Universul, octombrie 1894 (Anul 12, nr. 230-255)

1894-10-01 / nr. 230

Universul No. 230, putere locomotivei, lanțul se rupse și trenul dispăru în depărtare, spre ma­rea nemulțumire a portărelului prea zelos. -----------------------------------------------------­Foarte important Persoanele care tușesc sau­ șuier de iminență, astm, laringită, durere­­­ de gât, brondbită, catar, inflamații intes­tinale, le sfătuim a cumpăra renu­mitele HAPURI de CATRAMINA ale ti­rului Bortelli, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de consiliul sani­tar superior al României și al Italiei. Aceste hapuri vindecă în câte­va zile ori ce tuse. In Italia unde bântue in­fluența, toate celebritățile medicale în­trebuințează cu mare succes HAPURILE de CATE­AM­IN­A. De vânzoare la dro­gheria centrală M. Stoen­escu, str. Academiei No. 2, București, și la far­m­acia »Ochiul lui D-zeu­ » Victor Türinger, calea Victoriei No. 154, Bu­curești, și la toate farmaciile din țară wi­sile ese îl 8es și în SîssiS e ® 8iia. — Toate estileSe ce mu T<aa* ave» pe ti iu. afară peceta »«ImlaNiratii aiarului IIMI­­VERSU­ Si si pe «liuăituirn « instinctiuBe tu remânefic tet <es» peceta seiarului 1JMIWJBBS­ îSSJM... se vor refuza ea fal­­sificnte. t­oate testele —­«se ilesat, stomac și vitmife — se; vindecă întrebuințându-se, reparite vegetale înâinse precum și &mi Misin ale D-rului W. SIMON, preparate în marele stabiliment chimic al D-rului Bortelii, din Milan. Aprobate de con­siliile sanitare superioare din Român­a și Italia. Afară cu­ vindecă g­ălbinarea, atacurile de ve­nin, colica epatică, tumorile la ficat, inflama­­țiunea splinei, încuiarea de trânj­i, disenteria, g­astritele catarale, indigestiunile și repofta de mâncare, durerile de stomac, durerile de cap, boabele uterine, încetarea periodului, period puțin și întârziat, periodul cu durere, panglică, slăbirea vedere­ provenind din alterația sânge­lui și ficatului, nevrosele, palpitație de inimă și idropisia. Capurile vegetale indiane și âiastul indian sunt și cel mai bun curățător al teagului stricat, în urma boalelor ficatului sau­ ale efec­telor de microbi și miasme palustre (băltoase). Pilulele indiene costă lei 2.80 și Amarul Indian lor 3. De vânzare la drogheria centrală Mihail Stoenescu, farmacist, strada Academiei No. 2, București, și la farmacia «Ochiul lui Dumnne- Setb, Victor Thüringer, Calea Victoriei No. 164, precum și la toate farmaciile din țară. Cutia adevăratelor capuri indiane și flaconul OU Amar indian vor avea o instrucție în limba română și vor purta peceta administrației zia­rului «Universul». Toate aceste medicamente care nu vor avea instrucțiunea cu peceta zia­rului «Universul», se vor considera ca falsifi­cate, prin urmare nu se poate garanta efectul lor. --------———­ 257 că lumea a eșit afară să vadă ce s’a întâmplat. La întrebările publicului, funcționarii au­ răspuns că numai grație iscusinței­ mașinistului au­ scăpat de o m­are nenorocire, căci se dăduse drumul unui treji de marfă, și nici una din gări n’a fost înștiințată de aceasta și numai oprirea bruscă a putut evita a­­ceastă nenorocire. O condamnare Marți curtea cu juri a judecat pe Iancu Galantaru și tovarășii, pentru fap­tul de tâlhării. In urma verdictului d-lor jurați, cur­tea a condamnat pe Iancu Galantaru la 2 ani reclusiune și pe Herșcu Ștern­­berg la 14 zile închisoare. Cel de al treilea inculpat, Haim Leibsin Ițic, a fost achitat.