul retipăriri a celor «Trei Mușchetari», Alexandru Dumas, fiul, scrise o prefață în formă de scri­soare adresată tatălui­ său. In această prefață, este următorul pa­­sagiu foarte interesant: «Era la Decembre 1870. Eram la Puits, lângă Dieppe, în casa mea. Ta­tăl meu era acolo încă din luna lui August. «Tatăl meu își petrecea toată ziua pri­vind tăcut oceanul, care sub palida lu­mină a soarelui de iarnă, se confunda cu cerul înotat și cine știe ce gânduri alergau­ între el și acel depărtat orizont. El surîdea tuturor celor ce se apropiau­ de el, și dacă îl întrebam cum se sfin­ția, îmi răspundea în­tot­dea­una , foarte bine. Avea el poate, fără să se arate, presimțirea sfirșitului lui apropiat, sau nu era de­cât o nevoe absolută de o­­dihmă? «El nu suferea, nu mai avea nici o preocupare; se simția iubit și nu mai dorea alt­ceva. După o lungă zi de șe­dere lângă foc, se lăsa ca bine­cuvân­ta­tul somn să-l coprindă cu totul. «Trebuiam ca în fie­care dimineață să insist ca el să se scoale din pat, fi­­ind­că i-ar fi plăcut să stea mereu culcat. «Piatr’o zi, la 4 Decembre, el m­e pri­vi rang cu ochii săi mari și îmi zise eu o voce de copil care se roagă de mama sa: «te rog, nu mă sili sä mă scol din pat; stati aci așa de bine». Nu îndrăznit să insist cu toate că doctorii îmi spuseseră că dacă voesc ca el să trăiască cât mai mult să nu o las să stea în pat. Mö așezați­ alături de el. De­odată el își schimbă fața și două lacrimi îi picară din ochi. 11 întrebari de ce e trist. Imi luă mâna, mă privi drept în față și­­ mi zise cu o voce li­niștită . — Iți vom­ spune, dacă îmi promiți să răspunzi la întrebarea mea, nu cu parțialitatea fiului nici cu dragostea prietenului, ci cu sinceritatea unui va­loros frate de arme și unui onest ju­decător. — Promit. — Juri? — Jur. — El bine... Mai ezită încă un moment apoi pro­nunță. — Ei bine, crezi tu că se va mai vorbi despre mine după moarte? «Ochii lui nu părăseau­ pe al mei.­­— Dacă n’ai altă preocupare, respin­­sel­ea facendu-me vesel, fii liniștit, tu vei fi nemuritor. — In adevăr? — Da. — Pe onoarea ta?­­— Pe onoare. «Atunci el mă atrase la sine și ne sărutarăm lung. «A doua­ zi 5 Decembre, frigurile ’1 re­luară și seara la 10 încetă din viață întocmai cum ar mui’i un puiu de găină. im. I ’ I in ij —«■i—wmn­Hfim'ilFiyi­iailiUlflciid­FinrnAFVl­ if»linchi1 ■ mw .................... O CUGETARE PE ZI Suferințele trec la persoane de rang drept virtuți mari. Bani falși îm București Poliția a arestat pe Lazăr Moscovicv, din str. Vânătorilor, fiind găsit cu un bilet de bancă de 20 de lei falș. Nu se știe încă dacă Lazăr e fabricant de bani falși, destul însă că e dovedit că în ca­pitală se fabrică ast­fel de bani. Avis oamenilor, cari au afaceri bănești. Nenorocirea din strada Lupeasca De multă vreme purta sâmbesce Nico­lae Gheorghe lui loan Cristea, din str. Lupească. Pricina nu se­ știe, căci fără de înțe­les e de multe ori se dușmănind. Destul, că s­pusese gând roti,­lui și nevestei sale. După ce bea bine, ieri intră în casa lui Cristea și-î zise: — O să ne jefuim! Apucă la bătae pe bărbat și pe fe­­mee. — Aceasta fiind însărcinată, de spaimă, a avortat. Bătăușul a fost arestat. Lecția ce i se dă acum e bine meritată. ÎNTÂMPLĂRI DIN CAPITALA Mister Ce-or fi voit să facă Costică Pascale și Tudor Ion cu câte două costume com­plecte de haine pe dânșii nu se știe. Destul că au­­ fost găsiți făcând curte prin mahala cu doi soldați. Fiind bănuiți că n’au avut învoire, au fost duși la secție unde s’a constatat că sub hainele militărești aveau­ altele ci­vile. Poliția n’a putut să deslușească mis­terul. 