________________ D­INUȘI O încercare de escrocherie Intri una din zilele trecute, Sadagurski, comerciant de ferărie în strada de Sus din Iași, primi o scrisare datată din Botoșani, prin care fu somat de a trimite imediat 1100 lei la un anume Rotemberg din Mi­­hăileni, daca nu vrea să fie ucis. D. Sadagurski, crezând că e vre­ o glumă ne­sărată, trimete o scrisoare la Mihăileni pe adresa indicată și cere lămuriri. Nu primește însă nici un răspuns. A treia zi trimete o scrisoare recomandată. Mare fu surpriza d-lui Sadagurski când a treia zi primește o scrisoare de la Mihaileni, prin care acest Rotemberg îi declară că el e autorul acestei scrisor­i­­mai reamintindu-i că așteaptă urgent banii, înfricoșat­e. Sadagurski s-a plâns par­chetului, care a și luat măsuri pentru a descoperi pe autor. Accidentul de la Sarea Vineri seara, trenul accelerat ce venea din Iași, intrând în bariera Haltei Sărea, tot cu aceeași viteză, căci nu era să se oprească la Sărea, pe când eșea din haltă, de­odată s’a oprit brusc. Această oprire bruscă a avut de consecință că toți pasagerii s’au lovit cu capetele de cea­l’altă parte a vagonului, alții care erau culcați au­ căzut și s’au lovit. Toa­O CUGETARE PE ZI E filosof acela care din cele ce i se spun știe să culeagă ce e bun. Estbonul dintre China și Japonia — Prin fir telegrafic — Cromsby, 28 Septembrie, Sir Grey, sub-secretar parlamentar la afacerile străine, a rostit era un discurs la Wooler (Northumberland). D-sa a zis, cu privire la resbelul chino-japonez, că cea de întâiul datorie a guvernului en­glezesc e de a protegia viața, proprie­tatea și comerțul naționalilor săi. Guvernul voiește să fie de acord, ca acțiune, cu toate cele­lalte puteri, pen­tru ca influența puterilor să continue a atenua evenimentele la care trebue să ne mai așteptăm, a protegia interesele amenințate și a evita mari complica­­țiuni, ce ar rezulta din tentativa unui Stat oare­care de a trage un profit din situațiunea actuală în detrimentul celor­­l­alte State. Londra 28 Septembrie.­­ «Agenția Reuter» primește din Sh­an­ghai următoarele știri: Se zice că o luptă de avant-garde ar fi avut loc ieri între chinezi și japonezi la nord de fluviul Spala. Japonezii ar fi fost res­pinși. Reparațiile vapoarelor chinezești s’au isprăvit. După niște svonuri cari au nevoe a fi confirmata, 40.000 japonezi au­ de­barcat în apropiere de Shanhaikwan sau­ după alții la New­ Chang. Mai multe co­răbii japoneze au­ fost văzute în apro­piere de Post Takan. Colonia, 28 Septembrie. «Gazeta de Colonia» anunță că pute­rile sunt de acord în chestiunea Coreană. Pare că au­ intențiunea să nu se opuie la mersul japonezilor asupra orașului Peking.___________________________ Tâlhăria de lângă Tulcea Iată amănunte asupra acestei tâlhării, săvârșite luni, și despre care am dat o scurtă știre . Comersantul Filip Iancuilovici, din Constanța, plecând în ziua aceea spre Tulcea, pe drum, între comuna Cicar­­cef și Tariverde, i-a eșit înainte trei indivizi, îmbrăcați turcește și înarmați cu puști și revolvere cari, trăgând fo­curi asupra sa, i-au­ oprit căruța. După ce au­ legat atât pe el cât și pe vizitiu­, tâlharii i-au răpit 510 lei în numerar și 15 polițe în valoare de 4000 lei și apoi au­ dispărut. Sub-prefectul plasei Istrulul fiind în­științat a urmărit pe tâlhari prin județul Constanța unde, în urma mai multor­i cercetări, a parvenit de a’i descoperi. s Câte­ și trei tâlharii au­ fost prinși și­­ recunoscuți de către pacienți. I ..........— ii I.illlwww~ Iată cum s’a lățit acest svon . Când s’a întâmplat teribilul cutremur de pământ în capitala Turciei, palatul Tishiragan pe Bosfor, unde se afla Mu­rad, a suferit stricăciuni mari și din cauza aceasta fostul Sultan a fost tran­sportat la Yldiz, într-un mic palat. Lumea zicea că Murad a murit în timpul cutremurului. Nimenea nu poate spune dacă Murad e și acum la Yldiz sau­ în altă parte, ori a murit. Ziarele turcești nu spun absolut ni­mic în privința aceasta. Singură amintirea numelui lui Murad —zice ziarul german — e de ajuns ca să bage spaima în ori­ce funcționar turc. Numele lui Murad e blestemat cum s’ar zice și nici un tată nu îndrăznește să dea fiului său­ acest nume. — Acum câte­va zile a fost arestat în Constantinopol consilierul de stat Tewfik­ Ebbuza-Bey, care e și proprie­tarul unui mare stabiliment tipografic. Am dat o scurtă știre despre ares­tarea aceasta. Lumea e foarte alarmată și comentează în fel de fel de chipuri cauzele acestei arestări misterioase. Ebbuza-Bey e ținut sub pază foarte aspră. Ancheta o face șeful poliției. Adevă­ratele cauze ale arestării nu se cunosc. Lucru sigur e că, în urma perchi­­ziției făcute în casa arestatului s-au găsit mai multe sute de scrisori trimise lui de emigrații turci din Paris și Londra.­ ­ Moartea dm Sultan— O afa­cere misterioasă Un ziar german publică următoarele : știri primite din Constantinopol : „ Nu de mult s’a svorit în cercurile­­ politice de aici, că fostul Sultan Murad, care— după cum se știe, suferă de alie­nare mintală—a murit. OAMENII ZILEI Don Pedro de Alarcon Don Pedro Antonio de Alarcon s’a născut la Cadix (Spania) în ziua de 10 Martie 1833. El a părăsit seminarul, pentru ca să studieze dreptul și pe ur­mă a părăsit studiile universitare și s-a ocupat numai cu literatura. In anul 1853 a fundat la Cadix o revistă literară în­titulată Ecoul Occidentului. La 1854, a scos o foae satirică intitulată Biciul, în care a combătut guvernul. A avut și un duel nenorocit politic. La 1895 a urmat pe O’Donnell în campania din Maroc și apoi a colaborat la diferite ziare opoziționiste. După ce a voiajat în Franța și în Italia până la 1863, A­­larcon s-a întors în țară și a fost ales deputat la Cadix. El a susținut politica lui O’Donnell și a fost exilat fiind­că a subscris la 1865 protestul Unioniștilor. S’a întors pe urmă iarăși în patrie și a fost numit consilier de stat. Poet, ro­mancier, scriitor satiric, Alarcon ocupă un loc distins în literatura spaniolă con­timporană. In anul 1875 a fost ales membru al academiei din Madrid. Scrierile sale principale sunt: Cântece, articole și no­vele, Din Madrid la Neapol, Poezii se­rioase și satirice, Scandalul (roman), Că­­lătorii, etc._____________________ Crima din munții francei Am dat amănunte despre îngrozitoa­rea crimă petrecută în munții Vrancei. Se știe că asasinii au­ fost descoperiți. Iată amănuntele pe care le are un confrate : De îndată ce s’a aflat că două