100 de Ioi pe ceas Gheorghe Boeri, servitor la d­na Bog­dan, din calea Victoriei 218, era bun prieten cu jupâneasa din casă. Ce făcură, ce dresorii, se h­otărâră să facă un chef mare și în adevör că ma­­re­’l făcură. Furară, cu chef potrivite, 300 de franci și o șterseră. Ce au făcut, nu se știe. Destul că, prinși peste un ceas, nu s’au mai aflat la el de­cât 200 de lei. 100 de lei într’un ceas,­e cam mult. Prietenul și prietena au­ rămas la sec­ția a 7-a. Diacon prădat Cârstea Grădinara, locuitor în comuna Tunari, veni în București alaltă­ ori, pentru treburi privitoare la meseria lui. El trase la hanul lui Predescu, din șoseaua Colintina. In același han, era și diaconul Tu­dor, din Dridu. Cârstea, se luă cu binișorul pe lângă popă șil șterse 62 de franci din buzu­nar. Preotul însă prinzând de veste, Cârstea, după câte­va minute, era la arest. Noul amănunt­ asupra Îndoitei crime DIN BUCURESCI (Compunerea bandei.—Gazdele.— Ancheta la un căruțaș) Compunerea bandei In fine a mărturisit și Ciungu că printre bandiții cari au tâlhărit Jouî noaptea se afla și Screlea, vestit tâl­har, condamnat la 20 ani muncă silnică. Este acum stabilit că atât Sdrelea cât­­ și Gheorghe Mărunțelu au luat parte la aceste tâlhării, pe cari ei le-au­ și con­dus. După mărturisire celor arestați banda se compunea din ș­apte indivizi și anume: Sdrelea, Gh. Mărunțelu, Petrache loan (oltean), Gheorghe Popa (precupeți, Lisandru Ionescu (dascăl), Ion Constan­tin și Ștefan Ionescu (Ciungu). Numai acești două din urmă sunt a­­restați. Ion Constantin zice că e origi­nar din București, născut pe șoseaua Colintina. Zice că s’a însurat în 1887 la biserica Colintina, dar că nu știe ce s’a făcut nevastă-sa. Cât despre Grigore Ion, care a fost găsit în casa lui Lisandru (dascălu), tîl­­harii arestați convin amândouă că el nu făcea parte din bandă și că nici nu știa nimic de tâlhării. Până acum nu e nici o sarcină în contra lui. Se cunosc până acum două gazde ale bandei. Una era Lisandru Ionescu (dascălu) din strada Viilor, care a luat parte și la tâlhării, și a doua gazdă e Ilie Hîr­­jău­, morarul și logofătul d-nei Cornescu de la Floreasca. Acesta care tăgăduia Sâmbătă,a sfâr­șit prin a mărturisi, mai ales după ea a aflat că justiția știe tot de la ne­­vastă-sa. Ilie Hîrjău­ e născut în­­ comuna Glo­­du, jud. Dolj. E în vîrstă ca de 32 ani, mic de statură, blond și cu nasul cârn. Justiția a stabilit în care nopți tâlha­rii au dormit la Lisandru și în care nopți la Ilie.­­ Ea a reconstituit toate amănuntele faptelor petrecute înainte de tâlharii, în timpul tâlhăriilor și după aceea, până la prinderea celor arestați. Ancheta la un căruțaș Ion Constantin spune că Sdrelea­­ a dus la Ilie Hîrjău­ și la Lisandru. Aces­­te­a erau­ deci mai de mult gazdele obi­­nuite al vestitului Sdrelea. Se știe că Ion Constantin n’a evadat de la Văcărești de­cât în noaptea de 14 ianuare. A mai spus Ion Const, că el a avut mantaua de birjar la călcarea de la Ni­chifor, iar la popa Stan a fost îm­­bră­­cat cu ea Screlea. Poliția aflând că un căruțaș anume Căpățînă, de la bariera Rahovei, ar fi dus pe Mărunțelu și pe alți tovarăși ai Sor la pădurea Poenii, a făcut o anchetă în această privință. Nevasta lui Căpățînă a spus că în a­­devăr sâmbătă dimineață în zori de zi un oltean a bătut la fereastra bărbatului său și la chemat afară ca să-I vorbească. Ea ar fi recunoscut în acel oltean pe Mă­runțele. Barbatu­scu ar fi plecat apoi cu căruța. Căpățînă a fost în adevăr la