inși au­ fost omorîți în Vrancea, în apropiere de frontieră, sergentul major de geandarmi, de origină român, care comanda piche­tul de pe frontiera ungurească, a luat hotărîrea să prindă cu ori­ce preț pe asasini, «chiar dacă ar trebui să umble toată țara ungurească după dânșii», cum zicea el, bănuind că asasinii tre­bue să fie din Ungaria de locul lor. Imediat sergentul major, însoțit de un grandarm, a plecat în cercetare. Ajungând în Nagy Vásárhely, locali­tate situată în Transilvania, în apro­piere de frontiera românească, o întâm­plare cu totul neașteptată l’a pus pe urma asasinilor. Două copil se jucau­ în mijlocul drumului, iar unul zicea celui­­l’alt, tocmai în momentul când treceai­ geandarm­ii: — Să știi, măi, că cei doi boeri au­ fost omorîți de oamenii de la noi, cari s’au dus să fure lemne din țara româ­nească. Sergentul major îl înhață pe copil de guler și-l întrebă vestit: — Ce spui tu măi băete ? cari boeri au­ fost omorîți ? — Doi boeri din țara românească, Domnule, răspunse copilul înfricoșat. — Da de unde știi tu ce ați fost o­morîți ? — Așa se svovește pe la noi. Din una în alta copilul a mărturisit că cunoaște pe doi cari plecaseră în Vrancea să fure lemne. Imediat aceștia au­ fost căutați, aflați și arestați. Odată pe mâna geandarmilor el au­ mai denunțat încă pe trei tova­răși de-ai lor, care, și aceștia, au­ fost imediat arestați. Câte­ și cinci erau unguri din Nagy- Vasarhely și au­ mărturisit pe dată că ei sunt asasinii. Iată mărturisirea unuia din ei, Tibi Ianoș, mărturisire confirmată și de to­varășii lui . Au­ plecat cu toții să fure lemne din Vrancea și luaseră cu dînșiî­n și șease boi. Ajungând la locul țintit de eî, s’au pus pe tăiat lemne, iar pe boi i-au­ pri­ponit să pască. In momentul acela trece pe acolo tî­­narul Sclavoni, dimpreună cu un mocan din satul Lepșa, care mocan îi servea de călăuză, de­oare­ce partea aceea din Vrancea e foarte sâlbatică, fără dru­muri și cu totul nelocuită. Ungurii pretind că Sclavoni­i ar fi înjurat și le-ar fi spus că se oprește boii de oare­ce pasc pe moșia lui (lucru cu totul neadevarat căci pământurile de pe acolo aparțin în comun Vrâncenilor), și să-I plătească pentru păscutul boilor. Atunci patru din unguri s’au făcut că pleacă spre casă ca să aducă banii ceruți de Sclavoni, lăsând ca zălog pe Tibi Ianoș, singurul care știa româ­nește. După câte­va ceasuri, ei s’au reîntors și au­ spus lui Sclavoni că n’au­ găsit bani. In momentul acela Sclavoni ținea pușca rezemată pe umor și-și făcea o țigară: Tibi Ianoș stetea la spatele lui, cu un topor în mână. Ungurii, în momentul când se pre­­făcuseră că vor să plece să caute bani, se înțeleseră în ungurește, să’i omoare cu topoarele pe cei doi români. Și atunci, Sclavoni, răspunzând că nu vrea să le sloboadă boii, la un semn făcut de cel l’alțî, Tibi Ianoș i-a dat o lovitură teribilă de topor pe dupu­ gît, intrândul toporul de trei degete în car­ne. Nenorocitul cade scăldat în sânge și cel­ l'alți sar asupra-­ cu cu topoarele măcelărindu-l în mod îngrozitor. Mocanul din Lepșa a luato la fugă, văzând cele ce se întâmplat­. Ungurii îl fugăresc, 11 ajung din fugă Sâmbătă, 1 (13) 0c­to­m­­bre 1694 cu ciomegile și pe urmă il măcelăresc și pe el cu topoarele. Asta-i propria mărturisire a asasinilor. E