pădurea Poenii, dar zice că s’a dus singur ca să aducă lemne și în adevăr că s’a în­tors cu căruța încărcată cu lemne. Nu știm care e rezultatul investiga­­țiunilor de la Poeni. Pedeapsă D. ministru de l’Osbol a pedepsit cu 60 zile închisoare pe ofițerul de la ca­zarma călărașilor, care a lipsit de­­s postul său în noaptea când s’au­ comis tâlhăriile din calea Plevnei și Gozăvești. De asemenea și pe sergentul major ca­re a refuzat să dea ajutor cârciumăru­lui Nichifor. Crima din str. Senatului Un confrate spune următoarele : Se știe că autorul acestei crime a ră­mas necunoscut pîn’ acuma. Se mai știe că nenorocitul Pădurarii sufere și azi o prevenție fără să se existe în potrivă­ nici un indiciu de crimă. El bine, astăzi opiniunea multor oa­meni din poliție chiar este că tot ban­da de care se ocupă acum toată lumea este și autoarea crimei din Strada Se­natului. Gazdele ȘTIRI PRIN POSTA B Franța.—Ziarul «Gaulois» publică o scrisoare adresată de anarh­istul Vail­­lant unul amic din America, de la Bue­nos-Ayres, trimeasă înainte de atentatul din camera franceză, împreună cu foto­grafia sa, în care zice: «peste câte­v­a zile poate voi fi și ea pe eșafod, ca Robespierre».­­ Marchal, soția anarh­istului Vail­­lant, decapitat, a cerut să se dea ca­davrul soțului ei, ca să-l înmormânteze ea a doua oară cu pompă mare. Anar­­h­­iștii din Paris și din alte orașe ale Franței au deschis liste de subscripții pentru ridicarea unui monument lui Vaillant. ES Italia.—In urma unei sentințe a curții de casație din Roma, conform ar­ticolului 247 din codul penal italian s’au dat ordine categorice, severe pen­tru pedepsirea ori­cărui om care ar cânta imnul muncitorilor. * Față cu gravele evenimente din Serbia, guvernul italian s’a pus în co­respondență diplomatică cu Austria și Germania, ca să se ia măsuri grabnice de către tripla alianță, pentru ori­ce eventualitate. ES Germania. — Valorile ruse s’au ri­dicat pe piața din Berlin, în urma în­­cheerii convenției comerciale germano­­ruse. In cercurile politice se observă o simpatie mare pentru rușii aflători în Berlin. * Explozia unei locomotive într’una din serile trecute a exploadat la gara Bonn locomotiva trenului accelerat Francfort-Paris. Mașinistul, fochistul și 4 frânări au fost grav răniți. Cu toate schijele de fer cari sburau în toate păr­țile, alții n’au fost răniți. Se bănuește că între cărbuni s’au pus câte­va car­tușe cu dinamită. u Austro-Ungaria.­­ Din Brünn (Mo­ravia) se scrie, că redactorii ziarelor «Moravska Orlice», «Hlas», «Lidove No­­viny» și «Corespond-moravo-saxona» au fost dați în judecată pentru că au pu­blicat dări de seamă despre procesul membrilor din societatea revoluționară «Omladina»; împrejurarea aceasta a produs o vie emoțiune printre cehii ti­neri. * Lucrătorii minelor de cărbuni din «Hermenegilde» (Austria de sus) s’au Roman de Emile Riclieliourg’ I Prolog, A. VI . ÎȘi aminti de cele două capete ce ză­rise în apa lacului și se 'ntreba dacă oamenii de pe stâncă nu erau­ aceia care-i urmăreau­, care se înțeleseseră poate cu îndatoritorul contrabandist, pentru a’i face să cadă într'o cursă. Nu se înșela și avea dreptate să se păzească. Cei două spioni trimeși după Pedro Samnes, isbutiseră să-i dea de urmă însă prea târziu­, adică tocmai după ce densul pusese în loc sigur pe mica moș­tenitoare de Mimoza. De două zile, de când îl văzuseră e­­șind dintr’u­n han, îl urmăreau­, per­­izându-l adesea din vedere însă aflân­du-se mereu pe urmele lui. Cu toate astea, întâmplarea ce'l sco­sese în drumul lui Pedro, nu îl ajutase în destul, de­oare­ce nu descoperiseră încă, după ordinul ce aveau­, locul unde se afla copila. Insă credeau­, și cu dreptate, că Pe­dro trebuia să fi avend La dânsul hâr­tii în care se spuneau­ ceea ce don An­tonio voia să afle. Era dar de neapărată nevoie ca dînșii să pună mâna pe aceste hârtii; dând peste contrabandist, îl atraseră în partea lor prin câți­va bani de aur, spre a împinge pe Pedro în cursă. Credinciosul servitor ascultase de cu­vintele perfide ale contrabandistului; toate mergeau­ bine pentru spioni. Stând ascunși în dosul unei stânci, văzură pe Pedro înaintând spre dânșii și'și ziseră : — Acum să fim cu mare băgare de seamă ca să nu’l mai scăpăm. Credeau cu’l­a ti în palmă. Pedro mergea cu socotință, cu auzul atent la cel mai mic zgomot, uitân­­du-se în toate părțile. Ca și cum ar fi ghicit că la o de­părtare de 40 de pași înainte’­ era­u­ niște oameni gata să sară asupră’î, a­­pucă d'o dată pe altă potecă lăsând pe aceea pe care-l îndreptase contraban­distul. Spionil­ scăpară exclamări de furie. Isi luară ciomegele de jos și se des­părțiră, în scop să iasă pe rînd în ca­lea lui Pedro. Acesta ajunse curând în vîrful mun­telui ; văzu în jos, departe, șesurile în­florite ale Spaniei însă până să ajungă acolo trebuia să treacă încă prin multe primejdii. D’abia emiseț dintr'o trecătoare săpată între două ziduri înalte și iată înainte’­, la o distanță de vr’o 15 pași, un om îmbrăcat aproape ca și dânsul. Era însă între dânșii o prăpastie. — Pedro, îi zise omul, nu te aștep­tai să mö vezi aci ? — Nu, ce’i drept, dar nu ’mi-e de mirare că ai primit să faci treaba u­­rîtă pe care ți-a dat’o stăpânul teu­. ■— Lasă, Pedro, palavrele astea, noi putem să fim prieteni buni, dacă vei voi. — Nu țin de loc să fiu­ prieten cu tine. — Fericirea, Pedro, căci nu mai e nimic de câștigat de acum înainte, pen­tru cei ce vor rămânea de partea lui don Carlos. Ia spune, de unde vii tu acum? — Asta nu te privește. — Ea me privește și încă mult ; as­cultă, Pedro, tu ai dus în Francia pe fiica marchizului de Mimoza. Pedro dete din umeri. — Nu tăgădui căci îți va fi de­geaba ; eu­ nu vreau­ să­ țî fiu­ dușman aci, Pe­dro , spune-mi, unde am lăsat copila. — Aha! drept cine mi iei tu oare ? — Știui că ești un băiat cum se cade însă marchizul de Mimoza a murit și tu o să ai nevoe de un alt stăpân. — Nu de al tea, răspunse Pedro cu un glas înecat de emoțiune dureroasă. — Don Antonio de Vilina e om bun, dar nic cum nu e altul în Spania și dacă vrei să spui ce vrem să știm, îți făgă­­duesc o răsplată frumoasă. — Tu trebue să știi cu toate astea că t­eu­ nu sunt trădător. — Ai un secret pe care vreau­ să-l cunosc. — Nici o dată în viața mea n’am vândut secretele altora.­­— Pedro, bagă de seamă să nu mă iau cu tine la dușmănie; în buzunarul vestei tale e un portofoliu ; dacă nu mi’l dai, o sau iau fără voia ta. —- Numai să poți, Lorenzo. D’o dată, spionul scoase revolverul, ochi pe Pedro și trase. Insă Pedro fă­cuse o mișcare și glontele se turti de stâncă. — Stângaciile­­ exclamă dânsul, își scoase și el revolverul, ochi pe și trase. Spionul fu rănit la umăr, țipă o dată sare, se clătină însă uu căzu. In momentul acesta, apăru­cel­­alt spion alergând la deturnările împușcă­turilor. Văzu pe Pedro depărtându-se repede sărind din stâncă în stâncă. Trase asupra lui și-l atinse la picior. Pedro vor să urmeze a fugi pentru a scăpa de acei oameni care o strângeai­ de aproape, însă se împedică și căzu. — N­ avem în palmă, strigă banditul către tovarășul söu; sări asupra lui. (Va urma).

Next