probabil însă că mint în parte de­oare­ce mobilul lor a fost furtul, iar bietele victime au­ fost pândite și ata­cate fără de veste de asasini. Proba cea mai evidentă că așa este, e că a­­sasinii au­ furat și puștile’ și toate obiec­tele deg valoare pe care­­ le avantt cei doi asasinați. Acum parchetul unguresc instruește­ afacerea. Ucigașii tînărelui Scalavoni și al că­lăuzei sale sunt în număr de șense. Ei sunt arestați la parchetul din Kezdi-Vá­­sarhely. Se numesc: Giki Iános, Gondos Is­tván, Koster Ianoș, Nagy Dénes, Gon­­doș Layos și Balogh îânoș. UN PROVERB PE ZI Jos tu sus ett. Românesc). NOTA SATIRICA Ministrul (vizitând un penitenciar).— Așa dară acesta e singurul condamnat care s’a purtat bine până acuma; eî, atunci trebue grațiat! D-le inspector, la câți ani e condamnat ? Inspectorul.—Pe viață, d-le ministru ! Ministrul.—Atunci să-I micșorăm cu doi ani pedeapsa. Președintele.—Acuzat, iată-te pentru a cincea oară în acest an amendat pen­tru beție. Acuzatul.—E adevărat, d-le președinte, și pentru aceea vă rog să-mî acordații un abonament; în acest chip amendelat nu vor fi așa de mari. LUCRURI DIN TOATA LUMEA~ Origina unui prânz..—Sft. Mihail e una din cele mai mari sărbători în Lon­dra, căci în această zi se alege noul­ lord­ primar și toți prânzesc în familie mâncând gâște, pe care le îngrașă cu­ mult timp înainte. Această zi care se serbeză în capitala­ Angliei, merită să vorbim de ea. La 29 Septembre 1588, (sf. Mihail la­ protestanți) regina Elisabeta,­­ducându-se la fortul Zilburg, a prânzit la castelul­ lui sir Newil Unpedeville în vecinătatea­ fortului. Printre bucatele cari s-au servit se­ găsea și o gâscă grasă friptă, din care­ regina a mâncat cu multă poftă. Ea ceru apoi un pahar de vin de Burgundia și bău pentru distrugerea învingibilei Armada, pe care Filip II o trimisese spre a distruge flota Angliei. Abia regina puse paharul pe masă și i se anunță că o furtună teribilă dis­­­trusese flota inamică.­­ Să mi se dea un alt pahar de vin, zise regina, spre a’mi ajuta ca să di­s­perez această gâscă grasă și această bună știre. In anul următor, în aceeași zi, re­­­gina reamintindu’șî de buna știre și de gâscă grasă, care’î se servise la Neu­l­ minium­iî Roman de Emile Richebourg PARTEA IV VIII Mare bucurie După o mică pausă urmă : —Dar, d-nă, închipuește-ți că ar fi ceva groasnic să mă înșeli. Află că dacă am putut să trăesc până azi, pricina a fost speranța că o să’mi regăsesc fiica. «Vezi bine acum de ce bucurie sunt coprins ; daca după bucuria aceasta voi da peste o desamăgire ar fi ceva spăi­­mântător,durerea, desperarea m’ar ucide poate. «De când am fost despărțit de fiica mea, n’a trecut nici un moment fără să mă gândesc la dînsa. Și de când m’am întors în Spania, de când mă aflu în Francia,am căutat-o pretutindeni fără ca să îl dau­ de urmă. «Și d-ta vii acum să’mi spui , o să-țî înaroiesc fiica!.. Ah, d-nă, d-nă! Un scâncet îî tăia glasul. — N’am nici o grijă, d le marchiz, nu­­ți aduc o speranță falsă. Te rog să crezi că n’am procedat cu ușurință, că nu m’aș fi prezentat înaintea d tale fără să am­ dovezi că o fată tînără căreia i s’a dat numele de Georgeta, este fiica d-lui marchiz de Mimosa. — Georgeta, Gergeta­ repetă mar­chizul ca și cum ar fi vorbit cu el însuși. Apoi, cu un ton de grijă, adaogă : — Te rog, d-nă, spune-mi cum am a­­flat că acea fată numită Georgeta, e fii­ca marchizului de Mimosa. — O să’țî spun, d-le marchiz, și când vei afla tot, vei cugeta atunci ca și mine că întâmplarea joacă un mareral în destinul oamenilor, sau­ mai bine zis, că Providența veghează asupra făptu­rilor celor buni și înșeală adesea soco­telile josnice ale celor reî. «D-zetz însuși, d-le marchiz, după ce ți-a rezervat fericirea supremă de a’țî revedea fiica răpită în toată splendoarea tinereței și frumusețe!. . . — Răpită zici. — Da, d-le marchiz. Stătu un moment tăcută, în­ aparență pentru a’șî potoli emoțiunea, în reali­tate pentru a’șî aminti de micul discurs ce’și închipuise de acasă. Și începu apoi să vorbească repede și spuse la urmă minciuna cu italianul ofticos, minciună inventată de Forestier, adăugând că avea informațiile astea de la un om de afaceri. — D-nă, o întrerupse marchizul în­tr’un moment, poți să’mi spui în ce lu­nă, zi și an a fost lepădată copila în staulul oilor? — Nu știu­ dacă o să’mi pot aduce aminte. Păru a’șî aduna amintirile apoi răs­punse : — La Iulie 1868, d-le marchiz, da, da, ’mî-aduc bine aminte, în ultimele zile ale lunei Iulie, 27 sau­ 28... — In adevăr, așa e , datele se po­trivesc, zise marchizul. Și adăogă vorbind sieși: — In ziua de 22 Iulie am încredin­țat pe fiică-mea credinciosului Pedro. Apoi zise tare: — Dar te rog, ci­nă, urmează, te as­cult, precum vezi, tremurilnd de emo­țiune. — După ce am aflat toate astea de la spaniol, urmă d-na Prudența, omul a­­cela de afaceri, prietenul meu­ î-a făcut mai multe întrebări. Insă spaniolul i-a spus că era jurământ la mijloc și că nu putea să pronunțe numele căpita­nului care’l plătise pentru a răpi și a omorî în urmă pe fetiță. «Respunse la o altă întrebare zicând că, fără să fie absolut sigur, credea că copila e dintr’o familie mare și ilustră, în sfârșit că trebuia să fie fiica unui șef carlist, a marchizului de Mimosa. Ca și cu cinci minute înainte, mar­chizul era foarte galben și tot corpul îl tremura, luminele ochilor păreau­ a i se dilata, pe nobila lui figură se oglin­dea bucuria ce-i inunda sufletul.­­ Acum nu mă mai îndoesc, nu mai pot să mă îndoesc ! esclamă dinsul. Și rădicându-se în picioare dintr’o mișcare, adăogă: — E fiica mea, e Tereza mea ado­rată. D-na Prudența, care se așteptase la isbucnirea asta de bucurie, era liniștită în aparență însă în realitate era stă­pânită de o mare emoțiune și­ simția o­ satisfacție care speria încă bucuria i­­mensă a marchizului. — Vezi, d-le marchiz, zise dînsa, că nu ți-am adus o speranță falsă. Marchizul îi apucă mâna și I­o sgu­­dui. — Ah, d-nă, d-nă, zise dînsul, n’aș putea să spun ce simt în acest moment nici să exprim cum aș vrea, fericirea sufletului meu, începu să se preumble prin salon dând semne de o mare agitație lăuntri­că; apoi, mai liniștindu-se puțin, își reocupă locul în fața d-nei Prudența. «Așa­dar, d-nă, zise dînsul iar, fiica mea a fost răpită de la persoana că­reia ’i fusese încredințată și a fost le­pădată de mizerabilul răpitor într’un sat numit Palud ? — Da d-le marchiz. — D-ta nu cunoști numele acestei per­soane căreia ’i fusese dată copila În creștere, dar poate știi numele satu­lui în care locuia acea femee. — Nu știu, d le marchiz. (Va urma).

Next